The monkey in me..

Foarte dragut ca am propriul blog..pot sa vorbesc toata ziulica nuumai despre mine..:) Asadar:
Eu am,printre nenumarate altele, aceasta calitate-defect: imit,fara voia mea, ca o maimuta. Daca imi place o expresie verbala, o adopt imediat.Vreo expresie faciala imi pare amuzanta? Hop si eu cu ea pe mutrisoara. Dar piesa de rezistenta o reprezinta faptul ca atunci cand vorbesc cu cineva in alta limba imediat ma adaptez la accentul respectiv. Ceea ce nu e intotdeauna rau. De exemplu,la cursurile de franceza,cand vorbesc cu profa, prind imediat accentul ei si vorbesc mult mai fluent limba. Cand vorbeam cu Amy,prietena americanca,in engleza, evident ca si engleza mea se imbunatatea vizibil,si se auzea frumos.
Ce sa ma fac insa cand...vorbesc franceza cu accent american,cum facea ea la cursuri?Sau cand, dupa ce am stat la coada la un magazin de haine in mall si in fata mea erau doua italience care au vorbit vreo 5 minute pana sa plateasca,atunci cand mi-a venit randul la casa era sa vorbesc in italiana? Cum sa explic oamenilor ca nu fac misto de nimeni,doar ca instinctul meu de primata isi cere drepturile?
Stiu: o sa imi imprim pe un tricou: Darwin rules! si o sa il port tot timpul. Eventual, cu asterix, o sa explic dedesubt la ce ma refer,si o sa rog persoanele care se irita usor sa ma ignore.:)
Da,asa o sa fac.Pana atunci,daca auziti ca mi-am luat bataie prin vreun magazin,sa stiti care a fost cauza...

Propun pentru votare

Ma gandeam eu asa zilele trecute cat de tare ar fi ca femeile sa aiba harem.Ha? Cat de super duper ar fi asta,ia ziceti?
Toate stim ca barbatul perfect nu exista,sau daca exista e categoric luat de vreo proasta care nu il merita..:)),asa ca ce ar fi sa avem cate un barbat pentru fiecare nevoie?
Ia sa vad cati mi-at trebui mie,sa stiu daca imi permit.:D Asadar:
-unul romantic,sa ma rasfete in fiecare clipa (in care am chef de rasfat,ca nici gretosi nu putem fi,acum,nu?), sa imi cante la chitara,la pian si la voce.:D Si sa atinga minimum de dragutenie,adica sa nu fie pocitan ben pehlivan.Si asta e valabil pentru toti,sa se inteleaga. Deci unul romantic.A,si care e de preferat sa stie si sa picteze,deseneze,sa fie multitalent,sa nu mai trebuiasca sa imi iau inca unul pe creativitate.Creativ,talentat si romantic.Sa se noteze.
-unul destept,cu care sa ma intretin intelectualiceste.:D Sa discutam despre Dumnezeu,despre viata si moarte,batranete si criza mondiala. Sa ma provoace constant la discutii,iar eu sa ii raspund cand am chef si timp.:))
-unul cu bani multi,evident,din motive pe care nu mai are rost sa le mai enumar.Fara bani am fi toti,si eu si ceilalti barbati ai mei din harem,niste pampalai muritori de foame. Deci asta sa aiba bani si pentru mine si pentru ceilalti membri.
-unul bun la pat,desigur.Asta e musai sa fie tanar,frumos si mereu ..infometat.:))Si sa ma aduleze ca pe o diva.Cred ca pentru asta ar trebui sa ii scot ochii si sa il tin inchis intr-o cusca,dar..orice sacrificiu merita facut.
-unul sa fie un tata excelent pentru copiii mei.Nu stiu inca ai mei cu cine sa fie copiii,presupun ca vor fi cu cel destept care oricum nu e urat buba,asa ca e ok.Si poate fac un copil si cu asta,cu tatal excelent,sa aiba mai mult spor cand ii creste pe toti.Sa fie stimulat,deci si asta trebuie sa aiba un minim de inteligenta si frumusete.Sa ii duca in parc,sa ii invete chestii barbatesti,treaba lor ce fac atunci cand eu am treaba.:)
-unul sa fie copilaros,sa pornim impreuna in aventuri,sa ne maimutarim prin mijloacele de transport in comun si sa ne atribuim identitati false prin vacante.Sa ne facem glume,sa ne balacarim cu drag si sa ne ciupim pe sub masa.
-nu stiu daca trebuie sa fie separat sau poate sa indeplineasca  copilarosul de mai sus functia asta,sau mai bine toti,dar cel putin unul care sa fie amuzant.Sa ma faca sa rad,domne,mie asta imi place.Asta poate sa fie si mai uratel,eu oricum m-as indragosti de el ca ma face sa rad...


Oare am bifat tot? cred ca da..hai sa numaram...1.2...4...7!!! 7 barbati imi trebuie in harem.Eu zic ca numarul e de bun simt,nu?Si e si numar magic,unde mai pui?
Ia sa vedem,daca mai sunt fete care citesc,faceti un calcul si transmiteti-mi si mie numarul vostru minim.:) Sau alte sugestii,poate am omis ceva..



(Si uite,pentru ca e criza si pentru ca sunt foaarte bine dispusa acum,maine si mereu,sunt dispusa astazi sa fac un lucru foarte generos: honey,citeste tu ce am scris,bifeaza cati intr-unul esti si mai reducem din personal,poate nu mai trebuie sa facem rost chiar de toti,ce zici?Apucat-te si invata sa pictezi,sa canti la pian,vioara si orchestra,vezi cum faci sa ma ciupesti pe sub masa si o rezolvam mai lejer,ca si-asa avem doar 3 camere :D)
In rest,numai bine...;)

Si a inceput si anul asta..

