Of.deci am vrut sa inchid blogul, apoi m-am razgandit,ca imi veneau idei foaarte importante despre ce as putea scrie,apoi iar imi venea sa il inchid..in fine.:) Habar n-am ce va fi. Nu sunt intr-o pasa proasta sau ceva,chiar deloc,dar cred ca m-am lenevit.Si mai e si Facebook-ul asta unde am pe toata lumea (acum ca e si Ruxx :D) si unde imi e mai usor sa postez un gand, o gluma, o poza.
Probabil ca o sa pastrez blogul pentru monologuri mai luungi,si voi folosi Facebook-ul pentru idei scurte dar importante.:))
Pana atunci, uite ca vine Craciunul(pe care anul asta nu il vom face acasa,vom fi pe drum spre tara,intr-o alta tara,frumusica foc) si iar imi doresc sa fi facut muult mai multe lucruri,mai multe pregatiri pentru sarbatoarea mea preferata.Bradul l-am facut de pe 5,ca am zis ca nu strica sa intram in atmosfera cu cateva zile mai devreme,mai ales ca pe 24 plecam de acasa. Am ornat prin casa, gatesc ( :x) pentru ca vom face si masa de Craciun(cu o saptamana in avans),insa ceea ce imi doresc de ceva timp sa fac si uite ca nici anul asta nu reusesc decat partial este sa fac niste cadouri hand-made pentru apropiati.Ma tot uit pe bloguri culinare si idei sunt destule,insa din nu-stiu-ce motive nu ma mobilizez la timp. Sper sa fiu mai harnica la anul,cand mi-am propus oricum sa incep sa fac mai multe lucruri de pe nesfarsita mea to-do list.
Acum ca am scris to-do list mi-am adus aminte cat imi doream sa incep sa scriu in engleza,macar cateva posturi,si cum de ceva timp imi doresc sa pot sa scriu in franceza.:) Sper sa ajung cat de curand la performanta asta,insa accentele ma omoara cu zile..
Nu stiu ce sa va mai zic..lui Razvan i-a cazut primul dinte..:) A fost foarte cuminte si noi foarte mandri de el,asa ca bineinteles ca si Zana Maseluta l-a recompensat pe masura. Se face atat de mare atat de repede...nu-mi vine sa cred ca la anul va incepe scoala...El creste si,minune,eu raman la fel de tanara si nelinistita..Superb,nu? ;)
Hai sa nu exagerez cu scrisul,mai ales ca bat campii cu succes,si sa ne auzim cu bine!Va multumesc daca mai sunteti pe aici si va doresc ce va doriti voi! Eu anul asta mai slabut cu rezolutiile,ca nu cred ca am implinit vreuna vreodata..:))Va pup!
vineri, 16 decembrie 2011
joi, 20 octombrie 2011
Da' de ceeee?
Bai deci eu,ultima gaina romantica din univers,care inca mai crede in viata fara de moarte si prietenie fara de interes si rautate,m-am intovarasit (super tare cuvantul asta,comunist get beget) cu o duduie(nu pot sa ii zic fata,ca are 41 de ani,si nici doamna, ca ce plm..o sa fiu si eu acolo) la cursul de limba franceza pe care il frecventez cu interes. Si hau hau si bau bau,toata ziua bot in bot, de fiecare data cand nu stie ceva o intreaba pe subsemnata(retineti asta, e important in firul epic),si tot asa trecura zilele si ieri am avut evaluare.Prima evaluare din doua, inainte de examenul din ianuarie.
Ne da profa' subiectele, nu erau deloc grele, insa din tot testul ala era un cuvant pe care nu il stiam si cu care,colac peste pupaza,trebuia sa facem o propozitie. O intreb pe prietena Amy(that's her name,yes,and she's American,if you must know) daca are habar ce inseamna respectivul cuvant,iar ea imi zice ca nu. Ok, toate bune si frumoase,ma apuc sa fac testul,termin in vreo 10 minute(cu cele DOUA greseli pe care deja le-am observat :D) si apoi ma apuc sa imi chinui mintea deja epuizata despre ce ar fi putut cuvantul respectiv sa insemne.Pentru curiosi,e vorba despre o expresie,mai mult- "s'efforcer de". Straina pe deplin nu imi era,si de cate ori ma gandeam la vreo propozitie,imi venea in gand ceva legat de politie.In fine, mai astept,ma mai strofoc,si inainte sa plec,cu vreo 2 minute, o mai intreb o data pe prietena mea daca are habar cu ce se mananca,si imi raspunde la fel de candida ca nu.
Eh nici nu trec bine 2-3 minute si incepe sa faca si ea exercitiul respectiv si deodata o vad ca scrie propozitia respectiva asa de fluent de zici ca ea facuse subiectele!!!
Pai daca nici asta nu e tradare...eu nu mai stiu ce e...Evident ca mi-am dat seama din propozitia ei ce inseamna si am facut si eu o propozitie(si mai frumoasa,din punctul meu de vedere :)) ) dar asa de dezamagita am fost..de nu pot sa va spun.Pai ziceti si voi,cei 5 care imi cititi blogul( :))) ), o strangeau tenisii sa imi zica si mie? Ii luam ei din nota?Sau locul la vreo companie multinationala?
Nu-nu,asa ceva nu se face,va spun! Rusine ei, rusine Dinu Patriciu,rusine toturor celor care nu dau in situatii din astea inocente,de non concurenta!huo!
Off..ca tare m-am necajit iar! :D Doar ce imi trecuse..
Concluzia- nu mai e prietenia ce-a fost,domne!
Ne da profa' subiectele, nu erau deloc grele, insa din tot testul ala era un cuvant pe care nu il stiam si cu care,colac peste pupaza,trebuia sa facem o propozitie. O intreb pe prietena Amy(that's her name,yes,and she's American,if you must know) daca are habar ce inseamna respectivul cuvant,iar ea imi zice ca nu. Ok, toate bune si frumoase,ma apuc sa fac testul,termin in vreo 10 minute(cu cele DOUA greseli pe care deja le-am observat :D) si apoi ma apuc sa imi chinui mintea deja epuizata despre ce ar fi putut cuvantul respectiv sa insemne.Pentru curiosi,e vorba despre o expresie,mai mult- "s'efforcer de". Straina pe deplin nu imi era,si de cate ori ma gandeam la vreo propozitie,imi venea in gand ceva legat de politie.In fine, mai astept,ma mai strofoc,si inainte sa plec,cu vreo 2 minute, o mai intreb o data pe prietena mea daca are habar cu ce se mananca,si imi raspunde la fel de candida ca nu.
Eh nici nu trec bine 2-3 minute si incepe sa faca si ea exercitiul respectiv si deodata o vad ca scrie propozitia respectiva asa de fluent de zici ca ea facuse subiectele!!!
Pai daca nici asta nu e tradare...eu nu mai stiu ce e...Evident ca mi-am dat seama din propozitia ei ce inseamna si am facut si eu o propozitie(si mai frumoasa,din punctul meu de vedere :)) ) dar asa de dezamagita am fost..de nu pot sa va spun.Pai ziceti si voi,cei 5 care imi cititi blogul( :))) ), o strangeau tenisii sa imi zica si mie? Ii luam ei din nota?Sau locul la vreo companie multinationala?
Nu-nu,asa ceva nu se face,va spun! Rusine ei, rusine Dinu Patriciu,rusine toturor celor care nu dau in situatii din astea inocente,de non concurenta!huo!
Off..ca tare m-am necajit iar! :D Doar ce imi trecuse..
Concluzia- nu mai e prietenia ce-a fost,domne!
Erata :D
Da,ma,bine,am inteles sunteti mai multi care imi cititi blogul.Foarte bine,asa sa faceti! Uite ce de mai lucruri interesante scriu!Nemaintalnite.Hai ca inchid postul asta si incep unul mare si serios.Ca tare suparata mai sunt,domne'!
joi, 13 octombrie 2011
Gradinita vs. maternelle
Bonjour, baieti si fete!(glumesc,stiu ca doar Ruxx imi citeste blogul).
Imi scuzati absenta indelungata, am fost plecata din tara.:D Inca sunt,slava Domnului!
Astazi vreau sa va povestesc un pic(cunoscandu-ma,va fi mai mult decat un pic) despre cum e gradinita aici,respectiv maternelle,ca asa se numeste ea, unde Razvan activeaza cu succes de o luna si un pic.
