Doamne, nu stiu unde esti, daca citesti bloguri sau nu(pe al meu sunt oricum sanse destul de mici, ca e pe locul nouaspe mii si mult), dar azi simt nevoia sa iti multumesc. In scris. Pentru tot ce mi-ai dat si imi dai. Pentru baiatul meu. Si pentru sotul meu. Si pentru familia mea. Si pentru prieteni. Pentru toata viata mea de om fericit in ciuda pesimismului dominant si cotropitor. Sunt fericita. Multumita.Si linistita.
Asta acum.De maine mai vedem.;)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu