miercuri, 9 decembrie 2009

Prietenie pe muchie de cutit

Bine,ma...de o luna ma chinui sa scriu ceva despre prietenie, prieteni si alte intamplari..si tot nu gasesc timp sau inspiratie.Gata!Pana aici mi-a fost...Purced chiar acum..(apropo de purced, am auzit ieri un cuvant pe care nu il mai auzisem de muuult..scranciob...primeste ...laudele mele cine stie ce inseamna...:D l-am auzit la desene..:)) )
Asa...ziceam de prietenie..Pai pentru mine, ca pentru multa lumne, probabil, inseamna foarte mult.Un prieten bun este un ajutor puternic la bine dar mai ales la rau. De asta nu inteleg cum se poate termina o prietenie de cativa ani in cateva zile, poate chiar ore sau minute. Am cateva exemple de prietenii ce durau de ani de zile si care s-au..dizolvat rapid, unele fara macar vreun motiv anume.
Sa va zic.Primul exemplu: doi oameni erau prieteni de ani buni.Se sfatuiau cand aveau probleme, ieseau in oras, isi impartaseau bucuriile si tristetile.Intr-adevar, unul din ei era cam neserios, dar celalalt il accepta asa cum e, spunand ca nu poti schimba oamenii, ci trebuie sa ii iei asa cum sunt, sa ii accepti cu bune si rele.Pana intr-o zi, cand a fost ziua de nastere a unuia dintre ei.A celui mai ingaduitor.:)Si, cum era normal, printre alti invitati speciali s-a aflat si prietenul lui bun, pe care il astepta cu placere si care i-a confirmat prezenta de cateva ori.A venit seara cu pricina, au sosit invitatii, mai putin prietenul lui cel mai bun, care, abia tarziu in noapte, i-a dat un mseaj sa ii zica,pentru a cata oara..ca nu ajunge.Atat.Fara explicatii suplimentare.
Asa ca omul nostru s-a suparat si, incercand sa ii transmita asta prietenului lui, nu l-a sunat cateva zile,asteptand explicatii.
Ghiciti ce?Prietenul lui nu a mai sunat.Niciodata.A lasat-o asa, neconsiderand important sa dea vreun semn de viata, sa explice sau sa repare ceva.Si-a vazut de viata lui.Dupa cativa ani buni de prietenie in care de cate ori avusese nevoie de ajutor apelase la prietenul lui, indiferent de ora sau situatie.Punct.
Acum cateva zile,cei doi s-au reintalnit.Intamplator.Dupa 6 luni de pauza.Si cand s-a intamplat asta, cel care nu mai sunase s-a comportat in continuare ca si cum nu existase niciodata vreo problema, si i-a reprosat celui "abandonat" ca nu a mai dat niciun semn de viata...Cam trist,nu?
Cazul numarul doi :D aduce in discutie doua prietene bune, cu o relatie la fel de lunga la activ, cu bune si rele impreuna. Una dintre ele urmeaza sa se marite, asa ca spune vestea tuturor si se asteapta, cum e normal, ca toti prietenii sa ii impartaseasca bucuria.Inclusiv buna ei prietena, care insa, putin mai alintata decat ar trebui la varsta ei, se simte pusa in umbra de evenimentul ce urmeza sa aiba loc.Asa ca isi anunta prietena, viitoarea mireasa, ca nu poate ajunge la nunta, ca...nu se simte bine.O anunta asta cu vreo 2 saptamani inainte, datorita calitatilor ei de clarvazator. Aici,intr-adevar,povestea e mai lunga, insa ideea principala ramane tot ...lipsa reciprocitatii prieteniei.
Nu anunge nici la petrecerea burlacelor, fiind plecata la munte, si...surpriza...in ziua nuntii nu vine nici macar la biserica, sa o vada,cel putin din umbra, pe cea mai buna prietena a ei mireasa...Scuzele si lamentarile de dupa nu mai prezinta importanta.
Al treilea caz si cel mai important pentru mine il reprezinta situatia cel putin ciudata in care ajung sa se afle doua prietene legate candva puternic prin sentimente si amintiri.Pare ca nimic nu le va desparti vreodata, cu atat mai mult cu cat au mai trecut printr-o cearta prosteasca si si-au promis ca nimic nu le va mai desparti. Cu toate astea, apare o situatie in care una din ele ii datoreaza ceva celeilalte, si singura solutie pe care o gaseste este ...sa se ascunda.Si sa nu mai vorbeasca deloc cu prietena ei, chiar daca aceasta defineste prietenia lor si nu numai chiar prin a impartasi bucurii dar mai ales necazuri.
Nici aici povestea nu e spusa pe de-a-ntregul, e rezumata doar la ideea principala, insa .in final..asta conteaza,nu? Sa vezi ca totusi omul de langa tine, pe care crezi ca il cunosti atat de bine nu e chiar cine crezi tu ca e.
Concluzia? Prietenia este ceva deosebit, cu o singura conditie:sa fie reciproca si sa existe comunicare la orice nivel.
In rest...pace!

