...Acum 20 de ani...
E iarna.Afara a inceput sa ninga si ma uit pe geam de parca e prima oara cand vad zapada in Constanta.Ma gandesc unde am sania, cum pot sa o scot mai repede afara.Fulgii mari imi provoaca o bucurie de nedescris, asa ca de abia astept sa termin toata treaba de prin casa(teme, invatat, diverse) si sa fug afara, in albul prietenos. Toti prietenii mei,daca nu sunt deja afara,asteptand, se grabesc,la fel ca si mine, sa iasa din casa.
Termin repede si ies alergand.Zapada prietenoasa ma asteapta, si incep sa alerg fericita de colo-colo, cautand locuri cu zapada proaspata. Facem bulgari, ne trantim, zapada parca nu ne mai ajunge,cu toate ca e peste tot:in par, in haine, in buzunare...
Stau afara cat pot de mult, si abia dupa ce se intuneca si ma striga de o mie de ori sa vin in casa ma indur sa parasesc locul de joaca atat de prietenos...
Intru in casa imbujorata, obosita,dar fericita ca am avut o zi atat de frumoasa.Adorm zambind, cu gandul la ziua urmatoare, la zapada,la tot...
...Zilele noastre...
E iarna.Afara a inceput sa ninga si ma uit pe geam dorindu-mi sa fie ultima oara cand vad zapada in Constanta.Ma gandesc la cauciucurile de iarna pe care nu le am si injur.Fulgii mari ma fac sa imi doresc sa imi smulg parul din cap, asa ca imi fac de lucru cat pot de mult in casa, evitand sa ies.Toata lumea sta prin casa, evitand traficul,poleiul si nebunia.
Termin intr-un final si ies incet. Idioata de zapada e peste tot, parca vrand sa-mi faca in ciuda. Imi scot,intr-un final,masina de sub troiene si pornesc usor. Ajung unde am treaba, caut loc de parcare.Nu gasesc,mai caut.Ma invart 10 minute si in final parchez.Lateral,asa ca injur iar. Ies din masina si zapada rece imi intra in ochi, in par, in haine.Sunt nervoasa.
Termin cat pot de repede treaba si ma grabesc inapoi, la caldurica si adapost.
Intru in casa imbujorata, obosita si nervoasa ca am avut o zi de ...#a&at.Adorm injurand, cu gandul ca ziua urmatoare o iau de la capat.
joi, 17 decembrie 2009
miercuri, 9 decembrie 2009
Prietenie pe muchie de cutit
Bine,ma...de o luna ma chinui sa scriu ceva despre prietenie, prieteni si alte intamplari..si tot nu gasesc timp sau inspiratie.Gata!Pana aici mi-a fost...Purced chiar acum..(apropo de purced, am auzit ieri un cuvant pe care nu il mai auzisem de muuult..scranciob...primeste ...laudele mele cine stie ce inseamna...:D l-am auzit la desene..:)) )
Asa...ziceam de prietenie..Pai pentru mine, ca pentru multa lumne, probabil, inseamna foarte mult.Un prieten bun este un ajutor puternic la bine dar mai ales la rau. De asta nu inteleg cum se poate termina o prietenie de cativa ani in cateva zile, poate chiar ore sau minute. Am cateva exemple de prietenii ce durau de ani de zile si care s-au..dizolvat rapid, unele fara macar vreun motiv anume.
Sa va zic.Primul exemplu: doi oameni erau prieteni de ani buni.Se sfatuiau cand aveau probleme, ieseau in oras, isi impartaseau bucuriile si tristetile.Intr-adevar, unul din ei era cam neserios, dar celalalt il accepta asa cum e, spunand ca nu poti schimba oamenii, ci trebuie sa ii iei asa cum sunt, sa ii accepti cu bune si rele.Pana intr-o zi, cand a fost ziua de nastere a unuia dintre ei.A celui mai ingaduitor.:)Si, cum era normal, printre alti invitati speciali s-a aflat si prietenul lui bun, pe care il astepta cu placere si care i-a confirmat prezenta de cateva ori.A venit seara cu pricina, au sosit invitatii, mai putin prietenul lui cel mai bun, care, abia tarziu in noapte, i-a dat un mseaj sa ii zica,pentru a cata oara..ca nu ajunge.Atat.Fara explicatii suplimentare.
Asa ca omul nostru s-a suparat si, incercand sa ii transmita asta prietenului lui, nu l-a sunat cateva zile,asteptand explicatii.
Ghiciti ce?Prietenul lui nu a mai sunat.Niciodata.A lasat-o asa, neconsiderand important sa dea vreun semn de viata, sa explice sau sa repare ceva.Si-a vazut de viata lui.Dupa cativa ani buni de prietenie in care de cate ori avusese nevoie de ajutor apelase la prietenul lui, indiferent de ora sau situatie.Punct.
Acum cateva zile,cei doi s-au reintalnit.Intamplator.Dupa 6 luni de pauza.Si cand s-a intamplat asta, cel care nu mai sunase s-a comportat in continuare ca si cum nu existase niciodata vreo problema, si i-a reprosat celui "abandonat" ca nu a mai dat niciun semn de viata...Cam trist,nu?
Cazul numarul doi :D aduce in discutie doua prietene bune, cu o relatie la fel de lunga la activ, cu bune si rele impreuna. Una dintre ele urmeaza sa se marite, asa ca spune vestea tuturor si se asteapta, cum e normal, ca toti prietenii sa ii impartaseasca bucuria.Inclusiv buna ei prietena, care insa, putin mai alintata decat ar trebui la varsta ei, se simte pusa in umbra de evenimentul ce urmeza sa aiba loc.Asa ca isi anunta prietena, viitoarea mireasa, ca nu poate ajunge la nunta, ca...nu se simte bine.O anunta asta cu vreo 2 saptamani inainte, datorita calitatilor ei de clarvazator. Aici,intr-adevar,povestea e mai lunga, insa ideea principala ramane tot ...lipsa reciprocitatii prieteniei.
Nu anunge nici la petrecerea burlacelor, fiind plecata la munte, si...surpriza...in ziua nuntii nu vine nici macar la biserica, sa o vada,cel putin din umbra, pe cea mai buna prietena a ei mireasa...Scuzele si lamentarile de dupa nu mai prezinta importanta.
Al treilea caz si cel mai important pentru mine il reprezinta situatia cel putin ciudata in care ajung sa se afle doua prietene legate candva puternic prin sentimente si amintiri.Pare ca nimic nu le va desparti vreodata, cu atat mai mult cu cat au mai trecut printr-o cearta prosteasca si si-au promis ca nimic nu le va mai desparti. Cu toate astea, apare o situatie in care una din ele ii datoreaza ceva celeilalte, si singura solutie pe care o gaseste este ...sa se ascunda.Si sa nu mai vorbeasca deloc cu prietena ei, chiar daca aceasta defineste prietenia lor si nu numai chiar prin a impartasi bucurii dar mai ales necazuri.
Nici aici povestea nu e spusa pe de-a-ntregul, e rezumata doar la ideea principala, insa .in final..asta conteaza,nu? Sa vezi ca totusi omul de langa tine, pe care crezi ca il cunosti atat de bine nu e chiar cine crezi tu ca e.
Concluzia? Prietenia este ceva deosebit, cu o singura conditie:sa fie reciproca si sa existe comunicare la orice nivel.
In rest...pace!
Asa...ziceam de prietenie..Pai pentru mine, ca pentru multa lumne, probabil, inseamna foarte mult.Un prieten bun este un ajutor puternic la bine dar mai ales la rau. De asta nu inteleg cum se poate termina o prietenie de cativa ani in cateva zile, poate chiar ore sau minute. Am cateva exemple de prietenii ce durau de ani de zile si care s-au..dizolvat rapid, unele fara macar vreun motiv anume.
Sa va zic.Primul exemplu: doi oameni erau prieteni de ani buni.Se sfatuiau cand aveau probleme, ieseau in oras, isi impartaseau bucuriile si tristetile.Intr-adevar, unul din ei era cam neserios, dar celalalt il accepta asa cum e, spunand ca nu poti schimba oamenii, ci trebuie sa ii iei asa cum sunt, sa ii accepti cu bune si rele.Pana intr-o zi, cand a fost ziua de nastere a unuia dintre ei.A celui mai ingaduitor.:)Si, cum era normal, printre alti invitati speciali s-a aflat si prietenul lui bun, pe care il astepta cu placere si care i-a confirmat prezenta de cateva ori.A venit seara cu pricina, au sosit invitatii, mai putin prietenul lui cel mai bun, care, abia tarziu in noapte, i-a dat un mseaj sa ii zica,pentru a cata oara..ca nu ajunge.Atat.Fara explicatii suplimentare.
Asa ca omul nostru s-a suparat si, incercand sa ii transmita asta prietenului lui, nu l-a sunat cateva zile,asteptand explicatii.
Ghiciti ce?Prietenul lui nu a mai sunat.Niciodata.A lasat-o asa, neconsiderand important sa dea vreun semn de viata, sa explice sau sa repare ceva.Si-a vazut de viata lui.Dupa cativa ani buni de prietenie in care de cate ori avusese nevoie de ajutor apelase la prietenul lui, indiferent de ora sau situatie.Punct.
Acum cateva zile,cei doi s-au reintalnit.Intamplator.Dupa 6 luni de pauza.Si cand s-a intamplat asta, cel care nu mai sunase s-a comportat in continuare ca si cum nu existase niciodata vreo problema, si i-a reprosat celui "abandonat" ca nu a mai dat niciun semn de viata...Cam trist,nu?
Cazul numarul doi :D aduce in discutie doua prietene bune, cu o relatie la fel de lunga la activ, cu bune si rele impreuna. Una dintre ele urmeaza sa se marite, asa ca spune vestea tuturor si se asteapta, cum e normal, ca toti prietenii sa ii impartaseasca bucuria.Inclusiv buna ei prietena, care insa, putin mai alintata decat ar trebui la varsta ei, se simte pusa in umbra de evenimentul ce urmeza sa aiba loc.Asa ca isi anunta prietena, viitoarea mireasa, ca nu poate ajunge la nunta, ca...nu se simte bine.O anunta asta cu vreo 2 saptamani inainte, datorita calitatilor ei de clarvazator. Aici,intr-adevar,povestea e mai lunga, insa ideea principala ramane tot ...lipsa reciprocitatii prieteniei.
Nu anunge nici la petrecerea burlacelor, fiind plecata la munte, si...surpriza...in ziua nuntii nu vine nici macar la biserica, sa o vada,cel putin din umbra, pe cea mai buna prietena a ei mireasa...Scuzele si lamentarile de dupa nu mai prezinta importanta.
Al treilea caz si cel mai important pentru mine il reprezinta situatia cel putin ciudata in care ajung sa se afle doua prietene legate candva puternic prin sentimente si amintiri.Pare ca nimic nu le va desparti vreodata, cu atat mai mult cu cat au mai trecut printr-o cearta prosteasca si si-au promis ca nimic nu le va mai desparti. Cu toate astea, apare o situatie in care una din ele ii datoreaza ceva celeilalte, si singura solutie pe care o gaseste este ...sa se ascunda.Si sa nu mai vorbeasca deloc cu prietena ei, chiar daca aceasta defineste prietenia lor si nu numai chiar prin a impartasi bucurii dar mai ales necazuri.
Nici aici povestea nu e spusa pe de-a-ntregul, e rezumata doar la ideea principala, insa .in final..asta conteaza,nu? Sa vezi ca totusi omul de langa tine, pe care crezi ca il cunosti atat de bine nu e chiar cine crezi tu ca e.
Concluzia? Prietenia este ceva deosebit, cu o singura conditie:sa fie reciproca si sa existe comunicare la orice nivel.
In rest...pace!
vineri, 4 decembrie 2009
ANUNT EXTREM DE IMPORTANT*
Caut cap. De manechin.De plastic(cu toate ca, daca se ofera cineva...). Am zapacit gugalu' de cat am cautat o capatana pe care sa-mi expun si eu talentele. Am gasit intr-un singur loc, la niste meseriasi din Cluj. Fericita,am dat comanda pe net. Un cap de femeie.Atat mi-am dorit.
M-au sunat peste 4 zile, ca mi-a intrat comanda in spam.
-Nu-i nimic, imi trimiteti acum.Una bucata cap.
-Sigur.Cum vreti sa vi-l trimitem?
-Pai as prefera prin posta, ca ajunge mai ieftin.Se poate?
-Siiiigur...Pai e mai bine asa, ca prin curier va ajunge mai scump transportul decat produsul.
-Super.Aveti adresa mea,da?
-Aaa..nu stiu.O avem,da,insa...sa stabilim intai cum va trimitem produsul...
-Pai..prin posta...?!?
-Pai...mai bine va trimit un OP,ca asa,cu posta,ma compliiic...trebuie sa merg la pooostaaa....
-Pai..de asta v-am intrebat de posta,daca se poate,si ati zis ca da...
-Pai nu,mai bine nu...
-Ok..deci ce posibilitati am?
-Pai..ar fi prin curierat,dar va ajunge scump,nu va recomand,si prin OP.
....oftez....-In regula..prin OP sa fie.Cum procedam?
-Pai va trimit eu un ordin de plata,va duceti la banca(sau nu stiu unde naibii-n.r.), platiti,imi trimiteti chitanta scanata si va trimit produsul.
-Bine.Care e diferenta de pret fata de serviciul curierat?
-Pai...Nu stiu..aici ajunge cu vreo 20 de lei in plus.
-Pai si prin curier?
-Nu stiu..se ia la kilogram.
-Aham.Ca are doar 300 de grame,de asta intreb.
-E mai convenabil asa.
-In regula,Astept mailul .
-Sigur,la revedere.
Peste 2 zile, nici urma de mail.Sun.
-Buna ziua.Sunt eu,Picasso.Asteptam mailul.
-Nu vi l-am trimis?
-Mmmnnuuuu....de asta sun.
-Gata.Il trimit acum.In 10 minute.
-Bine,multumesc.
Peste 2 ore.Nici urma de mail.Suna domnul.Ungur de felul lui, cred.Sper.Altfel nu-mi explic de ce nu ne-am inteles.
-Ati primit mailul?
-Nu.
-Pai uitati-va si in spam.Poate e acolo.
-Pai m-am uitat.Nu e.
-Uitati-va si in spam si sunati-ma daca nu e.
-Pai sunt in fata laptopului.La mesaje.La spam.Nu e.Nicaieri.
-Pai eu l-am trimis.Mai asteptati 10 minute si sunati-ma daca nu apare.
Nu am mai sunat.
Caut cap.De manechin.Nu din Cluj.
*pentru mine
M-au sunat peste 4 zile, ca mi-a intrat comanda in spam.
-Nu-i nimic, imi trimiteti acum.Una bucata cap.
-Sigur.Cum vreti sa vi-l trimitem?
-Pai as prefera prin posta, ca ajunge mai ieftin.Se poate?
-Siiiigur...Pai e mai bine asa, ca prin curier va ajunge mai scump transportul decat produsul.
-Super.Aveti adresa mea,da?
-Aaa..nu stiu.O avem,da,insa...sa stabilim intai cum va trimitem produsul...
-Pai..prin posta...?!?
-Pai...mai bine va trimit un OP,ca asa,cu posta,ma compliiic...trebuie sa merg la pooostaaa....
-Pai..de asta v-am intrebat de posta,daca se poate,si ati zis ca da...
-Pai nu,mai bine nu...
-Ok..deci ce posibilitati am?
-Pai..ar fi prin curierat,dar va ajunge scump,nu va recomand,si prin OP.
....oftez....-In regula..prin OP sa fie.Cum procedam?
-Pai va trimit eu un ordin de plata,va duceti la banca(sau nu stiu unde naibii-n.r.), platiti,imi trimiteti chitanta scanata si va trimit produsul.
-Bine.Care e diferenta de pret fata de serviciul curierat?
-Pai...Nu stiu..aici ajunge cu vreo 20 de lei in plus.
-Pai si prin curier?
-Nu stiu..se ia la kilogram.
-Aham.Ca are doar 300 de grame,de asta intreb.
-E mai convenabil asa.
-In regula,Astept mailul .
-Sigur,la revedere.
Peste 2 zile, nici urma de mail.Sun.
-Buna ziua.Sunt eu,Picasso.Asteptam mailul.
-Nu vi l-am trimis?
-Mmmnnuuuu....de asta sun.
-Gata.Il trimit acum.In 10 minute.
-Bine,multumesc.
Peste 2 ore.Nici urma de mail.Suna domnul.Ungur de felul lui, cred.Sper.Altfel nu-mi explic de ce nu ne-am inteles.
-Ati primit mailul?
-Nu.
-Pai uitati-va si in spam.Poate e acolo.
-Pai m-am uitat.Nu e.
-Uitati-va si in spam si sunati-ma daca nu e.
-Pai sunt in fata laptopului.La mesaje.La spam.Nu e.Nicaieri.
-Pai eu l-am trimis.Mai asteptati 10 minute si sunati-ma daca nu apare.
Nu am mai sunat.
Caut cap.De manechin.Nu din Cluj.
*pentru mine
Quidnunc
:D Nu cred sa aiba vreo legatura titlul cu ce urmeaza sa scriu, pentru ca nici macar nu stiu ce urmeaza sa scriu,dar am fost la filmul asta miercuri(orange film-crisis )-Love happens, si acolo a aparut el.Cuvantul asta ce mi-a placut mie mult.Inseamna bagaret.Si eu sunt bagareata cateodata.Asa ca l-am pus titlu.:D
S-a mai intamplat ca am fost la munte weekendul asta.Am plecat sambata si am venit marti.Din 4 zile pline, 3 am mers cu masina.Mult de tot.Deci nu.Nu mi-a placut.Nu mai merg.Nu imi place sa merg cu masina mult,si cu siguranta nu cand e si Razvan cu noi.Pentru ca el saracutul s-a plictisit si mai tare,era si deprimat la un moment dat,si nu mai vroia nimic.Vroia acasa.SI eu la fel. Of.
Am avut treaba zilele astea,dar dupa sarbatori ma apuc sa lucrez iar la teleportarea aia.Sa o inventez naibii odata sa nu mai trebuiasca sa merg atat.
Asa.Mai lucrez la colectia noua,vreau sa ii dau drumul curand.
Si ma pregatesc de sarbatori.Ca vinnnn...sarbatorile,vinnn....Si eu una, de abia astept.Doar sa nu ninga.In Constanta,ma refer.Ca am cauciucuri de vara.:D'
Sa fie la ei la munte,ca de asta e munte.La mare tre sa fie apa calda,atat.Si soare.Si aer sarat.
A!Ma mai pregatesc si de votare.:D Stiti deja cu cine, stiu sigur ca i-ar place sa fie presedinte.:))
Atat.Happy New Year! Nu, nu stiu unde fac Revelionul.Habar n-am.
Mai scriu pana atunci, dar suna frumos Happy New Year de incheiere.
S-a mai intamplat ca am fost la munte weekendul asta.Am plecat sambata si am venit marti.Din 4 zile pline, 3 am mers cu masina.Mult de tot.Deci nu.Nu mi-a placut.Nu mai merg.Nu imi place sa merg cu masina mult,si cu siguranta nu cand e si Razvan cu noi.Pentru ca el saracutul s-a plictisit si mai tare,era si deprimat la un moment dat,si nu mai vroia nimic.Vroia acasa.SI eu la fel. Of.
Am avut treaba zilele astea,dar dupa sarbatori ma apuc sa lucrez iar la teleportarea aia.Sa o inventez naibii odata sa nu mai trebuiasca sa merg atat.
Asa.Mai lucrez la colectia noua,vreau sa ii dau drumul curand.
Si ma pregatesc de sarbatori.Ca vinnnn...sarbatorile,vinnn....Si eu una, de abia astept.Doar sa nu ninga.In Constanta,ma refer.Ca am cauciucuri de vara.:D'
Sa fie la ei la munte,ca de asta e munte.La mare tre sa fie apa calda,atat.Si soare.Si aer sarat.
A!Ma mai pregatesc si de votare.:D Stiti deja cu cine, stiu sigur ca i-ar place sa fie presedinte.:))
Atat.Happy New Year! Nu, nu stiu unde fac Revelionul.Habar n-am.
Mai scriu pana atunci, dar suna frumos Happy New Year de incheiere.
miercuri, 25 noiembrie 2009
Constatare
Peambalata este un paleu foarte, foarte mare.