..stiu,de vreo luna,dar uite parca mai ieri a fost Revelionul si acum incepe deja februarie.Prea repede trece timpul asta,si eu inca nu reusesc sa il folosesc la maxim.Dar presupun ca faptul ca trece repede e semn bun,inseamna ca trece frumos,nu?Ca ma gandesc ca daca era de rau mi se parea ca nu mai trece odata..
De la inceputul lui ianuarie mi-am propus sa ma apuc de invatat pentru examenul de la Comisie.Dintr-o luni,evident..dar eram in tara,dupa care ne-am intors si eram obositi dupa drum,dupa care a fost ziua mea,dupa care am avut examen la franceza,dupa care m-am odihnit dupa examenul de la franceza :))..dupa care nu mai am nicio scuza dar inca nu m-am apucat...Mi-am pregatit paginile,totusi..e un inceput. Uite poate astazi o sa imi citesc o ora,ca iar simt mirosul de nou in narile entuziasmate...si tot ninge afara ca-n povesti.
Imi place asa de mult ziua,cu toate cele 24 de ore ale ei...Diminetile sunt fantastice,te trezesti mereu pentru un nou inceput, o iei de la capat cu orice-bun,rau..e o noua sansa de a face ce trebuie,sau ce iti place,sau ce ti-ai propus de ceva timp...Ai energie si totul iti pare posibil.
Pranzul e inca intr-o nota optimista, e perioada zilei preferata a unora,cale de socializare,la munca,sau de putina relaxare, de prioritizare a treburilor pentru ziua respectiva..Apoi vine dupa amiaza, cand,chiar daca esti obosit dupa o zi de munca,stii ca mai ai putin si pleci spre casa,spre familie,spre iubit,sau pur si simplu spre o baie cu spuma si un film bun.
Dupa care..ehee..seara..Seara este un prilej de a te aduna la masa cu toata familia,de a povesti ce ti s-a intamplat ziua respectiva, de a te relaxa sau de a face ceva ce iti place..un hobby, sau un film,sau o carte buna...si uite asa se face noapte si mergi la culcare,iar inainte de a adormi ai ocazia sa iti faci planuri,sa analizezi ce ai facut bine si ce nu ti-a placut,ce ai vrea sa schimbi ziua urmatoare,etc.
La mine e chiar mult mai simplu si mai frumos.:) Eu am parte de momente si mai relaxante,gatesc,ma uit la filme, invat( in curand :D),ma joc cu Razvan si fac planuri...
Despre Bruxelles nu va mai zic nimic,v-am zapacit destul de aproape un an..:) Imi place la fel de mult,si de abia asteptam sa vina caldura sa incepem iar sa rascolim orasul...


Asadar..de azi ma apuc de invatat :). Wish me luck!

Ho-Ho-Ho!

Of.deci am vrut sa inchid blogul, apoi m-am razgandit,ca imi veneau idei foaarte importante despre ce as putea scrie,apoi iar imi venea sa il inchid..in fine.:) Habar n-am ce va fi. Nu sunt intr-o pasa proasta sau ceva,chiar deloc,dar cred ca m-am lenevit.Si mai e si Facebook-ul asta unde am pe toata lumea (acum ca e si Ruxx :D) si unde imi e mai usor sa postez un gand, o gluma, o poza.
Probabil ca o sa pastrez blogul pentru monologuri mai luungi,si voi folosi Facebook-ul pentru idei scurte dar importante.:))
Pana atunci, uite ca vine Craciunul(pe care anul asta nu il vom face acasa,vom fi pe drum spre tara,intr-o alta tara,frumusica foc) si iar imi doresc sa fi facut muult mai multe lucruri,mai multe pregatiri pentru sarbatoarea mea preferata.Bradul l-am facut de pe 5,ca am zis ca nu strica sa intram in atmosfera cu cateva zile mai devreme,mai ales ca pe 24 plecam de acasa. Am ornat prin casa, gatesc ( :x) pentru ca vom face si masa de Craciun(cu o saptamana in avans),insa ceea ce imi doresc de ceva timp sa fac si uite ca nici anul asta nu reusesc decat partial este sa fac niste cadouri hand-made pentru apropiati.Ma tot uit pe bloguri culinare si idei sunt destule,insa din nu-stiu-ce motive nu ma mobilizez la timp. Sper sa fiu mai harnica la anul,cand mi-am propus oricum sa incep sa fac mai multe lucruri  de pe nesfarsita mea to-do list.
Acum ca am scris to-do list mi-am adus aminte cat imi doream sa incep sa scriu in engleza,macar cateva posturi,si cum de ceva timp imi doresc sa pot sa scriu in franceza.:) Sper sa ajung cat de curand la performanta asta,insa accentele ma omoara cu zile..
Nu stiu ce sa va mai zic..lui Razvan i-a cazut primul dinte..:) A fost foarte cuminte si noi foarte mandri de el,asa ca bineinteles ca si Zana Maseluta l-a recompensat pe masura. Se face atat de mare atat de repede...nu-mi vine sa cred ca la anul va incepe scoala...El creste si,minune,eu raman la fel de tanara si nelinistita..Superb,nu? ;)

Hai sa nu exagerez cu scrisul,mai ales ca bat campii cu succes,si sa ne auzim cu bine!Va multumesc daca mai sunteti pe aici si va doresc ce va doriti voi! Eu anul asta mai slabut cu rezolutiile,ca nu cred ca am implinit vreuna vreodata..:))Va pup!