Sa incepem cu inceputul,dara...prima zi de scoala,emotii, ganduri,griji...pornim toti trei catre locul cu pricina,Razvan cu un ghiozdan mare cat el in spate,plin cu tot necesarul pentru anul in curs. Ajungem in curtea gradinitei, ce mai freamat, ce mai zgomot, toti copiii isi regaseau colegii,doamnele,se pupau,se imbratisau,hai sa o cautam si noi pe a noastra,deci. Ne oprim la o masuta sa ne facem planul de atac,si ne dam seama stupefiati ca...nu am luat niciun buchet de flori! Nici macar pentru doamna,apoi pentru : cealalta doamna(care aici nici nu exista), directoare, cele doua ingrijitoare, cele doua asistente sau cele doua orice iti mai iese in cale in prima zi de gradinita in Romania.Nimic.Pentru nimeni. Am fost atat de ingrijorata pentru prima zi a lui Razvan intr-o gradinita in care toata lumea vorbeste o limba care lui ii era straina,incat asta a fost ultimul lucru din mintea mea.
Impietriti,ne uitam in jur,sa evaluam pagubele: cati copii au,avem de unde sa luam repede un buchet..etc..Soc numar secund: NIMENI nu avea nimic! Niciun parinte,niciun copil=niciun buchetel de flori.
Da.Pentru ca aici nu e asa.Prima zi de scoala/gradinita arata exact ca o zi obisnuita,in care iesisera toti in curte,atata tot.
Bygones.Continuam.
Aici programul este de la 8.30-8.45 la 15.15-15.30,iar copiii nu dorm la pranz. Obisnuiam sa cred ca nici macar cei mici,de trei ani,dar zilele trecute am auzit o doamna educatoare vorbind cu un parinte despre somnul unuia dintre copii,deci macar cei mici fac asta,probabil ca doar grupele mari nu mai dorm.
Programul zilnic al lui Razvan este cam asa: dupa ce ajunge la gradi se joaca pana la 8.45,cand incep activitatile. Activitatile includ: pictat,colorat,desenat,diferite proiecte-si-au facut singuri etichetele pentru ghiozdane, etichetele cu numele pe care trebuie sa le lipeasca in fiecare si pe un tabel sa isi demonstreze prezenta,diverse proiecte pentru gradi,pentru Halloween,Craciun,etc...
In fiecare zi,copilul meu,care in Romania imi raspundea la aceeasi intrebare cu "nimic", imi spune acum cand il intreb ce a facut, despre o multime de lucruri.Si nu numai ca imi spune,imi arata.Proiectele sunt expuse acolo,in clasa,totul arata super si toata lumea e multumita.
In fiecare zi,cu exceptia zilei de miercuri,cand e zi scurta,copiii ies in curte de doua ori.O data dupa masa de dimineata,de la ora 10(mancarea pentru dimineata si-o aduc ei in fiecare zi) si o data dupa masa de pranz,dupa ce servesc la sala de mese mancare bio.
Pentru gustarea de dimineata avem teme, in fiecare zi a saptamanii copiii trebuie sa isi aduca ceva anume: produs lactat,fruct,sandvis,biscuit,etc..Iar meniul pentru mancarea de pranz il primim cu o luna inainte,si este,asa cum am zis,totul organic,cu multe fructe,legume,peste..fara multa sare(motiv pentru care lui Razvan nu ii place niciodata ciorbita:)) )
Fac piscina, se duc cu un autocar special, au bonetele si ochelari de piscina,sunt tare haiosi si incantati de ziua cu piscina. La muzica nu invata o melodie tot anul scolar,ci le dau sa isi aleaga niste instrumente,fiecare ce vrea-o tamburina,niste castaniete,etc-si cu ele incearca toti sa compuna cate ceva.:)Nu vreau sa imi imaginez ce iese acolo.:)
A inceput si cursurile de olandeza,deja mi-a bolborosit ceva dintr-un cantecel..mi s-a parut tare distractiv.:)
Cand e ziua cuiva, nu e ca la noi,sa aduca un tort si un suc,fiecare copil primeste o punguta in care se afla,dupa posibilitati, mai multe dulciuri,baloane,o jucariuta,etc,plus ca dimineata sunt serviti cu o felie de tort si evident suc.Zilele trecute a fost ziua doamnei lor,si au avut parte de acelasi tratament, au primit o multime de dulciuri si chiar si cate o jucariuta,ceea ce mi s-a parut chiar super.Doamna e una dintre ei,se poate vedea cat e de atasata de copii,toti o iubesc.Si eu o iubesc,mi se pare frumoasa si calda,copilaroasa si serioasa in acelasi timp.Si face multe cu ei,in fiecare zi.Ii implica pe fiecare in cate ceva,in mod egal,zilnic alege cate un copil sa joace un pic rolul profesorului,iar ei sunt mega incantati,evident.
Si nu,daca va intrebati daca doamna a primit vreun cadou sau macar o floare de ziua ei,raspunsul este nu.Eu sincera sa fiu m-am simtit putin cam prost din cauza asta,am aflat in ziua respectiva,era vineri,iar luni am vrut sa ii ducem macar un buchet de flori,dar am observat ca nimeni nu i-a mai dus nimic si am inteles ca as fi creat o situatie neplacuta daca as fi facut ceva nelalocul lui. Nu e obiceiul,pur si simplu,sa se procedeze asa,si nu am vrut fac valuri.Inca mi se pare totusi ciudat.Un buchet de flori nu a omorat pe nimeni.in fine.
Inutil sa spun ca de Craciun nu se pune problema sa strangem bani pentru cadouri pentru tot personalul,nu? Ceea ce imi aminteste fara drag de situatiile create in Romania cand veneau evenimentele astea importante si dese si trebuia sa strangem bani,de fiecare data mai multi pentru ca multi parinti nu dadeau,si pentru ca aveam de impartit banii(ca da,bani vroiau) la multe persoane,suma alocata doamnelor era de obicei mai mica decat isi doreau ele.Si de acolo scandaluri,ca mai bine sa nu le dam decat sa le dam atat,si tot asa...De o diplomatie si o sensibilitate..de n-ai sa vezi..Of.
Hmm..what else is different? Cam totul,daca stau sa ma gandesc. Si cam in bine,dupa cum v-ati dat seama.Sunt foarte multumita,foarte foarte.Razvan deja si-a facut prieteni, a inceput sa inteleaga iar ieri a si spus prima lui fraza in limba franceza.:) Sunt foatre mandra de el.
Acum..nu stiu in ce masura poate sa intereseze pe cineva cu atatea amanunte sistemul educational de aici,dar am simtit nevoia sa scriu,parte pentru ca nu mai scrisesem demult si alt subiect mai inspirat nu aveam:D si parte pentru ca vreau sa ramana undeva scris,pentru cand ne-om face mai mari,sa ne amintim cum era..:)
Va(te) salut voios,cred ca mai erau multe de scris,dar iar am exagerat cu vorbulita!
Pe (mai mult sau mai putin) curand!
Imi scuzati absenta indelungata, am fost plecata din tara.:D Inca sunt,slava Domnului!
Astazi vreau sa va povestesc un pic(cunoscandu-ma,va fi mai mult decat un pic) despre cum e gradinita aici,respectiv maternelle,ca asa se numeste ea, unde Razvan activeaza cu succes de o luna si un pic.
Sa incepem cu inceputul,dara...prima zi de scoala,emotii, ganduri,griji...pornim toti trei catre locul cu pricina,Razvan cu un ghiozdan mare cat el in spate,plin cu tot necesarul pentru anul in curs. Ajungem in curtea gradinitei, ce mai freamat, ce mai zgomot, toti copiii isi regaseau colegii,doamnele,se pupau,se imbratisau,hai sa o cautam si noi pe a noastra,deci. Ne oprim la o masuta sa ne facem planul de atac,si ne dam seama stupefiati ca...nu am luat niciun buchet de flori! Nici macar pentru doamna,apoi pentru : cealalta doamna(care aici nici nu exista), directoare, cele doua ingrijitoare, cele doua asistente sau cele doua orice iti mai iese in cale in prima zi de gradinita in Romania.Nimic.Pentru nimeni. Am fost atat de ingrijorata pentru prima zi a lui Razvan intr-o gradinita in care toata lumea vorbeste o limba care lui ii era straina,incat asta a fost ultimul lucru din mintea mea.
Impietriti,ne uitam in jur,sa evaluam pagubele: cati copii au,avem de unde sa luam repede un buchet..etc..Soc numar secund: NIMENI nu avea nimic! Niciun parinte,niciun copil=niciun buchetel de flori.
Da.Pentru ca aici nu e asa.Prima zi de scoala/gradinita arata exact ca o zi obisnuita,in care iesisera toti in curte,atata tot.
Bygones.Continuam.