Am vrut sa impartasesc asta cu voi.
You can thank me later.
Am vrut sa impartasesc asta cu voi.
You can thank me later.
luni, 23 noiembrie 2009
Concerned
Mai, sunt foarte ingrijorata.Din varii motive, ca asa sunt eu..o persoana ingrijorata.:D, dar azi am doua motive mari si late despre care vreau sa scriu.
1. Vadim a iesit pe locul 4?!? Conform teoriei mele si calculelor BEC, 5,39% dintre romani ar trebui sa primeasca de sarbatori o frumoasa camasa alba cu multe cureluse. Cado!
Pe bune acum, omul ala, din punctul meu de vedere, ar trebui sa stea intr-un loc plin de caldura si liniste, unde oameni amabili, imbracati in alb, sa ii ofere medicamentatia necesara. Eu ma mir ca este in libertate.Asta asa, in primul rand.Dar sa mai si candideze??? Si sa mai obtina si 5,39%??? Fuck! What kind of twisted world are we living in? Aproape ca nici nu mai pot continua despre asta,atat de nervoasa sunt.
Bine,mai continuu nitel.:D Gasesc eu resurse.
Cum naiba s-a intamplat sa il voteze atatia oameni?si cand te gandesti ca eu ma bucuram sa vad oameni iesiti la vot...daca as fi stiut ca se duc sa stampileze pentru Vadim, le baricadam usile.
Hmmm...
2. In alta dezordine de idei, eu urmaresc Rataciti in Panama. M-am uitat de la inceput, ca e gen Survivor si ma pasioneaza genul asta de emisiune. Si cum am inceput eu asa incet incet, si am prins drag de unii concurenti (mai ales de unul :D) si scarba de altii, am ajuns de tre' sa iau Xanax seara inainte de emisiune. Nu pot, domne', sa ma detasez si sa privesc impasibila cum se omoara aia.:)
Si nu stiu cum se face de toti preferatii mei sunt intr-o echipa si toti oamenii pe care am ajuns sa ii urasc:D(v-am spus ca sunt pasionala?:) sunt in cealalta. Asa ca seara de la 22.00 la 23.00 bodogan in fata televizorului* si imi amintesc cu placere injuraturi pe care nu le-am mai folosit de cand traiam dupa blocurile gri. (astept si propunerile voastre, apropo,ca e destul de mare timpul de emisie, si se epuizeaza repede).
*Excesul de produse televizate poate face rau organismului.Pentru efecte adverse,adresati-va unei camere dintr-o pensiune montana, cu aer curat si ciripit de pasarele.
Bottom line: pun prea mult suflet in orice.Ma stresez maxim si de cele mai multe ori degeaba. Cola(Coca Cola:) ) nu ma ajuta nici ea, tradatoarea,asa ca i'm living on the edge.:))Sunt ingrijorata pentru sanatatea mea.De orice fel.:D
Hai Dinamo!
1. Vadim a iesit pe locul 4?!? Conform teoriei mele si calculelor BEC, 5,39% dintre romani ar trebui sa primeasca de sarbatori o frumoasa camasa alba cu multe cureluse. Cado!
Pe bune acum, omul ala, din punctul meu de vedere, ar trebui sa stea intr-un loc plin de caldura si liniste, unde oameni amabili, imbracati in alb, sa ii ofere medicamentatia necesara. Eu ma mir ca este in libertate.Asta asa, in primul rand.Dar sa mai si candideze??? Si sa mai obtina si 5,39%??? Fuck! What kind of twisted world are we living in? Aproape ca nici nu mai pot continua despre asta,atat de nervoasa sunt.
Bine,mai continuu nitel.:D Gasesc eu resurse.
Cum naiba s-a intamplat sa il voteze atatia oameni?si cand te gandesti ca eu ma bucuram sa vad oameni iesiti la vot...daca as fi stiut ca se duc sa stampileze pentru Vadim, le baricadam usile.
Hmmm...
2. In alta dezordine de idei, eu urmaresc Rataciti in Panama. M-am uitat de la inceput, ca e gen Survivor si ma pasioneaza genul asta de emisiune. Si cum am inceput eu asa incet incet, si am prins drag de unii concurenti (mai ales de unul :D) si scarba de altii, am ajuns de tre' sa iau Xanax seara inainte de emisiune. Nu pot, domne', sa ma detasez si sa privesc impasibila cum se omoara aia.:)
Si nu stiu cum se face de toti preferatii mei sunt intr-o echipa si toti oamenii pe care am ajuns sa ii urasc:D(v-am spus ca sunt pasionala?:) sunt in cealalta. Asa ca seara de la 22.00 la 23.00 bodogan in fata televizorului* si imi amintesc cu placere injuraturi pe care nu le-am mai folosit de cand traiam dupa blocurile gri. (astept si propunerile voastre, apropo,ca e destul de mare timpul de emisie, si se epuizeaza repede).
*Excesul de produse televizate poate face rau organismului.Pentru efecte adverse,adresati-va unei camere dintr-o pensiune montana, cu aer curat si ciripit de pasarele.
Bottom line: pun prea mult suflet in orice.Ma stresez maxim si de cele mai multe ori degeaba. Cola(Coca Cola:) ) nu ma ajuta nici ea, tradatoarea,asa ca i'm living on the edge.:))Sunt ingrijorata pentru sanatatea mea.De orice fel.:D
Hai Dinamo!
Leapsa
Mai am cate ceva de scris, dar incep cu o leapsa primita de la Catalina ca sa nu ma iau cu altele si sa uit.So...
Leapsa este despre lucruri pe care nu le-as face niciodata.Acum...eu am un principiu foarte sanatos, si anume Never say never! Pentru mine niciodata si intotdeauna sunt relative.Totusi, de dragul artei, o sa incerc sa subliniez cateva lucruri pe care nu le concep acum.:)
Niciodata nu ...m-as da in laturi de la nimic pentru Razvan.As face orice pentru el sa il vad sanatos si fericit.Tot ce imi sta in putinta.Si aici cred ca merge faza cu niciodata.:) E valabila.Si cred ca ma intelege orice mama, nu mai am ce sa argumentez.
Niciodata nu ...as fi fericita pe deplin in alt loc decat in Constanta.Am incercat, God is my witness,:) asa ca nu vorbesc doar sa ma aflu in treaba.Am fost plecata "de tot" si nu mi-a fost bine deloc.Aici am familia, prietenii, locurile atat de familiare si apropiate, posibilitatea sa traiesc viata linistita pe care mi-o doresc.
Niciodata nu... mi-as trada prietena(prietenele).Aici nu vreau sa comentez, fiecare intelege ce vrea.Eu sunt o persoana foarte fidela si foarte devotata,si asta e un principiu de baza al existentei mele.:)
Niciodata nu... as iubi pe altcineva asa cum il iubesc pe sotul meu.Chiar daca s-ar intampla ceva rau intre noi(Doamne fereste!) nu as putea niciodata sa simt pentru altcineva nici macar pe departe ce simt pentru honey.(dai o bere,da?ca zic de bine de tine:D)
Niciodata nu ..as concepe viata fara tehnologie.Internet, telefonie, cablu...No way,Jose!
Hmm...ar fi multe, dar nu imi vin acum in minte.A!Mai am una, bonus!
Bonus pentru ca sper din tot sufletul sa imi demonstrez contrariul:D
Niciodata nu..as putea sa nu mai beau Coca Cola.Na,c-am zis-o!Uff...
gata deocamdata.
Leapsa este despre lucruri pe care nu le-as face niciodata.Acum...eu am un principiu foarte sanatos, si anume Never say never! Pentru mine niciodata si intotdeauna sunt relative.Totusi, de dragul artei, o sa incerc sa subliniez cateva lucruri pe care nu le concep acum.:)
Niciodata nu ...m-as da in laturi de la nimic pentru Razvan.As face orice pentru el sa il vad sanatos si fericit.Tot ce imi sta in putinta.Si aici cred ca merge faza cu niciodata.:) E valabila.Si cred ca ma intelege orice mama, nu mai am ce sa argumentez.
Niciodata nu ...as fi fericita pe deplin in alt loc decat in Constanta.Am incercat, God is my witness,:) asa ca nu vorbesc doar sa ma aflu in treaba.Am fost plecata "de tot" si nu mi-a fost bine deloc.Aici am familia, prietenii, locurile atat de familiare si apropiate, posibilitatea sa traiesc viata linistita pe care mi-o doresc.
Niciodata nu... mi-as trada prietena(prietenele).Aici nu vreau sa comentez, fiecare intelege ce vrea.Eu sunt o persoana foarte fidela si foarte devotata,si asta e un principiu de baza al existentei mele.:)
Niciodata nu... as iubi pe altcineva asa cum il iubesc pe sotul meu.Chiar daca s-ar intampla ceva rau intre noi(Doamne fereste!) nu as putea niciodata sa simt pentru altcineva nici macar pe departe ce simt pentru honey.(dai o bere,da?ca zic de bine de tine:D)
Niciodata nu ..as concepe viata fara tehnologie.Internet, telefonie, cablu...No way,Jose!
Hmm...ar fi multe, dar nu imi vin acum in minte.A!Mai am una, bonus!
Bonus pentru ca sper din tot sufletul sa imi demonstrez contrariul:D
Niciodata nu..as putea sa nu mai beau Coca Cola.Na,c-am zis-o!Uff...
gata deocamdata.
marți, 17 noiembrie 2009
Hai ca se poate!
Saptamana trecuta am fost la un eveniment care mi-a placut foarte mult si m-a bucurat prin originalitatea lui. Fundatia la care lucreaza o prietena s-a ocupat de manifestarea de care urmeaza sa va scriu,si chiar daca a fost destul de putina reclama pe tema asta, lumea a venit.Si bine a facut.
Pai..sa va spun...am avut ocazia sa vorbesc cu cartile si sa ascult fotografiile.:) Suna bine,nu? Au fost invitate cateva persoane cu experiente de viata din cele mai variate si bogate, ca de exemplu un detinut, un jurnalist, persoane afectate HIV, o bucatareasa, persoane cu dizabilitati, consilieri HIV, un veteran de razboi, un etnic turc, un fotograf,etc. Ei aveau niste tricouri pe care scria SUNT O CARTE VIE si, ca totul sa mearga conform planului, cand ajungeai la Biblioteca Judeteana, unde s-a tinut manifestarea, iti faceai un abonament, cereai cartea dorita si te retrageai cu ea intr-un colt, alaturi de un ceai sau de un pahar cu apa, oferite gratuit tot de fundatia Baylor.Acolo, timp de 30 de minute, aveai ocazia sa iti satisfaci curiozitatea cu privire la cartea respectiva .Daca doreai,mai puteai prelungi perioada cu inca 10 minute.Atat,ca mai erau doritori, si nu e frumos sa acaparezi cartea.:)
Eu am vorbit cu un detinut, din pacate nu eram doar eu, ci vreo 10 oameni la fel de curiosi sa isi confirme sau infirme mituri legate de puscarie.Si,slava Domnului, au fost destule spulberate.:)Apoi am inchiriat un expert in petrecerea timpului liber, care nu m-a impresionat foarte mult, dar mi s-a parut interesanta titulatura, si cu o bucatareasa, ca na...sa mai invat si eu ceva.:)
Cat despre fotografiile "vorbitoare", erau 26 la numar, amplasate pe stalpii din biblioteca, si langa ele erau mp3-uri ce redau povestea fiecareia.Foarte frumos scrise povestile, m-au impresionat si pot sa spun si ca am invatat cate ceva din ele.
Una peste alta, o initiativa laudabila a fundatiei Baylor, pe care o salut si o mai astept.Chiar, Ruxandra,pe cand urmatoarea editie?:)
Pai..sa va spun...am avut ocazia sa vorbesc cu cartile si sa ascult fotografiile.:) Suna bine,nu? Au fost invitate cateva persoane cu experiente de viata din cele mai variate si bogate, ca de exemplu un detinut, un jurnalist, persoane afectate HIV, o bucatareasa, persoane cu dizabilitati, consilieri HIV, un veteran de razboi, un etnic turc, un fotograf,etc. Ei aveau niste tricouri pe care scria SUNT O CARTE VIE si, ca totul sa mearga conform planului, cand ajungeai la Biblioteca Judeteana, unde s-a tinut manifestarea, iti faceai un abonament, cereai cartea dorita si te retrageai cu ea intr-un colt, alaturi de un ceai sau de un pahar cu apa, oferite gratuit tot de fundatia Baylor.Acolo, timp de 30 de minute, aveai ocazia sa iti satisfaci curiozitatea cu privire la cartea respectiva .Daca doreai,mai puteai prelungi perioada cu inca 10 minute.Atat,ca mai erau doritori, si nu e frumos sa acaparezi cartea.:)
Eu am vorbit cu un detinut, din pacate nu eram doar eu, ci vreo 10 oameni la fel de curiosi sa isi confirme sau infirme mituri legate de puscarie.Si,slava Domnului, au fost destule spulberate.:)Apoi am inchiriat un expert in petrecerea timpului liber, care nu m-a impresionat foarte mult, dar mi s-a parut interesanta titulatura, si cu o bucatareasa, ca na...sa mai invat si eu ceva.:)
Cat despre fotografiile "vorbitoare", erau 26 la numar, amplasate pe stalpii din biblioteca, si langa ele erau mp3-uri ce redau povestea fiecareia.Foarte frumos scrise povestile, m-au impresionat si pot sa spun si ca am invatat cate ceva din ele.
Una peste alta, o initiativa laudabila a fundatiei Baylor, pe care o salut si o mai astept.Chiar, Ruxandra,pe cand urmatoarea editie?:)
joi, 12 noiembrie 2009
Care este...eu cu cine votez?
Eu nu ma pricep la politica.Nu ma intereseaza,nu imi place, nu, nu, nu. Si nici nu am mai votat de ceva timp, de cand m-am prins eu asa ca nu ajuta la nimic.
Anul asta insa m-a traznit simtul civic fix in plex si zic hai sa incerc sa schimb lumea.:D Glumesc, nu intentionez asta, cel putin nu votand :P, dar m-am gandit ca decat sa se foloseasca altcineva de votul meu, mai bine o fac eu. Si cum stiu sigur cu cine nu votez, zic sa ma hotarasc cu cine votez.
Cum va spuneam, habar n-am care ar fi criteriile dupa care ar trebui sa-mi dau seama ce culoare politica am, sau macar sa inteleg prin ce sunt diferite ideile lor intre ele,dar m-am uitat eu pe la televizor, am scrutat orizontul si pentru ca am o simpatie pentru rrrrarraiti, am zis sa-l votez pe Geoana.Ca e dragut el asa, si sotia lui la fel.Si il urmaream cu interes la Maruta, cand il aud:"...mi-ar place sa ..."Whhaaattt?!? Come on!!! Haidi,bai..really?!?
Nu il mai votez. Pentru ca nu ma pricep la politica, dar sunt obsedata de gramatica.Pe care cred ca ar trebui sa o vorbeasca in mod corect toata lumea.Mai ales un viitor presedinte.Neeext!
Suparata ca nu mai am pe cine vota, ieri ascultam muzica in masina, in drum spre casa.Si la stop,langa mine, opreste o masina din alea de fac reclama electorala.Era o masina ce il sustinea pe domnul doctor-primar-candidat Oprescu. Si din masina urla un slogan de genul:"Oprescu pentru presedentie!" ............
Mai, voi chiar v-ati tampit de tot?E o conspiratie sa nu mai merg eu la vot?Ca eu nu pot sa votez un omulet nevorbitor de limba romana.Nu pot.Sau nu vreau..ma rog...nu votez!
Pe care este Vanghele l-am inteles, are 4 clase si alea la seral,dar alde astia imi pareau mai rasariti.Foaaarte dezamagita sunt...
Si atunci...conasilor..hac!...eu cu cine votez?
Anul asta insa m-a traznit simtul civic fix in plex si zic hai sa incerc sa schimb lumea.:D Glumesc, nu intentionez asta, cel putin nu votand :P, dar m-am gandit ca decat sa se foloseasca altcineva de votul meu, mai bine o fac eu. Si cum stiu sigur cu cine nu votez, zic sa ma hotarasc cu cine votez.
Cum va spuneam, habar n-am care ar fi criteriile dupa care ar trebui sa-mi dau seama ce culoare politica am, sau macar sa inteleg prin ce sunt diferite ideile lor intre ele,dar m-am uitat eu pe la televizor, am scrutat orizontul si pentru ca am o simpatie pentru rrrrarraiti, am zis sa-l votez pe Geoana.Ca e dragut el asa, si sotia lui la fel.Si il urmaream cu interes la Maruta, cand il aud:"...mi-ar place sa ..."Whhaaattt?!? Come on!!! Haidi,bai..really?!?
Nu il mai votez. Pentru ca nu ma pricep la politica, dar sunt obsedata de gramatica.Pe care cred ca ar trebui sa o vorbeasca in mod corect toata lumea.Mai ales un viitor presedinte.Neeext!
Suparata ca nu mai am pe cine vota, ieri ascultam muzica in masina, in drum spre casa.Si la stop,langa mine, opreste o masina din alea de fac reclama electorala.Era o masina ce il sustinea pe domnul doctor-primar-candidat Oprescu. Si din masina urla un slogan de genul:"Oprescu pentru presedentie!" ............
Mai, voi chiar v-ati tampit de tot?E o conspiratie sa nu mai merg eu la vot?Ca eu nu pot sa votez un omulet nevorbitor de limba romana.Nu pot.Sau nu vreau..ma rog...nu votez!
Pe care este Vanghele l-am inteles, are 4 clase si alea la seral,dar alde astia imi pareau mai rasariti.Foaaarte dezamagita sunt...
Si atunci...conasilor..hac!...eu cu cine votez?
marți, 10 noiembrie 2009
Toate se intampla numai noaptea.Sau in weekenduri.
Azi noapte am fost singura.Singura cu Razvan,adica.:).Fara domnul sot.Si pentru ca e o regula ca atunci cand nu e el acasa sa mi se intample chestii,dupa ce pe la vreo 2 m-am trezit cu Razvan in camera ca nu mai vrea sa doarma si am dus munca de lamurire pana pe la vreo 2.30 sa stea in pat sa admire...tavanul,m-am reintors in pat. Bineinteles ca nu mai aveam somn, ca mie imi ia o ora sa adorm de obicei. Si stateam asa,si ma gandea la nemurire, cand aud: MMMMmmmmMMMMmmmm....
M-am gandit ca e Razvan care nu a adormit inca si canta (pentru ca da, mi-a mostenit simtul artistic si stiti cum e cu talentul...te loveste cand nu te astepti).Am ciulit urechile ca Lassie si am asteptat sa dibui sursa cantecului de jale si de dor ce se intampla pe la 3 noaptea.
Dupa vreo 2 minute mi-am dat seama ca nu e Razvan,ca ar fi obosit sa tina asa sus vreme indelungata,asa ca mi-am pus imaginatia la lucru si m-am gandit ca poate e o alarma,ceva. Se auzea ca atunci cand vrei sa canti si tii buzele lipite, dar am zis ca na, who am I to judge melodiile alarmelor din ziua de azi?
Urechile deja imi obosisera de la pozitia ciulit, dar eram pe baricade, hotarata sa rezolv misterul.
Cand am realizat ca nu e nici alarma, ca se auzea de foarte aproape, chiar de pe hol,am iesit sa vad cu ochii mei de vulture plesuv mai multe detalii ce ar fi putut duce la elucidarea misterului.Cand ies pe hol, hopa!Zgomotul se auzea de la frigider, care e exact in fata usii.(sa fie la indemana:D). Dragutul de el,canta!La 3 noaptea.Si era tare hotarat,pentru ca nu ii mai tacea...gurita?!?..de vreo 5-7 minute deja.
Fireste ca am facut singurul lucru pe care il putea face o domnita aflata in primejdie ca mine.Primejdie de a speria vecinii,desigur.L-am scos din priza.Si am stat asa, am deschis usa la frigider, am inchis-o.Am mai stat putin,am deschis usa la congelator,am inchis-o si pe aia.Cred ca vroia sa decoleze,cam asa se auzea,dar eu am stat pe pozitii,l-am si zdruncinat,sa-si revina,si am asteptat cumintica sa taca naibii odata.Si a facut-o,dupa vreo alte cateva minute,asa ca l-am bagat iar in priza si m-am dus la culcare.
Somnul meu deja era dus departe, in Tara de Nicaieri a lui Peter Pan(uite ca sunt bune si povestile astea la ceva, dai exemple pe blog) asa ca am adormit pe la vreo 3.30..poate mai tarziu.
Cand a sunat alarma dimineata mi-a luat vreo 3 minute sa imi aduc aminte cine sunt, de ce,si ce trebuie sa fac azi.Eh..dar iata-ma, 3 ore mai tarziu, cu toate astea transformate-n amintiri, si cu un frigider care ma asteapta acasa nerabdator sa mai sustina un recital.
Asa ca nu, inca o data, nu ma plictisesc niciodata. Viata mea e plina de aventuri, indiferent ca e zi sau noapte.Sunt aceasta WonderWoman a fenomenelor ciudate.:)
Pe cai, voinicii mei!
M-am gandit ca e Razvan care nu a adormit inca si canta (pentru ca da, mi-a mostenit simtul artistic si stiti cum e cu talentul...te loveste cand nu te astepti).Am ciulit urechile ca Lassie si am asteptat sa dibui sursa cantecului de jale si de dor ce se intampla pe la 3 noaptea.
Dupa vreo 2 minute mi-am dat seama ca nu e Razvan,ca ar fi obosit sa tina asa sus vreme indelungata,asa ca mi-am pus imaginatia la lucru si m-am gandit ca poate e o alarma,ceva. Se auzea ca atunci cand vrei sa canti si tii buzele lipite, dar am zis ca na, who am I to judge melodiile alarmelor din ziua de azi?
Urechile deja imi obosisera de la pozitia ciulit, dar eram pe baricade, hotarata sa rezolv misterul.
Cand am realizat ca nu e nici alarma, ca se auzea de foarte aproape, chiar de pe hol,am iesit sa vad cu ochii mei de vulture plesuv mai multe detalii ce ar fi putut duce la elucidarea misterului.Cand ies pe hol, hopa!Zgomotul se auzea de la frigider, care e exact in fata usii.(sa fie la indemana:D). Dragutul de el,canta!La 3 noaptea.Si era tare hotarat,pentru ca nu ii mai tacea...gurita?!?..de vreo 5-7 minute deja.
Fireste ca am facut singurul lucru pe care il putea face o domnita aflata in primejdie ca mine.Primejdie de a speria vecinii,desigur.L-am scos din priza.Si am stat asa, am deschis usa la frigider, am inchis-o.Am mai stat putin,am deschis usa la congelator,am inchis-o si pe aia.Cred ca vroia sa decoleze,cam asa se auzea,dar eu am stat pe pozitii,l-am si zdruncinat,sa-si revina,si am asteptat cumintica sa taca naibii odata.Si a facut-o,dupa vreo alte cateva minute,asa ca l-am bagat iar in priza si m-am dus la culcare.
Somnul meu deja era dus departe, in Tara de Nicaieri a lui Peter Pan(uite ca sunt bune si povestile astea la ceva, dai exemple pe blog) asa ca am adormit pe la vreo 3.30..poate mai tarziu.
Cand a sunat alarma dimineata mi-a luat vreo 3 minute sa imi aduc aminte cine sunt, de ce,si ce trebuie sa fac azi.Eh..dar iata-ma, 3 ore mai tarziu, cu toate astea transformate-n amintiri, si cu un frigider care ma asteapta acasa nerabdator sa mai sustina un recital.
Asa ca nu, inca o data, nu ma plictisesc niciodata. Viata mea e plina de aventuri, indiferent ca e zi sau noapte.Sunt aceasta WonderWoman a fenomenelor ciudate.:)
Pe cai, voinicii mei!
marți, 3 noiembrie 2009
Leapsa
Pentru ca am primit nu o data, nici de doua ori, ci de trei ori aceeasi leapsa de la trei fete cucuiete, si pentru ca subiectul(sau tema) e pe gustul meu, am cautat pana acum doua poze, caci despre asta este vorba, una amuzanta, si una de suflet, pe care sa le postez pe blog. Si cine sa fie personajul principal decat bucuria vietii mele, inspiratia mea pentru cele doua teme de azi si nu numai.:)
Asadar, prima poza, cea de suflet, reprezinta un martie plin de caldura, primul cu Razvan, si primul martisor primit cadou de la el.:)
Pentru poza amuzanta am gasit una de cand el avea nici o luna, si intr-o seara si-a propus sa ne faca niste clatite.Zis si..aproape facut!L-am pregatit, l-am echipat corespunzator, dar toata situatia l-a obosit repede si..a adormit.:)
(nu am mai mancat dulce in seara aia:( )
Am multe amintiri, si cu el, si fara, atat amuzante, cat si de suflet, insa e greu sa cauti in cativa Gb de poze si sa alegi doar 2.:) E inuman.:)
Dau mai departe cui doreste.Andreea?Dili?Miki?
vineri, 30 octombrie 2009
Hai cu disciplina armata!:)
Acum cateva zile mi-a atras atentia o expresie pe care o stiu dintotdeauna, dar habar n-am de ce nu m-a deranjat pana acum. In fine, acum ma uitam la o emisiune tv de ziua Armatei Romane si era o reprezentatie cu cativa soldati.Si erau ei cumintei acolo si faceau un exercitiu de sincron, cand ..:"Inainte,marsh!"..Hopa!inainte...MARSH?!? WTF? as in...doggy-dog kinda marsh?Adica..inainte, inteleg...dar de ce mars?Nu e cam nepoliticos? Ce, cainii au inventat armata si au vandut franciza cu obligatia sa pastrezi formula magica?
Pai daca asa se pune problema de disciplinare,mersi nu!Nu zic sa le zica Inainte, va rog eu din suflet, ca altfel imi rupeti inima fasii, dar nici asa...canin.
Si ce, daca sunt fete in armata, le zic Inainte,zât?
Mnu..treaba ma deranjeaza, evident,asa ca vreau sa propun Armatei alte formulari,mai politicoase, de exemplu: Inainte, repede!...sau..Inainte,hai!, chiar si Inainte,acum! :)
Aspru,dar sever, vorba unui prieten, totusi politicos!
Hai sa dam mana cu mana cei cu inima romana, ca si-asa sunt atatia nepoliticosi in trafic-si aici sunt eu o delicata-sa ne respectam macar noi,astia disciplinatii!:)
Pai daca asa se pune problema de disciplinare,mersi nu!Nu zic sa le zica Inainte, va rog eu din suflet, ca altfel imi rupeti inima fasii, dar nici asa...canin.
Si ce, daca sunt fete in armata, le zic Inainte,zât?
Mnu..treaba ma deranjeaza, evident,asa ca vreau sa propun Armatei alte formulari,mai politicoase, de exemplu: Inainte, repede!...sau..Inainte,hai!, chiar si Inainte,acum! :)
Aspru,dar sever, vorba unui prieten, totusi politicos!
Hai sa dam mana cu mana cei cu inima romana, ca si-asa sunt atatia nepoliticosi in trafic-si aici sunt eu o delicata-sa ne respectam macar noi,astia disciplinatii!:)
joi, 22 octombrie 2009
Mama Omida sort of thing
Eu nu cred in supranatural.Nici in superstitii, deochi sau alte de-astea.Nici in OZN-uri,dar asta e alta discutie.Mai mult in astea demonstrate stiintific,asa.Cred doar daca vad cu ochii mei, daca ma conving personal.Intr-adevar, acum multi ani am fost la o ghicitoare, si ea mi-a ghicit, in cafea, 1 la 1 ce mi s-a intamplat mai tarziu.Word by word. In amanunt.Si cand mi-a "expirat" predictia, m-am dus iar, insa nu s-a mai potrivit nimic.Nu stiu daca are importanta ca a doua oara mi-a ghicit in tarot,dar nu a mai mers.
Cred insa in dorinta oamenilor de a crede in ceva.Ca e vorba de biserica, ozn-uri, bionenergie sau vrajitoare, oamenii se leaga de ceva care ii mentine conectati.La realitatea lor.Lumea pe care si-o cladesc.Asta le da putere.
Si cum orice regula are si exceptii, la fel mi s-a intamplat si mie acum vreun an,cred, cand Razvan plangea in fiecare noapte.Se trezea plangand, si o tinea asa de 4-5 ori pe noapte, mereu.Nejustificat.A fost cumplit.Eram zombie. Pana mi-a propus soacra-mea sa il duca sa ii toarne cositor la o baba de pe strada. Bineinteles ca prima data nu am fost de acord, ne-am tot adus argumente una celeilate, pana s-a dus ea asa, pe blat,intr-o sambata. Sa va mai zic ce s-a intamplat dupa?De duminica , Razvan nu a mai plans.Deloc.Nici nu s-a mai trezit macar peste noapte. 1-0 pentru soacra-mea.Si pentru baba de pe strada ei.No comment.
Acum, de cand a inceput gradinita, plange iar.Se trezeste cel putin o data pe noapte.Fara sa stie de ce,dar pare speriat.Asa ca, atunci cand mi-a fost sugerata ideea cositorului-iuhuuu-yeah,baby!Let's give it a try! :) Asa ca urmeaza sa ii spun soacra-mii sa il duca.Poate mai merge figura o data.Si, intre timp, tot astept sa creasca Razvan o data sa nu mai fie probleme din astea.Pe care nu mi le pot explica.
Daca o tin tot asa, la anul ma duc sa caut cercuri prin lanurile de porumb.:) Si, a propos de semne, am gasit pe net, nu mai stiu unde, o poza super tare :
Freedom
Cred insa in dorinta oamenilor de a crede in ceva.Ca e vorba de biserica, ozn-uri, bionenergie sau vrajitoare, oamenii se leaga de ceva care ii mentine conectati.La realitatea lor.Lumea pe care si-o cladesc.Asta le da putere.
Si cum orice regula are si exceptii, la fel mi s-a intamplat si mie acum vreun an,cred, cand Razvan plangea in fiecare noapte.Se trezea plangand, si o tinea asa de 4-5 ori pe noapte, mereu.Nejustificat.A fost cumplit.Eram zombie. Pana mi-a propus soacra-mea sa il duca sa ii toarne cositor la o baba de pe strada. Bineinteles ca prima data nu am fost de acord, ne-am tot adus argumente una celeilate, pana s-a dus ea asa, pe blat,intr-o sambata. Sa va mai zic ce s-a intamplat dupa?De duminica , Razvan nu a mai plans.Deloc.Nici nu s-a mai trezit macar peste noapte. 1-0 pentru soacra-mea.Si pentru baba de pe strada ei.No comment.
Acum, de cand a inceput gradinita, plange iar.Se trezeste cel putin o data pe noapte.Fara sa stie de ce,dar pare speriat.Asa ca, atunci cand mi-a fost sugerata ideea cositorului-iuhuuu-yeah,baby!Let's give it a try! :) Asa ca urmeaza sa ii spun soacra-mii sa il duca.Poate mai merge figura o data.Si, intre timp, tot astept sa creasca Razvan o data sa nu mai fie probleme din astea.Pe care nu mi le pot explica.
Daca o tin tot asa, la anul ma duc sa caut cercuri prin lanurile de porumb.:) Si, a propos de semne, am gasit pe net, nu mai stiu unde, o poza super tare :
Freedom
joi, 15 octombrie 2009
Munca-o placere
Am cel mai tare loc de munca din lume.Nu ma intrebati ce post ocup, nu stiu nici eu.Si nici ce salariu am.Nu inca.Dar am un program super, doua colege de birou pe care parca le stiu de cand lumea :), un sef la fel de...familiar si...un birou numai al meu.:)
Deocamdata volumul de munca e mic...sper sa am mai mult de lucru curand. Dimineata ma trezesc cu un zambet pe fata, iar vinerea sunt tare suparata ca s-a terminat saptamana.
Ieri, colega mai in varsta(sunt doua, una mai tanara si una mai in varsta :D) a facut cinste cu pizza. Si cu paleuri.Foarte bune.Doar pentru mine si colega tanara, ca ea nu mananca pizza.Nu prea mananca nimic la munca.Mai fumeaza din cand in cand.Dar pe noi nu ne deranjeaza,chiar daca nu fumam de fel.
Dimineata vin cu masina cu tinerica.O iau din drum, dupa ce il las pe Razvan la gradinita.I-am propus si colegei celeilalte sa o iau din drum, dar a zis ca prefera sa mearga pe jos.Eh...probabil ca se va razgandi cand or incepe nametii.
E bine sa muncesti asa. Si daca stau bine sa ma gandesc, asa a fost mereu la mine.Am avut doar locuri de munca bestiale.Nu muncesc des, probabil tocmai de-asta, ca locuri din astea se gasesc mai greu.Dar merita.Gata! Va las acum, mai profit de timpul ramas pana plec acasa.:)
Deocamdata volumul de munca e mic...sper sa am mai mult de lucru curand. Dimineata ma trezesc cu un zambet pe fata, iar vinerea sunt tare suparata ca s-a terminat saptamana.
Ieri, colega mai in varsta(sunt doua, una mai tanara si una mai in varsta :D) a facut cinste cu pizza. Si cu paleuri.Foarte bune.Doar pentru mine si colega tanara, ca ea nu mananca pizza.Nu prea mananca nimic la munca.Mai fumeaza din cand in cand.Dar pe noi nu ne deranjeaza,chiar daca nu fumam de fel.
Dimineata vin cu masina cu tinerica.O iau din drum, dupa ce il las pe Razvan la gradinita.I-am propus si colegei celeilalte sa o iau din drum, dar a zis ca prefera sa mearga pe jos.Eh...probabil ca se va razgandi cand or incepe nametii.
E bine sa muncesti asa. Si daca stau bine sa ma gandesc, asa a fost mereu la mine.Am avut doar locuri de munca bestiale.Nu muncesc des, probabil tocmai de-asta, ca locuri din astea se gasesc mai greu.Dar merita.Gata! Va las acum, mai profit de timpul ramas pana plec acasa.:)
marți, 13 octombrie 2009
I'm losing it...
Gata! S-au dus vremurile in care tineam minte.In care tineam minte punct.Orice, nu amanunte.Alea s-au dus de...nu mai tin minte de cand.:)Sunt oficial in pauza.
Una din preocuparile mele multiple este sa mai meditez. Acum nu mai am multi copii, respectiv unul si bun. O fetita mica mica,Mara.Si cu Mara am meditatie lunea, de la ora 17.00. O ora, ca e mica.
Si lunea trecuta, sau acum doua saptamani, chiar nu mai stiu, pe la orele 16.00 am plecat eu ca o floricica spre sor-mea, in vizita.Cu Razvan cu tot.Sor-mea care sta la vreo 5 minute de mers pe jos de noi.Si am ajuns, si ce bine ne simteam, si ce mai ne relaxam. Pana cand m-a sunat sotul ramas acasa ca a venit Mara.La meditatie. Ca e 5 si na...a tinut minte sa vina. Eu uitasem.Si baga viteza spre casa, cu Razvan pe care tocmai atunci il apucase oboseala si vroia in brate. Am ajuns pe la vreo si 7 minute, aratand ca dupa maraton. Mi-am cerut scuze timid Marei care se uita la desene si nu parea deloc deranjata de intarzierea mea, ba dimpotriva, poate de revenire.:)
Ieri a fost luni.:D Si la 4 m-am dus dupa Razvan, sa il iau de la gradinita.Apoi ne-am dus in mall, sa se dea in masina de pompieri.Si in Jeep-ul galben. Si in Caruselul Magic.Si am fost si la Diverta. E frumos la Diverta. Sunt multe carti frumoase si e un loc special pentru copii, sa se joace cat se uita parintii lor si saliveaza la cartile frumoase.Si apoi am iesit in parc.Si am aruncat cu pietricele in apa, si admiram lacul..cand..a sunat telefonul. Acelasi sot ramas acasa.Aceeasi Mara venita la meditatie.Si aceeasi eu alergand ca nebuna pana la masina.Pentru ca de data asta eram mai departe.Si de masina, si de casa,si mai ales de vremurile in care imi aminteam chestii.
Si am ajuns pe la vreo si 12 minute.Si mi-am cerut iar scuze Marei care chiar a insistat ca nu e nicio problema. Dar eu tot i-am promis ca ii fac o clama mica de par, sa ma ierte.:) Ca i-a placut un model.
Concluzie: De azi am o noua alarma.Suna lunea,pe la 16.00 si imi furnizeaza cateva informatii: ca am meditatie, cu cine:D,cand...de ce...:D
Una din preocuparile mele multiple este sa mai meditez. Acum nu mai am multi copii, respectiv unul si bun. O fetita mica mica,Mara.Si cu Mara am meditatie lunea, de la ora 17.00. O ora, ca e mica.
Si lunea trecuta, sau acum doua saptamani, chiar nu mai stiu, pe la orele 16.00 am plecat eu ca o floricica spre sor-mea, in vizita.Cu Razvan cu tot.Sor-mea care sta la vreo 5 minute de mers pe jos de noi.Si am ajuns, si ce bine ne simteam, si ce mai ne relaxam. Pana cand m-a sunat sotul ramas acasa ca a venit Mara.La meditatie. Ca e 5 si na...a tinut minte sa vina. Eu uitasem.Si baga viteza spre casa, cu Razvan pe care tocmai atunci il apucase oboseala si vroia in brate. Am ajuns pe la vreo si 7 minute, aratand ca dupa maraton. Mi-am cerut scuze timid Marei care se uita la desene si nu parea deloc deranjata de intarzierea mea, ba dimpotriva, poate de revenire.:)
Ieri a fost luni.:D Si la 4 m-am dus dupa Razvan, sa il iau de la gradinita.Apoi ne-am dus in mall, sa se dea in masina de pompieri.Si in Jeep-ul galben. Si in Caruselul Magic.Si am fost si la Diverta. E frumos la Diverta. Sunt multe carti frumoase si e un loc special pentru copii, sa se joace cat se uita parintii lor si saliveaza la cartile frumoase.Si apoi am iesit in parc.Si am aruncat cu pietricele in apa, si admiram lacul..cand..a sunat telefonul. Acelasi sot ramas acasa.Aceeasi Mara venita la meditatie.Si aceeasi eu alergand ca nebuna pana la masina.Pentru ca de data asta eram mai departe.Si de masina, si de casa,si mai ales de vremurile in care imi aminteam chestii.
Si am ajuns pe la vreo si 12 minute.Si mi-am cerut iar scuze Marei care chiar a insistat ca nu e nicio problema. Dar eu tot i-am promis ca ii fac o clama mica de par, sa ma ierte.:) Ca i-a placut un model.
Concluzie: De azi am o noua alarma.Suna lunea,pe la 16.00 si imi furnizeaza cateva informatii: ca am meditatie, cu cine:D,cand...de ce...:D
luni, 12 octombrie 2009
joi, 8 octombrie 2009
Venetia si Gardaland
Mi-am adus aminte ca aveam o restanta din Italia, cu ziua in care am fost in Venetia si in Gardaland.
Pai..a fost una dintre cele mai frumoase zile, intai am fost la Gardaland, am semnat condica inca de dimineata. De acolo nu am foarte multe poze, ca am fost mai preocupati sa ne dam in chestii-trestii decat sa facem poze. Foarte tari masinutele, doar ca stateai vreo 45 de minute la coada sa te dai...2 minute maxim,ceea ce era destul de frustrant.Caldura,caldura...aglomeratie...ohohoo..dar in rest frumos.
Pentru ca erau foarte multe in care sa te dai si noi nu aveam nici rabdarea nici timpul necesar sa asteptam la toate, ne-am dat doar in cele in care nu ne mai dadusem in alte parcuri sau in preferate.:) Si ca veni vorba, cea mai tare chestie la parcurile de distractii de top sunt salile alea 3D, unde ti se misca si scaunul, te stropesc si cu apa, totul sa fie cat mai real.Pe mine ma fascineaza 3D-ul.:) Am inteles ca vor deschide si in Romanica.
Am si cateva poze,mai mult cu mine, din pacate, nu am fost inspirata sa fac mai multe pe acolo, la parc.:)
Asa...iar Venetia, nu stiu daca am mai scris, mi-a placut mult de tot,dar la nivel de plimbare de o zi,maxim un city break,pentru ca nu vad ce ai putea face mai mult.
Am vazut acolo ceva taare ciudatel, pizza cu cartofi prajiti :D. Sor-mea cand a vazut poza a zis ca poate era mancare pentru saraci.:)pentru ca era doar blatul de pizza si niste cartofi peste.
Asa,si poze acum:
Pai..a fost una dintre cele mai frumoase zile, intai am fost la Gardaland, am semnat condica inca de dimineata. De acolo nu am foarte multe poze, ca am fost mai preocupati sa ne dam in chestii-trestii decat sa facem poze. Foarte tari masinutele, doar ca stateai vreo 45 de minute la coada sa te dai...2 minute maxim,ceea ce era destul de frustrant.Caldura,caldura...aglomeratie...ohohoo..dar in rest frumos.
Pentru ca erau foarte multe in care sa te dai si noi nu aveam nici rabdarea nici timpul necesar sa asteptam la toate, ne-am dat doar in cele in care nu ne mai dadusem in alte parcuri sau in preferate.:) Si ca veni vorba, cea mai tare chestie la parcurile de distractii de top sunt salile alea 3D, unde ti se misca si scaunul, te stropesc si cu apa, totul sa fie cat mai real.Pe mine ma fascineaza 3D-ul.:) Am inteles ca vor deschide si in Romanica.
Am si cateva poze,mai mult cu mine, din pacate, nu am fost inspirata sa fac mai multe pe acolo, la parc.:)
Asa...iar Venetia, nu stiu daca am mai scris, mi-a placut mult de tot,dar la nivel de plimbare de o zi,maxim un city break,pentru ca nu vad ce ai putea face mai mult.
Am vazut acolo ceva taare ciudatel, pizza cu cartofi prajiti :D. Sor-mea cand a vazut poza a zis ca poate era mancare pentru saraci.:)pentru ca era doar blatul de pizza si niste cartofi peste.
Asa,si poze acum:
miercuri, 7 octombrie 2009
Breaking news!!!
Gata! E gata surpriza! Va invit intr-o lume magica, o lume a povestilor, si nu orice povesti, ci POVESTI COLORATE. :)
Enjoy!
Enjoy!
Pai..sa va explic...:)
Am facut muulte cat timp am fost plecata...Ei..nici chiar plecata, ca nu am lipsit din oras, ci doar de pe blog. Timp in care: mi-am gasit o pasiune pe care vreau sa o dezvolt :), m-am angajat, am stat cu Razvan cel bolnav pana s-a facut bine si s-a intors la gradinita, am facut lectii de greaca, nu am prea dormit si...cam atat.
Acum sunt ocupata cu vreo 80 de procente mai mult decat inainte, dar sigur voi avea mai mult timp pentru blog, mai ales ca am o surpriza.:)
Soon.
Acum sunt ocupata cu vreo 80 de procente mai mult decat inainte, dar sigur voi avea mai mult timp pentru blog, mai ales ca am o surpriza.:)
Soon.
miercuri, 30 septembrie 2009
Stiu, iar am lipsit, dar motivat, pentru ca Razvan a avut o infectie la caile respiratorii,asa ca am facut (el, desigur) injectii si ia antibiotic..prin urmare nu a mai mers nici la gradinita..prin urmare nu am mai avut timp nici de blog.:)
De maine sper sa reia activitatea...sa se simta mai bine.
In plus, mi-am luat o carte la care tanjeam de ceva timp,si acum cand am cautat-o pe google sa dau link, am vazut ca pretul ei online e de 33 de lei, iar eu am dat 45 la Diverta.:( Noi sa fim sanatosi.
Plus faptul ca luna asta Cosmo are muult mai multe pagini :D..multa treaba, domne'..multa...:) Am mai lasat-o si pe Ingrid in aer,saraca!:)
Va las,dara, si revin curand!:)
De maine sper sa reia activitatea...sa se simta mai bine.
In plus, mi-am luat o carte la care tanjeam de ceva timp,si acum cand am cautat-o pe google sa dau link, am vazut ca pretul ei online e de 33 de lei, iar eu am dat 45 la Diverta.:( Noi sa fim sanatosi.
Plus faptul ca luna asta Cosmo are muult mai multe pagini :D..multa treaba, domne'..multa...:) Am mai lasat-o si pe Ingrid in aer,saraca!:)
Va las,dara, si revin curand!:)
joi, 24 septembrie 2009
Sunt eu, Picasso...
Asta a desenat Razvan acum cateva minute. Eu sunt, trebuie sa recunosc, foarte impresionata, pentru ca mi se pare un desen extrem de reusit pentru un copil de 3 ani.:)
Bine, mai trebuie sa recunosc si ca pe mine ma impresioneaza multe lucruri si mai ales cele facute de Razvan, dar..:D..tot un desen frumos mi se pare. Luati de judecati.:)
P.S. Scuzati reclama, nu am mai sters ce era in plus:)
Bine, mai trebuie sa recunosc si ca pe mine ma impresioneaza multe lucruri si mai ales cele facute de Razvan, dar..:D..tot un desen frumos mi se pare. Luati de judecati.:)
P.S. Scuzati reclama, nu am mai sters ce era in plus:)
Aberatii de succes
Eu zilele astea astept sa mi se intample ceva. Nu, nu ceva rau. O schimbare,asa.Ca parca am intrat in monotonie, ceea ce nu imi place deloc, asa ca astept sa se intample ceva sa ma salveze.:)
Mi se intampla cateodata sa ma plictisesc asa tare de aceleasi si aceleasi lucruri in fiecare zi incat atunci cand vine noaptea mor de nervi ca sunt cumva blocata cateva ore si irosesc timp pretios. Mai am momente in care daca pierd o jumatate de ora aiurea-n tramvai, stand de vorba cu cineva de care nu imi place,de exemplu, sunt super ofticata din cauza ca jumatatea aia de ora nu mi-o mai da nimeni inapoi. De asta incerc sa imi irosesc timpul cu talent,asa cum pot si eu.
Ce e mai nasol acum, cand se lasa batranetea peste tamplele-mi carunte(ei, carunte, blonde, totuna:) )e ca nu mai am rabdare. Dar deloc. Nu stiu daca am fost vreodata vreo broasca testoasa calma si rabdatoare, dar acum cu siguranta nu mai sunt nimic in apropierea acestor calitati. S-ar putea sa fiu o baba crizata si nesuferita cand o sa fiu mare. De fapt, daca ma gandesc, mai am sa fiu doar baba, in rest..sunt cam pe-acolo.
Si atata de rabdare nu mai am, incat m-am saturat sa ma si vopsesc. Asa de tare incat penultima oara mi-am luat eu, acasa, doua tuburi de vopsea, le-am amestecat si mi-am turnat totul deodata in cap.Foarte mandra am fost de mine, ca am terminat totul in 10 minute.Mai ceva ca in reclama.:D Bineinteles ca am aratat ca un strut, dar noi sa fim sanatosi mintal. Am transformat un proces de 3 ore intr-unul de o ora. Afacere, zic eu!
Sunt draguta cateodata cand sunt plictisita, totusi.Doar parerea mea umila, desigur.Cant si dansez si enervez oamenii.Intr-un mod amuzant, fireste.Fac diverse scenarii de teatru-imi place sa improvizez :)-sau pur si simplu scot din mine trasaturi ce ar speria psihiatrii. Cum sa nu ma iubesti???
Asta fac atunci cand sunt plictisita, dar cu cineva...Cand sunt plictisita si singura...scriu pe blog.:P
Gata!Am sporovait destul, si familia mea virtuala ma asteapta.Va las!
Mi se intampla cateodata sa ma plictisesc asa tare de aceleasi si aceleasi lucruri in fiecare zi incat atunci cand vine noaptea mor de nervi ca sunt cumva blocata cateva ore si irosesc timp pretios. Mai am momente in care daca pierd o jumatate de ora aiurea-n tramvai, stand de vorba cu cineva de care nu imi place,de exemplu, sunt super ofticata din cauza ca jumatatea aia de ora nu mi-o mai da nimeni inapoi. De asta incerc sa imi irosesc timpul cu talent,asa cum pot si eu.
Ce e mai nasol acum, cand se lasa batranetea peste tamplele-mi carunte(ei, carunte, blonde, totuna:) )e ca nu mai am rabdare. Dar deloc. Nu stiu daca am fost vreodata vreo broasca testoasa calma si rabdatoare, dar acum cu siguranta nu mai sunt nimic in apropierea acestor calitati. S-ar putea sa fiu o baba crizata si nesuferita cand o sa fiu mare. De fapt, daca ma gandesc, mai am sa fiu doar baba, in rest..sunt cam pe-acolo.
Si atata de rabdare nu mai am, incat m-am saturat sa ma si vopsesc. Asa de tare incat penultima oara mi-am luat eu, acasa, doua tuburi de vopsea, le-am amestecat si mi-am turnat totul deodata in cap.Foarte mandra am fost de mine, ca am terminat totul in 10 minute.Mai ceva ca in reclama.:D Bineinteles ca am aratat ca un strut, dar noi sa fim sanatosi mintal. Am transformat un proces de 3 ore intr-unul de o ora. Afacere, zic eu!
Sunt draguta cateodata cand sunt plictisita, totusi.Doar parerea mea umila, desigur.Cant si dansez si enervez oamenii.Intr-un mod amuzant, fireste.Fac diverse scenarii de teatru-imi place sa improvizez :)-sau pur si simplu scot din mine trasaturi ce ar speria psihiatrii. Cum sa nu ma iubesti???
Asta fac atunci cand sunt plictisita, dar cu cineva...Cand sunt plictisita si singura...scriu pe blog.:P
Gata!Am sporovait destul, si familia mea virtuala ma asteapta.Va las!
joi, 17 septembrie 2009
Nunta de vis
O sa ziceti ca am ceva cu nuntile, ca doar ce am vorbit de invitatii, si acum iata-ma iar calare pe subiect. Nu am nimic cu ele, imi plac foarte mult, de asta si scriu despre ele.:)
M-am gandit la ce reprezinta nunta in zilele noastre, de unde s-a plecat si la ce s-a ajuns. Nu sunt chiar atat de batrana incat sa fi fost de fata la primele nunti din istoria tinerilor casatoriti, insa ma gandesc eu asa, in inocenta oferita cadou de filmele de dragoste pe care le-am vizionat din plin ca nunta, la origine, a insemnat celebrarea iubirii dintre doi tineri, unirea lor in fata lui Dumnezeu si in fata legii. Asta asa, ca sa ma exprim cat mai simplu. Dar cred ca asta si-au dorit ei, primii tineri care s-au casatorit. Sa se iubeasca, sa arate tuturor bucuria lor, sa isi inceapa viata in sarbatoare. Dupa care cineva, pun pariu ca mireasa, a zis ca vrea ceva mai mult decat o nunta simpla, ca ar merge si niste petale de flori presarate pe drumul spre altar. Si pe mese. Si o trena luunga. Si.... asa a inceput calvarul.
Invitatii, buchete multicolore, baloane, tort sofisticat, cartonase cu numele, hostesse care sa te conduca la masa, porumbei albi, artificii, muzica aleasa...o multime de imbunatatiri, din ce in ce mai numeroase pe ce trecea timpul.
Asa ca s-a ajuns la nunti complicate, crize de nervi, atacuri de panica, certuri intre tinerii viitori casatoriri, intre cuscri, rude de tot felul care isi dau cu parerea...La un bulgare mare ce se rostogoleste cu repeziciune.Obligatii...daca il chemi pe vecinul matusii fratelui cumnatei tale, trebuie sa il chem si eu pe socrul fostei sotii a varului meu...si pe rudele de la tara care au peste 150 de ani si de abia se misca, si pe care nu le-am vazut niciodata...si pe alti 400 de oameni din care stiu doar 200 si ma simt bine doar cu 50.
Dupa care vine ziua nuntii, din care nu-ti amintesti mare lucru si de care rar te poti bucura, pentru ca esti prea stresat/obosit/enervat de diverse. Cu exceptia situatiei in care te-ai ocupat mai putin de organizarea detaliilor nuntii si nici nu ai avut probleme cu banii.:)Atunci cred si eu ca esti relaxat(a). Si daca se mai intampla si sa nu iesi cu banii asa cum ti-ai fi dorit, atunci chiar ca toata treaba asta te poate consuma.
Am avut si eu o nunta. Deloc asa cum mi-am dorit, dar asta nu conteaza. Daca m-as mai marita inca o data(tot cu honey :) )as schimba, cu siguranta, multe la nunta mea.Si as incerca sa fiu mai relaxata. Mai ..eu insami.As incerca sa ma bucur mai mult de momentul care se presupune a fi magic. As vrea sa fiu mai mult ca ei. Ei sunt, cred, mult mai fericiti decat majoritatea. Pentru ca se iubesc, sunt impreuna si au curajul de a fi ei insisi.Asa ca eu ii felicit, chiar daca nu ii cunosc decat din niste poze de pe un site.Si le spun Casa de Piatra!:)
P.S. Site-ul mi se pare bestial, fotografii sunt de prin Timisoara? parca...Daca vreti sa va casatoriti in Constanta, sunt si aici fotografi buni.;)
M-am gandit la ce reprezinta nunta in zilele noastre, de unde s-a plecat si la ce s-a ajuns. Nu sunt chiar atat de batrana incat sa fi fost de fata la primele nunti din istoria tinerilor casatoriti, insa ma gandesc eu asa, in inocenta oferita cadou de filmele de dragoste pe care le-am vizionat din plin ca nunta, la origine, a insemnat celebrarea iubirii dintre doi tineri, unirea lor in fata lui Dumnezeu si in fata legii. Asta asa, ca sa ma exprim cat mai simplu. Dar cred ca asta si-au dorit ei, primii tineri care s-au casatorit. Sa se iubeasca, sa arate tuturor bucuria lor, sa isi inceapa viata in sarbatoare. Dupa care cineva, pun pariu ca mireasa, a zis ca vrea ceva mai mult decat o nunta simpla, ca ar merge si niste petale de flori presarate pe drumul spre altar. Si pe mese. Si o trena luunga. Si.... asa a inceput calvarul.
Invitatii, buchete multicolore, baloane, tort sofisticat, cartonase cu numele, hostesse care sa te conduca la masa, porumbei albi, artificii, muzica aleasa...o multime de imbunatatiri, din ce in ce mai numeroase pe ce trecea timpul.
Asa ca s-a ajuns la nunti complicate, crize de nervi, atacuri de panica, certuri intre tinerii viitori casatoriri, intre cuscri, rude de tot felul care isi dau cu parerea...La un bulgare mare ce se rostogoleste cu repeziciune.Obligatii...daca il chemi pe vecinul matusii fratelui cumnatei tale, trebuie sa il chem si eu pe socrul fostei sotii a varului meu...si pe rudele de la tara care au peste 150 de ani si de abia se misca, si pe care nu le-am vazut niciodata...si pe alti 400 de oameni din care stiu doar 200 si ma simt bine doar cu 50.
Dupa care vine ziua nuntii, din care nu-ti amintesti mare lucru si de care rar te poti bucura, pentru ca esti prea stresat/obosit/enervat de diverse. Cu exceptia situatiei in care te-ai ocupat mai putin de organizarea detaliilor nuntii si nici nu ai avut probleme cu banii.:)Atunci cred si eu ca esti relaxat(a). Si daca se mai intampla si sa nu iesi cu banii asa cum ti-ai fi dorit, atunci chiar ca toata treaba asta te poate consuma.
Am avut si eu o nunta. Deloc asa cum mi-am dorit, dar asta nu conteaza. Daca m-as mai marita inca o data(tot cu honey :) )as schimba, cu siguranta, multe la nunta mea.Si as incerca sa fiu mai relaxata. Mai ..eu insami.As incerca sa ma bucur mai mult de momentul care se presupune a fi magic. As vrea sa fiu mai mult ca ei. Ei sunt, cred, mult mai fericiti decat majoritatea. Pentru ca se iubesc, sunt impreuna si au curajul de a fi ei insisi.Asa ca eu ii felicit, chiar daca nu ii cunosc decat din niste poze de pe un site.Si le spun Casa de Piatra!:)
P.S. Site-ul mi se pare bestial, fotografii sunt de prin Timisoara? parca...Daca vreti sa va casatoriti in Constanta, sunt si aici fotografi buni.;)
marți, 15 septembrie 2009
Alea iacta est!
Luni dimineata, ora 9.00. 14 septembrie. Deschiderea anului scolar. In curtea gradinitei, forfota mare. Copii, parinti, bunici sau bone s-au adunat cu totii si asteapta discursul doamnei directoare. Care, cu o mica intarziere, apare, vorbeste cateva minute si pofteste copiii in clase. Nu inainte de a mentiona ca face apel la clementa parintilor, ca sunt 240 de locuri la gradinita si 310 copii inscrisi.Sau 210 locuri si 340 de copii. Nici nu mai conteaza, deja parintii susotesc ingrijorati. Ce o insemna asta?De ce au fost inscrisi atatia copii? Ce se poate face acum?
Listele incep cu grupa mica, prima clasa. Nu suntem acolo. Asteptam rabdatori sa fim strigati. Atenti sa nu rupem florile.
Se striga si a doua grupa. Aici figuram si noi, asa ca ne indreptam catre clasa. Intram. Doua educatoare tinere ne asteapta zambitoare, impreuna cu ingrijitoarea care are responsabilitatea a 30 de copii.
Incepe sa vorbeasca si doamna educatoare, si printre primele lucruri importante pe care ni le spune este ca sunt 31 de copii in grupa si 22 de patuturi.Si ca nu se pot adauga alte paturi in camera, din lipsa de spatiu. Asa ca 9 copii trebuie sa renunte. La programul prelungit macar. Dar asta nu e tot. S-au facut cateva sponsorizari, asa ca unii copii au pat garantat.Se aud vocile unor parinti ingrijorati ca nu si-au auzit numele pe liste de sponsori, in ciuda faptului ca exista un anume cont la banca ce nu le era necunoscut.
Ne pare rau, asta e lista, nu se poate face nimic. Cine vrea, deci, sa renunte?Trebuie sa ne intelegem omeneste. Nu avem ce face. repeta educatoarele mecanic.
Vreo doi parinti admit cu glasul stins ca ar putea trimite bunicii dupa copii la pranz.Cei doi plus inca vreo 2-3 absenti inseamna ca mai avem vreo 4 copii care ar trebui sa se mai gandeasca daca intr-adevar programul prelungit este cea mai buna solutie. Cativa parinti se retrag incet incet spre biroul directoarei.Vor incerca sa rezolve problema cumva. Intalnirea se incheie cu vorbele educatoarei:"Maine dimineata va vom spune la ce ora sa veniti dupa copil. Daca trebuie sa veniti la pranz sau nu"
..................................................................................
Marti dimineata. Ne trezim destul de greu. Mai vreau sa stau un minutel,mami. Mi-e somn.
Incerc sa imi infranez emotiile sa nu ii transmit si lui, pentru ca stiu ca orice semn de slabiciune din partea mea il va da peste cap.Si-asa inca nu sunt sigura de cum va reactiona. Ajungem la gradinita, curiosi de ce se va intampla cu patuturile. Doamna ne intampina amabil si ne arata unde este vestiarul, asa ca mergem sa ne schimbam. Cand intram in clasa, doamna explica unei mamici ingrijorate:" O sa incercam sa ii culcam pe toti, sa vedem ce va fi. O rezolvam cumva, nu e problema."
Zambesc. Ma uit pe foaia de prezenta a doamnei si vad puncte in dreptul multor copii.Puncte de sponsorizare.:) Adica patuturi.Cumva, peste noapte s-a rezolvat o problema care ieri parea imposibil de descifrat.
Un copil plange in timp ce mama lui incearca sa il impinga usor catre clasa. Razvan il priveste usor speriat. Ii cer repede un pup, sa ii distrag atentia si sa putem pleca mai repede, pentru ca deja spiritele se incing, pe masura ce vin tot mai multi copii si incep sa planga. Ne da pup, apoi o doamna ingrijitoare il ia de mana si in indruma catre clasa. Stati!Inca unul! si vine dupa noi. Ne zambeste, un pic trist, dar mai mult curios.Ne pupa si se indeparteaza usor, asa ca plecam si noi. Pfiu! Nu a plans!A fost tare! Sa vedem maine, cand o sa stie exact despre ce e vorba.:)
Gata! Zarurile au fost aruncate. Baiatul meu a inceput gradinita...