Da' de ceeee?

Bai deci eu,ultima gaina romantica din univers,care inca mai crede in viata fara de moarte si prietenie fara de interes si rautate,m-am intovarasit (super tare cuvantul asta,comunist get beget) cu o duduie(nu pot sa ii zic fata,ca are 41 de ani,si nici doamna, ca ce plm..o sa fiu si eu acolo) la cursul de limba franceza pe care il frecventez cu interes. Si hau hau si bau bau,toata ziua bot in bot, de fiecare data cand nu stie ceva o intreaba pe subsemnata(retineti asta, e important in firul epic),si tot asa trecura zilele si ieri am avut evaluare.Prima evaluare din doua, inainte de examenul din ianuarie.
Ne da profa' subiectele, nu erau deloc grele, insa din tot testul ala era un cuvant pe care nu il stiam si cu care,colac peste pupaza,trebuia sa facem o propozitie. O intreb pe prietena Amy(that's her name,yes,and she's American,if you must know) daca are habar ce inseamna respectivul cuvant,iar ea imi zice ca nu. Ok, toate bune si frumoase,ma apuc sa fac testul,termin in vreo 10 minute(cu cele DOUA greseli pe care deja le-am observat :D) si apoi ma apuc sa imi chinui mintea deja epuizata despre ce ar fi putut cuvantul respectiv sa insemne.Pentru curiosi,e vorba despre o expresie,mai mult- "s'efforcer de". Straina pe deplin nu imi era,si de cate ori  ma gandeam la vreo propozitie,imi venea in gand ceva legat de politie.In fine, mai astept,ma mai strofoc,si inainte sa plec,cu vreo 2 minute, o mai intreb o data pe prietena mea daca are habar cu ce se mananca,si imi raspunde la fel de candida ca nu.
Eh nici nu trec bine 2-3 minute si incepe sa faca si ea exercitiul respectiv si deodata o vad ca scrie propozitia respectiva asa de fluent de zici ca ea facuse subiectele!!!
Pai daca nici asta nu e tradare...eu nu mai stiu ce e...Evident ca mi-am dat seama din propozitia ei ce inseamna si am facut si eu o propozitie(si mai frumoasa,din punctul meu de vedere :)) ) dar asa de dezamagita am fost..de nu pot sa va spun.Pai ziceti si voi,cei 5 care imi cititi blogul( :))) ), o strangeau tenisii sa imi zica si mie? Ii luam ei din nota?Sau locul la vreo companie multinationala?
Nu-nu,asa ceva nu se face,va spun! Rusine ei, rusine Dinu Patriciu,rusine toturor celor care nu dau in situatii din astea inocente,de non concurenta!huo!
Off..ca tare m-am necajit iar! :D Doar ce imi trecuse..
Concluzia- nu mai e prietenia ce-a fost,domne!

Erata :D

Da,ma,bine,am inteles sunteti mai multi care imi cititi blogul.Foarte bine,asa sa faceti! Uite ce de mai lucruri interesante scriu!Nemaintalnite.Hai ca inchid postul asta si incep unul mare si serios.Ca tare suparata mai sunt,domne'!

