Un copac numit facultate

M-am tot gandit la viata mea ca deh..trebuia sa imi fac bilantul de sfarsit de an.Si am ajuns si la facultate. Si mi-am dat seama ca facultatea mea inseamna urmatoarele:
un copac taiat degeaba si prelucrat degeaba si transformat degeaba in coli A4 pe care le-am cumparat degeaba si pe care am scris degeaba 4 ani,pentru ca dupa ce am dat degeaba examenul de licenta si am luat degeaba o diploma(hm..asta s-ar putea sa nu fi fost degeaba,ca mi-a adus o stampila care ii e foarte utila lui Razvan prin casa si uneori si mie la traduceri), foile alea nu au mai fost citite niciodata(unele oricum nu fusesera intinate),pentru ca acum cateva luni cand au facut ai mei curatenie in balcon sa trebuiasca sa le arunce ca ocupau loc.DEGEABA.
Si mi-am mai dat seama ca nu mai tin minte nicio carte din bibliografie, si ma doare sufletul din cauza asta,pentru ca maine poimaine Razvan o sa creasca si eu o sa trebuiasca sa fiu desteapta pentru el, sa stiu sa ii raspund la intrebari, si foile nu mai sunt, si eu nu mai stiu,si uite-asa m-a apucat tristetea...Pentru ca sansa pe care o ai in scoala sa inveti anumite lucruri la timpul lor nu o mai intalnesti nicicand,niciodata nu mai ai timp pentru tine, si daca ai, ti-l ocupi cu altceva decat sa citesti Cioran, Balzac sau orice altceva care la momentul respectiv nu pare interesant dar mai apoi te apasa prin lipsa.
Hmm..aveam pregatite si niste amintiri bune despre facultate, dar nu au nicio legatura cu cartea sau cu profilul terminat,ci mai mult cu cluburile si baietii,asa ca o sa le pastrez pentru o alta postare.;)
Pana atunci, Invatati, Invatati si iar Invatati! Stia Lenin ce stia...

Bilant

Atentie ca azi m-am pus pe scris..sunt ca o furtuna, ca un uragan, ca o maimuta..ca Razvan cand i s-a pus pata pe ceva...Hotarata,deci!
Boonn...m-am hotarat sa fac un bilant al lui future-to-be raposatul 2008 si totodata sa ma gandesc la niste rezolutii pentru bebelusul 2009.
Pai..ce am facut in 2008?
-Am calatorit multisor, ceea ce nu poate decat sa ma bucure, pentru ca mi se pare unul dintre cele mai tari lucruri, sa calatoresti.
-Am trecut peste un hop, care m-a trezit un pic la realitate si m-a invatat sa imi cunosc prioritatile si sa mi le respect.
-Am invatat sa lupt pentru iubire fara urma de rusine, mandrie sau prejudecata(:D p-asta o stiu de la Jane Austen)
-Am invatat sa ma cunosc un pic mai bine si sa fac un pas inainte in relatia cu tata.(tati de-acum :))) )
-M-am bucurat,minunat si mirat in fiecare zi de Razvan, minunea vietii mele, care reuseste sa imi faca fiecare zi mai buna si mai frumoasa si sa ma umple de viata no matter what.
-NU am reusit sa slabesc, asa cum imi propusesem in 2007 pentru 2008, cele nspe kile in plus, mi-am demonstrat(daca mai era nevoie) ca nu am pic de ambitie si ca nu o sa reusesc astfel nimic in viata daca e sa ma bazez doar pe asta.(adica pe ambitie, care e sora buna a incapatanarii, de care dispun din plin,dar care e total nefolositoare)
-Mi-am consolidat relatiile cu persoanele dragi.
-Am fost FERICITA muulte multe zile la rand(eu!!!) si mi-am dat seama ce mult imi place viata mea.Am si exclamat asta in repetate randuri mirandu-i pe domnul sot si pe domnisoara sora care ma stiau de vesnic nemultumita,pesimista si deprimata.:D Si inca mai sunt.Fericita, nu alea rele si multe.
Una peste alta, consider ca a fost un an bun, mai mult pe plus decat pe minus, pregatitor pentru 2009 care e pregatitor pentru 2010,adica THE YEAR.Adica momentul in care prind eu in buchetul vietii al treilea prefix.Cu Picatura il prind.Si se stie ca"Picatura ce lipeste, nimic-nimic nu dezlipeste" asa ca...e nasol!Dar precum ca ma pregatesc pentru moment de la 26 de ani, e ok.I am ready.Sa vina.Pana atunci,amu in ianuarie ma pregatesc de 29.Eheee..parfum..tinerica...
Acumj..pentru 2009 imi propun sa:
-Slabesc cele ..kile in plus, cu orice pret.De fapt, am aflat pretul, acum lucrez la asta.:)
-Incep o miica afacere la care ma gandesc de ceva timp si in care cred foarte mult.Am mai crezut eu in una si nu a mers,sper ca asta sa fie mai cu noroc.:) Asta va duce la imbogatirea mea, asta va duce la un X3,asta va duce la un cadou pentru D., caruia i-am promis ca anul asta ii iau BMW.:)Deci 2 in 1 ca-cafeaua.Ma tin de promisiune si ii iau omului BMW si devin si o femeie demna de mentionat in topul facut de Capital.:D
-Ma upgradez.Fizic si psihic.:)Ambele tin de bani.Mai mult prima.Dar daca se indeplineste punctul 2, se rezolva toate.Si daca o fac pe a doua(adica psihic), e posibil sa nu imi mai pese de prima.:D Noi sa fim sanatosi.
Cam atat.Adica astea sunt mai importante,ca nimicuri ar mai fii..o mie.
Deci hai,2009, vino repede si plin de daruri,da?Fingers crossed!

ICE,ICE,BABY!

Mda...nu ca as avea eu pretentia sa aduc vesti calde, dar asta, chiar daca nu mai e calda, mi se pare foarte inspirata, asa ca zic hai sa scriu despre ea.
Nu ma uit la stiri foarte des, pentru ca sunt aceleasi lucruri on and on, dar am prins zilele trecute ceva foarte util. Se facea ca eram sfatuiti de politie sa ne trecem in memoria telefonului cele mai imporante trei persoane la care se poate apela (in caz ca ni se intampla ceva) cu numele ICE(In Cazuri Extreme).Asta ca sa nu mai stea politia sau cine o mai suna sa caute prin agenda nume care oricum nu ii zic nimic, si sa economiseasca timp pretios. Mi se pare o idee foarte buna, ca urmare am , in ordinea numerelor de pe tricou, ICE 1,2 si 3,in telefon, adica pe domnul sot, pe sor-mea si pe taica-meu.A fost mai ciudat la inceput ca tot vorbesc cu ICE 2 la telefon(traiasca Cosmote-ul) dar...m-am obisnuit.
So...Ice up, brothers!

Cred ca soarta imi este nefavorabila cu privire la blog. La fel ca de fiecare data, cand sunt in imposibilitatea de a scrie imi vin acele super idei cum as face, cum as drege, ce inspirata as fi...si cand am timp/chef sa scriu...ioc inspiratie!
Bine, nu ca nu am cuvinte sa bat campii, caci pardon! m-am nascut vorbind, dar...nu sunt profeta..:)
Una peste alta, in uichendul trecut am fost la munte, la fel ca 99,9% dintre "oaminii" tarii, avand rezervare, credeam noi, in complexul Vila Bran din localitatea cu acelasi nume(dragut sablon:D). Boonn! Am ajuns acolo..primii(noi ocupandu-ne si de organizare, fiind vorba de un grup de vreo 7 familii), ne-am indreptat voiosi spre vila 7 din imensul complex ce dispune, a propos, si de herghelie, mini gradina zoologica, etc, etc..adica toate coordonatele unei vacante de vis..si aflam, dupa ce doamna de la receptie se uita mirata la noi, ca nu acolo avem rezervare, ci la Vila 7 din Bran! Oa-Oa-Oa-Oaaa!!!
Draguta doamna de la agentie(cine-o mai apela la ei) s-a folosit de acest tertip pentru a ne convinge sa rezervam, deoarece noi cerusem ca locul cu pricina sa fie dotat si cu spatiu de joaca pentru copii, si alte facilitati, iar ea probabil ca nu mai avea locuri libere la pensiuni ce intruneau conditiile cerute.
In fine...spumegand ca valurile Dunarii ne-am indreptat spre vila numarul 7 careia i-am aflat si numele intre timp(si despre care, btw, nici proprietarii nu stiau ca e numita asa de agentie), careia nu o sa ii spun numele..ghinionul ei, din cauza ca proprietara este o (ba)tuta a sortii.
Nu am ce sa zic despre vila, cotata la 4 margarete, spatioasa, cu cea mai frumoasa mobila pe care am vazut-o vreodata(imi pare rau ca nu am apucat sa o intreb pe vrajitoarea aia de unde avea mobila, dar era ocupata sa se tiganeasca cu oamenii)..conditii bune..in general.
Eu personal, pe-persoana fizica, am avut ghinion, fiinca' m-am lacomit si am ales o camera maaare...de la parter...de langa sala de mese...:( de unde am putut sa particip..din camera... la toate activitatile ce s-au desfasurat, zi SI NOAPTE, in vila.Nu era necesar sa ies pentru a auzi pana si gandurile cele mai intime ale oamenilor...se auzeau prin usita subtiiiree...la fel ca toate tropaiturile zecilor, poate sutelor chiar miilor de copii care alergau si tipau de colo colo..ca deh..asta le e meseria.Ce? Nu erau asa multi? Hai dormiti (sau incercati macar) voi o noapte acolo, la camera doi, si mai discutam despre cati copii par.;)
Am fost si in Predeal o zi, sa ne dam cu sania(din pacate doar la Razvan s-a materializat, ca pe mine nu a vrut barbate-miu sa ma care:(( )..si...guess what? Cine a fost vara , sambata, in Mamaia sa dubleze si o sa afle numarul ce cetateni si cetatene ce sa aflau exact in acea zi, exact in acel loc...
Dar...noi sa fim sanatosi, ne-am intors acasa si ma pot odihni si eu pe anul asta..ca nu mai plecam nicaieri, sper...
Deci pana la anul..relaxare, shopping de Craciun si..blogareala!;)

Back from Madrid

Ne-am intors, cu mic, cu mare, din "escursie". Nu prea sunt acum in dispozitie de lungit ca sa povestesc ce si cum, dar una peste alta a fost frumos.Vreme frumoasa, orasul are ce oferi, temele le aveam facute..asa ca toate bune.Daca ar fi vorbit si spaniolii engleza,macar unul,macar un pic...Dar nu le poti cere pe toate,nu?;)
Revin cu amanunte, soon, I hope.