Listele incep cu grupa mica, prima clasa. Nu suntem acolo. Asteptam rabdatori sa fim strigati. Atenti sa nu rupem florile.
Se striga si a doua grupa. Aici figuram si noi, asa ca ne indreptam catre clasa. Intram. Doua educatoare tinere ne asteapta zambitoare, impreuna cu ingrijitoarea care are responsabilitatea a 30 de copii.
Incepe sa vorbeasca si doamna educatoare, si printre primele lucruri importante pe care ni le spune este ca sunt 31 de copii in grupa si 22 de patuturi.Si ca nu se pot adauga alte paturi in camera, din lipsa de spatiu. Asa ca 9 copii trebuie sa renunte. La programul prelungit macar. Dar asta nu e tot. S-au facut cateva sponsorizari, asa ca unii copii au pat garantat.Se aud vocile unor parinti ingrijorati ca nu si-au auzit numele pe liste de sponsori, in ciuda faptului ca exista un anume cont la banca ce nu le era necunoscut.
Ne pare rau, asta e lista, nu se poate face nimic. Cine vrea, deci, sa renunte?Trebuie sa ne intelegem omeneste. Nu avem ce face. repeta educatoarele mecanic.
Vreo doi parinti admit cu glasul stins ca ar putea trimite bunicii dupa copii la pranz.Cei doi plus inca vreo 2-3 absenti inseamna ca mai avem vreo 4 copii care ar trebui sa se mai gandeasca daca intr-adevar programul prelungit este cea mai buna solutie. Cativa parinti se retrag incet incet spre biroul directoarei.Vor incerca sa rezolve problema cumva. Intalnirea se incheie cu vorbele educatoarei:"Maine dimineata va vom spune la ce ora sa veniti dupa copil. Daca trebuie sa veniti la pranz sau nu"
..................................................................................
Marti dimineata. Ne trezim destul de greu. Mai vreau sa stau un minutel,mami. Mi-e somn.
Incerc sa imi infranez emotiile sa nu ii transmit si lui, pentru ca stiu ca orice semn de slabiciune din partea mea il va da peste cap.Si-asa inca nu sunt sigura de cum va reactiona. Ajungem la gradinita, curiosi de ce se va intampla cu patuturile. Doamna ne intampina amabil si ne arata unde este vestiarul, asa ca mergem sa ne schimbam. Cand intram in clasa, doamna explica unei mamici ingrijorate:" O sa incercam sa ii culcam pe toti, sa vedem ce va fi. O rezolvam cumva, nu e problema."
Zambesc. Ma uit pe foaia de prezenta a doamnei si vad puncte in dreptul multor copii.Puncte de sponsorizare.:) Adica patuturi.Cumva, peste noapte s-a rezolvat o problema care ieri parea imposibil de descifrat.
Un copil plange in timp ce mama lui incearca sa il impinga usor catre clasa. Razvan il priveste usor speriat. Ii cer repede un pup, sa ii distrag atentia si sa putem pleca mai repede, pentru ca deja spiritele se incing, pe masura ce vin tot mai multi copii si incep sa planga. Ne da pup, apoi o doamna ingrijitoare il ia de mana si in indruma catre clasa. Stati!Inca unul! si vine dupa noi. Ne zambeste, un pic trist, dar mai mult curios.Ne pupa si se indeparteaza usor, asa ca plecam si noi. Pfiu! Nu a plans!A fost tare! Sa vedem maine, cand o sa stie exact despre ce e vorba.:)
Gata! Zarurile au fost aruncate. Baiatul meu a inceput gradinita...
luni, 14 septembrie 2009
duminică, 13 septembrie 2009
I'm blue, da ba dee da ba....
Oooff...a venit si ziua asta.Ziua in care Razvan incepe gradinita.Ziua de maine.
Acum, nu stiu de ce sunt mai suparata...ca s-a terminat un capitol din viata lui, si incepe unul nou, mai greu, cu responsabilitati, trezit devreme, program si toate alea...Ca nu o sa mai fim toata ziua impreuna, asta insemnand ca nu o sa mai existe atatea momente frumoase, cum ar fi lenevitul in patul lui dimineata si dupa somnul de pranz, cand e atat de somnoros si dulce, si pupacios...Sau toate momentele de afectiune, imbinate cu diverse activitati de pictat, colorat, modelat sau mai stiu eu ce...Ca nu o sa mai fiu eu tot universul lui, nu o sa ii fiu alaturi la orice intrebare, orice curiozitate, orice oftat sau zambet...Si probabil nici cea mai buna prietena...Ca trebuie, pentru a doua oara, sa rupem cordonul ombilical, de data asta fiind si mai greu, pentru ca e psihologic, si doare tare...
Simt ca il pierd un pic...nu o sa mai fie numai al meu de maine. O sa fie putin si al doamnelor educatoare, si al colegilor de gradinita, al noilor lui prieteni...si chiar daca imi doresc asta pentru el si stiu ca asa e normal si cel mai bine pentru dezvoltarea lui, nu pot sa nu oftez adanc...(bine, eu plang de-a binelea, dar nu trebuie sa stiti voi asta ;) ).
Si pentru ca mi-am tot varsat amarul zilele astea pe unde am putut, o prietena, nemaritata si fara copii, dupa ce i-am povestit oful meu, mi-a zis:"Nu credeam ca gradinita poate sa reprezinte ceva atat de serios.Si ca poate sa provoace tristete." :) Si poate ca nu o fi asa pentru toata lumea, si poate ca nici nu ar trebui sa fie asa, dar...trebuie sa ma intelegeti..e prima zi de gradinita. Ne trebuie aproximativ 2 saptamani sa ne obisnuim si sa nu mai plangem. A! Nu noua, ci copiilor, cica! Eh...de parca scrie undeva...
Eu sper doar ca Razvan sa fie tare.:) Sa nu planga si sa ii placa la nebunie din prima zi. Adica sa se afle printre cei 10% care se comporta asa.:D Ca restul reactioneaza ca mine. Restul copiilor, asa e.
In fine...stiu ca o sa imi treaca repede, dar deocamdata sunt un amalgam de emotii si sentimente. Va tin la curent, oricum. Pana atunci, let the games begin! ;)
Acum, nu stiu de ce sunt mai suparata...ca s-a terminat un capitol din viata lui, si incepe unul nou, mai greu, cu responsabilitati, trezit devreme, program si toate alea...Ca nu o sa mai fim toata ziua impreuna, asta insemnand ca nu o sa mai existe atatea momente frumoase, cum ar fi lenevitul in patul lui dimineata si dupa somnul de pranz, cand e atat de somnoros si dulce, si pupacios...Sau toate momentele de afectiune, imbinate cu diverse activitati de pictat, colorat, modelat sau mai stiu eu ce...Ca nu o sa mai fiu eu tot universul lui, nu o sa ii fiu alaturi la orice intrebare, orice curiozitate, orice oftat sau zambet...Si probabil nici cea mai buna prietena...Ca trebuie, pentru a doua oara, sa rupem cordonul ombilical, de data asta fiind si mai greu, pentru ca e psihologic, si doare tare...
Simt ca il pierd un pic...nu o sa mai fie numai al meu de maine. O sa fie putin si al doamnelor educatoare, si al colegilor de gradinita, al noilor lui prieteni...si chiar daca imi doresc asta pentru el si stiu ca asa e normal si cel mai bine pentru dezvoltarea lui, nu pot sa nu oftez adanc...(bine, eu plang de-a binelea, dar nu trebuie sa stiti voi asta ;) ).
Si pentru ca mi-am tot varsat amarul zilele astea pe unde am putut, o prietena, nemaritata si fara copii, dupa ce i-am povestit oful meu, mi-a zis:"Nu credeam ca gradinita poate sa reprezinte ceva atat de serios.Si ca poate sa provoace tristete." :) Si poate ca nu o fi asa pentru toata lumea, si poate ca nici nu ar trebui sa fie asa, dar...trebuie sa ma intelegeti..e prima zi de gradinita. Ne trebuie aproximativ 2 saptamani sa ne obisnuim si sa nu mai plangem. A! Nu noua, ci copiilor, cica! Eh...de parca scrie undeva...
Eu sper doar ca Razvan sa fie tare.:) Sa nu planga si sa ii placa la nebunie din prima zi. Adica sa se afle printre cei 10% care se comporta asa.:D Ca restul reactioneaza ca mine. Restul copiilor, asa e.
In fine...stiu ca o sa imi treaca repede, dar deocamdata sunt un amalgam de emotii si sentimente. Va tin la curent, oricum. Pana atunci, let the games begin! ;)
joi, 10 septembrie 2009
De prin casa adunate...
Razvan, gasind un sutien.
-Mami, eu pot sa port sutien?
- Nu,mami, nu poti, pentru ca nu ai tzatze.(si taica-su, completand disperat:Si pentru ca esti baiat, nu numai pentru ca nu ai tzatze! :)) )
La care Razvan, usor nostalgic:
- Eeehhh..am avut si eu muulte tzatze..dar le-am aruncat...acum nu mai am decat astea doua...
Fresh edit:
Noi eram in dormitor.Razvan, venind spre noi, de pe hol, tipand in gura mare:
-Sunt aici, pentru voi si pentru mine si pentru mingiuta mea!!(avea o mingiuta in mana) Va iubesc, lume!
P.S. JUR ca nu ascultam manele.
-Mami, eu pot sa port sutien?
- Nu,mami, nu poti, pentru ca nu ai tzatze.(si taica-su, completand disperat:Si pentru ca esti baiat, nu numai pentru ca nu ai tzatze! :)) )
La care Razvan, usor nostalgic:
- Eeehhh..am avut si eu muulte tzatze..dar le-am aruncat...acum nu mai am decat astea doua...
Fresh edit:
Noi eram in dormitor.Razvan, venind spre noi, de pe hol, tipand in gura mare:
-Sunt aici, pentru voi si pentru mine si pentru mingiuta mea!!(avea o mingiuta in mana) Va iubesc, lume!
P.S. JUR ca nu ascultam manele.
marți, 8 septembrie 2009
A fost odata...
A fost odata o Alba ca Zapada. Si ea avea buzele rosii ca sangele, pielea alba ca zapada si parul negru ca abanosul. Si era frumoasa de crapa de invidie si oglinda fermecata. Sau era mama cea vitrega? In fine.
Si a mai fost odata o Cenusareasa. Si ea era atat de frumoasa, incat printul, care organizase un bal special sa isi aleaga de sotie pe cea mai frumoasa fata din regat, a ales-o pe ea.Si surorile vitrege,musai rele, crapau de invidie ca nu le incapea piciorul dolofan in pantofiorul pierdut.
Si a mai fost o Bucle Aurii. Si o Zana Zanelor. Si Printesa Zapezii. Ariel. Craiasa Zapezilor. Ileana Cosanzeana.Mica sirena. You name it.
Ce au toate in comun?
Pai sunt cele mai frumoase. Cele mai speciale. Mai destepte. Cele mai cele din toata povestea, lumea, universul.Si EL o alege pe EA tocmai de asta. Ca e frumoasa. 90-60-90.
Da...ce?Ati pomenit vreun personaj pozitiv gras?Vreo fata, ma refer..nu bufonul imparatului. Si care sa mai fie si aleasa de printul-cel-calare-pe-un-cal-alb?
Nu! Va zic eu. TOATE printesele, reginele, fetele frumoase, zanele si tipele tari din povesti sunt mega frumoase si mega fotomodele. Grasute sunt doar bunicutele, zanele batrane sau povestitoarea.:)
Si asta se intampla mereu, din cele mai vechi timpuri, si pana in zilele noastre. Etalonul creat de povestitori (multi ramasi anonimi, lasii!) a ridicat stacheta pana la marimea 0 a zilelor noastre. Pana la anorexie. Pana la lesin. Infometare.
Pentru ca daca nu arati bine, daca nu esti frumoasa, nu esti acceptata. Nu esti "buna". Nu poti obtine rolul principal, de zana, ci, in cel mai bun caz, de..povestitor. Si asta doar daca ai darul povestirii. Daca nu, ramai sora vitrega, urata si rea, care isi roade pumnii de invidie de pe margine.
Nnu-nuu..printul poate sa fie si broscoi, nu conteaza, printesa tot il saruta, poate sa fie si Bestie, Frumoasa tot il iubeste, dar Doamne fereste sa fii o grasuta sau o uratica, pentru ca ai zburat din poveste cat ai zice...tucemamanaibiicautiaici?
Si ajungem in zilele noastre, si ne mai deschidem la minte, si gasim un Richard Gere open-minded enough incat sa se indragosteasca de o prostituata, insa...surpriza!E Julia Roberts!!! Da, Julia, cu zambetul ei fermecator si picioarele ei perfecte.:) Fetele de pe centura de la noi, de pe drumul spre Carrefour, cred ca erau ocupate..:P..au luat si ei ce au gasit...Ei...intentia conteaza,nu? Un milionar a iubit o prostituata...Sa crape Fat Frumos de invidie ca el nu a reprezentat un subiect asa de controversat...
Oricum am da-o, ideea e aceeasi: excluzand exceptiile care, evident, exista, si sper eu nu sunt putine, trebuie sa arati bine ca sa obtii rolul de printesa. Sau de zana. Sau de ce vrei tu, ca daca arati fffoarrte bine, poti sa iti si alegi.:)
O fi rau, o fi bine, eu nu stiu...sunt doar...povestitorul...;)...dar voi, copii cuminti, ati face bine sa va mancati cerealele, marul sau orice mai gasiti sanatos prin frigider, sa va faceti exercitiile cardio si sa nu faceti excese, si nu va ramane decat sa va asteptati printul in caleasca lui de aur. Si veti trai fericiti pana la adanci batraneti!:)
Si-am incalecat pe-o sa,
Si v-am spus povestea...mea?!?
Si a mai fost odata o Cenusareasa. Si ea era atat de frumoasa, incat printul, care organizase un bal special sa isi aleaga de sotie pe cea mai frumoasa fata din regat, a ales-o pe ea.Si surorile vitrege,musai rele, crapau de invidie ca nu le incapea piciorul dolofan in pantofiorul pierdut.
Si a mai fost o Bucle Aurii. Si o Zana Zanelor. Si Printesa Zapezii. Ariel. Craiasa Zapezilor. Ileana Cosanzeana.Mica sirena. You name it.
Ce au toate in comun?
Pai sunt cele mai frumoase. Cele mai speciale. Mai destepte. Cele mai cele din toata povestea, lumea, universul.Si EL o alege pe EA tocmai de asta. Ca e frumoasa. 90-60-90.
Da...ce?Ati pomenit vreun personaj pozitiv gras?Vreo fata, ma refer..nu bufonul imparatului. Si care sa mai fie si aleasa de printul-cel-calare-pe-un-cal-alb?
Nu! Va zic eu. TOATE printesele, reginele, fetele frumoase, zanele si tipele tari din povesti sunt mega frumoase si mega fotomodele. Grasute sunt doar bunicutele, zanele batrane sau povestitoarea.:)
Si asta se intampla mereu, din cele mai vechi timpuri, si pana in zilele noastre. Etalonul creat de povestitori (multi ramasi anonimi, lasii!) a ridicat stacheta pana la marimea 0 a zilelor noastre. Pana la anorexie. Pana la lesin. Infometare.
Pentru ca daca nu arati bine, daca nu esti frumoasa, nu esti acceptata. Nu esti "buna". Nu poti obtine rolul principal, de zana, ci, in cel mai bun caz, de..povestitor. Si asta doar daca ai darul povestirii. Daca nu, ramai sora vitrega, urata si rea, care isi roade pumnii de invidie de pe margine.
Nnu-nuu..printul poate sa fie si broscoi, nu conteaza, printesa tot il saruta, poate sa fie si Bestie, Frumoasa tot il iubeste, dar Doamne fereste sa fii o grasuta sau o uratica, pentru ca ai zburat din poveste cat ai zice...tucemamanaibiicautiaici?
Si ajungem in zilele noastre, si ne mai deschidem la minte, si gasim un Richard Gere open-minded enough incat sa se indragosteasca de o prostituata, insa...surpriza!E Julia Roberts!!! Da, Julia, cu zambetul ei fermecator si picioarele ei perfecte.:) Fetele de pe centura de la noi, de pe drumul spre Carrefour, cred ca erau ocupate..:P..au luat si ei ce au gasit...Ei...intentia conteaza,nu? Un milionar a iubit o prostituata...Sa crape Fat Frumos de invidie ca el nu a reprezentat un subiect asa de controversat...
Oricum am da-o, ideea e aceeasi: excluzand exceptiile care, evident, exista, si sper eu nu sunt putine, trebuie sa arati bine ca sa obtii rolul de printesa. Sau de zana. Sau de ce vrei tu, ca daca arati fffoarrte bine, poti sa iti si alegi.:)
O fi rau, o fi bine, eu nu stiu...sunt doar...povestitorul...;)...dar voi, copii cuminti, ati face bine sa va mancati cerealele, marul sau orice mai gasiti sanatos prin frigider, sa va faceti exercitiile cardio si sa nu faceti excese, si nu va ramane decat sa va asteptati printul in caleasca lui de aur. Si veti trai fericiti pana la adanci batraneti!:)
Si-am incalecat pe-o sa,
Si v-am spus povestea...mea?!?
vineri, 4 septembrie 2009
Let's give a try..mai mult eu...
Pai...m-am gandit sa incerc sa imi dezvolt putin scrisul, daca pot face asta doar insirand cuvinte pe o foaie virtuala. Si ca sa nu plictisesc aici, am facut un blog separat.
Acum, ce-o iesi..Dumnezeu cu mila! Dar ma mai chinuie talentul uneori, si cum tot vine iarna, adica si mai mult timp de petrecut prin casa, m-am gandit ca ar fi un bun exercitiu pentru minte.:)
La drum!:)
Acum, ce-o iesi..Dumnezeu cu mila! Dar ma mai chinuie talentul uneori, si cum tot vine iarna, adica si mai mult timp de petrecut prin casa, m-am gandit ca ar fi un bun exercitiu pentru minte.:)
La drum!:)
joi, 3 septembrie 2009
De-ale gurii
Dragii mosului, respectiv babei(vezi articolul cu saru-mana, moment care, btw, s-a repetat-cu aceeasi fetita),
Pentru ca mie imi place la nebunie sa gatesc, si inca si mai mult sa mananc(hihihi) si pentru ca ma inspir, la gatit, dupa cateva bloguri culinare fantastice, vreau sa deschid un sertaras aici, pe blog, in care sa va impartasesc si voua , celor interesate, adresele blogurile dupa care salivez(-si nu numai-mai si gatesc) eu.
Poftiti, dara, in casa unor fete talentate, rabdatoare, adevarate guru pentru noi, astia la inceput de drum.
Pentru ca mie imi place la nebunie sa gatesc, si inca si mai mult sa mananc(hihihi) si pentru ca ma inspir, la gatit, dupa cateva bloguri culinare fantastice, vreau sa deschid un sertaras aici, pe blog, in care sa va impartasesc si voua , celor interesate, adresele blogurile dupa care salivez(-si nu numai-mai si gatesc) eu.
Poftiti, dara, in casa unor fete talentate, rabdatoare, adevarate guru pentru noi, astia la inceput de drum.
miercuri, 2 septembrie 2009
Sa nu mai ziceti ca oamenii nu fac curat.
Azi dimineata eram la un cabinet medical, asteptam sa fac niste analize. Era 7.30, iar eu eram inca mirata de cat de multi oameni sunt up-and-awake la ora aia, unii pe strada, altii deja la serviciu.(Si eu care credeam ca ziua incepe la 8.30 :D ).In fine.Langa cabinet este un birou notarial unde,la 7.40, a venit o doamna ce lucra acolo. Inca nu stiu ce functie avea, dar, dupa cum era imbracata si dupa atitudine, nu era femeie de serviciu.Probabil asta explica si ce urmeaza.
Dupa ce a intrat in birou si si-a lasat poseta, a iesit cu o matura cu care a inceput sa stranga mizeriile(destul de numeroase) de pe iarba si din vecinatatea biroului notarial. Eu, de pe bancuta mea, o admiram. Zic "uite,ma,asa se face treaba buna, daca ar face toti asa, am avea cu siguranta o tara mai curata". Si strange doamna, si matura, se facuse deja o gramada considerabila, pe care incepe sa o impinga catre trotuarul din fata, jos pe scari(noi eram undeva mai sus). Si impinge, si impinge,pana aduce toata mizeria pe trotuar, in drum, practic. Si pleaca.