Gradinita vs. maternelle

Bonjour, baieti si fete!(glumesc,stiu ca doar Ruxx imi citeste blogul).
Imi scuzati absenta indelungata, am fost plecata din tara.:D Inca sunt,slava Domnului!
Astazi vreau sa va povestesc un pic(cunoscandu-ma,va fi mai mult decat un pic) despre cum e gradinita aici,respectiv maternelle,ca asa se numeste ea, unde Razvan activeaza cu succes de o luna si un pic.
Sa incepem cu inceputul,dara...prima zi de scoala,emotii, ganduri,griji...pornim toti trei catre locul cu pricina,Razvan cu un ghiozdan mare cat el in spate,plin cu tot necesarul pentru anul in curs. Ajungem in curtea gradinitei, ce mai freamat, ce mai zgomot, toti copiii isi regaseau colegii,doamnele,se pupau,se imbratisau,hai sa o cautam si noi pe a noastra,deci. Ne oprim la o masuta sa ne facem planul de atac,si ne dam seama stupefiati ca...nu am luat niciun buchet de flori! Nici macar pentru doamna,apoi pentru : cealalta doamna(care aici nici nu exista), directoare, cele doua ingrijitoare, cele doua asistente sau cele doua orice iti mai iese in cale in prima zi de gradinita in Romania.Nimic.Pentru nimeni. Am fost atat de ingrijorata pentru prima zi a lui Razvan intr-o gradinita in care toata lumea vorbeste o limba care lui ii era straina,incat asta a fost ultimul lucru din mintea mea.
Impietriti,ne uitam in jur,sa evaluam pagubele: cati copii au,avem de unde sa luam repede un buchet..etc..Soc numar secund: NIMENI nu avea nimic! Niciun parinte,niciun copil=niciun buchetel de flori.
Da.Pentru ca aici nu e asa.Prima zi de scoala/gradinita arata exact ca o zi obisnuita,in care iesisera toti in curte,atata tot.
Bygones.Continuam.
Aici programul este de la 8.30-8.45 la 15.15-15.30,iar copiii nu dorm la pranz. Obisnuiam sa cred ca nici macar cei mici,de trei ani,dar zilele trecute am auzit o doamna educatoare vorbind cu un parinte despre somnul unuia dintre copii,deci macar cei mici fac asta,probabil ca doar grupele mari nu mai dorm.
Programul zilnic al lui Razvan este cam asa: dupa ce ajunge la gradi se joaca pana la 8.45,cand incep activitatile. Activitatile includ: pictat,colorat,desenat,diferite proiecte-si-au facut singuri etichetele pentru ghiozdane, etichetele cu numele pe care trebuie sa le lipeasca in fiecare si pe un tabel sa isi  demonstreze prezenta,diverse proiecte pentru gradi,pentru Halloween,Craciun,etc...
In fiecare zi,copilul meu,care in Romania imi raspundea la aceeasi intrebare cu "nimic", imi spune acum cand il intreb ce a facut, despre o multime de lucruri.Si nu numai ca imi spune,imi arata.Proiectele sunt expuse acolo,in clasa,totul arata super si toata lumea e multumita.
In fiecare zi,cu exceptia zilei de miercuri,cand e zi scurta,copiii ies in curte de doua ori.O data dupa masa de dimineata,de la ora 10(mancarea pentru dimineata si-o aduc ei in fiecare zi) si o data dupa masa de pranz,dupa ce servesc la sala de mese mancare bio.
Pentru gustarea de dimineata avem teme, in fiecare zi a saptamanii copiii trebuie sa isi aduca ceva anume: produs lactat,fruct,sandvis,biscuit,etc..Iar meniul pentru mancarea de pranz il primim cu o luna inainte,si este,asa cum am zis,totul organic,cu multe fructe,legume,peste..fara multa sare(motiv pentru care lui Razvan nu ii place niciodata ciorbita:)) )
Fac piscina, se duc cu un autocar special, au bonetele si ochelari de piscina,sunt tare haiosi si incantati de ziua cu piscina. La muzica nu invata o melodie tot anul scolar,ci le dau sa isi aleaga niste instrumente,fiecare ce vrea-o tamburina,niste castaniete,etc-si cu ele incearca toti sa compuna cate ceva.:)Nu vreau sa imi imaginez ce iese acolo.:)
A inceput si cursurile de olandeza,deja mi-a bolborosit ceva dintr-un cantecel..mi s-a parut tare distractiv.:)
Cand e ziua cuiva, nu e ca la noi,sa aduca un tort si un suc,fiecare copil primeste o punguta in care se afla,dupa posibilitati, mai multe dulciuri,baloane,o jucariuta,etc,plus ca dimineata sunt serviti cu o felie de tort si evident suc.Zilele trecute a fost ziua doamnei lor,si au avut parte de acelasi tratament, au primit o multime de dulciuri si chiar si cate o jucariuta,ceea ce mi s-a parut chiar super.Doamna e una dintre ei,se poate vedea cat e de atasata de copii,toti o iubesc.Si eu o iubesc,mi se pare frumoasa si calda,copilaroasa si serioasa in acelasi timp.Si face multe cu ei,in fiecare zi.Ii implica pe fiecare in cate ceva,in mod egal,zilnic alege cate un copil sa joace un pic rolul profesorului,iar ei sunt mega incantati,evident.
Si nu,daca va intrebati daca doamna a primit vreun cadou sau macar o floare de ziua ei,raspunsul este nu.Eu sincera sa fiu m-am simtit putin cam prost din cauza asta,am aflat in ziua respectiva,era vineri,iar luni am vrut sa ii ducem macar un buchet de flori,dar am observat ca nimeni nu i-a mai dus nimic si am inteles ca as fi creat o situatie neplacuta daca as fi facut ceva nelalocul lui. Nu e obiceiul,pur si simplu,sa se procedeze asa,si nu am vrut fac valuri.Inca mi se pare totusi ciudat.Un buchet de flori nu a omorat pe nimeni.in fine.
Inutil sa spun ca de Craciun nu se pune problema sa strangem bani pentru cadouri pentru tot personalul,nu? Ceea ce imi aminteste fara drag de situatiile create in Romania cand veneau evenimentele astea importante si dese si trebuia sa strangem bani,de fiecare data mai multi pentru ca multi parinti nu dadeau,si pentru ca aveam de impartit banii(ca da,bani vroiau) la multe persoane,suma alocata doamnelor era de obicei mai mica decat isi doreau ele.Si de acolo scandaluri,ca mai bine sa nu le dam decat sa le dam atat,si tot asa...De o diplomatie si o sensibilitate..de n-ai sa vezi..Of.
Hmm..what else is different? Cam totul,daca stau sa ma gandesc. Si cam in bine,dupa cum v-ati dat seama.Sunt foarte multumita,foarte foarte.Razvan deja si-a facut prieteni, a inceput sa inteleaga iar ieri a si spus prima lui fraza in limba franceza.:) Sunt foatre mandra de el.
Acum..nu stiu in ce masura poate sa intereseze pe cineva cu atatea amanunte sistemul educational de aici,dar am simtit nevoia sa scriu,parte pentru ca nu mai scrisesem demult si alt subiect mai inspirat nu aveam:D si parte pentru ca vreau sa ramana undeva scris,pentru cand ne-om face mai mari,sa ne amintim cum era..:)
Va(te) salut voios,cred ca mai erau multe de scris,dar iar am exagerat cu vorbulita!
Pe (mai mult sau mai putin) curand!