Aici programul este de la 8.30-8.45 la 15.15-15.30,iar copiii nu dorm la pranz. Obisnuiam sa cred ca nici macar cei mici,de trei ani,dar zilele trecute am auzit o doamna educatoare vorbind cu un parinte despre somnul unuia dintre copii,deci macar cei mici fac asta,probabil ca doar grupele mari nu mai dorm.
Programul zilnic al lui Razvan este cam asa: dupa ce ajunge la gradi se joaca pana la 8.45,cand incep activitatile. Activitatile includ: pictat,colorat,desenat,diferite proiecte-si-au facut singuri etichetele pentru ghiozdane, etichetele cu numele pe care trebuie sa le lipeasca in fiecare si pe un tabel sa isi demonstreze prezenta,diverse proiecte pentru gradi,pentru Halloween,Craciun,etc...
In fiecare zi,copilul meu,care in Romania imi raspundea la aceeasi intrebare cu "nimic", imi spune acum cand il intreb ce a facut, despre o multime de lucruri.Si nu numai ca imi spune,imi arata.Proiectele sunt expuse acolo,in clasa,totul arata super si toata lumea e multumita.
In fiecare zi,cu exceptia zilei de miercuri,cand e zi scurta,copiii ies in curte de doua ori.O data dupa masa de dimineata,de la ora 10(mancarea pentru dimineata si-o aduc ei in fiecare zi) si o data dupa masa de pranz,dupa ce servesc la sala de mese mancare bio.
Pentru gustarea de dimineata avem teme, in fiecare zi a saptamanii copiii trebuie sa isi aduca ceva anume: produs lactat,fruct,sandvis,biscuit,etc..Iar meniul pentru mancarea de pranz il primim cu o luna inainte,si este,asa cum am zis,totul organic,cu multe fructe,legume,peste..fara multa sare(motiv pentru care lui Razvan nu ii place niciodata ciorbita:)) )
Fac piscina, se duc cu un autocar special, au bonetele si ochelari de piscina,sunt tare haiosi si incantati de ziua cu piscina. La muzica nu invata o melodie tot anul scolar,ci le dau sa isi aleaga niste instrumente,fiecare ce vrea-o tamburina,niste castaniete,etc-si cu ele incearca toti sa compuna cate ceva.:)Nu vreau sa imi imaginez ce iese acolo.:)
A inceput si cursurile de olandeza,deja mi-a bolborosit ceva dintr-un cantecel..mi s-a parut tare distractiv.:)
Cand e ziua cuiva, nu e ca la noi,sa aduca un tort si un suc,fiecare copil primeste o punguta in care se afla,dupa posibilitati, mai multe dulciuri,baloane,o jucariuta,etc,plus ca dimineata sunt serviti cu o felie de tort si evident suc.Zilele trecute a fost ziua doamnei lor,si au avut parte de acelasi tratament, au primit o multime de dulciuri si chiar si cate o jucariuta,ceea ce mi s-a parut chiar super.Doamna e una dintre ei,se poate vedea cat e de atasata de copii,toti o iubesc.Si eu o iubesc,mi se pare frumoasa si calda,copilaroasa si serioasa in acelasi timp.Si face multe cu ei,in fiecare zi.Ii implica pe fiecare in cate ceva,in mod egal,zilnic alege cate un copil sa joace un pic rolul profesorului,iar ei sunt mega incantati,evident.
Si nu,daca va intrebati daca doamna a primit vreun cadou sau macar o floare de ziua ei,raspunsul este nu.Eu sincera sa fiu m-am simtit putin cam prost din cauza asta,am aflat in ziua respectiva,era vineri,iar luni am vrut sa ii ducem macar un buchet de flori,dar am observat ca nimeni nu i-a mai dus nimic si am inteles ca as fi creat o situatie neplacuta daca as fi facut ceva nelalocul lui. Nu e obiceiul,pur si simplu,sa se procedeze asa,si nu am vrut fac valuri.Inca mi se pare totusi ciudat.Un buchet de flori nu a omorat pe nimeni.in fine.
Inutil sa spun ca de Craciun nu se pune problema sa strangem bani pentru cadouri pentru tot personalul,nu? Ceea ce imi aminteste fara drag de situatiile create in Romania cand veneau evenimentele astea importante si dese si trebuia sa strangem bani,de fiecare data mai multi pentru ca multi parinti nu dadeau,si pentru ca aveam de impartit banii(ca da,bani vroiau) la multe persoane,suma alocata doamnelor era de obicei mai mica decat isi doreau ele.Si de acolo scandaluri,ca mai bine sa nu le dam decat sa le dam atat,si tot asa...De o diplomatie si o sensibilitate..de n-ai sa vezi..Of.
Hmm..what else is different? Cam totul,daca stau sa ma gandesc. Si cam in bine,dupa cum v-ati dat seama.Sunt foarte multumita,foarte foarte.Razvan deja si-a facut prieteni, a inceput sa inteleaga iar ieri a si spus prima lui fraza in limba franceza.:) Sunt foatre mandra de el.
Acum..nu stiu in ce masura poate sa intereseze pe cineva cu atatea amanunte sistemul educational de aici,dar am simtit nevoia sa scriu,parte pentru ca nu mai scrisesem demult si alt subiect mai inspirat nu aveam:D si parte pentru ca vreau sa ramana undeva scris,pentru cand ne-om face mai mari,sa ne amintim cum era..:)
Va(te) salut voios,cred ca mai erau multe de scris,dar iar am exagerat cu vorbulita!
Pe (mai mult sau mai putin) curand!
sâmbătă, 3 septembrie 2011
Dimineata mea de ieri
Am vrut sa scriu aseara despre ce dimineata am avut ieri,dar m-am luat cu treaba(vezi o alta plimbare luunga sa profitam de vremea frumoasa) si nu am mai avut timp.
Deci ieri am vrut,dupa ce l-am dus pe Razvan la gradi(unde a fost din nou frumos, thank you very much) sa merg in parc sa alerg. M-am imbracat sport(sau cat de sport am putut eu,ca nu detin cine stie ce garderoba de jogging)si am plecat spre Woluwe, unul dintre cele mai mari parcuri din Bruxelles,cred,care e la doi pasi de noi. Cred ca am mai aratat poze de acolo,e superb.
De alergat nu am reusit sa alerg,pentru ca bietul meu organism s-a speriat ca l-am luat prea brusc,in schimb am mers repede,asa,ca si cum intarziasem,si, cu exceptia unei mici pauze de 5 minute cat am stat sa fac niste poze in parc,tot asa am tinut-o.
Nu am cuvinte sa va descriu cat de frumos era in parc.Si pentru ca nu am cuvinte,am poze.:)
Doar ce tunsesera iarba,arata cam asa...
Iar cand m-am asezat pe bancuta,sa ma odihnesc, in stanga mea era asta:
Deci ieri am vrut,dupa ce l-am dus pe Razvan la gradi(unde a fost din nou frumos, thank you very much) sa merg in parc sa alerg. M-am imbracat sport(sau cat de sport am putut eu,ca nu detin cine stie ce garderoba de jogging)si am plecat spre Woluwe, unul dintre cele mai mari parcuri din Bruxelles,cred,care e la doi pasi de noi. Cred ca am mai aratat poze de acolo,e superb.
De alergat nu am reusit sa alerg,pentru ca bietul meu organism s-a speriat ca l-am luat prea brusc,in schimb am mers repede,asa,ca si cum intarziasem,si, cu exceptia unei mici pauze de 5 minute cat am stat sa fac niste poze in parc,tot asa am tinut-o.
Nu am cuvinte sa va descriu cat de frumos era in parc.Si pentru ca nu am cuvinte,am poze.:)
Doar ce tunsesera iarba,arata cam asa...
Iar cand m-am asezat pe bancuta,sa ma odihnesc, in stanga mea era asta:
, in dreapta asta:
iar in fata...
Era un aer curat, o liniste..ceva de basm.
M-am relaxat cateva minute si am plecat cu bateriile incarcate spre casa. God, I looove Bruxelles!
joi, 1 septembrie 2011
Pai mai bine sa fie bine decat sa fie rau,zic!
A fost bine,maaaa!!!Muult mai mult decat bine,super! Cand l-am dus dimineata eram amandoi un pic speriati(noi eram toti 3,dar doar eu si Razvan eram panicati),mai ales cand l-am lasat,avea fata cam plouata,si nici eu nu eram prea roz,dar am plecat si ne-am intors dupa el la 12.00,cand avea pauza de masa. Eu nu stiu daca am povestit aici pe blog programul astora(cam aiurel,if u ask me)-copilul are program la gradinita de la 8.30 la 12.00 si de la 13.30 la 15.30,in rest poti sa il lasi,dar platesti suplimentar,iar miercurea scapa la 12.00,e zi scurta.Macar daca puneau vinerea asa..in fine..