Dirty talk

Razvan, asa cum era si de asteptat, a inceput sa ne cam faca. Stie deja ce ne place si ce nu, si cand are chef de shotii, foloseste tot arsenalul de cuvinte sau fapte neagreate de noi.:)Astfel incat uneori, desi stie ca nu are voie, spune "cur" in loc de "fund" si e tare multumit de el.Si pentru ca noi avem un joc de genul"mananca nasul, ochii,gura..etc", discutie intre Razvan si taica-su.:D:
R.:-Tati,mananca curu"!
T.:-Tati, cum poti sa vorbesti asa?!?Vorbeste frumos!
R.:-Tati, te rog frumos, mananca curu'!

Cele trei momente

Pentru ca gasesc foarte interesanta ideea lui Tudor despre cele trei momente pe care am dori sa le retraim, o sa incerc sa ma gandesc si eu care ar fi acele momente din viata mea ce ar putea fi mentionate.
Hmmm...trebuie sa recunosc, am avut aseara discutia cu niste prieteni despre asta, si mi-a venit din prima secunda cel mai important moment al vietii mele, pe locul intai la distanta maaare de locul doi, oricare ar fi acela.E destul de simplu...momentul in care l-am vazut pentru prima oara pe Razvan si mi s-a parut din prima secunda cel mai frumos copil, chiar daca era...na..cum sunt nou nascutii...murdarel..:D.Mi s-a parut perfect atunci, mi se pare perfect si acum, si nu trece zi sa nu ii multumesc lui Dumnezeu, in gand sau sonor, pentru ca am un copil sanatos si pentru ca sunt atat de norocoasa incat sa mai fie si frumos si destept.:D(prietenii stiu de ce ;) )
Apoi...ma gandesc la zilele copilariei mele, perfecte in ciuda unor lipsuri...emotionale, la toata libertatea de care m-am bucurat, si pentru asta nu o sa le pot multumi niciodata suficient bunicilor mei, mai ales bunicii mele, care pe langa ca ne facea toate poftele (mai ales culinare..iammm..)ne si acoperea cand mai faceam prostioare si ne si lauda la toti cunoscutii de frumoase ce ne vedea.:D(pluralul e adaugat de sor-mea, da?Sa se inteleaga)
Iar o a treia secventa din viata mea..momet ce l-as vrea repetat la infinit...de fiecare data cand m-am simtit cu adevarat iubita, de fiecare data cand am simtit langa mine pe cineva, si aici Doamne Doamne iar a fost generos, pentru ca am trei persoane care ma iubesc mult..minim 3(nu am pus admiratorii secreti care pot ajunge pana la..jdemii...sute de mii..?:)).I-am numarat doar pe domnul sot, puiul meu mic si nu in ultimul rand, pe geamanooo, sufletelul meu pereche, sorella.;)
Insa precum ca lista e deschisa, si la persoane ce ma iubesc, si la momente memorabile, revin cu amanunte...

Pregatiri in spaniola

Ne pregatim pentru Madrid.Cu catel, cu purcel(a se citi barbat si copil :D )de azi intr-o saptamana zburam spre Spania. The to-do list e, evident, facuta, am acoperit cu succes cam ce mi-am dorit sa vedem acolo, am reusit sa las si niste timp liber pentru eventualele activitati neplanificate, sper sa iasa bine. Sunt foarte multumita de lista mea, am muncit la ea in ultima saptamana, si contine, pe langa programul de vizita al obiectivelor, adresa, pretul de intrare, kilometri si timpul estimativ catre locul respectiv.Inutil sa spun ca simt ca deja stiu in mare locurile, la cat le-am gugalit, dar...:) noi sa fim sanatosi..macar ca facem poze si tot e ceva nou.:D
Sunt un pic stresata pentru ca e si Razvan cu noi si sper sa se adapteze pentru o saptamana la programul de acolo pe care am incercat sa il fac oricum in asa fel incat sa nu sarim peste somnul de pranz si alte tabieturi, dar una peste alta suntem cu totii entuziasmati de plecare. Razvan stie ca vom zbura si se uita la toate avioanele pe care le vede pe cer incercand sa anticipeze cum va fi primul lui zbor..Hmm?Sau eu fac asta?El doar se uita la avioane...
Pana atunci imi exersez sumarele cunostinte de limba spaniola sperand ca pe toti barbatii cu care voi discuta ii va chema Luis Fernando, ca alt nume nu mai stiu...;)

De prin casa adunate

Eu: Mami, nu mai sari in pat, o sa cazi si o sa iti rupi o mana!
Razvan: Care?



Noi iesind din mall. Pe un perete exterior al mallului, un televizor maare de tot(panou multimedia, whatever) cu reclame de tot felul.
Eu: Uite mami ce televizor mare!
Razvan: Dar cine locuieste aici?

Salonic

Cu Salonicul sper sa termin dintr-o bucata, ca nu am stat nici mult si nici nu am facut nimic spectaculos.Mai fusesem cu un an inainte, cand a fost super, asa ca anul asta a fost mai mult o vacanta de relaxare,asa,mai ales ca am prins Sf. Maria acolo si erau inchise toate magazinele,apoi a fost sambata,cand ne-am mai miscat,si duminica, zi mai moarta decat sansa noastra sa avem o tara curata.;)
Salonicul este un oras frumos, al doilea ca marime dupa Atena si cel mai mare din Macedonia, zona Greciei din care face parte.SIncera sa fiu, mie imi place mai mult decat Atena, poate si din cauza ca de capitala ma leaga amintiri dureroase.
In fine. Si anul trecut, si anul acesta, am stat in centru, aproape de mare, ocazie sa facem promenade seara si sa admiram terasele ce inunda faleza de la un capat la altul. Cine a fost in Grecia stie ca grecii sunt renumiti pentru viata relaxata, programul lejer :D dar si pentru viata de noapte pe care o au. La ei totul incepe la orele 21.00-22.00 si se termina tarziu in noapte. Grecilor le place sa petreaca si au ridicat asta la rang de arta. Terasele arata fabulos,mancarea e dementiala..ce motive sa ai sa nu te simti bine?
In Salonic un punct important de atractie il reprezinta Turnul Alb, situat exact la mare, de unde pleaca diferite vaporase ce te duc in larg jumatate de ora fara sa platesti vreun bilet, insa consumatia fiind obligatorie la bord.E mult mai bine asa, toate costa cam 5 euro (bucata), pret pe care cu siguranta l-ai da si pe bilet, insa asa ai avantajul sa bei si un suc.
Tot de la Turnul Alb mai poti face o plimbare cu titicarul(cu siguranta ii zice si altfel,mai frumos, dar nu imi vine in minte acum :) ), dar acolo e vreo 10 euro parca biletul si nu se prea merita, pentru o plimbare de 15 minute. Noi ne suisem initial in asta, deoarece am crezut ca e f scump cu vaporasul, insa pentru ca nu maipleca, am stat vreo 15 minute sa seumple, ne-am ridicat si am plecat, si bine am facut, ca apoi am aflat de cat de avantajoasa era cealalta varianta.
Asa..mai au un super mall, la marginea orasului, langa parcul de distractii oe care il probasem anul trecut, unde gasesti de toate...chiar si haine de firma(vezi, mall-ule din Budapesta, cum se face?Nu trebuie sa fii neaparat "cel mai mare din Europa Centrala" ca sa fii frumos :P )
In rest..souvlaki la greu, tzatziki asijderea...Cola original(O tempora o mores!) si leneveala.
Asa se incheie vizitele mele externe pana acum pe 2008, voi continua in noiembrie, dupa ce venim din Madrid.Am deja programul facut pentru Spania :) asa ca de abia astept.

Egipt din nou

Mbun. Am vorbit despre mancare, am vorbit despre hotel si am vorbit despre "prietenosii" egipteni. Sa vedem ce mi-a mai atras atentia.
Unul dintre motivele pentru care ne-am dorit sa mergem in Egipt a fost, evident, sa vedem piramidele.Pana la urma, reprezinta ceva deosebit, ce merita macar o data in viata vazut si fotografiat.:) Cand ajungi in Egipt ai o oferta destul de bogata de excursii optionale, insa noi ne-am ales doar o plimbare cu submarinul si piramidele, si pentru ca vroiam sa ne odihnim in rest, dar si din cauza pretului destul de mare al excursiilor.Mai erau, printre optiuni, un safari, o vizita la Luxor, scufundari la mare si mica adancime(noi ne-am cumparat de acolo un set de snorkelling si am prestat in mare la noi,ca hotelul era pe malul marii-SUPERB), o vizita pe o insula pustie si probabil altele, dar nu imi mai amintesc acum.Ideea e ca piramidele clar vroiam sa le vedem si m-am gandit ca o excursie cu submarinul ar fi ceva deosebit,asa ca ele au ramas.
Excursia cu submarinul a fost, intr-adevar, deosebita.Ne-a placut foarte mult, pestii erau superbi si cei doi scafandri ce ne insoteau din afara hraneau pestii astfel incat noi sa ii putem observa indeaproape.
Hei, si iata ca a sosit timpul sa scriu si despre excursia la piramide, in Cairo, de fapt,excursie de ...nu stiu...20 de ore ce au parut 3 zile.Am calatorit cu un autocar in care daca stateai jos iti tineai genunchii lipiti de piept, deci notiunea de comoditate era sublima dar lipsea cu desavarsire. A fost ingrozitor drumul, cumplit de obositor.Am plecat pe la 2 noaptea de la hotel,am ajuns pe la 9 dimineata in Cairo si ne-au dus 2 ore la Muzeul de Arheologie, frumos dar foarte mare, nu am apucat sa vedem decat o miica parte,mai ales ca ghidul nostru, care trebuia sa si presteze bilingv(romana si maghiara) era complet lipsit de chef asa ca mai mult am alergat pe acolo. Dupa cele 2 ore petrecute acolo am fost sa mancam pe un vas pe Nil si, in ciuda temerilor noastre, a fost excelenta mancarea.Apoi, in sfarsit, piramidele. Au fost exact asa cum imi inchipuisem, impresionante, marete si pline de mister.Situate exact la iesirea din oras, pe un fel de colina, protejate de Sfinx, trei la numar, fiecare cu povestea ei, au implinit o curiozitate aproape mistica a copilariei mele.Nu o sa insist pe ele prea mult,mai bine trec mai departe la alte lucruri ce mi-au ramas intiparite in minte din aceasta excursie.
Ce am mai facut acolo...ne-am plimbat,am stat la piscina, am facut, dupa cum spuneam mai sus, snorkelling, doar pentru asta si pot spune ca a fost o excursie frumoasa, am fost in oras la shopping, cica..daca se pot numi cumparaturi suvenirurile de acolo, am fumat narghilea, fara nimic compromitator(nu au vrut aia sa ne dea:)) )am lenevit si ne-am bucurat de soare.
Ca sa nu o lungesc si pe a treia parte, cu toate ca evident as putea povesti mult mai mult despre orice pe lumea asta, ca sunt vorba lunga nativa :D o sa inchei cu concluzia proprie si personala despre Egipt:
E genul de excursie care merita facuta o data in viata, nu mai mult, ca nu ai ce face, interesanta pentru diferentele de cultura si civilizatie si bineinteles, unica pentru piramide.