Dimineata mea de ieri

Am vrut sa scriu aseara despre ce dimineata am avut ieri,dar m-am luat cu treaba(vezi o alta plimbare luunga sa profitam de vremea frumoasa) si nu am mai avut timp.
Deci ieri am vrut,dupa ce l-am dus pe Razvan la gradi(unde a fost din nou frumos, thank you very much) sa merg in parc sa alerg. M-am imbracat sport(sau cat de sport am putut eu,ca  nu detin cine stie ce garderoba de jogging)si am plecat spre Woluwe, unul dintre cele mai mari parcuri din Bruxelles,cred,care e la doi pasi de noi. Cred ca am mai aratat poze de acolo,e superb.
De alergat nu am reusit sa alerg,pentru ca bietul meu organism s-a speriat ca l-am luat prea brusc,in schimb am mers repede,asa,ca si cum intarziasem,si, cu exceptia unei mici pauze de 5 minute cat am stat sa fac niste poze in parc,tot asa am tinut-o.
Nu am cuvinte sa va descriu cat de frumos era in parc.Si pentru ca nu am cuvinte,am poze.:)
Doar ce tunsesera iarba,arata cam asa...

Iar cand m-am asezat pe bancuta,sa ma odihnesc, in stanga mea era asta:

, in dreapta asta:

iar in fata...

Era un aer curat, o liniste..ceva de basm.

M-am relaxat cateva minute si am plecat cu bateriile incarcate spre casa. God, I looove Bruxelles!

Pai mai bine sa fie bine decat sa fie rau,zic!

A fost bine,maaaa!!!Muult mai mult decat bine,super! Cand l-am dus dimineata eram amandoi un pic speriati(noi eram toti 3,dar doar eu si Razvan eram panicati),mai ales cand l-am lasat,avea fata cam plouata,si nici eu nu eram prea roz,dar am plecat si ne-am intors dupa el la 12.00,cand avea pauza de masa. Eu nu stiu daca am povestit aici pe blog programul astora(cam aiurel,if u ask me)-copilul are program la gradinita de la 8.30 la 12.00 si de la 13.30 la 15.30,in rest poti sa il lasi,dar platesti suplimentar,iar miercurea scapa la 12.00,e zi scurta.Macar daca puneau vinerea asa..in fine..
Si noi ne propusesem ca in primele saptamani pana se acomodeaza Razvan sa il luam la pranz,sa manance acasa,si sa il ducem la loc dupa pauza,asa ca astazi la 12.00 eram acolo,nerabdatori sa aflam cum a fost. El a venit topaind,de mana cu doamna, vesel ca o floricica,si doamna a spus ca a fost super cu mai multi de u.Adica "suuper". Ca a petrecut o dimineata minunata.Mai are rost sa va spun ce piatra mi s-a luat de pe inima?Razvan era bucuros,ii placuse mult,isi facuse si un prieten(si-a mai facut unul in a doua etapa a zilei:) )A zis ca s-au jucat,ca au multe masinute,frumoase,ca au iesit in parc,ca a alergat pe acolo,o reusita totala,ce mai!
Am venit acasa,a mancat,l-am dus iar,de data asta doar pentru inca 2 ore,timp in care iar au iesit la aer curat(azi a fost si o zi minunata,cu mult soare),apoi l-am luat si am fost si noi sa ne plimbam prin cartier.Si dupa vreo 2 ore de plimbare Razvan al nostru vroia iar la gradi,a fost foarte dezamagit ca de abia maine merge iar.:D Vroia sa o mai vada macar,sa stam sa ne uitam al ea.:D
Doamna e tanara,foarte draguta, a fost foarte relaxata cand i-am spus ca el inca nu vorbeste,a zis ca va invata repede ( :)  ), s-a chinuit un pic sa ii pronunte numele,dar nu s-a lasat pana nu a facut-o corect.
Asa ca de maine il lasam zi intreaga,pentru ca sa poata si manca acolo,sa mai socializeze cu ceilalti copii,au un meniu super, apropo,m-as baga si eu la un take away :D. Numai bio,numai din astea..super.
Eu scriu acum pe fuga,e deja tarziu si trebuie sa ne bagam la un film frantuzesc,sa ne ma culturalizam,si maine iar ma trezesc devreme.
Ideea e ca sunt foaaarte fericita de cum a iesit,mult mai linistita decat ieri(dar mai nelinistita decat maine,evident :)) )
Va pup,o viata frumoasa va doresc!(vroiam sa scriu seara,dar poate cititi dimineata,na,si sa nu cumva sa nu se potriveasca.Asa asta merge in orice perioada a zilei)


P.S. Nu mai corectez de greseli de graba,ma iertati voi!

M-am asezat pe butonul de panica.Iar.