Si noi ne propusesem ca in primele saptamani pana se acomodeaza Razvan sa il luam la pranz,sa manance acasa,si sa il ducem la loc dupa pauza,asa ca astazi la 12.00 eram acolo,nerabdatori sa aflam cum a fost. El a venit topaind,de mana cu doamna, vesel ca o floricica,si doamna a spus ca a fost super cu mai multi de u.Adica "suuper". Ca a petrecut o dimineata minunata.Mai are rost sa va spun ce piatra mi s-a luat de pe inima?Razvan era bucuros,ii placuse mult,isi facuse si un prieten(si-a mai facut unul in a doua etapa a zilei:) )A zis ca s-au jucat,ca au multe masinute,frumoase,ca au iesit in parc,ca a alergat pe acolo,o reusita totala,ce mai!
Am venit acasa,a mancat,l-am dus iar,de data asta doar pentru inca 2 ore,timp in care iar au iesit la aer curat(azi a fost si o zi minunata,cu mult soare),apoi l-am luat si am fost si noi sa ne plimbam prin cartier.Si dupa vreo 2 ore de plimbare Razvan al nostru vroia iar la gradi,a fost foarte dezamagit ca de abia maine merge iar.:D Vroia sa o mai vada macar,sa stam sa ne uitam al ea.:D
Doamna e tanara,foarte draguta, a fost foarte relaxata cand i-am spus ca el inca nu vorbeste,a zis ca va invata repede ( :) ), s-a chinuit un pic sa ii pronunte numele,dar nu s-a lasat pana nu a facut-o corect.
Asa ca de maine il lasam zi intreaga,pentru ca sa poata si manca acolo,sa mai socializeze cu ceilalti copii,au un meniu super, apropo,m-as baga si eu la un take away :D. Numai bio,numai din astea..super.
Eu scriu acum pe fuga,e deja tarziu si trebuie sa ne bagam la un film frantuzesc,sa ne ma culturalizam,si maine iar ma trezesc devreme.
Ideea e ca sunt foaaarte fericita de cum a iesit,mult mai linistita decat ieri(dar mai nelinistita decat maine,evident :)) )
Va pup,o viata frumoasa va doresc!(vroiam sa scriu seara,dar poate cititi dimineata,na,si sa nu cumva sa nu se potriveasca.Asa asta merge in orice perioada a zilei)
P.S. Nu mai corectez de greseli de graba,ma iertati voi!
Si noi ne propusesem ca in primele saptamani pana se acomodeaza Razvan sa il luam la pranz,sa manance acasa,si sa il ducem la loc dupa pauza,asa ca astazi la 12.00 eram acolo,nerabdatori sa aflam cum a fost. El a venit topaind,de mana cu doamna, vesel ca o floricica,si doamna a spus ca a fost super cu mai multi de u.Adica "suuper". Ca a petrecut o dimineata minunata.Mai are rost sa va spun ce piatra mi s-a luat de pe inima?Razvan era bucuros,ii placuse mult,isi facuse si un prieten(si-a mai facut unul in a doua etapa a zilei:) )A zis ca s-au jucat,ca au multe masinute,frumoase,ca au iesit in parc,ca a alergat pe acolo,o reusita totala,ce mai!
Am venit acasa,a mancat,l-am dus iar,de data asta doar pentru inca 2 ore,timp in care iar au iesit la aer curat(azi a fost si o zi minunata,cu mult soare),apoi l-am luat si am fost si noi sa ne plimbam prin cartier.Si dupa vreo 2 ore de plimbare Razvan al nostru vroia iar la gradi,a fost foarte dezamagit ca de abia maine merge iar.:D Vroia sa o mai vada macar,sa stam sa ne uitam al ea.:D
Doamna e tanara,foarte draguta, a fost foarte relaxata cand i-am spus ca el inca nu vorbeste,a zis ca va invata repede ( :) ), s-a chinuit un pic sa ii pronunte numele,dar nu s-a lasat pana nu a facut-o corect.
Asa ca de maine il lasam zi intreaga,pentru ca sa poata si manca acolo,sa mai socializeze cu ceilalti copii,au un meniu super, apropo,m-as baga si eu la un take away :D. Numai bio,numai din astea..super.
Eu scriu acum pe fuga,e deja tarziu si trebuie sa ne bagam la un film frantuzesc,sa ne ma culturalizam,si maine iar ma trezesc devreme.
Ideea e ca sunt foaaarte fericita de cum a iesit,mult mai linistita decat ieri(dar mai nelinistita decat maine,evident :)) )
Va pup,o viata frumoasa va doresc!(vroiam sa scriu seara,dar poate cititi dimineata,na,si sa nu cumva sa nu se potriveasca.Asa asta merge in orice perioada a zilei)
P.S. Nu mai corectez de greseli de graba,ma iertati voi!
miercuri, 31 august 2011
M-am asezat pe butonul de panica.Iar.
Maine e 1 septembrie.Prima zi de gradinita a lui Razvan aici,in Belgia. In tara a carei limba nu o vorbeste inca.Printre copii cu care nu se va putea intelege la inceput.El, care se frustreaza daca pierde un concurs de alergat in fata noastra. Ce? Par stresata? A, poate pentru ca sunt...
Imi amintesc de prima zi de gradinita din Romania,cand avea 3 ani,si cine imi citeste blogul de ceva timp stie despre ce vorbesc.:) Acum trec prin aceleasi stari,doar ca accentuate de faptul ca nu va putea intelege nimic o perioada. Toata lumea imi spune ca ei invata repede,ca in cateva luni ne va corecta la franceza, ca lor le e mult mai usor sa asimileze informatiile noi,si stiu ca e asa.Adica sper din tot sufletul.Si nu imi fac probleme ca nu va invata limba franceza. Eu un singur lucru nu vreau: sa sufere. Nu vreau sa se simta exclus, nu vreau sa nu se joace ceilalti copii cu el,nu vreau sa ii fie rau acolo.Atat.Ma bucura insa ce am observat pana acum prin parcuri,de cate ori am iesit si am avut contact cu alti copii,ca s-au inteles si fara sa vorbeasca.Si chiar si cu Luca,prietenul lui care vorbeste flamanda,la fel,se joaca frumos si se inteleg.Habar n-am cum,dar lor le iese.
Bine,pana acum am scris doar de temerile privind adaptarea lui.De alea privind adaptarea mea fara el, dupa 4 luni de stat non stop impreuna,nu mai zic nimic. Stiu ca am mai trecut o data prin asta,si am supravietuit,chiar daca am plans inca mult timp dupa ce el s-a oprit.:)Asa ca trag nadejde ca ma voi descurca si de data asta. Ca doar am ditamai 30 de anii impliniti.(Da,ma,31,ce,imi tineti contul?)
Colac peste pupaza, acum cateva minute am facut si ditamai gagaoaia de prostie. Am vrut sa il tund(cu masina) sa fie si el aranjat pentru maine ca deh..prima zi de gradi,sa faca impresie buna.
Rezultatul?Arata de parca doar ce ar fi terminat sedintele de chimioterapie,saracutul. Cu asta sigur o sa trezeasca sentimente in fata doamnei educatoare cel putin.Poate obtinem si vreo reducere de taxe,ceva.:D Of. Damn machine.Tampita.Prima si ultima oara cand fac asta.Am zis sa fac economie de 20 de euro,cat e un tuns pe aici,dar chit ca imi donez un rinichi data viitoare si duc copilul la specialist.Not so easy as it seems, I tell you.
In fine. Deci sunt stresata sa nu ii fie greu maine si de maine incolo, suparata ca l-am ciuntit(de abia astept sa privesc in urma si sa rad de ziua asta, btw) si disperata ca o sa fiu fara el aproape toata ziua incepand de acum.
In rest..toate bune!
Imi amintesc de prima zi de gradinita din Romania,cand avea 3 ani,si cine imi citeste blogul de ceva timp stie despre ce vorbesc.:) Acum trec prin aceleasi stari,doar ca accentuate de faptul ca nu va putea intelege nimic o perioada. Toata lumea imi spune ca ei invata repede,ca in cateva luni ne va corecta la franceza, ca lor le e mult mai usor sa asimileze informatiile noi,si stiu ca e asa.Adica sper din tot sufletul.Si nu imi fac probleme ca nu va invata limba franceza. Eu un singur lucru nu vreau: sa sufere. Nu vreau sa se simta exclus, nu vreau sa nu se joace ceilalti copii cu el,nu vreau sa ii fie rau acolo.Atat.Ma bucura insa ce am observat pana acum prin parcuri,de cate ori am iesit si am avut contact cu alti copii,ca s-au inteles si fara sa vorbeasca.Si chiar si cu Luca,prietenul lui care vorbeste flamanda,la fel,se joaca frumos si se inteleg.Habar n-am cum,dar lor le iese.