Egipt

Asa...Egipt it is.
In Hurghada am fost de Pasti, asa s-a nimerit excursia, nu ca ne-am dorit noi sa ne petrecem sarbatorile intr-o tara care sa nu ne imparta convingerile religioase...care este :D...dar pentru ca atunci s-a nimerit..asa a fost.
Excursia a fost relativ ieftina, vreo 500 de euro cu tot inclus, adica all inclusive la un hotel de 5 stele, taxe de aeroport platite, un pret bun pentru o excursie deosebita.Cel putin asa credeam.:)(observatiile insertiile fine ale elementelor de suspans ;))
O sa incep cu ceva ce ar trebui sa stie oricine vrea sa mearga in Egipt, si anume ca stelutele noastre nu "e" gemene cu stelutele lor.Un hotel de 5 stele, de exemplu cel la care am fost noi, ar avea in Romania 3 stele asa..cu indulgenta.Bine, daca citesti forumurile inainte de a merge acolo, afli si asta si multe altele, in asa fel incat Egiptul si tot ce reprezinta cultura si civilizatia egipteana sa nu vina ca un par in capul coafat european. Astfel ca: sub nicio forma nu se bea apa de la canal, nici macar nu trebuie folosita pentru a te spala pe dinti, se negociaza absolut orice, ei stiu engleza destul de bine si nu se tem sa o foloseasca :), gasesti hoteluri de lux langa gropi de gunoi s.a.m.d.
Pe astea toate le stiam inainte sa ajungem acolo, si mai stiam, imi spusese maica-mea ce fusese cu cateva luni inainte, ca egiptenii sunt foarte "prietenosi"(citez din memorie) si se baga in vorba si daca stii engleza, fata fiind, iti fac diverse cadouri ca amintire din Egipt.Era foarte incantata, draguta de maica-mea,ca ce amabili sunt ei si cum te intreaba ei cum te cheama si din ce tara esti.
Hmm...trag aer in piept sa am putere sa spun varianta mea: sunt niste libidinosi agasanti ce nu fac altceva decat sa se bage in seama, ce se tin scai de tine punand on and on aceeasi intrebare:"Where are you from?", asta daca esti inspirat si nu raspunzi, ca daca ai raspuns la prima intrebare, esti mancat de gargarite...nu mai scapi de ei..te intreaba cum te cheama, il intreaba pe barbatul cu care esti daca te pot obtine pentru un numar de x camile(depinde de cat de aburitori sunt, ca oricum nu ar avea ce sa ofere, sunt vai de mama lor), tabara pe tine sa cumperi diverse, si tot asa.Este super stresant, chiar daca ii ignori, imi era si frica sa ma uit mai atent la ceva ca sareau cu gura.Bine macar ca nu pun mana pe tine, ca in camera stateam pana la plecare.
In fine...totul e diferit acolo...incepand cu mancarea(vorbesc de cea de la hotel, ca nu am mancat decat o data in oras, la un KFC,parca) si terminand cu modul de viata. In ceea ce priveste meniul, ei folosesc multe condimente,printre care unul neidentificat de mine, din pacate, si complet neplacut, care imi strica de fiecare data apetitul, asa ca de unde imi era frica de optiunea all inclusive ca ma gandeam ca ma voi intoarce cu kilograme in plus, am tinut-o in prostioare de era sa si slabesc, Doamne fereste!:D Eu nu mananc decat pui, si era foarte rar in meniu, astfel incat am apelat o data la prepelita, am atentat la un peste o data si la niste fructe de mare, si in rest...clatitute dimineata si cand si cand mezeluri, omleta sau ochiuri, pseudosuc natural, (nu toate odata, ca si variante), cartofi prajiti(foarte reusiti) cu gratar de pui in zilele norocoase si desert(aici stateau binisor) si ce mai apucam seara, dar tot asa...nimic spectaculos.Am mai mancat si pizza...legume, fructe...nu am murit de foame, dar nici multumiti nu am fost.Baietii mancau mai bine, pentru ca in afara de pui erau toate orataniile din ograda acolo..miel, oaie, porc, vita...care mai de care mai neapetisante pentru mine.(si pentru sor-mea,care sta si mai prost decat mine la capitolul asta)
Asa..mai ziceam de hotel, ca nu era de 5 stele nici daca il rugai, serviciile au fost ok, totusi, ne faceau curat in camera zilnic(prietenilor nostri le aranjau si prosoapele in forma de lebada, la noi isi pierdeau subit talentul si le impatureau normal) si erau amabili.
Off..ce mult am scris si nici nu am iesit din hotel inca:D. Pe partea a doua, atunci!

Sentimentul nemuririi

Pentru ca ne-am luat Prince of Persia la Wii si a jucat domnul sot ieri de se tot catara pe ziduri si omora soldati, azi noapte am visat ca ma cataram pe un zid si mai cadeam si muream, dar reluam de unde era salvat.:D
Ar fi ceva,ha?;)

Budapesta- part 2

Mda..ziceam ca printre obiectivele importante in itinerariul nostru era la loc de seama si "cel mai mare mall din Europa Centrala", pe care eu mi-l inchipuiam a fi un mic Paradis.SO NOT! Era mare, all right..dar..la ce bun?:) Nu aveau firme cunoscute..nici macar Zara..care e in toate cotloanele...aveau haine urate si scumpe...esec total, ce sa mai...Am reglat-o cu shoppingul, nu am ramas datoare, dar in centru.
Asa..ce mi-a mai atras atentia...Un extra mega super truper restaurant, Fusion pe numele lui, care arata ca in reviste si avea si preturile pe masura, dar care avea cea mai tare prezentare si cea mai misto baie pe care am "vizionat-o" eu pana acum. Zici ca era club..:)
Acolo am mancat cate o prajitura si am baut cate un suc, ce au costat cam 50 lei in banii nostri.Pretty much, ha? Dar a meritat. Este un loc frumos, despre care ulterior am auzit mai multe lucruri...murdare :)))...deh...cum auzi despre locurile cu fite.;)
Si a propos de bani, ca tot am mentionat preturi..frate..greu ne mai era cu banii lor...costa cate nushcatesutedemii o chestie, si apoi noi imparteam sa aflam cati euro inseamna, si apoi inmulteam sa aflam cati leuti inseamna..de ne trecea cheful sa mai cumparam...Sa treaca la euro, propun!
Un alt target pe care l-am dorit realizat a fost sa mergem la un all you can eat.Stiti, acel loc minunat in care dai 10 euro(suma variaza, atat am dat noi unde am fost) si mananci...fara numar..ca sa citez clasicii in viata. Auzisem ca fac si astia siretlicuri, ca iti baga bautura in cantitati mari si toaletele sunt mici sa nu poti sa faci nimic linistit si sa tii in tine ca sa nu mai poti baga la infinit in stomacel..in fine, multe chestii.Ideea e ca a fost ok acolo, poate mai putin pentru mine si sora-mea, ca nu mancam eu decat pui(acolo am mancat prepelita sau nu mai stiu ce-tot ceva cu pene) iar ea doar apa paie si bataie, ca e pretentioasa la mancare, dar bucuria de a fi acolo si de a sti ca putem sa mancam cat vrem a fost mai mare decat pofta sau foamea de atunci, asa ca la sfarsit am iesit pe plus.
Eu m-am descurcat onorabil mi-am pus cate o lingurita din toate ce erau mai deosebite, ca sa gust cat mai multe si am gasit si mancaruri delicioase, si dulciuri bune-bune..a fost misto de tot...Trasaturile romanesti din mine si-au facut auzit glasul pamantului si la sfarsit am bifat si eu bucuria de a servi ceva moca(asta in afara de cei 10 euro platiti la inceput pe care nu i-am pus la socoteala) :))
Per total..repet..a fost totul bine, de abia astept sa revin in Budapesta si sa completez cu amintiri noi blogul:).
Din episodul urmator: O incursiune plina de suspans in Egiptul Antic...Bine, nu atat de antic, dar foarte Egipt. Lux vs. Mizerie, Sila vs. Foame. :D
Cya!

Budapesta -part 1

It's been a while..am fost atat de preocupata sa citesc alte bloguri incat nu am mai avut chef/timp/inspiratie pentru al meu.:)
In fine...ma gandeam, pentru ca luna viitoare plecam in Madrid(pana la urma s-a rezolvat cumva ;) ) si pentru ca asta ar fi a patra iesire din tara pe anul asta sa scriu cate ceva din fiecare tara in care am fost, ca deh...batranetea nu ajuta memoria si poate o sa uit sa le povestesc nepotilor spre nemurire ispravile noastre,asa ca le dau doar link-ul.:D
Deci....Budapest first. In Budapesta am fost pentru prima oara sa si stau anul asta...in rest doar asa...in fuga.Mi-a placut mult, si e unul din orasele in care as reveni cu placere, si asta e ceva, tinand cont ca eu sunt pe principiul ca trebuie mereu sa vizitezi un loc nou.(pana acum, cred ca doar in Budapesta si Paris as reveni, nu in ordinea asta,dar sigur cu placere).
Am ajuns dimineata spre pranz la hotel, si am avut surpriza sa constatam ca de fapt hotelul la care eram cazati nu era decat ruda cu hotelul la care rezervasem online, ca faceau parte din acelasi trust si aveau aceeasi adresa, ca ala de pe net cu pozele frumoase era de 4 stelute dar al nostru doar de 3.In fine, asta sa fie problema, ne-am zis plini de speranta si am pasit spre camere.Camere ce fusesera de 3 stele, acum mai lipseau bucati si din stelutele alea, si mai degraba arata ca unul de doua, sau mai degraba serviciile erau de doua. Fotoliile erau cam roase, asternuturile cam folosite(curate, dar..stiti voi...mai o gaurica, mai o pata care nu iese cu Vanish...nu era vina lor..e din cauza apei dure...scrie si-n ziar ;))dar...cine vine intr-un oras mare sa stea in camera, right?Vazusem si mai rau in zbuciumatele noastre calatorii, asa ca ne-am facut ca nu ne deranjeaza nici micile fire de par "uitate" in cadita de dus sau pe alocuri prin baie si dupa ce ne-am odihnit vreo 2 ore am pornit prin oras.
Orasul ne-a surprins placut din prima, e un oras plin de istorie, modern si impresionant prin cladirile sale impunatoare. Dunarea imparte Budapesta in Buda si Pest, Buda ocupand o treime din oras iar Pest restul majoritar.:)
Fiecare parte are frumusetile ei, cu punctele de atractie si obiectivele atat de vizitate de multimea de turisti ce viziteaza anual orasul.
Pentru ca eu sunt un turist constiincios, imi fac mereu planul pentru excursia ce va sa vie, cu obiective, program, tarife, etc...asa incat am vizitat, zicem noi, ce era mai important de vizitat si se incadra in cele 4-5 zile petrecute acolo.
Nu o sa scriu despre toate locurile vizitate, se gasesc la un search simplu pe google, insotite si de poze, vreau sa mai scriu de mici amanunte ce mi-au mai atras atentia.
Trebuie sa recunosc, am plecat spre Ungaria un pic reticenta fata de caracterul prietenos al locuitorilor ei, pentru ca acum cativa ani am avut o problema in Ungaria si prea putini vorbitori de limba engleza s-au aratat dispusi sa ne ajute, insa de data asta a fost mai bine.Poate si pentru ca eram mai relaxati, mai.."turisti", poate au devenit si ei mai prietenosi, nu stiu. Cert e ca a fost ok.
Am luat o mare teapa cu "cel mai mare mall din Europa Centrala"...o cladire imensa in care mi-au parut adunate toate hainele de prost gust ever.Bine ca am mancat pe cinste,macar.:D
Dar..despre toate astea in episodul urmator, acum unui anume domnitz ii e foame si vrea la bucatarie.