Maine e 1 septembrie.Prima zi de gradinita a lui Razvan aici,in Belgia. In tara a carei limba nu o vorbeste inca.Printre copii cu care nu se va putea intelege la inceput.El, care se frustreaza daca pierde un concurs de alergat in fata noastra. Ce? Par stresata? A, poate pentru ca sunt...
Imi amintesc de prima zi de gradinita din Romania,cand avea 3 ani,si cine imi citeste blogul de ceva timp stie despre ce vorbesc.:) Acum trec prin aceleasi stari,doar ca accentuate de faptul ca nu va putea intelege nimic o perioada. Toata lumea imi spune ca ei invata repede,ca in cateva luni ne va corecta la franceza, ca lor le e mult mai usor sa asimileze informatiile noi,si stiu ca e asa.Adica sper din tot sufletul.Si nu imi fac probleme ca nu va invata limba franceza. Eu un singur lucru nu vreau: sa sufere. Nu vreau sa se simta exclus, nu vreau sa nu se joace ceilalti copii cu el,nu vreau sa ii fie rau acolo.Atat.Ma bucura insa ce am observat pana acum prin parcuri,de cate ori am iesit si am avut contact cu alti copii,ca s-au inteles si fara sa vorbeasca.Si chiar si cu Luca,prietenul lui care vorbeste flamanda,la fel,se joaca frumos si se inteleg.Habar n-am cum,dar lor le iese.
Bine,pana acum am scris doar de temerile privind adaptarea lui.De alea privind adaptarea mea fara el, dupa 4 luni de stat non stop impreuna,nu mai zic nimic. Stiu ca am mai trecut o data prin asta,si am supravietuit,chiar daca am plans inca mult timp dupa ce el s-a oprit.:)Asa ca trag nadejde ca ma voi descurca si de data asta. Ca doar am ditamai 30 de anii impliniti.(Da,ma,31,ce,imi tineti contul?)
Colac peste pupaza, acum cateva minute am facut si ditamai gagaoaia de prostie. Am vrut sa il tund(cu masina) sa fie si el aranjat pentru maine  ca deh..prima zi de gradi,sa faca impresie buna.
Rezultatul?Arata de parca doar ce ar fi terminat sedintele de chimioterapie,saracutul. Cu asta sigur o sa trezeasca sentimente in fata doamnei educatoare cel putin.Poate obtinem si vreo reducere de taxe,ceva.:D Of. Damn machine.Tampita.Prima si ultima oara cand fac asta.Am zis sa fac economie de 20 de euro,cat e un tuns pe aici,dar chit ca imi donez un rinichi data viitoare si duc copilul la specialist.Not so easy as it seems, I tell you.
In fine. Deci sunt stresata sa nu ii fie greu maine si de maine incolo, suparata ca l-am ciuntit(de abia astept sa privesc in urma si sa rad de ziua asta, btw) si disperata ca o sa fiu fara el aproape toata ziua incepand de acum.
In rest..toate bune!

Freak line

De obicei in metrou intalnesti tot felul de oameni,iar eu incerc,de multe ori,sa fac fiecaruia o poveste,in functie de starea lor de spirit,daca e vizibila,sau de haine,de comportament,etc...Si e imposibil sa nu gasesti,printre zecile de persoane ce calatoresc in acelasi timp cu tine,vreunul sau vreuna mai ciudatica.
Ei,si mai sunt si zilele astea,in care TOTI sunt ciudati.
Am fost cu metroul acum cateva zile, intr-adevar,spre o zona mai putin zen a Bruxelles-ului.Fara alte comentarii,o sa va povestesc putin despre oamenii care erau in jurul meu.
In stanga mea,lipit de mine,LIPIT,era un domn care profita de curbele lejere ale metroului sa se lipeasca de mana mea si apoi sa imi zambeasca timid,cu zambetul ala de incepe conversatii.Cand metroul nu se unduia,el se uita oricum la mine poate poate ma intorc un pic spre el si are ocazia sa zica ceva,orice.Nu s-a intamplat.
In dreapta mea era o doamna,si zic doamna doar pentru ca sunt bine crescuta,caci personajul in cauza era o femeie de varsta a doua cu profilul clasic de vanzatoare la taraba,sa zicem de cartofi(pe care ii prasea ea insasi) cu niste maini de tractorist,sanatoase,care cu siguranta cunoscusera munca fizica.Pana aici,nimic rau,evident. Doar ca "doamna" se incapatana, in ciuda mainilor sale barbatesti,sa isi poarte unghiile lungi,astfel incat totul avea un aspect foaarte ciudat. Patul unghial era mic,iar unghiile mari, intr-o forma aerodinamica si urateee...dar urateee...Bad.
In fata mea statea un posibil kamikaze,ce isi completa profilul citind dintr-o carticica ce semana cu un Coran.Era tare suspect,omuletul,si privea peste tot in jur,cartea fiind mai mult un apanaj. M-am uitat cu atentie dupa vesta cu bombe sau macar o sacosa dubioasa,ceva,dar, cu toata setea mea de senzational,nu am depistat nimic.
Langa el,mama si - mi-a luat ceva sa identific-fiu.M-am hotarat greu,pentru ca baiatul,care avea undeva in jur de 10 ani,avea niste cosite de rastafarian mai ceva ca Bob Marley. Si era frumusel foc,asa ca in mod automat am presupus ca e fata.Doar o analiza atenta m-a ajutat sa elucidez cazul si sa il privesc pe baietel si cu mai mult interes,iar pe mama lui cu o curiozitate de mama de baiat.:) Mama lui avea cercel in nas,bratara la picior si as paria si pe un tatuaj,dar nu se vedea nimic.Deci nimic neobisnuit in familia lor.
Langa "doamna" cu manichiura de Gremlins statea un betivan care duhnea a alcool ieftin de la o posta si care privea pierdut in departare.Cat putea el de departe,si cat putea el sa priveasca.
In picioare,langa usa, un tanar pe care eu initial l-am considerat Emo. Era inalt,slab,cu o freza emo..nista..:), cu un breton mare intr-o parte,care ii acoperea in intregime ochiul drept, vopsit brunet, imbracat tot in negru, cu blugi skinny, bocanci  si jampiere,o geaca de piele si..o poseta neagra si mare.De femeie.In urechi avea casti si in mana o carte.Iar pe unghii..oja rosie.Pe toate unghiile,care era cam cat alea mele la lungime.Inainte sa le tai. Deci nu era Emo,era gay.Cu situatie,ca toate hainele erau de firma,iar el,per total,foarte ingrijit.
Ei..cireasa de pe tort,insa...un cersetor care trecea de la un capat la altul al metroului cu o palarie in mana si o poveste pe buze, zabovind pe ici,pe colo,dupa cativa euro. Avea un barba nerasa, o haina murdara,dar nu rupta, niste pantaloni cu vreo doua numere mai mari,murdari si ei,siii...pantofi din piele intoarsa noi nouti.:D Mai mai sa ma pufneasca rasul cand i-am vazut.Erau niste super pantofi(sunt vreo 60 de euro), negri,fara nicio urma pe ei,parca scosi din cutie inainte sa urce in metrou.
Pai daca nici asta nu e viata de cersetor,eu nu stiu ce sa mai zic..:)
Da,si asa cu ciudatii mei.Am coborat zambind,cu gandul ca numai intr-un oras mare se pot intampla toate astea,multumita ca am un blog,sa pot sa povestesc si altora.:)  Poftiti,va rog!