Bine,pana acum am scris doar de temerile privind adaptarea lui.De alea privind adaptarea mea fara el, dupa 4 luni de stat non stop impreuna,nu mai zic nimic. Stiu ca am mai trecut o data prin asta,si am supravietuit,chiar daca am plans inca mult timp dupa ce el s-a oprit.:)Asa ca trag nadejde ca ma voi descurca si de data asta. Ca doar am ditamai 30 de anii impliniti.(Da,ma,31,ce,imi tineti contul?)
Colac peste pupaza, acum cateva minute am facut si ditamai gagaoaia de prostie. Am vrut sa il tund(cu masina) sa fie si el aranjat pentru maine ca deh..prima zi de gradi,sa faca impresie buna.
Rezultatul?Arata de parca doar ce ar fi terminat sedintele de chimioterapie,saracutul. Cu asta sigur o sa trezeasca sentimente in fata doamnei educatoare cel putin.Poate obtinem si vreo reducere de taxe,ceva.:D Of. Damn machine.Tampita.Prima si ultima oara cand fac asta.Am zis sa fac economie de 20 de euro,cat e un tuns pe aici,dar chit ca imi donez un rinichi data viitoare si duc copilul la specialist.Not so easy as it seems, I tell you.
In fine. Deci sunt stresata sa nu ii fie greu maine si de maine incolo, suparata ca l-am ciuntit(de abia astept sa privesc in urma si sa rad de ziua asta, btw) si disperata ca o sa fiu fara el aproape toata ziua incepand de acum.
In rest..toate bune!
marți, 16 august 2011
Freak line
De obicei in metrou intalnesti tot felul de oameni,iar eu incerc,de multe ori,sa fac fiecaruia o poveste,in functie de starea lor de spirit,daca e vizibila,sau de haine,de comportament,etc...Si e imposibil sa nu gasesti,printre zecile de persoane ce calatoresc in acelasi timp cu tine,vreunul sau vreuna mai ciudatica.
Ei,si mai sunt si zilele astea,in care TOTI sunt ciudati.
Am fost cu metroul acum cateva zile, intr-adevar,spre o zona mai putin zen a Bruxelles-ului.Fara alte comentarii,o sa va povestesc putin despre oamenii care erau in jurul meu.
In stanga mea,lipit de mine,LIPIT,era un domn care profita de curbele lejere ale metroului sa se lipeasca de mana mea si apoi sa imi zambeasca timid,cu zambetul ala de incepe conversatii.Cand metroul nu se unduia,el se uita oricum la mine poate poate ma intorc un pic spre el si are ocazia sa zica ceva,orice.Nu s-a intamplat.
In dreapta mea era o doamna,si zic doamna doar pentru ca sunt bine crescuta,caci personajul in cauza era o femeie de varsta a doua cu profilul clasic de vanzatoare la taraba,sa zicem de cartofi(pe care ii prasea ea insasi) cu niste maini de tractorist,sanatoase,care cu siguranta cunoscusera munca fizica.Pana aici,nimic rau,evident. Doar ca "doamna" se incapatana, in ciuda mainilor sale barbatesti,sa isi poarte unghiile lungi,astfel incat totul avea un aspect foaarte ciudat. Patul unghial era mic,iar unghiile mari, intr-o forma aerodinamica si urateee...dar urateee...Bad.
In fata mea statea un posibil kamikaze,ce isi completa profilul citind dintr-o carticica ce semana cu un Coran.Era tare suspect,omuletul,si privea peste tot in jur,cartea fiind mai mult un apanaj. M-am uitat cu atentie dupa vesta cu bombe sau macar o sacosa dubioasa,ceva,dar, cu toata setea mea de senzational,nu am depistat nimic.
Langa el,mama si - mi-a luat ceva sa identific-fiu.M-am hotarat greu,pentru ca baiatul,care avea undeva in jur de 10 ani,avea niste cosite de rastafarian mai ceva ca Bob Marley. Si era frumusel foc,asa ca in mod automat am presupus ca e fata.Doar o analiza atenta m-a ajutat sa elucidez cazul si sa il privesc pe baietel si cu mai mult interes,iar pe mama lui cu o curiozitate de mama de baiat.:) Mama lui avea cercel in nas,bratara la picior si as paria si pe un tatuaj,dar nu se vedea nimic.Deci nimic neobisnuit in familia lor.
Langa "doamna" cu manichiura de Gremlins statea un betivan care duhnea a alcool ieftin de la o posta si care privea pierdut in departare.Cat putea el de departe,si cat putea el sa priveasca.
In picioare,langa usa, un tanar pe care eu initial l-am considerat Emo. Era inalt,slab,cu o freza emo..nista..:), cu un breton mare intr-o parte,care ii acoperea in intregime ochiul drept, vopsit brunet, imbracat tot in negru, cu blugi skinny, bocanci si jampiere,o geaca de piele si..o poseta neagra si mare.De femeie.In urechi avea casti si in mana o carte.Iar pe unghii..oja rosie.Pe toate unghiile,care era cam cat alea mele la lungime.Inainte sa le tai. Deci nu era Emo,era gay.Cu situatie,ca toate hainele erau de firma,iar el,per total,foarte ingrijit.
Ei..cireasa de pe tort,insa...un cersetor care trecea de la un capat la altul al metroului cu o palarie in mana si o poveste pe buze, zabovind pe ici,pe colo,dupa cativa euro. Avea un barba nerasa, o haina murdara,dar nu rupta, niste pantaloni cu vreo doua numere mai mari,murdari si ei,siii...pantofi din piele intoarsa noi nouti.:D Mai mai sa ma pufneasca rasul cand i-am vazut.Erau niste super pantofi(sunt vreo 60 de euro), negri,fara nicio urma pe ei,parca scosi din cutie inainte sa urce in metrou.
Pai daca nici asta nu e viata de cersetor,eu nu stiu ce sa mai zic..:)
Da,si asa cu ciudatii mei.Am coborat zambind,cu gandul ca numai intr-un oras mare se pot intampla toate astea,multumita ca am un blog,sa pot sa povestesc si altora.:) Poftiti,va rog!
Ei,si mai sunt si zilele astea,in care TOTI sunt ciudati.
Am fost cu metroul acum cateva zile, intr-adevar,spre o zona mai putin zen a Bruxelles-ului.Fara alte comentarii,o sa va povestesc putin despre oamenii care erau in jurul meu.
In stanga mea,lipit de mine,LIPIT,era un domn care profita de curbele lejere ale metroului sa se lipeasca de mana mea si apoi sa imi zambeasca timid,cu zambetul ala de incepe conversatii.Cand metroul nu se unduia,el se uita oricum la mine poate poate ma intorc un pic spre el si are ocazia sa zica ceva,orice.Nu s-a intamplat.
In dreapta mea era o doamna,si zic doamna doar pentru ca sunt bine crescuta,caci personajul in cauza era o femeie de varsta a doua cu profilul clasic de vanzatoare la taraba,sa zicem de cartofi(pe care ii prasea ea insasi) cu niste maini de tractorist,sanatoase,care cu siguranta cunoscusera munca fizica.Pana aici,nimic rau,evident. Doar ca "doamna" se incapatana, in ciuda mainilor sale barbatesti,sa isi poarte unghiile lungi,astfel incat totul avea un aspect foaarte ciudat. Patul unghial era mic,iar unghiile mari, intr-o forma aerodinamica si urateee...dar urateee...Bad.
In fata mea statea un posibil kamikaze,ce isi completa profilul citind dintr-o carticica ce semana cu un Coran.Era tare suspect,omuletul,si privea peste tot in jur,cartea fiind mai mult un apanaj. M-am uitat cu atentie dupa vesta cu bombe sau macar o sacosa dubioasa,ceva,dar, cu toata setea mea de senzational,nu am depistat nimic.