Eu, in gandul meu neprihanit si inca optimist:"A!Se duce sa aduca punga de gunoi, nu are saraca unde sa arunce toate sticlele alea si ce mai e pe acolo.Da, corect!O punga proprie e si mai buna, sa nu umple cosurile de gunoi de pe strada!"
Si astept sa iasa doamna cu punga.Sau cosul de gunoi.Sau orice in care sa puna gramajoara.Si astept.
5 minute.Ma gandesc:"Poate i-o fi sunat telefonul.Sau o fi la toaleta."
10 minute."Numarul 2",ma gandesc eu in continuare mustacind.
15. Deja incep sa ma ingrijorez. Poate o fi uitat.S-o fi luat cu treaba si a uitat mizeria in plina strada.
Dupa vreo 20 de minute iese.Pfiu!Uite, a iesit...fara punga, totusi...sau altceva...cu..o tigara in mana..fumeaza...arunca tigara pe jos...pe strada...calca pe ea..si intra iar...
Nu a mai iesit pana am plecat eu. Cand am plecat, gunoiul zacea acolo, aruncat in trotuar. Lumea il ocolea, unii deja il calcau in picioare,asa ca incepuse sa se imprastie...o parte din el poate va urca iar pe scari, purtat de vant sau carat de vreun caine hamesit. Dar nu-i nimic, maine dimineata doamna va face iar curat...sau nu a facut nici azi?
Dupa ce a intrat in birou si si-a lasat poseta, a iesit cu o matura cu care a inceput sa stranga mizeriile(destul de numeroase) de pe iarba si din vecinatatea biroului notarial. Eu, de pe bancuta mea, o admiram. Zic "uite,ma,asa se face treaba buna, daca ar face toti asa, am avea cu siguranta o tara mai curata". Si strange doamna, si matura, se facuse deja o gramada considerabila, pe care incepe sa o impinga catre trotuarul din fata, jos pe scari(noi eram undeva mai sus). Si impinge, si impinge,pana aduce toata mizeria pe trotuar, in drum, practic. Si pleaca.
Eu, in gandul meu neprihanit si inca optimist:"A!Se duce sa aduca punga de gunoi, nu are saraca unde sa arunce toate sticlele alea si ce mai e pe acolo.Da, corect!O punga proprie e si mai buna, sa nu umple cosurile de gunoi de pe strada!"
Si astept sa iasa doamna cu punga.Sau cosul de gunoi.Sau orice in care sa puna gramajoara.Si astept.
5 minute.Ma gandesc:"Poate i-o fi sunat telefonul.Sau o fi la toaleta."
10 minute."Numarul 2",ma gandesc eu in continuare mustacind.
15. Deja incep sa ma ingrijorez. Poate o fi uitat.S-o fi luat cu treaba si a uitat mizeria in plina strada.
Dupa vreo 20 de minute iese.Pfiu!Uite, a iesit...fara punga, totusi...sau altceva...cu..o tigara in mana..fumeaza...arunca tigara pe jos...pe strada...calca pe ea..si intra iar...
Nu a mai iesit pana am plecat eu. Cand am plecat, gunoiul zacea acolo, aruncat in trotuar. Lumea il ocolea, unii deja il calcau in picioare,asa ca incepuse sa se imprastie...o parte din el poate va urca iar pe scari, purtat de vant sau carat de vreun caine hamesit. Dar nu-i nimic, maine dimineata doamna va face iar curat...sau nu a facut nici azi?
joi, 27 august 2009
INCA O sclipire de geniu*
Ma gandeam mai devreme la ce or fi bune invitatiile de nunta. Mi se par total inutile.
A! Daca nu puteai intra la nunta decat pe baza de invitatie, da!Atunci banii nu erau irositi.O tineai frumos pana in ziua cu pricina, te duceai la local, pac! o prezentai la intrare, eventual te mai cautau aia in vreo lista si gata! nspe mii cheltuiti cu folos.
Dar asa? Dai si ceva bani pe ele, nici nu sunt ca o marturie mai interesanta, sa zicem, sa le pastrezi amintire, nu le poti valorifica, deci? care-i scopul?
Ma gandesc eu asa ca ele sunt un afront la persoana mea, ca invitat. Ele vor sa zica:"bai, varzo, stai prost cu memoria, se vede pe tine, asa ca uite, sa nu uiti cand, unde si cine,ia de-aici!"Nu?Pentru ca altfel ar fi suficient sa imi zica doar:"Vezi ca o sa cunun/ma marit/insor!Vino in ziua de..., acolo!" Si eu, daca am memorie de elefantica(nu doar gabarit :D) tin minte, daca nu, imi notez in memoria telefonului. Oricum am mai multe sanse sa gasesc informatia in telefon decat sa gasesc invitatia, pe care de cele mai multe ori, o arunc imediat dupa ce o citesc.
O alta teorie este ca ele prevestesc, cumva, cum va fi nunta. In functie de cat de scumpa e invitatia, atat de multi bani s-au alocat nuntii, respectiv restaurantului, meniului, muzicii. Dai peste o din aia de arata ca felicitarile din anii '80, vai steaua ei, cu textul:
"Un suflet cald sa ma-nteleaga,
L-am cautat o viata-ntreaga.
Sa fiu a lui,sa fie al meu,
S-a implinit si visul meu!"
Si ce te gandesti?Cumva ca oau!sigur mananc somon fume la aperitiv si chateaubriand dupa?neah! Hai incearca salamior, branzica, rosiute...ca la mama acasa!(nu ca as avea ceva cu cele mentionate, mai ales la ora asta, cand mi-e o foameee-dar asa, sa dau un exemplu:) )
Ee..daca dai peste vreo invitatie smecheruta, insa, asortata cu un text pe masura...si mai te uiti si vezi si ca e vreun restaurant de lux..atunci..se schimba treaba! Aia iti zice clar:"Prietene, ai imbulinat-o, meniul sare de suta!De euro!" Asa ca te apuci si strangi. Poti sa incepi sa economisesti la mancare, ca recuperezi la nunta.:D
Other than that..eu nu ma gandesc la alte intrebuintari ale invitatiilor.Nimeni nu le pastreaza, nimeni nu le tine minte. Copaci distrusi degeaba.(Recycle, by the way!)
Propun macar-daca nu se poate renunta la acest obicei-sa le facem un singur model, refolosibil.:D Model stas, iar numele celor ce au un rol important la nunta scris cu ceva ce se poate sterge ulterior. Dupa care avem doua variante:
1. Fie returnam invitatia la Oficiul pentru Returnarea Invitatiilor(:P) pentru a putea fi refolosita de un alt cuplu.
2. Fie le pastram pe toate si, daca avem o nunta miica-mica sau am fost la muulte nunti vom putea sa ne organizam propria nunta cu ele.
Hai ca am mai rezolvat un caz azi.Sunt epuizata.
Pentru o lume mai buna,
Eu
*Nu dati fuga la OSIM. Ramane data inregistrata aici, anterioara datei tradarii voastre.:P
A! Daca nu puteai intra la nunta decat pe baza de invitatie, da!Atunci banii nu erau irositi.O tineai frumos pana in ziua cu pricina, te duceai la local, pac! o prezentai la intrare, eventual te mai cautau aia in vreo lista si gata! nspe mii cheltuiti cu folos.
Dar asa? Dai si ceva bani pe ele, nici nu sunt ca o marturie mai interesanta, sa zicem, sa le pastrezi amintire, nu le poti valorifica, deci? care-i scopul?
Ma gandesc eu asa ca ele sunt un afront la persoana mea, ca invitat. Ele vor sa zica:"bai, varzo, stai prost cu memoria, se vede pe tine, asa ca uite, sa nu uiti cand, unde si cine,ia de-aici!"Nu?Pentru ca altfel ar fi suficient sa imi zica doar:"Vezi ca o sa cunun/ma marit/insor!Vino in ziua de..., acolo!" Si eu, daca am memorie de elefantica(nu doar gabarit :D) tin minte, daca nu, imi notez in memoria telefonului. Oricum am mai multe sanse sa gasesc informatia in telefon decat sa gasesc invitatia, pe care de cele mai multe ori, o arunc imediat dupa ce o citesc.
O alta teorie este ca ele prevestesc, cumva, cum va fi nunta. In functie de cat de scumpa e invitatia, atat de multi bani s-au alocat nuntii, respectiv restaurantului, meniului, muzicii. Dai peste o din aia de arata ca felicitarile din anii '80, vai steaua ei, cu textul:
"Un suflet cald sa ma-nteleaga,
L-am cautat o viata-ntreaga.
Sa fiu a lui,sa fie al meu,
S-a implinit si visul meu!"
Si ce te gandesti?Cumva ca oau!sigur mananc somon fume la aperitiv si chateaubriand dupa?neah! Hai incearca salamior, branzica, rosiute...ca la mama acasa!(nu ca as avea ceva cu cele mentionate, mai ales la ora asta, cand mi-e o foameee-dar asa, sa dau un exemplu:) )
Ee..daca dai peste vreo invitatie smecheruta, insa, asortata cu un text pe masura...si mai te uiti si vezi si ca e vreun restaurant de lux..atunci..se schimba treaba! Aia iti zice clar:"Prietene, ai imbulinat-o, meniul sare de suta!De euro!" Asa ca te apuci si strangi. Poti sa incepi sa economisesti la mancare, ca recuperezi la nunta.:D
Other than that..eu nu ma gandesc la alte intrebuintari ale invitatiilor.Nimeni nu le pastreaza, nimeni nu le tine minte. Copaci distrusi degeaba.(Recycle, by the way!)
Propun macar-daca nu se poate renunta la acest obicei-sa le facem un singur model, refolosibil.:D Model stas, iar numele celor ce au un rol important la nunta scris cu ceva ce se poate sterge ulterior. Dupa care avem doua variante:
1. Fie returnam invitatia la Oficiul pentru Returnarea Invitatiilor(:P) pentru a putea fi refolosita de un alt cuplu.
2. Fie le pastram pe toate si, daca avem o nunta miica-mica sau am fost la muulte nunti vom putea sa ne organizam propria nunta cu ele.
Hai ca am mai rezolvat un caz azi.Sunt epuizata.
Pentru o lume mai buna,
Eu
*Nu dati fuga la OSIM. Ramane data inregistrata aici, anterioara datei tradarii voastre.:P
miercuri, 26 august 2009
Bad, bad reader!
Eu cred ca sunt cea mai proasta cititoare de carti ever.Si cand spun proasta, nu ma refer la stupid, ci la bad.Asta ca sa stabilim de la inceput.:)
Imi place la nebunie sa citesc, si fac asta de cand eram mica si urla taica-meu la mine ca citeam sub plapuma cu lanterna.El urla pentru ca se impartisera deja pijamalele, nu ca ar avea ceva impotriva instruirii mele.;)Dar eu nu il ascultam si bagam tare, ca am meteahna asta: daca incep un lucru imi place sa il si termin a.s.a.p.(si asta se refera DOAR la lucrurile ce imi fac placere, nu la orice, ca prea as fi super tare dupa). Revenind:am tot citit eu asa, in majoritatea lor covarsitoare romane siropoase(Sandra Brown era mega tare pe vremea mea) plus alte cateva mai de Doamne-ajuta, insa acum, de cand cu blogul si cu maturitatea mea emotionala care vine-vine-vine, calca totul in picioare mi-am dat seama ca totul a fost in van. Pentru ca:
1. Toate cartile tampitzele pe care le-am citit m-au facut sa cred in zane, feti frumosi si cavaleri ce vin pe un cal alb si te iubesc petinenumaipetine si astfel veti trai fericiti pana la adanci batraneti.Nu, nu am citit numai basme, dar am mentionat ca multe din carti au fost tampenii romantico-siropoase(chick-lit-ul de azi) care, impreuna cu filmele de mare angajament vizionate, mi-au distrus psihicul.Biine, nu distrus,na, influentat.Mi-au marit asteptarile.Acum, nu zic-au fost si unele mai realiste, dar, pentru ca veneau dupa alea diabetice, le-am incadrat la cazuri singulare.:)
2. Nu m-au ajutat deloc sa imi imbogatesc vocabularul, sa am si eu un stil de Doamne-ajuta cand scriu. In loc sa vorbesc cu neologisme, cu alea-alea, eu zici ca am citit doar romane erotice scrise de puscariasi.Citesc niste bloguri(muulte) care ma cutremura.Mi se pare ca ar merita premiul Pulitzer. Sunt atatia oameni cu talent..si vocabular.Ca asa, de niste subiecte,as putea sa zic si eu, dar e altfel cand te ajuta si vocabularul.:D
Asa ca mi-am propus fie sa o las moale cu aspiratiile de tanar talent(nici tanara nu mai sunt,asa ca fraza cade din start) fie sa bag carbuni la citit carti serioase.:) Eh..glumesc acum, citesc carti serioase de cativa ani, doar ca nu se lipesc de mine.Le citesc si apoi uit si despre ce a fost vorba, d-apoi sa mai citez.:)(bine ca stiu pe de rost versurile la cateva catralioane de melodii :(( )
Va las acum, ma asteapta inca vreo 500 de pagini dintr-o super carte pe care am inceput-o aseara.
A! Marfa...am cautat acum sa inchei cu un proverb despre carti, ca nici asta nu ma duce capul la ora asta sa zic singura, si ce am gasit? :D
Carte este ca o oglinda:daca se priveste in ea un magar, nu are cum sa vada imaginea unui apostol...
I rest my case...
I-haa!I-haa!
Imi place la nebunie sa citesc, si fac asta de cand eram mica si urla taica-meu la mine ca citeam sub plapuma cu lanterna.El urla pentru ca se impartisera deja pijamalele, nu ca ar avea ceva impotriva instruirii mele.;)Dar eu nu il ascultam si bagam tare, ca am meteahna asta: daca incep un lucru imi place sa il si termin a.s.a.p.(si asta se refera DOAR la lucrurile ce imi fac placere, nu la orice, ca prea as fi super tare dupa). Revenind:am tot citit eu asa, in majoritatea lor covarsitoare romane siropoase(Sandra Brown era mega tare pe vremea mea) plus alte cateva mai de Doamne-ajuta, insa acum, de cand cu blogul si cu maturitatea mea emotionala care vine-vine-vine, calca totul in picioare mi-am dat seama ca totul a fost in van. Pentru ca:
1. Toate cartile tampitzele pe care le-am citit m-au facut sa cred in zane, feti frumosi si cavaleri ce vin pe un cal alb si te iubesc petinenumaipetine si astfel veti trai fericiti pana la adanci batraneti.Nu, nu am citit numai basme, dar am mentionat ca multe din carti au fost tampenii romantico-siropoase(chick-lit-ul de azi) care, impreuna cu filmele de mare angajament vizionate, mi-au distrus psihicul.Biine, nu distrus,na, influentat.Mi-au marit asteptarile.Acum, nu zic-au fost si unele mai realiste, dar, pentru ca veneau dupa alea diabetice, le-am incadrat la cazuri singulare.:)
2. Nu m-au ajutat deloc sa imi imbogatesc vocabularul, sa am si eu un stil de Doamne-ajuta cand scriu. In loc sa vorbesc cu neologisme, cu alea-alea, eu zici ca am citit doar romane erotice scrise de puscariasi.Citesc niste bloguri(muulte) care ma cutremura.Mi se pare ca ar merita premiul Pulitzer. Sunt atatia oameni cu talent..si vocabular.Ca asa, de niste subiecte,as putea sa zic si eu, dar e altfel cand te ajuta si vocabularul.:D
Asa ca mi-am propus fie sa o las moale cu aspiratiile de tanar talent(nici tanara nu mai sunt,asa ca fraza cade din start) fie sa bag carbuni la citit carti serioase.:) Eh..glumesc acum, citesc carti serioase de cativa ani, doar ca nu se lipesc de mine.Le citesc si apoi uit si despre ce a fost vorba, d-apoi sa mai citez.:)(bine ca stiu pe de rost versurile la cateva catralioane de melodii :(( )
Va las acum, ma asteapta inca vreo 500 de pagini dintr-o super carte pe care am inceput-o aseara.
A! Marfa...am cautat acum sa inchei cu un proverb despre carti, ca nici asta nu ma duce capul la ora asta sa zic singura, si ce am gasit? :D
Carte este ca o oglinda:daca se priveste in ea un magar, nu are cum sa vada imaginea unui apostol...
I rest my case...
I-haa!I-haa!
marți, 25 august 2009
luni, 24 august 2009
Question
Eu sunt ditamai omul. La propriu si la figurat. Aspra dar severa, cu chef de cearta unde prind portita, nervoasa din cale-afara si stresata ca o coarda de chitara. Am reguli stricte in ceea ce priveste viata mea si a apropiatilor mei.:D Nu, nu reusesc sa le respect mereu. Dar le am. Am lucrat in invatamant. Am pus nota 1. In catalog.
Deci sunt o dura.(:D)
Cum naiba de ma face un copil de 3 ani ca la Nufaru'?
Deci sunt o dura.(:D)
Cum naiba de ma face un copil de 3 ani ca la Nufaru'?
duminică, 23 august 2009
Jos haivaivu'!
Eu am o problema cu hi5. Mare. Nu ii vad sensul. Mi se pare ca aduna laolalta toata cocalarimea si pitziponcimea din univers si ii ajuta sa se cunoaste.. Vreau sa mentionez de la inceput doua lucruri: 1. nu ma refer la oamenii care isi pun cateva poze si il vad ca pe o baza de date, so to speak, de unde isi pot aborda prieteni mai vechi, si 2. am si eu cont pe hi5. Bine, facut din razbunare, dar nu conteaza. Si pentru contul asta m-am cacait 5 ore sa pun doua poze cat mai normale, cat sa ma recunoasca fostii colegi sau eventualele cunostinte daca vor sa (re)luam legatura. Numai ca nu mi-am pus poza tip pasaport, asa de teama mi-a fost sa nu par penibila.
Pentru ca pe hi5 numai eu, care accesez din An in Paste, am avut ocazia sa aflu viata completa a doua persoane cu care nu am mai tinut legatura de foarte mult timp. Una e o fosta prietena, care s-a mutat in capitala, si de care nu mai stiam nimic de cand am terminat facultatea, adica de 7 ani. Ei bine, am aflat, cu precizie elvetiana, cronologic, ce a facut incepand cu a doua zi de cand nu ne-am mai vazut si pana acum 5 minute. Am vazut poze cu fosti prieteni, cu actualul sot, de la nunta, de la ecografie, de la spital, cu copilul, de la botez, mot,etc...Stiu cand a fost la munte, unde si chiar de ce. Stiu ziua in care a fost suparata, ziua in care a fost in parc si ziua in care s-a tuns. Daca, presupunand prin absurd, m-as intalni cu ea pe strada, intrebarea "Ce ai mai facut?" nu si-ar avea niciun rost, poate doar s-o completez in caz ca nu isi mai aminteste exact ce si cum.
A doua persoana, la al carei profil m-am uitat chiar in seara asta, este un fost coleg de generala, ulterior liceu. Despre el am aflat ca s-a mutat in California, ca a calatorit peste tot in lume, chiar si unele lucruri mai putin..legale despre care nu are rost sa pomenesc.Am vazut poze cu el la Hollywood,in Los Angeles, in Vegas, poze cu el jucand tenis, pupand o fata sau band apa.
Stiu regula "nu-ti place, nu te uiti" si nu e problema ca nu imi place, ca nu e ceva agresiv, insa nu ii vad rostul.In primul rand, nu e ca messengerul(de care,personal,sunt dependenta), sa poti sa porti o discutie libera daca e online persoana respectiva. Nu iti ofera o fereastra de chat, si mi-a luat ceva sa imi dau seama chiar ca se poate comunica, pentru ca multa vreme am crezut ca este exclusiv pentru a epata.Apoi, faptul ca iti incarci 569 de poze sau dai accept la 987 de necunoscuti sa ai lista de prieteni bogata e...peste puterile mele de intelegere.
A!Nu mai zic ce am vazut azi..mi s-a facut rusine(mie!! care numai pudibonda nu sunt)...credeam ca exista vreo politie a site-ului care sa interzica nuditatea, dar..ntzzz..n-ai sa vezi!