Me happy.

Eu nu stiu cum s-a simtit Columb cand a descoperit America,dar pun pariu ca nu a fost mai fericit decat mine astazi dupa ce am descoperit cel mai frumos magazin din univers.Siiii, inainte de a continua, reamintesc publicului larg(celor 2 cititori fideli) ca,evident,si de data asta, totul e subiectiv.Ceea ce mie imi face placere(maaaxima) altcuiva i se poate parea foarte plictisitor.
Asadar, here I was cu cei doi baieti ai mei,plimbandu-ne prin cartier(v-am mai spus de cartierul meu frumos?:D) , mergand pe un drum pe care mai fusesem de zeci de ori, cand, ca in filmele americane, fara muzica de atentionare din fundal, o raza de soare mi-a scos in evidenta un magazin,aflat la cativa metri distanta de strada principala. Sincera sa fiu, observasem ceva acolo,dar credeam ca e vreun depozit,ceva.
Eu,care am o acuratete in privire la fel ca si cartita, m-a zgait un pic sa vad despre ce e vorba,si,crezand ca e un magazin de mobila cel mult,zic hai sa intram si noi nitelus, sa mai dam drumul la niste fantezii(eu mai mult) despre ziua in care..stiti voi..o sa avem si noi casa si curte.
Asa ca ne apropiem tiptil, intram incetisor cand POC! Ma loveste! ERA MAGAZIN SPECIAL PENTRU MINE. Si altii ca mine. Cu ORICE iti poti dori pentru a crea.(se conjuga ca si a lucra :D).Margele,margelute,margelisoare, panglici,panglicute,panglisoare, vopsele, foi, lanturi,cercei...raiul pe pamant,va zic!
Imi venea sa plang de bucurie.Sincer,chiar imi venea.Mi s-a facut pielea gainii,pentru ca efectiv erau acolo si raspunsuri la intrebari pe care nu le pusesem inca.Ceva de vis.
Bineinteles ca am mangaiat toate margelutele,toti fluturasii si toate inimioarele intalnite,pana cand cei doi baieti(bine) care ma acompaniau au inceput sa isi piarda rabdarea,si a trebuit sa grabesc pasul.Si atunci,POC 2! Ma loveste iar! Intr-o camera anume,erau numai din astea de bucatarit!WHAAAT? mestesugarit SI bucatarit?Nu va mai descriu ce era si acolo!Nebunie curata!
Imi venea sa ies sa aduc oameni de pe strada sa vada si ei toate minunatiile alea,pentru ca mi se parea aproape nedrept ca doar eu sa ma bucur.
Of!Ce sa va mai zic, nu am luat nimic azi, pentru ca evident imi trebuie o zi sa ma calmez si sa imi fac un plan,ca nu sunt pregatita psihic pentru o confruntare directa cu produsele.Mi-e ca daca intru pana nu sunt chilled imi donez vreun rinichi,vreun plaman,ceva,pe acolo(nu direct in magazin,pe piata neagra,online,de pe mobil:D.Nuuu..nu e asta planul meu,ce-aveti?!?Era doar o exagerare!:D)Dar ce am reusit astazi a fost sa ma umplu de bucurie pana a facut Ding Ding Ding,ca nu mai era loc.
Pace in lume!

Si asa cu luptele...

Cu toate ca de obicei tati se ocupa de partea asta, azi facea altceva si Razvan m-a rugat pe mine sa ne luptam.Da, o noua indeletnicire,pe care o incurajam cu drag, in speranta ca va fi si el mai dur someday.:D
Si el striga la mine ca un adevarat razboinic ce se credea: Lupta,mami,lupta! Eu-care in afara de sor-mea nu m-am batut cu nimeni vreodata-habar n-aveam ce trebuia sa fac.Dar incercam sa il dobor voiniceste si dadeam tot ce aveam mai bun in mine.Si dupa vreo 5 minute de lupta dreapta, in care credeam ca am dobandit si tainele luptelor,si strigam ca un voinic, Razvan imi zice: Mami, parca faci oua!



P.S. Just for the record,l-am invins la puncte,si am fost data si exemplu la tati pentru modul in care l-am luat pe sus.Pe copil,nu pe tati.

La multi ani,mami!