Langa el,mama si - mi-a luat ceva sa identific-fiu.M-am hotarat greu,pentru ca baiatul,care avea undeva in jur de 10 ani,avea niste cosite de rastafarian mai ceva ca Bob Marley. Si era frumusel foc,asa ca in mod automat am presupus ca e fata.Doar o analiza atenta m-a ajutat sa elucidez cazul si sa il privesc pe baietel si cu mai mult interes,iar pe mama lui cu o curiozitate de mama de baiat.:) Mama lui avea cercel in nas,bratara la picior si as paria si pe un tatuaj,dar nu se vedea nimic.Deci nimic neobisnuit in familia lor.
Langa "doamna" cu manichiura de Gremlins statea un betivan care duhnea a alcool ieftin de la o posta si care privea pierdut in departare.Cat putea el de departe,si cat putea el sa priveasca.
In picioare,langa usa, un tanar pe care eu initial l-am considerat Emo. Era inalt,slab,cu o freza emo..nista..:), cu un breton mare intr-o parte,care ii acoperea in intregime ochiul drept, vopsit brunet, imbracat tot in negru, cu blugi skinny, bocanci si jampiere,o geaca de piele si..o poseta neagra si mare.De femeie.In urechi avea casti si in mana o carte.Iar pe unghii..oja rosie.Pe toate unghiile,care era cam cat alea mele la lungime.Inainte sa le tai. Deci nu era Emo,era gay.Cu situatie,ca toate hainele erau de firma,iar el,per total,foarte ingrijit.
Ei..cireasa de pe tort,insa...un cersetor care trecea de la un capat la altul al metroului cu o palarie in mana si o poveste pe buze, zabovind pe ici,pe colo,dupa cativa euro. Avea un barba nerasa, o haina murdara,dar nu rupta, niste pantaloni cu vreo doua numere mai mari,murdari si ei,siii...pantofi din piele intoarsa noi nouti.:D Mai mai sa ma pufneasca rasul cand i-am vazut.Erau niste super pantofi(sunt vreo 60 de euro), negri,fara nicio urma pe ei,parca scosi din cutie inainte sa urce in metrou.
Pai daca nici asta nu e viata de cersetor,eu nu stiu ce sa mai zic..:)
Da,si asa cu ciudatii mei.Am coborat zambind,cu gandul ca numai intr-un oras mare se pot intampla toate astea,multumita ca am un blog,sa pot sa povestesc si altora.:) Poftiti,va rog!
miercuri, 10 august 2011
Me happy.
Eu nu stiu cum s-a simtit Columb cand a descoperit America,dar pun pariu ca nu a fost mai fericit decat mine astazi dupa ce am descoperit cel mai frumos magazin din univers.Siiii, inainte de a continua, reamintesc publicului larg(celor 2 cititori fideli) ca,evident,si de data asta, totul e subiectiv.Ceea ce mie imi face placere(maaaxima) altcuiva i se poate parea foarte plictisitor.
Asadar, here I was cu cei doi baieti ai mei,plimbandu-ne prin cartier(v-am mai spus de cartierul meu frumos?:D) , mergand pe un drum pe care mai fusesem de zeci de ori, cand, ca in filmele americane, fara muzica de atentionare din fundal, o raza de soare mi-a scos in evidenta un magazin,aflat la cativa metri distanta de strada principala. Sincera sa fiu, observasem ceva acolo,dar credeam ca e vreun depozit,ceva.
Eu,care am o acuratete in privire la fel ca si cartita, m-a zgait un pic sa vad despre ce e vorba,si,crezand ca e un magazin de mobila cel mult,zic hai sa intram si noi nitelus, sa mai dam drumul la niste fantezii(eu mai mult) despre ziua in care..stiti voi..o sa avem si noi casa si curte.
Asa ca ne apropiem tiptil, intram incetisor cand POC! Ma loveste! ERA MAGAZIN SPECIAL PENTRU MINE. Si altii ca mine. Cu ORICE iti poti dori pentru a crea.(se conjuga ca si a lucra :D).Margele,margelute,margelisoare, panglici,panglicute,panglisoare, vopsele, foi, lanturi,cercei...raiul pe pamant,va zic!
Imi venea sa plang de bucurie.Sincer,chiar imi venea.Mi s-a facut pielea gainii,pentru ca efectiv erau acolo si raspunsuri la intrebari pe care nu le pusesem inca.Ceva de vis.
Bineinteles ca am mangaiat toate margelutele,toti fluturasii si toate inimioarele intalnite,pana cand cei doi baieti(bine) care ma acompaniau au inceput sa isi piarda rabdarea,si a trebuit sa grabesc pasul.Si atunci,POC 2! Ma loveste iar! Intr-o camera anume,erau numai din astea de bucatarit!WHAAAT? mestesugarit SI bucatarit?Nu va mai descriu ce era si acolo!Nebunie curata!
Imi venea sa ies sa aduc oameni de pe strada sa vada si ei toate minunatiile alea,pentru ca mi se parea aproape nedrept ca doar eu sa ma bucur.
Of!Ce sa va mai zic, nu am luat nimic azi, pentru ca evident imi trebuie o zi sa ma calmez si sa imi fac un plan,ca nu sunt pregatita psihic pentru o confruntare directa cu produsele.Mi-e ca daca intru pana nu sunt chilled imi donez vreun rinichi,vreun plaman,ceva,pe acolo(nu direct in magazin,pe piata neagra,online,de pe mobil:D.Nuuu..nu e asta planul meu,ce-aveti?!?Era doar o exagerare!:D)Dar ce am reusit astazi a fost sa ma umplu de bucurie pana a facut Ding Ding Ding,ca nu mai era loc.
Pace in lume!
Asadar, here I was cu cei doi baieti ai mei,plimbandu-ne prin cartier(v-am mai spus de cartierul meu frumos?:D) , mergand pe un drum pe care mai fusesem de zeci de ori, cand, ca in filmele americane, fara muzica de atentionare din fundal, o raza de soare mi-a scos in evidenta un magazin,aflat la cativa metri distanta de strada principala. Sincera sa fiu, observasem ceva acolo,dar credeam ca e vreun depozit,ceva.
Eu,care am o acuratete in privire la fel ca si cartita, m-a zgait un pic sa vad despre ce e vorba,si,crezand ca e un magazin de mobila cel mult,zic hai sa intram si noi nitelus, sa mai dam drumul la niste fantezii(eu mai mult) despre ziua in care..stiti voi..o sa avem si noi casa si curte.
Asa ca ne apropiem tiptil, intram incetisor cand POC! Ma loveste! ERA MAGAZIN SPECIAL PENTRU MINE. Si altii ca mine. Cu ORICE iti poti dori pentru a crea.(se conjuga ca si a lucra :D).Margele,margelute,margelisoare, panglici,panglicute,panglisoare, vopsele, foi, lanturi,cercei...raiul pe pamant,va zic!
Imi venea sa plang de bucurie.Sincer,chiar imi venea.Mi s-a facut pielea gainii,pentru ca efectiv erau acolo si raspunsuri la intrebari pe care nu le pusesem inca.Ceva de vis.
Bineinteles ca am mangaiat toate margelutele,toti fluturasii si toate inimioarele intalnite,pana cand cei doi baieti(bine) care ma acompaniau au inceput sa isi piarda rabdarea,si a trebuit sa grabesc pasul.Si atunci,POC 2! Ma loveste iar! Intr-o camera anume,erau numai din astea de bucatarit!WHAAAT? mestesugarit SI bucatarit?Nu va mai descriu ce era si acolo!Nebunie curata!
Imi venea sa ies sa aduc oameni de pe strada sa vada si ei toate minunatiile alea,pentru ca mi se parea aproape nedrept ca doar eu sa ma bucur.
Of!Ce sa va mai zic, nu am luat nimic azi, pentru ca evident imi trebuie o zi sa ma calmez si sa imi fac un plan,ca nu sunt pregatita psihic pentru o confruntare directa cu produsele.Mi-e ca daca intru pana nu sunt chilled imi donez vreun rinichi,vreun plaman,ceva,pe acolo(nu direct in magazin,pe piata neagra,online,de pe mobil:D.Nuuu..nu e asta planul meu,ce-aveti?!?Era doar o exagerare!:D)Dar ce am reusit astazi a fost sa ma umplu de bucurie pana a facut Ding Ding Ding,ca nu mai era loc.
Pace in lume!
marți, 2 august 2011
Si asa cu luptele...
Cu toate ca de obicei tati se ocupa de partea asta, azi facea altceva si Razvan m-a rugat pe mine sa ne luptam.Da, o noua indeletnicire,pe care o incurajam cu drag, in speranta ca va fi si el mai dur someday.:D
Si el striga la mine ca un adevarat razboinic ce se credea: Lupta,mami,lupta! Eu-care in afara de sor-mea nu m-am batut cu nimeni vreodata-habar n-aveam ce trebuia sa fac.Dar incercam sa il dobor voiniceste si dadeam tot ce aveam mai bun in mine.Si dupa vreo 5 minute de lupta dreapta, in care credeam ca am dobandit si tainele luptelor,si strigam ca un voinic, Razvan imi zice: Mami, parca faci oua!