Mi s-a facut iar dor de duca...din fericire merg saptamana asta la o sesiune de shopping..pentru toamna..din nefericire nu mai merg anul asta in Barcelona, asa cum ne doream. Acum o sa se ingramadeasca la anul destinatiile, dar...o rezolvam noi cumva...;)
Poate o sa ajungem la munte cateva zile, totusi, cat mai e frumos afara...nu ca pana acum ar fi fost din cale-afara de frumos, dar inca nu a inceput vajul(cu i din a :D) si vremea ploioasa...
S-au mai intamplat chestii prin viata mea...am inceput sa fac niste curatenie..tot de toamna..:D Sper sa iasa bine.Curand va incepe un nou capitol al existentei mele, sper mai bun si mai frumos. De abia astept.

Duminica...

Azi e duminica. Si sunt racita cobza. Si afara e uraaattt...Si sotul meu iubit a plecat..pana miercuri...si Razvan doarme..si eu am de facut o traducere maaaree...si normal ca nu am chef(din toate motivele enumerate pana acum).
Ia sa vedem..oi fi bine dispusa? ;)

Vesti bune

Au trecut 10 zile de cand nu am mai baut Cola.(Coca Cola,desigur)
Vreau sa vad cat pot sa rezist fara. Imi fac ambitia. M-am gandit ca daca tot sunt incapatanata cu atatea, macar sa fie si ceva constructiv, si am hotarat sa vad cat rezist. Ma relaxeaza ideea ca pot bea oricand doresc, mi-a fost greu prin ziua 5, hai si in ziua a 6-a ;)..dar am descoperit un secret: daca beau muuulta apa..nu mai simt nevoia de Cola.
Nu mi-am propus sa renunt de tot, Doamne-fereste! :D (asta daca citeste cineva de la compania Coca Cola, sa nu se sperie si sa inteleaga de ce le-au scazut vanzarile..dar e doar temporar, ok?). Om trai si-om vedea. Deocamdata....I am counting...

Multumesc...

Doamne, nu stiu unde esti, daca citesti bloguri sau nu(pe al meu sunt oricum sanse destul de mici, ca e pe locul nouaspe mii si mult), dar azi simt nevoia sa iti multumesc. In scris. Pentru tot ce mi-ai dat si imi dai. Pentru baiatul meu. Si pentru sotul meu. Si pentru familia mea. Si pentru prieteni. Pentru toata viata mea de om fericit in ciuda pesimismului dominant si cotropitor. Sunt fericita. Multumita.Si linistita.
Asta acum.De maine mai vedem.;)

Gata

..eu mi-am revenit...mi-am descretit fruncea "admirand" pitipoance...bestial site-ul...voila de va minunati!
P.S. Am dat linkul cu pagina 21, unde am ajuns in momentul de fata..ca am pornit-o de la pagina 1..dar...trece timpul cand te simti bine..:)Noapte buna!Am treaba!

Fara titlu

Shit..am incercat..am observat ca ultimile titluri ale posturilor mele sunt cam triste..cu divorturi, cu astea..si zic hai sa mai inveselesc un pic atmosfera si sa scriu si ceva mai vesel..dar pentru ca doar ce ascultasem Sade am simtit nevoia sa ascult sau sa citesc ceva vesel ca sa intru in stare...ghinion..am intrat la Garfield unde de fiecare data ascult muzica deosebita...dar cred ca si el a avut o perioada mai proasta, pentru ca am ascultat intai cea mai frumoasa melodie din lume care e si foarte trista totodata si apoi am citit postul sau despre o mama care isi pierde fiul intr-un accident rutier asezonat cu o melodie pe masura...
Not a wise choice...imi sterg nasul, caut ceva mai vesel si revin, da? ;)

This is no ordinary love...

Asta ascult..Sade...melodia asta reuseste sa ma treaca instant in transa..e deosebita..atat linia melodica dar si versurile...Asta inseamna o melodie reusita..e nemuritoare..e perfecta..nu numai ca nu e uitata peste ani, dar parca isi sporeste valoarea odata cu trecerea timpului..si reuseste de fiecare data sa iti readuca in memorie toate amintirile, toate senzatiile de "atunci"...si poate acum traite altfel...
No ordinary love...cred ca toti credem sau ne dorim la un moment dat ca relatia noastra sa fie cladita pe acea dragoste "altfel"...o relatie speciala intre doi oameni deosebiti, nu? Si ni se pare ca la noi e acel ceva care ne separa dragostea de celelalte relatii pe care le vedem in jur...Si poate asta face si mai grea despartirea..."tocmai noi care aveam o relatie atat de speciala?"
Dar se intampla, si trecem apoi la o alta relatie speciala, cu putin noroc mai "speciala" si mai durabila, care ne aduce in fata o alta perspectiva a cuvantului dragoste.
Nu stiu cum e sa iubesti a doua oara, si sper sa nu fie cazul sa vreau sa aflu...dar cred ca putem iubi la fel de puternic si de 2 si de 3 si poate chiar de 10 ori...pentru ca asta ne tine la suprafata..dragostea..sentimentul asta incomparabil care sterge cu buretele griul vietii si scoate la suprafata "la vie en rose".
"This is no ordinary love...no ordinary love"

Divort

Acum cateva zile am auzit iar despre un divort, al unor cunostinte. Ma ingrijoreaza mult fenomenul, am facut un calcul si mi-am dat seama ca am auzit de mult mai multe divorturi in ultimul timp decat am auzit de casatorii. Cred ca doar doua dintre familiile cu care suntem prieteni mai sunt in regula si pace, in rest s-au despartit toate cuplurile pe care le stiam. Si nu e o exagerare, chiar s-au despartit toti.Oameni care au stat impreuna ani de zile si-au dat seama ca nu mai au ce sa isi spuna, ca nu mai are rost sa lupte pentru ei si au renuntat. Mi se pare atat de trist... oare chiar nu mai exista dragostea aia care sa treaca peste tot? Relatia aia care reuseste sa strabata si munti, si dealuri, si campii, sa treaca prin furtuni si sa se bucure de adierea soarelui? Oare ce ii face pe oameni sa renunte?
Stau si ma gandesc la parintii nostri care sunt casatoriti de atatia ani de zile si sunt inca impreuna. Oare din cauza ca au alta mentalitate? Aia cu "stau pentru copii"?Sau cu "o fi el cum e, dar tot acasa vine si aduce painea pe masa"? Sau pur si simplu au altfel de relatie? Ok...nu sunt de acord sa stai cu cineva in conditiile in care exista violenta, Doamne-fereste, sau alte probleme grave ce nu pot oferi unei relatii respect sau siguranta, dar nu mi se pare normal nici sa renunti la o relatie usor. E atat de plina de probleme viata asta, asa cum e ea, incat sa ai cu cine sa iti impartasesti toate bucuriile si tristetile mi se pare singurul lucru care te poate ajuta sa rezisti.
Eu am avut momente in viata cand simteam ca totul se invarte in jurul meu cu o viteza atat de mare incat nu puteam face nimic sa fie asa cum trebuie. Si atunci singurul punct de reper in haos era omul de langa mine, din fericire acelasi dintotdeauna. El m-a ajutat si invatat sa trec peste toate, datorita lui am putut sa privesc mai departe si sa vad si partea plina a paharului.
De asta mi se par foarte importante relatiile si mai ales durata lor.:) Insa stau si ma intreb..in legatura cu divorturile astea..oare persoanele care se despart inca nu si-au gasit jumatatea, omul care le este sortit, care sa ii inteleaga si accepte?Sau asa ceva nici macar nu exista? E doar produsul filmelor siropoase care mi-au afectat mie existenta?
What if there is no such thing as a never ending story?...

Ma simt bine

Nu ca as fi patit ceva, Doamne-fereste, dar acum, in momentul in care scriu, ma simt foarte bine. Am o stare de liniste sufleteasca si credeti-ma..e prea rara ca sa nu o consemnez. Cred ca stiu si de unde vine. De cateva zile..vreo 2 saptamani, am inceput sa merg la sala regulat(aproape in fiecare zi) si am observat ca dupa ce termin de mers(deocamdata) pe banda ma simt foarte bine.Si cum doar ce am sosit de la sala..voila si motivul starii de bine de azi. Oricum, ma bucur si pentru ca merg la sala si pentru ca am starea asta placuta.
Hm..nu am mai scris de ceva timp, s-au intamplat multe lucruri placute si importante pentru mine intre timp, am facut 5 ani de casnicie (sau caznicie?:) ) si sotul meu mi-a pregatit o surpriza comandata :D. Adica i-am ordonat, l-am amenintat sa imi faca o surpriza si unde mai pui ca i-a si iesit..a fost foarte frumos.O zi reusita! Am incheiat vara cum se cuvine. :) Si mi-am luat(adica am primit cadou ;) ) si pantofii de la Zara pe care ii urmaream ca o obsedata de cand i-am vazut prima oara.Pretty good!
Apoi, mi s-a mai indeplinit o dorinta, si anume sa fim si noi nasi..:)) ce mai sufeream ca toti din jurul nostru cununau si noi nimic..ce mai sufeream..ei uite ca s-a rezolvat si asta, si prietena mea din liceu, Laura, se marita. Face Mircea femeie cinstita din ea si ce alegere mai buna pentru nasi decat noi? :D
Asa...deci numai lucruri bune.weekendul a fost placut, vreme frumoasa, am inteles ca oricum va fi o toamna calduroasa, asa ca probabil ca vom mai avea ocazia sa facem si plaja.Daca mai fac una se fac 5 .:D Asa e cand stai pe malul marii..nu ai timp sa mergi. trebuie sa ne faca bucurestenii de rusine. :D
In rest...mai nimic...Razvan e din ce in ce mai dragut..vorbeste mult si dulce si nu ma mai satur sa il privesc si ascult.As vrea sa inghet timpul, sa fie mereu cum e acum.Nu numai el, totul...
weekendul asta va fi foarte aglomerat, vom trece prin toate etapele prin care trece omul in viata lui :D adica (in ordinea numerelor de pe tricou) botez, nunta si pomana.Si cand zic vom trece ma refer, desigur, ca invitati :D.
Gata..am scris destul...cine stie cat mai dureaza starea asta de bine si vreau sa o savurez in liniste.:)) Bye!