Uite ca a mai trecut un an de la ultimul post scris tie personal,mami,pentru atunci cand o sa stii sa citesti.
Maine e ziua ta,si pentru ca ne trezim devreme si plecam spre parcul de distractii,iti scriu acum,cu cateva minute inainte de miezul noptii.
Zilele astea m-am tot gandit ce as putea sa iti mai scriu,mai mult decat iti zic in fiecare zi si iti arat in fiecare minut petrecut impreuna. Din nou mi-a parut rau ca nu sunt mai talentata la vorbe,ca nu am puterea sa inventez cuvinte care sa iti arate parte din dragostea mea macar,pentru ca cele pe care le stim cu totii deja imi par fade. Si ma gandesc asa: daca nu exista cuvinte care sa poata transmita exact ce simt,poate ca e pentru ca te iubesc atat de mult cum nimeni nu a mai iubit vreodata. Si nimeni nu stie a exprima.
Esti, in continuare,cea mai mare bucurie pe care o puteam avea,si eu si tati,si cred ca stii deja din ochii nostri inlacrimati de emotie in momentele sensibile, ca ne umpli de mandrie prin tot ce faci. Stii sa citesti de ceva timp,sa scrii,faci analogii pe care noi le gasim inteligente si esti,mai presus de orice,un baiat bun.Un baiat sufletist,cuminte si atent la cei din jur. Mereu cand te strig raspunzi repede: Vin imediat! si fugi spre mine  cu piciorusele tale alea mici de oriunde te-ai afla. Cand tati a zis acum cateva zile ca ii e rece ai fugit si i-ai adus tricoul,fara sa iti zica nimeni nimic,iar mie mi-ai adus azi,in bucatarie,telefonul pe care il uitasem in alta camera.Si faci totul cu zambetul pe buze.
Esti amuzant si dulce, faci cele mai dragute fetisoare si ne faci pe toti sa radem in fiecare zi. Esti un actor foarte bun, iti place sa canti,sa dansezi, sa regizezi,sa le faci pe toate,chiar si deodata,cu o energie care uneori ne ameteste complet. Alergi incontinu, incontinuu,si in casa dar mai ales cand mergem la plimbare,de zici ca ai fost tinut captiv intr-o cusca cel putin cateva luni.
Noua ni se pare ca esti si frumos :D cu pielea ta alba,cu nasucul tau perfect si gura ca o capsunica. Esti inalt pentru varsta ta,acum cateva saptamani cand te-am masurat ultima oara aveai 1,17 m si vreo 24 kg. Nu mai pot sa te tin prea mult in brate,sa stii,si mereu glumesc cu tine ca in curand o sa ma iei tu pe mine in brate.Dragutul de tine,chiar crezi asta uneori.:)
Cand esti circumspect intrebi lung "chiar?" cu o fetisoara mirata care ne topeste si ne face sa uitam ce vroiam sa zicem. Asa cum e normal,ai expresii imprumutate de la noi,dar care din gurita ta sunt adorabile.
Esti foarte precaut,si asta de cand erai bebelus, nu te arunci niciodata cu capul in fata la ceva ce nu cunosti.De mic te dadeai in vreo masinuta noua numai dupa ce stateai cateva minute deoparte sa urmaresti despre ce e vorba,eventual sa se dea alt copil inainte,nu paseai pe ceva ce ti se parea nesigur decat dupa ce verificai. Si acum esti la fel.Cand am fost pentru prima oara la locul tau de joaca preferat aici,in Belgia,pana sa te dai pe sfoara ai stat vreo 5-10 minute si ai studiat-o.Dupa care ai pasit sigur pe tine si mandru nevoie mare.:) O sa iti arat poze.
Sunt multe lucruri pe care as putea sa ti le zic,mami,imi pare rau ca nu pot sa scriu tot ce faci undeva,dar timpul trece atat de repede incat...incerc sa traiesc cat pot de mult clipa.
Te iubesc mult,mult de tot, asa cum ti-am aratat mereu si cum o sa o fac si de acum incolo. Iti multumesc pentru ca esti asa cum esti,si ma rog la Dumnezeu sa ne ajute sa fim sanatosi,sa ne bucuram unii de alti multi ani de acum incolo,si,pentru ca as vrea sa inchei vesel,o sa o fac scriind un dialog pe care il avem destul de des la pranz,la ora somnului.

-Mami,hai sa faci nani!
-De ceee iaar?
-Pai..ca sa te faci mare!
-Dar eu nu vreau sa ma fac mare,ti-am spus,imi e bine asa!


Si mie imi e bine asa,iubirea mea!Si as vrea sa opresc timpul in loc macar cativa ani,sa pot sa ma bucur mai mult de tot ce imi oferi,de inocenta si dulceata ta acum,la varsta asta.

LA MULTI ANI,DRAGOSTEA MEA!

Bine ai venit pe lume!

Vreau sa ii urez bun venit pe lume Clarei,sa ii doresc sa creasca mare si frumoasa, sa fie sanatoasa si fericita alaturi de mami si de tati,care stiu sigur ca o sa o iubeasca muult,mult de tot!
Si sa o felicit pe tanara mamica,cititoarea mea fidela si prietena noastra draga,sa ii doresc o viata plina de bucurii alaturi de ceea ce de azi reprezinta cel mai frumos lucru care poate exista!
Va pupam pe toti 3 si de abia asteptam sa va intalnim in formula noua!


P.S. Doamna barza,multumim pentru inca un pachet livrat cu grija! Mai vino,mai vino!Mai citeste scrisori si adu cosulete!:)(n.r. nu,eu nu am trimis scrisoare)