Acum ma chinui (pentru ca abia am aflat ca se poate) sa fac in asa fel incat sa imi vada profilul doar prietenii. Habar n-am de unde pot face asta, dar..ambitie am!:)
Bottom line is: nu inteleg de ce ar vrea cineva sa imi cunoasca toata viata fara sa ma cunoasca pe mine!
Astept,desigur,raspunsurile voastre pe adresa redactiei.;)
Pana atunci: Cocalari din toate colturile, uniti-va! Hi5, acest puternic superglue mondial, va asteapta!
Pentru ca pe hi5 numai eu, care accesez din An in Paste, am avut ocazia sa aflu viata completa a doua persoane cu care nu am mai tinut legatura de foarte mult timp. Una e o fosta prietena, care s-a mutat in capitala, si de care nu mai stiam nimic de cand am terminat facultatea, adica de 7 ani. Ei bine, am aflat, cu precizie elvetiana, cronologic, ce a facut incepand cu a doua zi de cand nu ne-am mai vazut si pana acum 5 minute. Am vazut poze cu fosti prieteni, cu actualul sot, de la nunta, de la ecografie, de la spital, cu copilul, de la botez, mot,etc...Stiu cand a fost la munte, unde si chiar de ce. Stiu ziua in care a fost suparata, ziua in care a fost in parc si ziua in care s-a tuns. Daca, presupunand prin absurd, m-as intalni cu ea pe strada, intrebarea "Ce ai mai facut?" nu si-ar avea niciun rost, poate doar s-o completez in caz ca nu isi mai aminteste exact ce si cum.
A doua persoana, la al carei profil m-am uitat chiar in seara asta, este un fost coleg de generala, ulterior liceu. Despre el am aflat ca s-a mutat in California, ca a calatorit peste tot in lume, chiar si unele lucruri mai putin..legale despre care nu are rost sa pomenesc.Am vazut poze cu el la Hollywood,in Los Angeles, in Vegas, poze cu el jucand tenis, pupand o fata sau band apa.
Stiu regula "nu-ti place, nu te uiti" si nu e problema ca nu imi place, ca nu e ceva agresiv, insa nu ii vad rostul.In primul rand, nu e ca messengerul(de care,personal,sunt dependenta), sa poti sa porti o discutie libera daca e online persoana respectiva. Nu iti ofera o fereastra de chat, si mi-a luat ceva sa imi dau seama chiar ca se poate comunica, pentru ca multa vreme am crezut ca este exclusiv pentru a epata.Apoi, faptul ca iti incarci 569 de poze sau dai accept la 987 de necunoscuti sa ai lista de prieteni bogata e...peste puterile mele de intelegere.
A!Nu mai zic ce am vazut azi..mi s-a facut rusine(mie!! care numai pudibonda nu sunt)...credeam ca exista vreo politie a site-ului care sa interzica nuditatea, dar..ntzzz..n-ai sa vezi!
Acum ma chinui (pentru ca abia am aflat ca se poate) sa fac in asa fel incat sa imi vada profilul doar prietenii. Habar n-am de unde pot face asta, dar..ambitie am!:)
Bottom line is: nu inteleg de ce ar vrea cineva sa imi cunoasca toata viata fara sa ma cunoasca pe mine!
Astept,desigur,raspunsurile voastre pe adresa redactiei.;)
Pana atunci: Cocalari din toate colturile, uniti-va! Hi5, acest puternic superglue mondial, va asteapta!
joi, 20 august 2009
Oooff...viata, viata...
Cat zic eu ca sunt pregatita sa infrunt 30-ul, dar uite ca ma mai loveste cate una, de raman lata...Ieri eram pe strada la socrella, il luam pe Razvan, si o pustoaica de vreo 16 ani trece pe langa mine si imi zice "saru-mana"...(regret din sufletul meu de femeie batrana ca nu am emoticoane sa il pun pe ala de soc si groaza, ca umpleam ecranul)..M-am uitat in stanga, dreapta, fata, spate, nu mai era nimeni pe langa mine. Am vrut, cu lacrimi in ochi, sa alerg dupa ea, sa o intreb de ce mi-a zis asa, poate am gresit vreodata si nu ma suporta neam, poate e la ea problema si ar fi trebuit sa detina dioptrii, poate nu ii placea outfit-ul meu, era demodat...poate..poate..un milion de motive pe care eu le-as fi gasit imediat..dar m-am temut sa nu ajung la ea si sa o trag de par..usor-usor...cu cata putere mai am si eu la venerabila varsta...
Asa ca am urcat in masina, plangand incetisor :D(de fapt, schimonosindu-ma incetisor), si Razvan, care manca niste cozonac, m-a intrebat:
- Ce ai,mami, de ce plangi?
-Pai sunt batrana,mami, sunt batrana...
-Ia niste cozonac, sa-ti treaca ca esti batrana...
Si cica sa mai fii vesel pe blog...
Mananc si plang.Mananc.
;)
Asa ca am urcat in masina, plangand incetisor :D(de fapt, schimonosindu-ma incetisor), si Razvan, care manca niste cozonac, m-a intrebat:
- Ce ai,mami, de ce plangi?
-Pai sunt batrana,mami, sunt batrana...
-Ia niste cozonac, sa-ti treaca ca esti batrana...
Si cica sa mai fii vesel pe blog...
Mananc si plang.Mananc.
;)
miercuri, 19 august 2009
Temporarily out of order
Din cand in cand ma apuca sa nu mai scriu pe blog. Nu mai am deloc inspiratie, tot ce scriu imi pare ridicol si idiot, si prefer sa stau departe. Acum e un moment din ala. Probabil ca maine imi va trece. Sper, cel putin, ca inca mai am de povestit din Milano si de aratat poze din Venetia si Gardaland.
Pana atunci, insa...tot in revizie.:)
Pana atunci, insa...tot in revizie.:)
joi, 13 august 2009
Milano
Nu, nu va zic Ciao!, ca m-am saturat de gluma asta, si acum sunt si cam obosita de glumite, glume, glumisoare. Dar de intors, m-am intors. Aseara. Si, chiar daca vin din concediu, as dormi non stop. Nu stiu de ce. Cred ca mi-au pus aia ceva in sucul de ananas.Sau am gripa porcina. Sau aviara(mai exista?). Sau..bovina..nu stiu...
Dar deviez. A fost frumos, cu toate ca destul de scurtut. Pentru ca miercuri am avut avion devreme, asa ca despre ziua de miercuri nu pot sa zic prea multe din Italia.Poate doar din avion.
Programul(lejereanu) a fost urmatorul: sambata seara(dupa amiaza) am ajuns la aeroport, am luat masina si am pornit spre Milano. Dupa vreo 2 ore ne-am dat seama ca GPS-ul e tembel. Sau noi, ca nu mai ajungeam.Nu, GPS-ul era de vina, nu avea harta Milano-ului si ne invartea aiurea-n tramvai pe drumuri de tara, departe de capitala modei.Noroc cu hani, ca si-a dat seama si si-a luat soarta-n maini si a luat-o pe unde credea el mai bine. Am ajuns in Milano subito, dar tot ne era dificil de gasit hotelul.Am ajuns, intr-un tarziu, ghidandu-ne dupa o busola a GPS-ului.Care ne arata doar o sagetica ce se misca stanga-dreapta si cati (k)m mai sunt pana la destinatie. Atata putea sa faca, saracutul. Si cand ne mai arata ca avem 100m pana la hotel, ghici surpriza? Am vazut hotelul, all right..era vizavi, peste drum. Nu, nu peste un drum oarecare, ci peste autostrada. Asa ca am injurat cavalereste cateva secunde si am pornit pe autostrada, 5 km dus, 5 km intors, pana pe partea cealalta. Da, vorba aia Atat de aproape, si totusi atat de departe, e inventata de unul care a stat la hotelul asta si l-a vazut prima oara de vizavi.
Una peste alta, hotelul e bestial, il recomand cu maare caldura tuturor celor care ajung in Milano. Se numeste Starhotels Business Palace. Pe mine m-a dat gata. Aveau un pat imens si puteai sa iti alegi 2 din cele 6 tipuri de perne existente, in functie de ce preferai.La mic dejun aveau croissante calde, cu unt, gem sau ciocolata, si...gata!Ma opresc aici, ca iar mi-e foame.
Asa...am ajuns la hotel si seara am iesit in oras, in centru, la Dom.
E imens. Impresionant, atat la exterior, cat si la interior. De intrat nu am intrat atunci, ca era tarziu, insa l-am vizitat marti. Intrarea e libera, si te lasa si sa faci poze. Si am observat asta cu pozele cam peste tot. Nu iti zice nimeni nimic, nu sunt indicatoare care sa iti interzica, nimic. Eu cred ca isi asuma un risc. Daca ma apuc sa imi fac si eu un Dom acasa,ha? Ca am poze facute si din interior, si din exterior...Eu m-as gandi de doua ori pana sa las o asa libertate la poze...
Asa..ce am mai facut sambata..am mancat, ne-am plimbat prin centru de am zapacit, astfel ca pana la sfarsitul serii deja strabatusem cam tot ce era de vazut pe acolo. Am luat-o de la capat duminica, totusi, cand am vrut sa facem si un tur al orasului cu un autocar din ala etajat de ne-am plimbat si la noi cu 3 lei drumul. Nu ne-am mai plimbat, ca era 20 de euro. De persoana. Ne-a trecut repede, si 40 de euro aia s-au dus usor in alta parte. Mai cu spor, chiar.
Tot duminica am mancat la o terasa, tot din centru, unde am zis ca ar fi dragut sa incercam niste specialitati. Bad idea. De fapt, bad choice of restaurant. Snitzel-ul(ei ii zic cotonette, sau ceva de gen, cica e specific milanez, da' e furaciune de la austrieci) lui honey plutea in ulei, iar puiul meu cred ca murise cu muult timp in urma. Si ambele portii erau probabil refuzate de alt client sau facute la noroc cu ceva timp in urma, ca erau incalzite la microunde, de unde si un gust usor ranced. Naspa.
Luni ne-am trezit devreme si am fost in Gardaland, iar seara in Venetia, dar despre astea fac sesiune separata, ca ar fi pacat altfel, iar marti, pentru ca luni venisem f tarziu, ne-am trezit dimineata, am mancat, ne-am intors in camera, am dormit 4 ore(cred ca e un record personal), iar dupa-amiaza, cand ne-am ridicat din pat mai mult de foame, am iesit iar in oras, am mancat si ne-am mai plimbat.
Si gata! Miercuri dimineata am plecat spre aeroport. V-am zis ca fost scurt, nu?:)
Oricum, nu stiu daca a fost din cauza ca nu trecusera decat 2 saptamanai de la ultima plecare sau ca am calatorit mai des in ultima vreme, dar taaare mi-a fost dor de puiul meu de om. De fiecare data cand vorbeam la telefon ne intreba daca venim la el sa-l luam ACUM, si daca nu de ce, cand, si asa mai departe, de unde deduc reciprocitatea sentimentului.:)Asa ca gata, anul asta nu mai plecam (fara el). Mda, poate si faptul ca suntem pe chituci a fost un argument.:)
Hai ca m-am intins. Dar am voie, nu? Sunt "neblogarita" de zile bune.V-am pupat!
A! Era sa uit! Mai pun niste poze.:)
Dar deviez. A fost frumos, cu toate ca destul de scurtut. Pentru ca miercuri am avut avion devreme, asa ca despre ziua de miercuri nu pot sa zic prea multe din Italia.Poate doar din avion.
Programul(lejereanu) a fost urmatorul: sambata seara(dupa amiaza) am ajuns la aeroport, am luat masina si am pornit spre Milano. Dupa vreo 2 ore ne-am dat seama ca GPS-ul e tembel. Sau noi, ca nu mai ajungeam.Nu, GPS-ul era de vina, nu avea harta Milano-ului si ne invartea aiurea-n tramvai pe drumuri de tara, departe de capitala modei.Noroc cu hani, ca si-a dat seama si si-a luat soarta-n maini si a luat-o pe unde credea el mai bine. Am ajuns in Milano subito, dar tot ne era dificil de gasit hotelul.Am ajuns, intr-un tarziu, ghidandu-ne dupa o busola a GPS-ului.Care ne arata doar o sagetica ce se misca stanga-dreapta si cati (k)m mai sunt pana la destinatie. Atata putea sa faca, saracutul. Si cand ne mai arata ca avem 100m pana la hotel, ghici surpriza? Am vazut hotelul, all right..era vizavi, peste drum. Nu, nu peste un drum oarecare, ci peste autostrada. Asa ca am injurat cavalereste cateva secunde si am pornit pe autostrada, 5 km dus, 5 km intors, pana pe partea cealalta. Da, vorba aia Atat de aproape, si totusi atat de departe, e inventata de unul care a stat la hotelul asta si l-a vazut prima oara de vizavi.
Una peste alta, hotelul e bestial, il recomand cu maare caldura tuturor celor care ajung in Milano. Se numeste Starhotels Business Palace. Pe mine m-a dat gata. Aveau un pat imens si puteai sa iti alegi 2 din cele 6 tipuri de perne existente, in functie de ce preferai.La mic dejun aveau croissante calde, cu unt, gem sau ciocolata, si...gata!Ma opresc aici, ca iar mi-e foame.
Asa...am ajuns la hotel si seara am iesit in oras, in centru, la Dom.
E imens. Impresionant, atat la exterior, cat si la interior. De intrat nu am intrat atunci, ca era tarziu, insa l-am vizitat marti. Intrarea e libera, si te lasa si sa faci poze. Si am observat asta cu pozele cam peste tot. Nu iti zice nimeni nimic, nu sunt indicatoare care sa iti interzica, nimic. Eu cred ca isi asuma un risc. Daca ma apuc sa imi fac si eu un Dom acasa,ha? Ca am poze facute si din interior, si din exterior...Eu m-as gandi de doua ori pana sa las o asa libertate la poze...
Asa..ce am mai facut sambata..am mancat, ne-am plimbat prin centru de am zapacit, astfel ca pana la sfarsitul serii deja strabatusem cam tot ce era de vazut pe acolo. Am luat-o de la capat duminica, totusi, cand am vrut sa facem si un tur al orasului cu un autocar din ala etajat de ne-am plimbat si la noi cu 3 lei drumul. Nu ne-am mai plimbat, ca era 20 de euro. De persoana. Ne-a trecut repede, si 40 de euro aia s-au dus usor in alta parte. Mai cu spor, chiar.
Tot duminica am mancat la o terasa, tot din centru, unde am zis ca ar fi dragut sa incercam niste specialitati. Bad idea. De fapt, bad choice of restaurant. Snitzel-ul(ei ii zic cotonette, sau ceva de gen, cica e specific milanez, da' e furaciune de la austrieci) lui honey plutea in ulei, iar puiul meu cred ca murise cu muult timp in urma. Si ambele portii erau probabil refuzate de alt client sau facute la noroc cu ceva timp in urma, ca erau incalzite la microunde, de unde si un gust usor ranced. Naspa.
Luni ne-am trezit devreme si am fost in Gardaland, iar seara in Venetia, dar despre astea fac sesiune separata, ca ar fi pacat altfel, iar marti, pentru ca luni venisem f tarziu, ne-am trezit dimineata, am mancat, ne-am intors in camera, am dormit 4 ore(cred ca e un record personal), iar dupa-amiaza, cand ne-am ridicat din pat mai mult de foame, am iesit iar in oras, am mancat si ne-am mai plimbat.
Si gata! Miercuri dimineata am plecat spre aeroport. V-am zis ca fost scurt, nu?:)
Oricum, nu stiu daca a fost din cauza ca nu trecusera decat 2 saptamanai de la ultima plecare sau ca am calatorit mai des in ultima vreme, dar taaare mi-a fost dor de puiul meu de om. De fiecare data cand vorbeam la telefon ne intreba daca venim la el sa-l luam ACUM, si daca nu de ce, cand, si asa mai departe, de unde deduc reciprocitatea sentimentului.:)Asa ca gata, anul asta nu mai plecam (fara el). Mda, poate si faptul ca suntem pe chituci a fost un argument.:)
Hai ca m-am intins. Dar am voie, nu? Sunt "neblogarita" de zile bune.V-am pupat!
A! Era sa uit! Mai pun niste poze.:)
vineri, 7 august 2009
More from Monte Carlo
Hai ca am zis ca ar fi bine sa mai scriu ceva despre Coasta de Azur, ca dupa Milano o sa mi se intrepatrunda amintirile, si nu garantez pentru acuratete.:)
Mai am niste poze frumoase pregatite, si prima ar fi cu ceva ce am mancat acolo, ceva ce imi doream de mult sa gust, si anume..melci. :) Aratau cam ciudatel, cu trupusoarele lor firave schimonosite de durerea coacerii, dar..deliciosi in rest.:D Cam gretosi daca mancai mai mult de 3..parerea mea. Iata-i deci:
Asta a fost in ultima zi, cand am fost la un fel de all you can eat, sau ceva de gen, in sensul ca iti luai o portie de tapas, gustarele mici, o selectie a bucatarului, si apoi comandai dintr-o varietate destul de mare ce vroiai tu, fara sa mai platesti nimic. Suna foarte bine, si noua ne era foame, asa ca initial ne-am propus sa il falimentam pe patron, sa ii aratam pofta de mancare romaneasca, insa, sincera sa fiu, erau atat de gretosele ale naibii(special alese asa) incat ne-am gandit daca sa mai luam in plus sau nu. Eh, am luat, normal, caci calamarul era delicios, dar bine nu ne-a fost dupa.:D
Asa...si va mai ramasesem datoare cu povestirea de la cazinoul din Monte Carlo, unde va ziceam ca am castigat.:D Dupa ce am facut poza specific taraneasca, adica:
am platit 10 euro intrarea si alti 10 euro i-am bagat la slot machines(noi le ziceam pacanele :D ). I-am pierdut in 30 de secunde, pana sa imi dau seama macar cum functioneaza dracia, ca era cu bet-uri, cu alea, asa ca am mai bagat 10, ca imi intrase microbul in sange.:D. Si dadeam eu acolo de maneta, si pierdeam, pana cand, la vreo cateva miscari pana la final, am castigat!!!! Da' castig, frate, ca imi trecea creditul alora in cont mai ceva ca la bancherii din Elvetia, de am zis ca gata, ne-am scos!:)) Pac! Se opreste creditul de numarat, dau repede cash out, sa imi dea bonul cu sma ce trebuia ridicata de la casa, si...cat credeti ca era? :D 11,25 euro!!! eee? e ceva,nu? In fine, m-am dus sa iau banii, asta dupa ce in tot timpul in care mi se varsa creditul in cont tipasem pe acolo de stransesem bodyguarzii cazinoului, si, suparata ca nu au inchis cazinoul pana sa incasez(nici macar nu m-au escortat, nesimtitii), i-am aruncat casierului biletul meu sa imi dea banii. Mi-a dat, usor amuzat de satisfactia de pe fata mea si, pentru ca a fost dragut, la plecare i-am dat si lui 5 centi asa, cu privirea aia galesa de astia sunt pentru tine, draguta!. Sunt sigura ca o sa treaca ceva timp pana sa ma uite...:D
In rest, nu mai stiu alte povestioare care sa mearga povestite pe repede inainte, asa ca mai pun niste poze si va pup!
Drum bun mie si ne vedem pe joi!