Stresul, viata mea

Eu sunt o persoana foarte stresata. Sunt atat de stresata incat ma streseaza si ca sunt stresata. Imi fac griji pentru orice, si intr-un fel ciudat m-am obisnuit cu asta, insa de curand mi-am dat seama de ceva si mai trist: nu pot (sau nu stiu) sa ma relaxez. Adica...sunt atat de obisnuita sa imi fac mereu griji pentru ceva, incat atunci cand nu am nimic de facut(nimic de facut!!!) ...ma blochez..Nu stiu ce sa fac..nu ma simt in largul meu, mi se pare ca pierd timpul si tot astept sa se intample ceva.
Asa am patit acum ceva timp in Salonic. De fiecare data cand mergem undeva, eu am planul facut pe toata durata sederii in locul respectiv. Adica: obiective, program, tarif, adresa, toate in ordine, variante(in caz ca apare ceva si nu ajungem in vreun loc de pe "traseu")..si tot asa. Insa in Salonic, in primul rand pentru ca a fost foarte din scurt si in al doilea rand pentru ca fusesem anul trecut si "bifasem" ce era de vazut/facut nu am avut nimic. NICIUN PLAN! Asa ca ne-am plimbat noi ce ne-am plimbat, am dormit ce am dormit, dar tot ne-a mai ramas timp de relaxare.Hmm...cumplit a fost. Efectiv nu stiam ce sa fac, cu ce sa imi omor timpul..toata perioada am trait cu impresia ca e ceva de facut si eu stau degeaba.
In fine...ideea e ca mi-am dat seama ca nu ma pot relaxa, ceea ce e destul de grav, if you ask me.Si nu stiu daca exista leac. Adica exista, Xanax ii zice, dar...nu e cam devreme???
A! Si cum cugetam eu asa la stresul asta care afecteaza(sper nu in aceeasi masura) multa lume, mi-am dat seama ca parca inainte(asta inseamna pe vremea lui Ceausescu) parca nu am auzit termenul asta. Nu eram stresati si atunci?Eu sigur nu, ca eram mica, eleva, dar nu imi amintesc sa fi auzit atatia oameni sa fie stresati.Ca le era frica, da,stiu, ca erau revoltati, nemultumiti, da, imi amintesc, dar...stresati? Oare stresul sa fi venit o data cu democratia?

Imi place...

Sa stranut, sa beau Coca Cola rece la cutie, sa dansez, sa cant, sa ascult muzica, sa ma uit la filme, sa ma joc cu Razvan, sa ma pup, sa fac baie in mare, sa dorm pana tarziu, sa primesc scrisori, sa am parte de surprize, Ikea, Jumbo, Bam-boo(nu clubul, magazinul de decoratiuni), dimineata, primavara, parcurile de distractii, sa fac cumparaturi, carnea de pui, gratarul, caisele, albul, negrul, verdele, o casa cu o curte mare, aerul de munte, weekendul, Zara, calatoriile, Parisul, sa joc diverse jocuri pe calculator, sa rad, sa iubesc, sa fiu iubita, sa primesc, masajul (de relaxare), sa ascult povesti de viata, sa vad rochii de mireasa, si muuulte, multe altele...

Reloaded

Buna ziua dumneavoastra si invitatilor dumneavoastra! M-am intors de cateva zile, dar neuronul meu nu functioneaza la capacitate normala pe caldura mare,asa ca mi-a fost practic imposibil sa mai si scriu ceva. Astazi insa, cu aerul conditionat fixat pe 22 grade, revin in forta pentru ca am o veste minunata: Prison Break reincepe!!!
Mhm...da,da..ati citit bine...reincepe cu seria a patra, asa cum ne asteptam..si din cate am inteles nu continua exact de unde a ramas..but who cares? Michael is back!!!(inimioare,inimioare :)
Iaca de priviti trailerul sezonului 4. Laudati, si cantati, si va bucurati!

Salonic, here we come!

Plecam cateva zile in Salonic.A fost asa, pe rapid...Nu avem bani, bineinteles...niciodata nu avem..cred ca tocmai de asta...ca facem din astea.:))
Initial am vrut sa stam la acelasi hotel la care am fost si anul trecut, tocmai pentru ca a fost pe scurt si sa nu riscam, insa am gasit un hotel care pare si m ai dragut, asa ca o sa il incercam.
Asa ca revin in cateva zile cu impresii.pana atunci..weekend placut!:D

Blogul-ustensila oamenilor inteligenti?

Boala de a citi bloguri o am de multa vreme, chiar de dinainte de a incepe sa scriu si eu. Sunt fascinata sa cunosc un pic(sau mai mult) din ceea ce reprezinta cei ce scriu pe bloguri.Insa ori am eu o problema, ori am avut noroc, ori am citit doar bloguri de oameni isteti. Prima varianta as exclude-o ca sa nu ma subapreciez public, a doua pentru ca ma stiu prea putin norocoasa..asa ca as merge pe a treia. Si am gasit si o explicatie. Pornesc de la o bucata blog om inteligent, da?Ei bine..de la omul acela, sau mai bine zis de la blogul lui...intru in alte bloguri, si anume pe care el le citeste.Si doar fiind un om inteligent, nu o citi buruieni,nu?Asa ca favoritii sai sunt tot oameni care scriu destept...si uite cum dau eu in lantul slabiciunilor fara sa-mi dau seama.:)E?Am o explicatie logica sau ce?
Si am mai observat ceva(asta in cazul persoanelor pe care am avut ocazia sa le cunosc).Oamenii se exprima mult mai bine in scris decat o fac verbal.Probabil ca au posibilitatea sa scrie in liniste si asta le ofera ocazia sa isi adune gandurile mai bine si sa dea rezultate mai bune.
Ei bine, oricare ar fi motivele, eu ma bucur tare mult ca s-a inventat blogul si ca astfel am ocazia sa citesc si sa invat atat de multe.

Casa mea de vis

Cel mai arzator vis al meu acum este sa avem o casa.Curte, mai exact.Adica o casa la curte.Dintotdeauna am stat in apartament si in putinele ocazii in care ajungeam la tara la bunici faceam intoxicatie, asa ca nu stateam mai mult de 24 de ore pe vizita sau mai mult de 2 vizite pe an.Asa ca dintotdeauna mi-am dorit sa vad verdeata dimineata cand ma trezesc, flori si pomisori, sa am un balansoar pe veranda si hamac, si leagan, si tobogan pentru Razvan, si....si multe de tot.Asa ca m-am hotarat sa fac o lista cu ce reau sa am la casa cand vom avea, pentru ca vom avea, stiu sigur.:)Nu de alta, dar se cam aduna si sa nu uit amanunte esentiale..:)
Deci, intr-o ordine absolut intamplatoare,iata:
-hamac(avea o prietena de-a lui Bubu-bunicuta mea- cand eram mica si ce imi mai placea acolo..nu ma mai dadeai jos cand mergeam in vizita la doamna respectiva)
-balansoar pe veranda(astea vin la pachet, pentru ca daca e pe veranda pot sa ma...balansez:D si cand ploua..sa stau cu o carte in mana -si sa citesc..sau nu..:)-sau cu familiuta mea si sa visam cu ochii deschisi.
-tobogan si leagan si alte dracii pentru Razvan si nu numai.Leagan imi doresc si eu..imi plac foarte mult.Astea se mai pot schimba/muta etc..pot sa ii pun si un cort, sa ii fac o casuta in copac..vedem noi.:)
-flori asezate intr-o anumita ordine.Adica vreau sa fie ceva simetric, ca eu am boala simetriei. Inca nu m-am hotarat la ce flori sa pun, pentru ca sunt foarte multe si mie imi plac toate...ceva sa fie si frumos si sa miroasa bine si sa tina cat mai mult.:)
-pomi fructiferi.Vreau un cais(imi plac mult de tot caisele) si un cires..si in functie de posibilitati,adica de marimea curtii..mai vedem...
-struguri.mmmm...must...delicios...si via tine si umbra...Sub vie sa am o masuta si scaune,sa stam vara la masa.
-zmeurica.Iubesc zmeurica si stiu ca se poate cultiva in conditii bune si la noi...asa ca nu mai trebuie sa dau 3 lei pe un mini paharut mucegait la munte.Am zis-o,na!
-optional-rosii,ardei,cartofi..si ma opresc, ca daca pun si animale se transforma deja in ferma.
Bun.Acum sa ma refer si la interior.Nu am veleitati de designer, asa ca nu vizualizez inca forma sau culoarea, insa stiu ca vreau sa aiba un living jos, o baie, bucataria si dining-ul,plus eventual o camera pentru diverse, un fel de camaruta.Nimic spectaculos.Iar sus 3 dormitoare, unul mare, al nostru, cu baie in camera si dressing maaare.:)(ma gandesc ca daca am bani de vila o sa am bani si de multe haine, nu?:D), iar celelalte doua dormitoare sa aiba o alta baie pe hol si cate un dressing, daca se poate.La mansarda vreau sa fie open space cu o masa de ping pong(imi place mai mult decat biliardul) si intr-un colt sa fie un mic separe cu un birou...cu calculatorul, cu un sistem..nu stiu..entertainment stuff...Aici mai lucram.
Mda..in linii mari..cam asta e casa mea de vis.Daca imi mai amintesc ceva..editez.:)
Nu e nimic iesit din comun si sper sa mi se indeplineasca cat mai curand in primul rand visul cu casa, si apoi cat mai multe din lista.:)

Acasa

Iubesc sentimentul de "acasa".Oriunde as pleca si oricat de bine m-as simti,cand ajung acasa ma inunda un sentiment de bine, de liniste. De abia asteptam sa ajung sa ma cufund in pat si apoi sa stau la calculator.:D Da, mi-a lipsit calculatorul cu internetul lui cu tot, chiar daca laptopul mi se pare mai potrivit pentru a scrie pe blog, pentru ca il gasesc mai..."intim" .:)
A fost tare bine in excursie, nu foarte odihnitor, totusi, pentru ca era si micul factor perturbator care punea tot felul de intrebari si facea tot felul de enunturi :), dar..ok una peste alta.
Am mai multe idei pentru blogusorul asta, sper sa le tin minte pe toate si sa le pun si in practica.Vedea-vom!
Mda...gata...A!Inca o data vreau sa fac reclama doamnei Doina si pensiunii ei..o doamna care merge pe calitate, nu pe cantitate, pe bun simt, nu pe avaritie, un om cum rar mai intalnesti in ziua de azi.