P.S. Just for the record,l-am invins la puncte,si am fost data si exemplu la tati pentru modul in care l-am luat pe sus.Pe copil,nu pe tati.
Si el striga la mine ca un adevarat razboinic ce se credea: Lupta,mami,lupta! Eu-care in afara de sor-mea nu m-am batut cu nimeni vreodata-habar n-aveam ce trebuia sa fac.Dar incercam sa il dobor voiniceste si dadeam tot ce aveam mai bun in mine.Si dupa vreo 5 minute de lupta dreapta, in care credeam ca am dobandit si tainele luptelor,si strigam ca un voinic, Razvan imi zice: Mami, parca faci oua!
P.S. Just for the record,l-am invins la puncte,si am fost data si exemplu la tati pentru modul in care l-am luat pe sus.Pe copil,nu pe tati.
miercuri, 13 iulie 2011
La multi ani,mami!
Uite ca a mai trecut un an de la ultimul post scris tie personal,mami,pentru atunci cand o sa stii sa citesti.
Maine e ziua ta,si pentru ca ne trezim devreme si plecam spre parcul de distractii,iti scriu acum,cu cateva minute inainte de miezul noptii.
Zilele astea m-am tot gandit ce as putea sa iti mai scriu,mai mult decat iti zic in fiecare zi si iti arat in fiecare minut petrecut impreuna. Din nou mi-a parut rau ca nu sunt mai talentata la vorbe,ca nu am puterea sa inventez cuvinte care sa iti arate parte din dragostea mea macar,pentru ca cele pe care le stim cu totii deja imi par fade. Si ma gandesc asa: daca nu exista cuvinte care sa poata transmita exact ce simt,poate ca e pentru ca te iubesc atat de mult cum nimeni nu a mai iubit vreodata. Si nimeni nu stie a exprima.
Esti, in continuare,cea mai mare bucurie pe care o puteam avea,si eu si tati,si cred ca stii deja din ochii nostri inlacrimati de emotie in momentele sensibile, ca ne umpli de mandrie prin tot ce faci. Stii sa citesti de ceva timp,sa scrii,faci analogii pe care noi le gasim inteligente si esti,mai presus de orice,un baiat bun.Un baiat sufletist,cuminte si atent la cei din jur. Mereu cand te strig raspunzi repede: Vin imediat! si fugi spre mine cu piciorusele tale alea mici de oriunde te-ai afla. Cand tati a zis acum cateva zile ca ii e rece ai fugit si i-ai adus tricoul,fara sa iti zica nimeni nimic,iar mie mi-ai adus azi,in bucatarie,telefonul pe care il uitasem in alta camera.Si faci totul cu zambetul pe buze.
Esti amuzant si dulce, faci cele mai dragute fetisoare si ne faci pe toti sa radem in fiecare zi. Esti un actor foarte bun, iti place sa canti,sa dansezi, sa regizezi,sa le faci pe toate,chiar si deodata,cu o energie care uneori ne ameteste complet. Alergi incontinu, incontinuu,si in casa dar mai ales cand mergem la plimbare,de zici ca ai fost tinut captiv intr-o cusca cel putin cateva luni.
Noua ni se pare ca esti si frumos :D cu pielea ta alba,cu nasucul tau perfect si gura ca o capsunica. Esti inalt pentru varsta ta,acum cateva saptamani cand te-am masurat ultima oara aveai 1,17 m si vreo 24 kg. Nu mai pot sa te tin prea mult in brate,sa stii,si mereu glumesc cu tine ca in curand o sa ma iei tu pe mine in brate.Dragutul de tine,chiar crezi asta uneori.:)
Cand esti circumspect intrebi lung "chiar?" cu o fetisoara mirata care ne topeste si ne face sa uitam ce vroiam sa zicem. Asa cum e normal,ai expresii imprumutate de la noi,dar care din gurita ta sunt adorabile.
Esti foarte precaut,si asta de cand erai bebelus, nu te arunci niciodata cu capul in fata la ceva ce nu cunosti.De mic te dadeai in vreo masinuta noua numai dupa ce stateai cateva minute deoparte sa urmaresti despre ce e vorba,eventual sa se dea alt copil inainte,nu paseai pe ceva ce ti se parea nesigur decat dupa ce verificai. Si acum esti la fel.Cand am fost pentru prima oara la locul tau de joaca preferat aici,in Belgia,pana sa te dai pe sfoara ai stat vreo 5-10 minute si ai studiat-o.Dupa care ai pasit sigur pe tine si mandru nevoie mare.:) O sa iti arat poze.
Sunt multe lucruri pe care as putea sa ti le zic,mami,imi pare rau ca nu pot sa scriu tot ce faci undeva,dar timpul trece atat de repede incat...incerc sa traiesc cat pot de mult clipa.
Te iubesc mult,mult de tot, asa cum ti-am aratat mereu si cum o sa o fac si de acum incolo. Iti multumesc pentru ca esti asa cum esti,si ma rog la Dumnezeu sa ne ajute sa fim sanatosi,sa ne bucuram unii de alti multi ani de acum incolo,si,pentru ca as vrea sa inchei vesel,o sa o fac scriind un dialog pe care il avem destul de des la pranz,la ora somnului.
-Mami,hai sa faci nani!
-De ceee iaar?
-Pai..ca sa te faci mare!
-Dar eu nu vreau sa ma fac mare,ti-am spus,imi e bine asa!
Si mie imi e bine asa,iubirea mea!Si as vrea sa opresc timpul in loc macar cativa ani,sa pot sa ma bucur mai mult de tot ce imi oferi,de inocenta si dulceata ta acum,la varsta asta.
LA MULTI ANI,DRAGOSTEA MEA!
Maine e ziua ta,si pentru ca ne trezim devreme si plecam spre parcul de distractii,iti scriu acum,cu cateva minute inainte de miezul noptii.
Zilele astea m-am tot gandit ce as putea sa iti mai scriu,mai mult decat iti zic in fiecare zi si iti arat in fiecare minut petrecut impreuna. Din nou mi-a parut rau ca nu sunt mai talentata la vorbe,ca nu am puterea sa inventez cuvinte care sa iti arate parte din dragostea mea macar,pentru ca cele pe care le stim cu totii deja imi par fade. Si ma gandesc asa: daca nu exista cuvinte care sa poata transmita exact ce simt,poate ca e pentru ca te iubesc atat de mult cum nimeni nu a mai iubit vreodata. Si nimeni nu stie a exprima.
Esti, in continuare,cea mai mare bucurie pe care o puteam avea,si eu si tati,si cred ca stii deja din ochii nostri inlacrimati de emotie in momentele sensibile, ca ne umpli de mandrie prin tot ce faci. Stii sa citesti de ceva timp,sa scrii,faci analogii pe care noi le gasim inteligente si esti,mai presus de orice,un baiat bun.Un baiat sufletist,cuminte si atent la cei din jur. Mereu cand te strig raspunzi repede: Vin imediat! si fugi spre mine cu piciorusele tale alea mici de oriunde te-ai afla. Cand tati a zis acum cateva zile ca ii e rece ai fugit si i-ai adus tricoul,fara sa iti zica nimeni nimic,iar mie mi-ai adus azi,in bucatarie,telefonul pe care il uitasem in alta camera.Si faci totul cu zambetul pe buze.
Esti amuzant si dulce, faci cele mai dragute fetisoare si ne faci pe toti sa radem in fiecare zi. Esti un actor foarte bun, iti place sa canti,sa dansezi, sa regizezi,sa le faci pe toate,chiar si deodata,cu o energie care uneori ne ameteste complet. Alergi incontinu, incontinuu,si in casa dar mai ales cand mergem la plimbare,de zici ca ai fost tinut captiv intr-o cusca cel putin cateva luni.
Noua ni se pare ca esti si frumos :D cu pielea ta alba,cu nasucul tau perfect si gura ca o capsunica. Esti inalt pentru varsta ta,acum cateva saptamani cand te-am masurat ultima oara aveai 1,17 m si vreo 24 kg. Nu mai pot sa te tin prea mult in brate,sa stii,si mereu glumesc cu tine ca in curand o sa ma iei tu pe mine in brate.Dragutul de tine,chiar crezi asta uneori.:)
Cand esti circumspect intrebi lung "chiar?" cu o fetisoara mirata care ne topeste si ne face sa uitam ce vroiam sa zicem. Asa cum e normal,ai expresii imprumutate de la noi,dar care din gurita ta sunt adorabile.