O cladire din Nisa foarte interesanta
Faleza din Juan les Pins
Monte Carlo
Apa cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul :)
Monaco
Plaja din Nisa
Mai am niste poze frumoase pregatite, si prima ar fi cu ceva ce am mancat acolo, ceva ce imi doream de mult sa gust, si anume..melci. :) Aratau cam ciudatel, cu trupusoarele lor firave schimonosite de durerea coacerii, dar..deliciosi in rest.:D Cam gretosi daca mancai mai mult de 3..parerea mea. Iata-i deci:
Asta a fost in ultima zi, cand am fost la un fel de all you can eat, sau ceva de gen, in sensul ca iti luai o portie de tapas, gustarele mici, o selectie a bucatarului, si apoi comandai dintr-o varietate destul de mare ce vroiai tu, fara sa mai platesti nimic. Suna foarte bine, si noua ne era foame, asa ca initial ne-am propus sa il falimentam pe patron, sa ii aratam pofta de mancare romaneasca, insa, sincera sa fiu, erau atat de gretosele ale naibii(special alese asa) incat ne-am gandit daca sa mai luam in plus sau nu. Eh, am luat, normal, caci calamarul era delicios, dar bine nu ne-a fost dupa.:D
Asa...si va mai ramasesem datoare cu povestirea de la cazinoul din Monte Carlo, unde va ziceam ca am castigat.:D Dupa ce am facut poza specific taraneasca, adica:
am platit 10 euro intrarea si alti 10 euro i-am bagat la slot machines(noi le ziceam pacanele :D ). I-am pierdut in 30 de secunde, pana sa imi dau seama macar cum functioneaza dracia, ca era cu bet-uri, cu alea, asa ca am mai bagat 10, ca imi intrase microbul in sange.:D. Si dadeam eu acolo de maneta, si pierdeam, pana cand, la vreo cateva miscari pana la final, am castigat!!!! Da' castig, frate, ca imi trecea creditul alora in cont mai ceva ca la bancherii din Elvetia, de am zis ca gata, ne-am scos!:)) Pac! Se opreste creditul de numarat, dau repede cash out, sa imi dea bonul cu sma ce trebuia ridicata de la casa, si...cat credeti ca era? :D 11,25 euro!!! eee? e ceva,nu? In fine, m-am dus sa iau banii, asta dupa ce in tot timpul in care mi se varsa creditul in cont tipasem pe acolo de stransesem bodyguarzii cazinoului, si, suparata ca nu au inchis cazinoul pana sa incasez(nici macar nu m-au escortat, nesimtitii), i-am aruncat casierului biletul meu sa imi dea banii. Mi-a dat, usor amuzat de satisfactia de pe fata mea si, pentru ca a fost dragut, la plecare i-am dat si lui 5 centi asa, cu privirea aia galesa de astia sunt pentru tine, draguta!. Sunt sigura ca o sa treaca ceva timp pana sa ma uite...:DIn rest, nu mai stiu alte povestioare care sa mearga povestite pe repede inainte, asa ca mai pun niste poze si va pup!
Drum bun mie si ne vedem pe joi!
O cladire din Nisa foarte interesanta
Faleza din Juan les Pins
Monte Carlo
Apa cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul :)
Monaco
Plaja din Nisa
luni, 3 august 2009
Plec iar.
Nu prea mai am timp de scris pentru ca am inceput un serial( Gossip Girl) si il vad in forta, asa , ca in vremurile bune de Prison Break, atunci cand aveam mai multe episoade trase. Asta e la fel, la pachet, amandoua seriile, si de cate ori am timp liber vad cate 2-3 episoade. Sunt pasionala, ce pot sa spun..:))
In alta ordine de idei, sambata plecam in Milano, asa ca trebuie sa ma pregatesc un pic si pentru acolo, cu toate ca am inteles ca nu sunt foarte multe de facut. Foarte bine, nici noi nu stam foarte mult, asa ca...:).la fix..
Sunt foarte emotionata de plecare, vom fi doar noi doi, ceea ce nu s-a mai intamplat de ceva timp, si vrem sa mergem o zi si la Gardaland, al treilea parc de distractii din Europa ca marime. Nu am mai fost de muult intr-un parc de distractii, si sunt innebunita dupa genul asta de divertisment, deci mega nerabdatoare pentru zilele ce vor urma.
Sper sa mai scriu totusi zilele astea, sa va mai povestesc din Franta cat sunt amintirile calde, doar sa am timp si inspiratie.:)
Pana atunci, va las, ca ma asteapta Serena, si Dan, si Blair, si...;)
In alta ordine de idei, sambata plecam in Milano, asa ca trebuie sa ma pregatesc un pic si pentru acolo, cu toate ca am inteles ca nu sunt foarte multe de facut. Foarte bine, nici noi nu stam foarte mult, asa ca...:).la fix..
Sunt foarte emotionata de plecare, vom fi doar noi doi, ceea ce nu s-a mai intamplat de ceva timp, si vrem sa mergem o zi si la Gardaland, al treilea parc de distractii din Europa ca marime. Nu am mai fost de muult intr-un parc de distractii, si sunt innebunita dupa genul asta de divertisment, deci mega nerabdatoare pentru zilele ce vor urma.
Sper sa mai scriu totusi zilele astea, sa va mai povestesc din Franta cat sunt amintirile calde, doar sa am timp si inspiratie.:)
Pana atunci, va las, ca ma asteapta Serena, si Dan, si Blair, si...;)
joi, 30 iulie 2009
marți, 28 iulie 2009
Poveste...despicata-n patru
Era odata ca niciodata, demult, in vremea cand raurile erau dulci si casutele erau din turta dulce, era atunci o fetita frumusica, pe nume Selena. Si, cand fetita avea trei ani, ea s-a mutat intr-un castel nou, unde a intalnit alte trei fetite de varsta ei. Incet-incet s-au imprietenit si au format un grup de nedespartit. Selena se intelegea bine cu toate celelalte trei fetite, dar mai mult si mai mult cu una dintre ele, Ania. Erau, practic, de nedespartit. Dormeau impreuna, mancau impreuna, isi impartaseau toate secretele, erau ca doua surori. Iti era mai mare dragul sa le vezi impreuna, parca se intelegeau din priviri. Si timpul trecea, si fetitele cresteau, si Selena si Ania erau din ce in ce mai legate. Celelalte doua, Alandris si Gia, faceau in continuare parte din grupul lor de fetite cuminti care se jucau cu papusile afara, isi impartaseau secrete sau mergeau la o inghetata impreuna, insa adevarata legatura era intre cele doua.
Cand au crescut un pic mai mari, drumurile celor patru fetite au inceput sa se indeparteze cand si cand, pentru ca fiecare invata in cate un colt al orasului. Selena nu mai venea decat la sfarsitul saptamanii sau in vacante in castelul celorlalte fetite, insa ea si Ania gaseau mereu modalitati sa comunice, chiar si-asa. Isi trimiteau biletele, spunandu-si in continuare secretele, isi cereau sfaturi cu privire la diferitele probleme, isi faceau planuri comune. Si chiar daca Selena se vedea mai des cu Alandris iar Ania cu Gia, asta nu le impiedica sa fie in continuare cele mai bune prietene. Erau mereu impreuna, erau de nedespartit, erau...ele...Selena si Ania...singure impotriva lumii.
A venit insa si o zi cand Selena a cunoscut un baiat, iar relatia lor a devenit, incet-incet, serioasa. Selena continua sa ii impartaseasca Aniei, ca intre fete, toate secretele ei, insa, asa cum era si normal, petrecea acum timp si cu baiatul pe care il iubea. Si trecu o zi, trecura doua, trecu o luna sau un an, si Ania isi facu o alta prietena buna, cu care isi petrecea acum din ce in ce mai mult timp si incepu sa devina din ce in ce mai rece cu Selena. Selena observa comportamentul Aniei si se hotari sa ii vorbeasca despre asta, despre ele si relatia lor ce se prabusea rapid, insa Ania, desi paru ca intelege si ca ii pasa, nu fu de acord sa discute despre asta, promitandu-i ca nu e nimic si ca totul va fi bine.
Dar nimic nu a mai fost bine intre ele de atunci, si relatia lor se sfarsi incet, ajungand sa nu isi mai vorbeasca deloc.
Selena incerca o vreme sa mai lupte, dupa care, lovindu-se mereu de refuzul Aniei, renunta, spunandu-si ca, poate, vreodata, o sa afle ce se intamplase cu adevarat.
Trecura ani si ani de zile, Selena isi facu si alte prietene, ramase prietena cu Gia, cu Alandris nu, insa durerea din sufletul ei pentru pierderea Aniei nu se stinse niciodata. Ele se mai intalnira ocazional, si, desi Selena stia ca amandoua se schimbasera, stia la fel de bine ca daca Ania ar fi venit la ea, ea nu ar fi stat pe ganduri sa o ia in brate si sa o stranga tare, ca atunci cand isi jurau prietenie vesnica si ca nu vor lasa pe nimeni sa le desparta.
De atunci Selena isi cauta prietena in fiecare fata pe care o intalneste. Are o alta buna prietena acum, poate chiar mai multe, insa stie, acolo, intr-un sertar inchis al sufletului ei, ca nimeni nu va mai fi niciodata ca Ania.
The end.
Cand au crescut un pic mai mari, drumurile celor patru fetite au inceput sa se indeparteze cand si cand, pentru ca fiecare invata in cate un colt al orasului. Selena nu mai venea decat la sfarsitul saptamanii sau in vacante in castelul celorlalte fetite, insa ea si Ania gaseau mereu modalitati sa comunice, chiar si-asa. Isi trimiteau biletele, spunandu-si in continuare secretele, isi cereau sfaturi cu privire la diferitele probleme, isi faceau planuri comune. Si chiar daca Selena se vedea mai des cu Alandris iar Ania cu Gia, asta nu le impiedica sa fie in continuare cele mai bune prietene. Erau mereu impreuna, erau de nedespartit, erau...ele...Selena si Ania...singure impotriva lumii.
A venit insa si o zi cand Selena a cunoscut un baiat, iar relatia lor a devenit, incet-incet, serioasa. Selena continua sa ii impartaseasca Aniei, ca intre fete, toate secretele ei, insa, asa cum era si normal, petrecea acum timp si cu baiatul pe care il iubea. Si trecu o zi, trecura doua, trecu o luna sau un an, si Ania isi facu o alta prietena buna, cu care isi petrecea acum din ce in ce mai mult timp si incepu sa devina din ce in ce mai rece cu Selena. Selena observa comportamentul Aniei si se hotari sa ii vorbeasca despre asta, despre ele si relatia lor ce se prabusea rapid, insa Ania, desi paru ca intelege si ca ii pasa, nu fu de acord sa discute despre asta, promitandu-i ca nu e nimic si ca totul va fi bine.
Dar nimic nu a mai fost bine intre ele de atunci, si relatia lor se sfarsi incet, ajungand sa nu isi mai vorbeasca deloc.
Selena incerca o vreme sa mai lupte, dupa care, lovindu-se mereu de refuzul Aniei, renunta, spunandu-si ca, poate, vreodata, o sa afle ce se intamplase cu adevarat.
Trecura ani si ani de zile, Selena isi facu si alte prietene, ramase prietena cu Gia, cu Alandris nu, insa durerea din sufletul ei pentru pierderea Aniei nu se stinse niciodata. Ele se mai intalnira ocazional, si, desi Selena stia ca amandoua se schimbasera, stia la fel de bine ca daca Ania ar fi venit la ea, ea nu ar fi stat pe ganduri sa o ia in brate si sa o stranga tare, ca atunci cand isi jurau prietenie vesnica si ca nu vor lasa pe nimeni sa le desparta.
De atunci Selena isi cauta prietena in fiecare fata pe care o intalneste. Are o alta buna prietena acum, poate chiar mai multe, insa stie, acolo, intr-un sertar inchis al sufletului ei, ca nimeni nu va mai fi niciodata ca Ania.
The end.
luni, 27 iulie 2009
Franta
Pai..cu ce sa incep? Dupa toate cele povestite deja, stiti ca imi cam place Franta. De fapt, cred ca e pe locul 1 in topul tarilor pe care le-am vazut si mi-au placut asa tare de m-as muta in ele. Pana acum...Stiti ca astept America.:)
Despre Coasta de Azur, m-am gandit daca sa spun "Frumos dar scump" sau "Scump dar frumos". Nu am ajuns la nicio concluzie, insa cu siguranta ca sa mergi acolo iti trebuie bani. Bani pentru mancare, bani pentru parcare, bani pentru cumparaturi, chiar si bani pentru suveniruri. Cred ca sunt cu cel putin 30 de procente mai scumpe toate decat pe unde am mai ajuns eu pana acum. Sunt chiar mai scumpe decat in Dubai, de care toata lumea e speriata din punctul asta de vedere.
Cred ca cei mai multi bani pe asta s-au dus, pe mancare si parcari. Asta in conditiile in care nu am mancat sa ma rostogolesc la iesire, asa cum ni se intampla de fiecare data in Grecia.(apropo, cred ca in Grecia se mananca cel mai bine, trai-le-ar tzatziki-ul lor). Multe fructe de mare, buune, nu am ce zice, pizza multa(not much of a fan) pentru ca influenta italiana e de neconfundat, croissante delicioase, gasesti de toate, insa...platesti. Daca in Skiathos(unde e mai scump decat pe continent ca deh, e insula) cel mai mult am dat amandoi 40 de euro pe o masa, dar am mancat mult, bun si consistent(desert inclus), aici am dat 50 de euro pe doua farfurii mari cu continut putin si doua pahare de suc. Bine, acum eu raportez la puterea noastra financiara, poate ca unora 50 de euro li se pare un mizilic pentru doua persoane. La noi n-a avut parintii posibilitati, asa ca mi s-a parut exagerat.
Parcarea..daca pui masina pe strada platesti 1.3 euro/ora, dar sunt sanse slabe sa gasesti loc, asa ca o cam bagi in subterane, unde preturile incep de la 2.5-3 euro/ora. De la 21.00 la 9.00 dimineata pe strada e gratis, iar daca nu te prinzi sa te invarti pana gasesti un loc sau daca pur si simplu nu ai noroc, te ajunge vreo 10-12 euro/noapte.
In fine, gata cu detaliile tehnice.:) Toate statiunile astea frumoase pe care le-ati vazut in poze sunt cam la fel, munte ce se termina in mare, porturi ce gem de yachturi(chiar ma gandeam, bine ca nu am fost cu yachtul, ca unde naiba parcam in aglomeratia aia?), lume multa si plaje cu pietre in loc de nisip.
Cat despre yachturi, mie mi-a placut asta:
pentru ca avea o culoare pe care nu o mai vazusem la ambarcatiuni.
A! Si apa..apa mi-a placut mult. Desi rece si sarata, cand arata cam asa:
parca iti mai trece din suparare.:)
In rest, limba e frumoasa, oamenii bogati, femeile slabe si romanii cocalari.:)) De asta ne-am convins inca o data in aeroport, in Nisa, cand, dupa cateva zile de politete, calm in trafic, injuraturi lipsa si zambete pe fata, am avut parte de un spectacol gratuit intre doua romancute slobode la gura care se certau care sa se bage in fata la check in. Asta dupa ce recunoscusem ghiseele pentru Bucuresti dupa gramada dezorganizata ce iesea in evidenta.
But well, Romania is my country, right? We have to deal with this.
Alta nemultumire vine din faptul ca, dupa ce ne-am sucit gaturile poate-poate om vedea si noi ceva celebritati, macar vreo Raduleasca, ceva, nu am reusit sa ne scoatem banii de excursie din paparazzo business si ne-am ales doar cu protagonistii emisiunii Little people, Big world. Eh, bine si-asa...:)Poate data viitoare.
In Cannes, pe strada principala, magazin luxos langa magazin luxos. Valentino, Gucci, Chanel, Louis Vuitton, Dolce&Gabanna, unul langa altul isi asteptau clientii care, credeti-ma, nu intarziau sa apara. Ieseau madamele cu pungoacele pline cu hainute...de ziceai ca le dau moca aia. Erau reduceri, intr-adevar, insa de la 3000 de euro la 1500...parca tot nu ma misca.
In rest...francezii sunt cocheti, din punctul meu de vedere, ca doar de asta sunt francezi, nu?
Despre toate astea insa si despre cum am jucat SI CASTIGAT la cazino-ul din Monte Carlo, intr-un alt episod.:)
Pana atunci, noapte buna, copii! ;)
Despre Coasta de Azur, m-am gandit daca sa spun "Frumos dar scump" sau "Scump dar frumos". Nu am ajuns la nicio concluzie, insa cu siguranta ca sa mergi acolo iti trebuie bani. Bani pentru mancare, bani pentru parcare, bani pentru cumparaturi, chiar si bani pentru suveniruri. Cred ca sunt cu cel putin 30 de procente mai scumpe toate decat pe unde am mai ajuns eu pana acum. Sunt chiar mai scumpe decat in Dubai, de care toata lumea e speriata din punctul asta de vedere.
Cred ca cei mai multi bani pe asta s-au dus, pe mancare si parcari. Asta in conditiile in care nu am mancat sa ma rostogolesc la iesire, asa cum ni se intampla de fiecare data in Grecia.(apropo, cred ca in Grecia se mananca cel mai bine, trai-le-ar tzatziki-ul lor). Multe fructe de mare, buune, nu am ce zice, pizza multa(not much of a fan) pentru ca influenta italiana e de neconfundat, croissante delicioase, gasesti de toate, insa...platesti. Daca in Skiathos(unde e mai scump decat pe continent ca deh, e insula) cel mai mult am dat amandoi 40 de euro pe o masa, dar am mancat mult, bun si consistent(desert inclus), aici am dat 50 de euro pe doua farfurii mari cu continut putin si doua pahare de suc. Bine, acum eu raportez la puterea noastra financiara, poate ca unora 50 de euro li se pare un mizilic pentru doua persoane. La noi n-a avut parintii posibilitati, asa ca mi s-a parut exagerat.
Parcarea..daca pui masina pe strada platesti 1.3 euro/ora, dar sunt sanse slabe sa gasesti loc, asa ca o cam bagi in subterane, unde preturile incep de la 2.5-3 euro/ora. De la 21.00 la 9.00 dimineata pe strada e gratis, iar daca nu te prinzi sa te invarti pana gasesti un loc sau daca pur si simplu nu ai noroc, te ajunge vreo 10-12 euro/noapte.
In fine, gata cu detaliile tehnice.:) Toate statiunile astea frumoase pe care le-ati vazut in poze sunt cam la fel, munte ce se termina in mare, porturi ce gem de yachturi(chiar ma gandeam, bine ca nu am fost cu yachtul, ca unde naiba parcam in aglomeratia aia?), lume multa si plaje cu pietre in loc de nisip.
Cat despre yachturi, mie mi-a placut asta:
pentru ca avea o culoare pe care nu o mai vazusem la ambarcatiuni.A! Si apa..apa mi-a placut mult. Desi rece si sarata, cand arata cam asa:
parca iti mai trece din suparare.:)
In rest, limba e frumoasa, oamenii bogati, femeile slabe si romanii cocalari.:)) De asta ne-am convins inca o data in aeroport, in Nisa, cand, dupa cateva zile de politete, calm in trafic, injuraturi lipsa si zambete pe fata, am avut parte de un spectacol gratuit intre doua romancute slobode la gura care se certau care sa se bage in fata la check in. Asta dupa ce recunoscusem ghiseele pentru Bucuresti dupa gramada dezorganizata ce iesea in evidenta.
But well, Romania is my country, right? We have to deal with this.
Alta nemultumire vine din faptul ca, dupa ce ne-am sucit gaturile poate-poate om vedea si noi ceva celebritati, macar vreo Raduleasca, ceva, nu am reusit sa ne scoatem banii de excursie din paparazzo business si ne-am ales doar cu protagonistii emisiunii Little people, Big world. Eh, bine si-asa...:)Poate data viitoare.
In Cannes, pe strada principala, magazin luxos langa magazin luxos. Valentino, Gucci, Chanel, Louis Vuitton, Dolce&Gabanna, unul langa altul isi asteptau clientii care, credeti-ma, nu intarziau sa apara. Ieseau madamele cu pungoacele pline cu hainute...de ziceai ca le dau moca aia. Erau reduceri, intr-adevar, insa de la 3000 de euro la 1500...parca tot nu ma misca.
In rest...francezii sunt cocheti, din punctul meu de vedere, ca doar de asta sunt francezi, nu?
Despre toate astea insa si despre cum am jucat SI CASTIGAT la cazino-ul din Monte Carlo, intr-un alt episod.:)
Pana atunci, noapte buna, copii! ;)
Amintire din Franta
Vreau sa va impartasesc o melodie pe care am ascultat-o in Franta si pe care o ador. Sper sa va placa, eu numai asta ascult de cateva zile.
sâmbătă, 25 iulie 2009
Poze Coasta de Azur
M-am intors, cu poze, bineinteles, si cu povesti, dar inca nu am inspiratie de scris, asa ca pun niste imagini din fiecare statiune in care am fost. Cand ma loveste inspiratia scriu si cate ceva despre ele.Pana atunci, enjoy! :)
P.S. Scump, domne', scump....dincolo, oriunde ar fi asta, sigur era mai ieftin...:)
Asadar: Saint Tropez:
Drumul Nisa - Monaco
Monte Carlo
Monaco
Nisa
Cannes
Abonați-vă la:
Postări (Atom)