Jurnal de calatorie(2)

Si iata-ma din nou, de la fata locului, cu relatari proaspete.:)
Doar ce am venit din Paradis. :) A fost super, Razvan s-a simtit foarte bine, tot tipa :"apa!apa!" la inceput, mai ales pe drumul incolo, ca stia ca mergem la apa.La intoarcere nu a mai zis nimic, a adormit la 2 minute dupa ce am urcat in masina.Asta ca sa nu mai povestesc ce a facut acolo,da?Se deduce.:)
Ieri a fost iarasi super, am fost in Poiana.Bine, eu vroiam intr-o gradina botanica, ceva,sau un parc mai frumos,asa ca l-am rugat pe domnul gipies(a se citi GPS) sa ne dea indicii, decat ca in loc de gradina botanica am gasit ceva de genul gradina dendrologica?!? pe acolo si am zis,hai,fie si asa...daca asa i-o zice mai nou sau mai vechi.Am pornit deci spre gradina asta, care cica fusese un parc al copiilor something, care nu mai era nimic.Basculau unii pe acolo.Pesemne ca nu numai noi nu stiam cuvantul asta greu ci si altii care alegeau sa mearga intr-un parc.Mai pe romaneste.Asa ca am pornit spre Poiana Brasov, unde am facut cateva pozite, am mancat undeva super naspa(ne-a incantat ca aveau gratar,decat ca era ceva foarte in neregula cu carnea aia, si chiar daca am trimis micii de 2 ori inapoi sa mai stea la prajit, tot aveau gust nasol).In fine, am mancat si am plecat catre casa, si toata dupa-amiaza am lenevit prin curte, am jucat iar ping-pong(am castigat eu de data asta:D), am facut sauna..program de belferi.
Azi nu cred ca mai coboram in oras, o sa stam in foisor ca e frumos afara si asa de linisteeee....Razvan ce o mai regleza din tipete cand i se mai nazare cate ceva...
Maine facem gratarel, de abia astept, si joi nu venim spre casa, cum ne propusesem initial, ci o sa o pornim spre Bacau, si ne intoarcem vineri, ca sambata domnitzul e invitat la o petrecere, si nu putem lipsi.:)
Mai..cam viata pe la munte, ce sa zic...si imi place atat de mult locul asta incat sigur o sa mai venim.
Hai ca iar m-am placintit,si mai am treaba,ca tre sa mai citesc si eu blogurile oamenilor cat dorm baietii mei.
Pace!

Jurnal de calatorie(1)

Hola! Episodul 1...respectiv ziua 1:)
Mda…In primul rand, viva la internet..pentru ca datorita internetului am putut gasi pensiunea la care stam la munte.Dar ajung si acolo imediat.Am plecat din Constanta pe la 2.00(da,da,noaptea) pentru ca trebuia sa o ducem pe socrella “to-the-air-port” si la 5.00 dimineata trebuia sa fie acolo, asa ca…am fost mai matinali, so to speak…Teoretic, am fi ajuns la pensiune pe la 8.00-8.30, dar pentru ca se pare ca sunt mai multe pensiuni cu numele asta prin Sacele..si pentru ca fiecare locuitor de care am putut da in aceasta duminica dimineata la ora 8.00 ne ghida in alta parte decat predecesorul lui si nu in ultimul rand pentru ca da, doamna proprietareasa nu raspundea la telefon..:) am ajuns pe la 9.00 la pensiune, unde..surpriza…nu era nimeni. Macar ne linistisem, insa, pentru ca arata ca in poze...macar pe dinafara. In sfarsit...in cele din urma am dat si de doamna de altfel foarte amabila care ne-a aratat si interiorul. Si ce interior, fratica…si ce interior…
O sa incerc sa nu descriu toate detaliile in primul rand pentru ca sunt foarte multe si m-au surprins foarte placut, iar in al doilea rand pentru ca vreau sa veniti sa vedeti cu ochii vostri despre ce e vorba..si asta inseamna ca ar fi bine sa mai las si elemente surpriza.
Booonnn…Asa cum o sa vedeti pe site…super curte, foisor, gratar, lacusor artificial, un mic parau,astea afara.Inauntru super spatiu pentru luat masa, sauna, toalete peste tot, masa de ping pong, darts, table, carti…spatiu de recreere berechet..o bucatarie extra utilata, camere foarte frumoase si foarte curate..ce sa mai..totul e superrr!A! Si toate astea in creierasii muntilor. O sa pun si poze cu privelistea de la fereastra.
Asa ca astazi a fost day one de relaxare, zi in care am fost in Brasov, la plimbare si masa, si apoi am stat in curte, unde era liniste si pace. Ni s-a parut tare ciudata linistea la inceput, dar ne-am obisnuit repede.:) Am jucat si un ping pong, am facut si sauna, a fost tare bine. Tin sa mentionez, daca nu am fost prea explicita, ca este de departe cea mai tare pensiune la care am fost. Pacat ca are doar 6 camere, ca daca erau mai multe putea trece de departe drept un super hotel.
Acum stau in pat, copilul atomic s-a invartit ca un tititrez toata ziua foarte fericit ca e la munte, sper ca la noapte sa doarma bustean.
Sper sa revin maine cu amanunte caci da, avem si internet fireless. ;) Va pup!
A! Nu am zis cum se cheama pensiunea?Dar nu dati navala toti deodata,da? :D Ok atunci… Iaca: www.pensiuneadoina.ro
Nighty night!

Plec la munte...:)

Mhmmmm...maine noapte..de abia astept...Plecam in formatie compacta, de 3 persoane,respectiv domnul mare, domnul mic si eu.
Nu am mai fost de mult cu Razvan undeva, si pentru ca nu m-as risca inca sa plecam departe cu el, am zis sa o luam incet, cu Sacele(Brasov).Am gasit o pensiune super pe net..sper sa corespunda cu realitatea.:) Vorbim dupa daca a fost frumos, sa ii fac reclama.:D
A propos de reclama, sa nu uit ca m-a rugat Ruxandra sa pun un site pe blogulmeu, respectiv site-ul asta. Cititi-l cu atentie cand aveti timp..sau mai bine, faceti-va timp! ;)
Mmm..deci plec maine seara..venim joi seara..dar vestea buna este ca acolo avem wireless..asa ca vom avea acces la internet ca si pana acum...Am mai zis ca de abia astept?
Ok then...inchei acum ca nu sunt acasa..poate revin mai tarziu.

Practic...despre nimic...

Nu am mai scris zilele astea pe blog..in mare parte pentru ca nu am avut timp..deh..weekend..dar si pentru ca nu am avut inspiratie. Inspiratie sa aberez am intotdeauna :)) dar de cand numarul cititorilor mi-a crescut considerabil(acum suntem 4) :D ma simt mai responsabila fata de blogul asta.
Acum am oricum o stare de "lasa-ma sa te las" asa ca, desi e noapte si da, noaptea sunt geniala, va amintiti...astazi cred ca o sa fiu mai "light",asa...la inspiratie.
Nu s-a mai intamplat nimic deosebit..a fost ziua Ruxandrei in weekend si am petrecut intai inside, la o maslinuta, apoi am fost prin Eforie, ca in Mamaia iar era crima.As fi vrut sa fac baie in mare sambata noapte, insa era ata de rece apa, incat mi-a trecut cheful instantaneu.
Planuiesc de mult o zi intreaga de plaja, doar eu si un anume domn, insa nu stiu cand o sa avem timp, ca tot se gaseste cate ceva de facut in weekenduri, si parca vad ca trece vara si raman iar nebronzata.Mi-ar placea sa lenevesc o zi intreaga pe sezlong, cu pauze lungi si dese de baie in mare :) insa...nu s-a mai intamplat sa stau o zi intreaga pe plaja de cand aveam 18 ani si nicio grija...asa ca mare minune daca s-o intampla anytime soon.
Off..iar trebuie sa inchei acum, cand doar ce ma incinsesem la vorba..dar am inteles de la cititorii mei :))))) (hai ca e super tare asta!) ca nu "da bine" sa scriu prea mult..isi pierde lumea rabdarea.:D..si si-asa ma suporta greu :D
Bine..gata..termin...ma mai invart pe net si daca imi amintesc ceva mai bag un post :D..ca asta nu am auzit sa fie de rau...inca...

Aniversare 2 ani

RAZVAN..pe scurt...:)

Azi am chef sa scriu de el..poate pentru ca azi s-a tuns si m-am holbat la el toata ziua mirandu-ma..pentru a cata oara?..de cat e de frumos...nici nu am cum sa gandesc altfel, ca doar e al meu,nu?:)
Ceea ce urmeaza sa scriu este ceva daca nu scris sau spus atunci cu siguranta gandit de toti parintii(sau asa ar trebui sa fie).:) Copilul tau devine, din momentul in care il vezi pentru prima oara, cel mai frumos din lume. Apoi, bineinteles, cel mai destept, cel mai dulce, cel mai cel...Asa e si Razvan al meu.Cel mai frumos copil din lume(pentru mine si cei apropiati :D)
Nu o sa scriu azi decat asa, foarte putin, despre el, pentru ca, in primul rand ca daca ma pornesc e posibil sa depasesc limita acceptata de memorie aferenta blogului, daca exista una, si mi-am propus oricum sa nu mai scriu mult pe post, si in al doilea rand, nu ar avea rost sa incep sa vorbesc despre el atat de mult.El e EL.:)
Stau si ma uit la el cateodata cat de dulce e, mai ales acum ca vorbeste, si cum se straduie el sa fie serios cand vrea sa zica ceva, si cat de greu iti e sa il tratezi serios cand poceste asa de frumos cuvintele...Cand vrea ceva, ia o mina serioasa si zice:"mami, te coc, tzuc" Asta, in traducere libera, inseamna ca ma roaga sa ii dau suc. Bineinteles ca am ras si continuam de fiecare data sa radem cand zice "te coc" in loc de "te rog", insa el e foarte fericit ca ne vede pe noi fericiti si mai ales ca de cele mai multe ori obtine ce isi doreste.
Acum a inceput sa faca niste legaturi si iti dai seama cat de smecher e..raman surprinsa de cate are in capsorul ala blond..ai zice ca la 2 ani copiii nu gandesc prea multe singurei insa...ntzzz...n-ai sa vezi...vorba lui Bubu acum vreo cateva luni "asta mic la 2 ani o sa va vanda si-o sa va cumpere".
Azi, de exemplu, cand i-am facut seara laptele, el a vrut si cereale. Asa a vrut si zilele trecute, sa ii pun in cana de lapte si cateva cereale, insa niciodata nu le-a mancat, asa ca initial nu am vrut sa ii mai dau, apoi, pentru ca tot insista, i-am zis ca ii dau, insa in manuta, sa le manance asa, uscate. A mancat el una, doua, tot cu ochii la cana, sa le puna acolo, insa eu eram ferma pe pozitiii si ii dadeam sa mai bea cate o gura de lapte dupa ce rontaia cerealele. La un moment dat, vad ca baga una in gurita, apoi o alta, si tot asa vreo 3-4, insa nu mai mesteca, doar se prefacea.Ii intind cana de lapte cu gandul sa le inmoaie putin sa nu se inece, cand il vad ca le scuipa pe toate in cana si se uita la mine victorios."Lale(cereale) in lapte!" .....:)) Am ramas....paf! Mai poti sa zici sau sa faci ceva? M-a facut lejer..fara sa se chinuie...:)) Nu vreau sa ma gandesc cum va fi cand va fi mare..:D
In fine, ca iar m-am lungit...asta e doar una,cea mai recenta...insa face din astea in fiecare zi..de ti-e mai mare dragul sa stai si sa il studiezei..Si ai zice ca ei trebuie sa invete de la noi.
Am pus si o poza cu el..de la ziua lui, de acum cateva zile, ca e mai recenta, cu toate ca de azi e tunsulici.:)

Lucky

Am vazut aseara un reportaj la tv despre un ursulet koala care a fost acrosat pe o autostrada parca de o masina, iar tipa care conducea nu si-a dat seama de situatie.Lui i-au ramas capul si o labuta blocate in bara din fata a masinii, iar femeia, care vazuse ca un ursulet ii taie calea, s-a uitat in oglinda retrovizoare insa nu a vazut nimic in urma, asa ca si-a continuat drumul cu o viteza de 100 km/ora.Intr-un final, cineva l-a vazut pe bietul ursulet agatat acolo si l-au dus la spital, unde au trebuit sa taie grilajul ca sa il scoata.In afara de cateva zgarieturi si bineinteles o sperietura maare de tot, koala nu a avut nimic, asa ca i-au pus numele de Lucky.In fine, este un caz fericit si dragut, insa mi-a atras atentia altceva: koala va mai sta(desi nu are aproape nicio rana fizica) 45 de zile internat in spital, pana isi revine din soc......Si am stat eu asa si m-am gandit un pic la OAMENII internati in spitale la noi in tara, cum stau ei cate doi in pat,asa,sa se cunoasca mai bine...si cum trimit doctorii nostri acasa batranii trecuti de o anumita varsta, refuzand sa ii mai ajute, ca deh...ce importanta mai au ei?Oricum vor muri,nu?De ce sa mai ocupe spatiu degeaba? Si cate si mai cate particularitati ale spatiului mioritic...Si m-am intristat, pentru ca mi-am dat seama ca nu vom ajunge poate niciodata ACOLO.ASA.

Pizza.

Urasc pizza.
Mananc in fiecare zi ca sa o fac sa dispara. :)

Need For Baby

Trebuie sa (tran)scriu asta. As fi putut sa pun doar linkul spre blogul lui Tudor, insa mi se par niste ganduri atat de frumoase, incat le vreau mai aproape. Stau si ma gandesc: daca acum scrie si intelege asa existenta unui copil in viata omului, dupa ce va avea unul..cum va fi?:)

I need a baby! well, does he need me?
I need his smile but will he need my grin?
I need a baby, I need to smell his skin...
but will he need me? my smell of mortal sin?
I need a baby, I need his blue-eyed world
his summer glance to crush
the evil in my words...
I need a baby, I need to learn again,
the way for bed time stories
the secret of the rain...
I need a baby to burn myself devote
I need a baby but will he need my hope?

21 de cuvinte

A sosit timpul.:)Le-am scris de ceva timp pe blogul lui Tudor insa o vreme le-am lasat acolo, sa vad daca, dupa un timp, mai sunt valabile.Sunt, all right!Each and every one of them.Asa ca m-am gandit sa le postez si aici, pe blog. Sa fie.:)Initial ma gandisem sa le si explic..pentru ca fireste ca am o explicatie logica pentru fiecare din ele, dar..nu cred ca ar conta.Important e ca sunt ele, cele 21 de cuvinte la care se rezuma, deocamdata, viata mea.
Razvan
Iubire
Orice
Lacrimi
Indoiala
Nervi
Dezordine
Ordine
Muzica
Altfel
Ceva
Film
Regula
Ideal
Dependenta
Creativitate
Cola
Emotie
Zambet
Liniste
Pui

Ganduri alandala

Nu ma gandesc sa scriu ceva anume.Asa, aiurea in tramvai.Am fost la Bucuresti ieri.Dimineata a trebuit sa stau in masina ceva timp si pentru ca pe langa locul in care era parcat masina au trecut sute de persoane, fiind vreo 9 dimineata(deci ora la care incepeau lucrul) am avut ocazia sa ii observ pe toti tinerii (caci erau tineri in proportie de 90%) si sa ma bucur. Mi s-au parut asa frumosi..unii ascultau muzica in casti, altii vorbeau la telefon sau intre ei, mai mancau in graba cate un covrig....unii mergeau grabiti, altii mai lenes...mi s-a parut frumos..sa vezi atatia tineri.Am incercat sa ma gandesc ce munceste fiecare si in ce fel influenteaza ei soarta multinationalei la care lucreaza(eram in Pipera). M-am gandit ca trebuie sa fie placut sa lucrezi intr-un colectiv tanar. Dupa orele de program probabil ca poti merge in gasca la o bere sau o pizza, seara la un club...Plus ca ai ocazia, daca nu ai pe cineva, sa cunosti multe persoane si deci sa iti sporesti sansele de a intalni "that special someone".
Dupa ce am terminat treaba(asta incluzand si o vizita de verificare la mall) am fost sa mancam intr-un "restaurant" chinezesc.Am pus ghilimele pentru ca e mult prea mult sa ii spun restaurant, "spelunca" mi se pare muult mai potrivit...:))
Cum am ajuns acolo?Pai...Dica stia de la niste prietene, care stiau de la niste prieteni, care stiau de la...si uite asa o multime de oameni care in mod normal mananca doar la restaurante etichetate(si doar asta zice ceva) binisor..au ajuns sa intre si chiar sa manance intr-un loc in care peretii erau galbeni (asta nefiind culoarea lor naturala)...fetele de masa erau din alea jerpelite si pe model ceausestian, terasa arata de parca era loc de joaca pentru caini si tot asa. Nu avea un nume restaurantul asta..sau poate ca avea, dar nu scria nicaieri...cred ca undeva scria restaurant chinezesc..probabil cu pixul..:)..daca ar fi avut un nume l-as fi scris...pentru reclama :)))
Bun...intrebarea fireasca este DE CE am ales sa mancam acolo...Pai..mancarea e foaaaaaarte buna!!!!:))Ciudat,nu? Nu este recomandata celor bolnavi cu inima, e adevarat,dar..cati bolnavi cu inima stiu eu? :D E foarte, foarte buna...si la preturi accesibile(ca deh..nu cheltuie pe fete de masa sau curatenie, deci..isi permit sa tina preturile mici :))
Am mancat (amandoi) pui dulce acrisor, pui cu gust de peste(nu avea gust de peste deloc), urechi de lemn cu sos si orez cu ou si creveti.Si am stins cu Cola rece, evident..ca doar.."Orice mancare buna cere o Coca Cola rece",nuu?
Bine..nu mai zic ca atunci cand am ajuns si dupa ce ne-a luat comanda am observat pe masa, pe fata de masa mai exact, cateva boabe de orez "uitate" de la clientii anteriori,asa ca am chemat-o pe ospatarita sa curete.S-a uitat mirata intai la masa, apoi la noi, s-a citit in ochii ei uimirea legata de motivul pentru care nu dam NOI la o parte mizeria de acolo(ca era simplu, doar,nu?)a avut tendinta sa vina sa dea cu mana boabele de orez...dar cunostintele primare legate de igiena versus meseria ei au invins, asa a plecat putin si s-a intors victorioasa cu niste servetele, iar cu unul, fericita ca are sanse sa fie aleasa angajata lunii, a aruncat boabele de orez PE JOS.:)))Asa, da,servire ireprosabila!
Am mancat repede, pentru ca ne era foame dar si pentru ca era buna de tot mancarea, am zis o mica incantatie care sa alunge o eventuala toxinfectie alimentara si am pornit spre casa, mandri ca am mai facut o nebunie.
Nu stiu daca voi mai fi asa de flamanda sau disperata vreodata(ca am rezolvat problema curiozitatii) incat sa mai mananc acolo pentru ca e posibil ca data viitoare sa ma gandesc mai mult decat in gluma cum o fi la bucatarie, daca la "vedere" e asa, dar ca si experienta culinara a fost interesant. Sunt o aventuriera,ce pot sa zic? :) Acum cred ca sunt pregatita sa testez si elixirul tineretii, daca s-a inventat. ;)
Oricum....frumos la Bucuresti! :)

Vama - Undeva in Vama

Azi am chef de vama..si de Vama :)..sper sa ajung vara asta...M-am gandit ca merge melodia asta...e asa de relaxanta...

Dimineata devreme..prea devreme..