9 comentarii:

ruxx spunea...

Raspuns corect: leagan.

SARILLA spunea...

Raspuns foaarte corect!:)

nnonny spunea...

Ma tin de ceva vreme sa-ti citesc articolul. Azi am reusit. Foarte la obiect. Nu pot sa spun decat ca eu am 2 foarte bune prietene (imi sunt ca 2 surori mai mari). Cu una dintre ele, Cata, stau in banca, ne vedem zilnic, cealalta, Oana, am intalnit-o cand eu eram boboc de liceu, iar ea clasa a 12-a, acum eu sunt tot la liceu, ea este departe, la facultate :(. Le iubesc enorm, pe amandoua, si sper ca niciodata sa nu se sature de mine, care sunt ceva mai rasfatata, mai egocentrica si zapacita.

E pacat atunci cand realizezi, dupa cativa ani petrecuti impreuna, cu bune si cu rele, ca prietenia nu a fost reciproca, sau cel putin, intr-o oarecare masura, echilibrata; spun intr-o oarecare masura, caci mi se pare imposibil sa fie intr-un echilibru perfect :|.

Cata spunea...

Eu nu sper decat ca peste... 10 luni... sa fim la fel ca acum...
Imi aduc aminte cum am promis cu prietenele din generala(eram 4 toate) ca orice s-ar intampla o sa fim mereu prietene si nimeni n-o sa ne faca vreodata sa ne certam.Nu ne-am certat,doar ca ne-am departat atat de mult incat acum abia ne salutam...
Sper ca dupa liceu sa nu se intample la fel :)

SARILLA spunea...

:) Da,,si eu,cand eram in generala aveam 3 prietene bune,din care una foarte apropiata cu care mi-am jurat prietenie vesnica...
Rezultatul?Ne-am racit imediat ce a inceput clasa a noua,unde mi-am facut alte prietene, cu care din fericire inca sunt in relatii foarte bune.
Nu e intotdeauna cum ne propunem,din pacate.
Dar cred ca prietenele din liceu sunt cele mai de "durata".:)

miki spunea...

toata lumea stie ce e un scranciob! et asteptam cu concursuri mai destepte! ee..

problema e ca oamenii se schimba. si ajung sa gandeasca diferit. si vremurile sunt agitate. nu mai au timp sa fie ingduitori. si uite asa, nu mai conteaza anii din urma, ci clipa. si linistea ei. am avut si eu o prietena.. poate iti povestesc intr-o zi, daca o sa am timp de asta printre alte povesti.

..poveste :D

SARILLA spunea...

Hai ca te oftici ca nu ai raspuns prima, recunoaste!:D
..in alta ordne de idei,astept si povestea ta..:)

Anonim spunea...

Se intampla des asta, adevaratii prieteni ii "obtii" la maturitate. Prietenii din copilarie se pierd, si nu pentru ca oamenii se schimba, ci din cauza faptului ca au gandiri diferite, personalitati diferite, idealuri diferite incompatibile la maturitatea de mai sus.

Mai sunt si cazuri izolate de nesimtire.

SARILLA spunea...

:)) Asa e...izolate sau nu prea..:)