Mda..intuiesc o noapte luuunga...e ora 1.00 si Mos Ene cred ca m-a sarit azi. Nu mi-e somn deloc..(sa fie de la cei 2 L de Cola terminati recent?)
M-am gandit ca,daca tot nu dorm, macar sa fac ceva folositor..dar ce naiba??? Curat doar ce am facut...de citit nu am chef la ora asta...asa ca mi-am analizat serios optiunile si am ajuns la cateva solutii satisfacatoare:
1. Sa scriu pe blog (si iata-ma..acum sa vad daca o sa reusesc sa ating macar un subiect la care m-am gandit)
2. Sa joc (cel putin) un joc. Zic cel putin pentru ca joc din alea demo, de pe bigfishgames, care au doar o ora. Ceea ce e destul de dragut, daca stau sa ma gandesc, si benefic pentru programul meu in general, pentru ca, silitoare cum sunt...imi cam place sa termin ce incep (ranjet-n.r.)..asa ca daca as avea varianta full la toate jocurile care ma captiveaza...ei bine...nu as mai scrie azi aici.:)
3. Sa fac exercitii.Fizice.Pentru ca am mancat(dupa ce ma felicit de la ora 17.00 ca nu am mai mancat nimic) o punguta intreaga de porumb prajit.Si am baut Cola.Mult Cola.Asa ca probabil ar trebui sa ma apuc acum si sa termin....cu prostiile.Clar ca a treia varianta a fost scrisa doar ca sa-mi demonstrez (inca o data, daca mai era cazul)simtul umorului. Quod erat demonstrandum.
Buun...am inceput cu inceputul..adica sa scriu pe blog si da, e noapte, deci sunt productiva..asa ca idei care mai de care mai marete imi inoata gratioase prin mintea imbuibata de Cola.Si pentru ca e foarte posibil sa uit despre ce e vorba foarte curand, daca o tot dau in diverse, macar sa apuc sa scriu ideile principale.Titlurile.;)
So...M-am gandit sa scriu (IAR) despre fotbal.Asta azi,ca tot doar ce s-a terminat meciul si a castigat Spania(Oare Zara face reduceri de bucurie?Pentru a sarbatori?Ca as da o fuga).Apoi..zilele urmatoare m-am gandit eu asa la un post despre Dumnezeu vs. Biserica. Asa, ca in Alien vs. Predator.Dar mai putin plictisitor.Sper.Hmm..ia sa vedem..as mai putea scrie despre filmele/cartile romantice care mi-au mancat viata si mi-au "intinat" perceptia despre relatii.Sau despre mancare.:) Sau despre Razvan.Da, despre Razvan trebuie sa vorbesc intr-o zi.Musai.
Revenind...Azi...cum sa spun?...nu pot sa spun ca m-am uitat la meci...am vazut doua faze(absolut intamplator cele mai importante) si anume golul si finalul.Prea putin important.Important este ca m-am uitat putin la final, cand se pupau spaniolii si lacrimau nemtii. Ei bine..stiu (desi nu mereu sunt de acord) ca in fiecare meci trebuie sa existe un invingator si un invins. Si ma bucur pentru invingatori.Sincer.Insa nu suport sa vad tristetea din ochii invinsilor. Nu suport. Mi se face mila de ei.Mai ales ca azi a fost vorba despre primele doua clasate la nivel european.Asta inseamna ca nemtii sunt cea mai buna echipa dupa castigatori.Din Europa. Ceea ce (am invatat eu mult DUPA generala-clasele 5-8 cand nu am reusit sa il intrec niciodata pe seful clasei si sa iau mai mult de premiul doi) e destul de important, de asemenea.Inteleg insa si faptul ca asta e prea putin important pentru ei in momentul ala,pentru ei e o chestiune de locul 1 si atat atunci. Si acum nu vorbesc doar de Germania sau de meciul de azi sau de fotbal.Vorbesc despre invingatori si invinsi.
Asa ca, in seara asta, aplauzele mele(virtuale, ca nu o sa incep sa bat din palme ca nebuna singura in camera la 1.36 dimineata) sunt pentru Germania.Bravo, baieti! Ati opus rezistenta pentru 90 de minute echipei campioane intr-un meci frumos(asta e din burta, n-as sti sa recunosc unul nici daca m-ar lovi peste nas) si va intoarceti acasa cu medalia de argint la gat!BRAVO!

Ma plictisesc...

Pentru Henry al meu...;)

Astia suntem noi...doi nebuni...pasind impreuna pe sarma...in orice zi de mai..sau orice alta luna...sau an...

Nu am chef azi....

Azi nu prea am chef de scris...Am chef de gandit :D dar nu de scris...
Eu sunt foarte "productiva" noaptea ( a nu se intelege ca produc bani noaptea :))), pe aia nu ii fac nici ziua). Noaptea e momentul in care inteligenta mea atinge apogeul :D asa ca cei care nu ma vedeti decat ziua, nu sunt proasta,da? Sunt asa doar ziua!!!
Daaa...noaptea imi vin cele mai misto idei, noaptea compun poezii, noaptea scriu super povesti..I am the queen of the words(sau thoughts,mai degraba), ce sa mai...? Insa toate astea, din pacate pentru viitorul si cariera mea..sunt DOAR in gand..pentru ca se intampla inainte sa dorm..cand sunt in pat...si mi-e prea lene sa ma ridic sa le pun pe hartie sau tastatura, sa ramana in eternitate...asa ca,practic, nu am probe ca sunt desteapta...(aici ar fi mers emoticonul cu "thinking" de la messenger)...dar...jur pe rosu, se pune? :)
Si pentru ca mi se intampla asta constant, tot constant imi doresc sa se inventeze mecanismul care sa transcrie ganduri..care sa fie EVIDENT bluetooth, ca altfel nu am rezolvat nimic...asa ca normal ca m-am gandit sa il inventez eu..ca se pare ca nu se mai preocupa nimeni de asta..toti ceilalti colegi de genialitate se pot manifesta si diurn...:(..Insa cum la lectiile de orice are legatura cu profilul real am fost bolnavioara..nu ma duce capul sa inventez nicio masinarie de acest gen...deci astept provincia...Se baga cineva?
Mda...si uite asa trece timpul si ma gandesc ca poate m-am bazat prea mult pe faptul ca sunt in aceeasi zodie cu Eminescu si prin urmare am mari sanse sa fiu un geniu nedescoperit inca...si poate ca ar trebui sa fac ceva mai mult decat sa astept sa sune la usa cineva sa ma felicite ca sunt asa desteapta...si mai bine sa ...sa....saa...
..eh, uite ca aici ma cam blochez...:)..asa ca las sa treaca si ziua de aaazi, si daca de maine nu, de luni SIGUR pun mana si fac ceva pentru viitorul meu...Mhmmm...si normal ca ma apuc si de cura aia de slabire..aia...stiti voi..aia de luni...;)
Hai ca inchei aici ca daca mai scriu mult mi-e teama sa nu distrug si ce am cladit(sper) cu greu in post-ul asta..ideea ca NOAPTEA ar fi momentul meu...;)
Noapte buna!

Lizz Wright - My heart

O alta melodie frumoasa...

O melodie... dintr-o mie...

ADOR melodia asta..Boaz-Fire in your eyes..

Cola.COCA COLA.

Coca Cola reprezinta viciul meu.Singurul, as putea spune (hainele si accesoriile nu se pun,nu?Ca sunt femeie, e logic!). Pentru a bea o sticla/cutie de Cola as face (si am facut) aproape orice: am plecat pe o ploaie torentiala pana la colt, pentru ca muream de pofta...m-am ridicat din pat cand aveam starea aia de leneveala..starea aia placuta...stiti voi..din care nu ai vrea sa iesi pentru nimic in lume...am plecat noaptea din casa...in fine...multe...
Nu beau Pepsi.Niciodata.Urasc gustul. Mi se pare ca seamana cu sucul la TEC de pe vremuri. Nu beau nici Cola Light.Din aceleasi motive.Am baut Cola Zero.Mi s-a parut bunicel, insa gustul de Cola e, pentru mine, unic si inegalabil.
Cand beau Cola, inchid ochii (fara sa vreau,asa e reflexul) imi dau lacrimile si simt cum lichidul imi inunda toate simturile..imi patrunde in tot corpul, si ma relaxeaza, ma linisteste...Imi da putere sa merg mai departe, sa vad lucrurile in roz. Ma calmeaza si ma face rationala.Lipsa ei...are efect invers. :)
Azi am comandat pizza acasa..si am uitat sa ii zicem baiatului sa aduca si Cola. Aveam niste suc de portocale, si cum in fiecare zi imi promit sa ma las de Cola, am zis ca va fi de ajuns.Ok..toate bune..incepem sa mancam...foaaarte buna pizza, delicioasa, insa pe masura ce mancam mi se facea normal, sete, si simteam nevoia de Cola. "Suc de portocale!", imi repetam eu obsesiv incercand sa inlatur din vene tremuratul cauzat de lipsa ei."Suc de portocale!..."
2 minute mai tarziu, mestecand inca la ultima bucatica de pizza, eram pe scari cu portofelul in mana, aproape alergand spre cel mai apropiat magazin.Rezultatul? O sticla 2L de Cola rrrrrrece, pe care bineinteles ca am inceput-o la iesirea din magazin.:)
A! Si inca o chestie. Verificata.:)De fiecare data drumul spre magazinul de unde imi cumpar Cola e mai lung decat drumul inapoi.Jur!
Probabil ca intr-o zi ma voi lasa de Cola.Intr-o zi. Nu ma grabesc.

Guess who?

Aaaa? Ghiciti? Da,da...e Cameron Diaz
cea frumoasa, care acum e Cameron Diaz cea cheala, pentru ca asa i-a cerut-o un rol....
Parca nu prea mai e "cu vino-ncoa" asa, nu? Interesant, oricum...

Vine bacul!

Si pentru ca tot vine, si pentru ca am destul de multe cunostinte care luni incep bacul(3 adica..dar sunt multe pentru o "batranica") m-am gandit sa le urez si eu multa bafta si ce se mai ureaza la astfel de evenimente :) Break a leg si altele...:D(not yours, though :P)
Asa ca Andreea, Marius, Alexandru...multa, da' muuulta bafta, dragilor..din ce am auzit eu de la voi....aveti nevoie!:D

Despre fotbal

Nu ma pricep la fotbal, asa ca nu am pretentia ca ceea ce urmeaza sa scriu sa fie corect...dar am si eu o parere si mi se pare potrivit sa o exprim acum, ca tot "s-au intors invinsii" acasa.
Mie mi se pare extrem de trist ca de fiecare data sa ne sustinem echipa nationala doar cand are victorii, iar cand pierde sa ii intoarcem spatele si sa o huiduim. E corect asa?Asta inseamna sa fii suporter? Nu e ca intr-o relatie, ca intr-o casatorie, "la bine SI la rau"? Adica..m-am uitat si eu la meciurile astea..mai printre randuri,asa, recunosc, pentru ca nu ma pasioneaza...si am vazut cum era toata lumea innebunita de ai nostri, Hai Romania! si alte alea...si chiar si dupa ratarea lui Mutu..nimeni nu a zis nimic..decat poate pe soptite sau printre dinti..pentru ca se astepta meciul cu Olanda...deci mai erau sanse...iar dupa ce au pierdut acest meci....s-a terminat si toata sustinerea..am auzit in treacat la televizor ca nu i-a asteptat nimeni la aeroport..niciun suporter...Mi se pare trist...
E usor sa stai cu semintele si cu berea in mana si sa injuri in stanga si-n dreapta, sa zici ca sunt prosti si ca ar fi trebuit sa paseze sau sa dribleze sau sa faca mai stiu eu ce..si sa iti dai cu parerea ca Mutu nu trebuia sa rateze...dar s-a gandit cineva ce o fi fost in pielea bietului om in momentul ala?Cata presiune trebuie sa fi simtit?Si cum s-a simtit dupa aia?Cand a trebuit sa indure, pe langa gustul amar al propriului esec, si dezamagirea a "milioane de romani"? Eu una nu as fi vrut sa fiu in pielea lui atunci...si nu stiu cum s-ar fi descurcat fiecare dintre cei ce l-au blamat...asa ca nu m-as grabi sa pun pe umerii lui esecul nostru.
In fine... repet..nu ma pricep si poate e mai mult decat perspectiva asta "umana" pe care o percep eu, ca fata neinteresata si nestiutoare de fotbal, dar...parerea mea, right? :)