Esti foarte precaut,si asta de cand erai bebelus, nu te arunci niciodata cu capul in fata la ceva ce nu cunosti.De mic te dadeai in vreo masinuta noua numai dupa ce stateai cateva minute deoparte sa urmaresti despre ce e vorba,eventual sa se dea alt copil inainte,nu paseai pe ceva ce ti se parea nesigur decat dupa ce verificai. Si acum esti la fel.Cand am fost pentru prima oara la locul tau de joaca preferat aici,in Belgia,pana sa te dai pe sfoara ai stat vreo 5-10 minute si ai studiat-o.Dupa care ai pasit sigur pe tine si mandru nevoie mare.:) O sa iti arat poze.
Sunt multe lucruri pe care as putea sa ti le zic,mami,imi pare rau ca nu pot sa scriu tot ce faci undeva,dar timpul trece atat de repede incat...incerc sa traiesc cat pot de mult clipa.
Te iubesc mult,mult de tot, asa cum ti-am aratat mereu si cum o sa o fac si de acum incolo. Iti multumesc pentru ca esti asa cum esti,si ma rog la Dumnezeu sa ne ajute sa fim sanatosi,sa ne bucuram unii de alti multi ani de acum incolo,si,pentru ca as vrea sa inchei vesel,o sa o fac scriind un dialog pe care il avem destul de des la pranz,la ora somnului.
-Mami,hai sa faci nani!
-De ceee iaar?
-Pai..ca sa te faci mare!
-Dar eu nu vreau sa ma fac mare,ti-am spus,imi e bine asa!
Si mie imi e bine asa,iubirea mea!Si as vrea sa opresc timpul in loc macar cativa ani,sa pot sa ma bucur mai mult de tot ce imi oferi,de inocenta si dulceata ta acum,la varsta asta.
LA MULTI ANI,DRAGOSTEA MEA!
Bine ai venit pe lume!
Vreau sa ii urez bun venit pe lume Clarei,sa ii doresc sa creasca mare si frumoasa, sa fie sanatoasa si fericita alaturi de mami si de tati,care stiu sigur ca o sa o iubeasca muult,mult de tot!
Si sa o felicit pe tanara mamica,cititoarea mea fidela si prietena noastra draga,sa ii doresc o viata plina de bucurii alaturi de ceea ce de azi reprezinta cel mai frumos lucru care poate exista!
Va pupam pe toti 3 si de abia asteptam sa va intalnim in formula noua!
P.S. Doamna barza,multumim pentru inca un pachet livrat cu grija! Mai vino,mai vino!Mai citeste scrisori si adu cosulete!:)(n.r. nu,eu nu am trimis scrisoare)
Si sa o felicit pe tanara mamica,cititoarea mea fidela si prietena noastra draga,sa ii doresc o viata plina de bucurii alaturi de ceea ce de azi reprezinta cel mai frumos lucru care poate exista!
Va pupam pe toti 3 si de abia asteptam sa va intalnim in formula noua!
P.S. Doamna barza,multumim pentru inca un pachet livrat cu grija! Mai vino,mai vino!Mai citeste scrisori si adu cosulete!:)(n.r. nu,eu nu am trimis scrisoare)
luni, 11 iulie 2011
Aici,acolo...
O ambulanta mare, o ambulanta mica, o masina de politie si o masina de pompieri.Toate astea, in fata scarii noastre,acum cateva nopti.Toate pentru o batrana de..nu stiu..90 de ani,care nu se simtea bine. Aici cand chemi salvarea vin doua ambulante,o masina mare si una mica. Acum,nu stiu de ce, venise si politia si,pentru ca batrana nu putea fi transportata decat intinsa,si aici nu poti sa faci asta pe scari,pentru ca sunt inguste, au sosit si pompierii,cu un utilaj special pentru situatii de gen.
Si stateam si ne uitam la cat personal a fost implicat,si imi aduceam aminte cand am chemat ambulanta pentru Bubu,cum au venit,dupa jumatate de ora, o asistenta scarboasa si soferul,si cum au tratat-o,cum au smucit-o si cu cat sictir se uitau la ea,chiar daca eram si eu acolo si vedeam...
In fine.Belgia,asadar.
miercuri, 6 iulie 2011
So excited!
Am gasit cel mai misto magazin de produse thai.Ei il numesc magazin de produse exotice.:) Are o tona de chestii, 80% din ele habar n-am ce sunt, dar imi place mult mancarea chinezeasca,thai,japoneza,etc,si acolo e cu siguranta raspunsul la rugaciunile mele.
Azi am fost pe acolo(azi l-am si descoperit,de fapt),si doar ne-am uitat prin magazin.E micut si intesat de alge,lapte de cocos, ghimbir, mini vinete(arata ca niste prune albe), rambutan si muulte,muulte altele.Cate sosuri,cate chestii...:x... As fi deschis o sacosa imensa si mi-as fi cumparat orice,fara sa pun intrebari.:)
Dar am zis ca n-ar strica sa ma documentez un pic intai.Sa vad ce as putea face si ce mi-ar trebui neaparat.
Ca sa nu plecam cu mana goala de acolo,am cumparat niste creveti pane,in invelis din ala bestial ca la puiul chinezesc(cu amidon,ou,stuff...) si niste chestii dragute ca niste sarmale,doar ca in loc de frunza de varza e foaie din aia ca de placinta si inauntru e un amestec gustos de legume si pui. Suuuper!
Asa ca ma pun pe citit retete "exotice" :)).
Azi am fost pe acolo(azi l-am si descoperit,de fapt),si doar ne-am uitat prin magazin.E micut si intesat de alge,lapte de cocos, ghimbir, mini vinete(arata ca niste prune albe), rambutan si muulte,muulte altele.Cate sosuri,cate chestii...:x... As fi deschis o sacosa imensa si mi-as fi cumparat orice,fara sa pun intrebari.:)
Dar am zis ca n-ar strica sa ma documentez un pic intai.Sa vad ce as putea face si ce mi-ar trebui neaparat.
Ca sa nu plecam cu mana goala de acolo,am cumparat niste creveti pane,in invelis din ala bestial ca la puiul chinezesc(cu amidon,ou,stuff...) si niste chestii dragute ca niste sarmale,doar ca in loc de frunza de varza e foaie din aia ca de placinta si inauntru e un amestec gustos de legume si pui. Suuuper!
Asa ca ma pun pe citit retete "exotice" :)).
sâmbătă, 25 iunie 2011
Cam de iutub,asa.
Weekendul asta am fost in Anvers.Imi doream eu de ceva timp,dar precum ca vremea nu ne-a permis pana acum,si ne-a tot tinut in casa in zilele libere,sambata am luat avant de dimineata, un "fie ce-o fi" in brate si am plecat.
Eu de felul meu sunt mai organizatoare,asa.Si organizata.:D In dezorganizarea mea.Si cand plec undeva imi place sa imi fac o listuta cu ce se poate vizita,orele de program, pret,adresa,toate in ordine,sa nu pierdem timpul.
Evident ca imi facusem temele si pentru Anvers,asa ca am pornit catinel si am vizitat cam ce era interesant pe acolo.In afara de fabrica de diamante, ca nu ma pasioneaza.Eu sunt fata cu gusturi simple, imi plac accesoriile facute de mine.:))
In fine.Si vezi una,si vezi doua,si pe lista mea ordonata era si un pasaj din asta secret care se spune ca e rupt din rai,asa.Ca cica dupa ce intri pe o poarta secreta intri ajungi in alta lume, unde parca timpul ar fi stat in loc.O bucatica de paradis care pastreaza amintirea Anversului asa cum a fost el odata.Pai poti sa rezisti unei asemenea descrieri? Nuu...
Si aveam adresa locatiei, asa ca plini de nerabdare am introdus-o pe GPS, frematand de emotia intalnirii cu divinitatea.
GPS-ul,probabil mai emotionat decat noi, ne-a indicat o casa amarata la cateva numere distanta de numarul 16(acolo era paradisul secret). Si afara era o ploaie marunta,si noi eram obositi,si strada era aglomerata, si nu gaseam loc de parcare,dar noi nu,nu si nu! Am venit sa facem cunostinta cu o bucatica de paradis,apoi asta vom avea!
Asa ca mai facem o data rondul si cobor,hotarata sa gasesc a pied secretosul numar 16. Restul batalionului ramane in masina,pe avarii,si eu cobor sa intreb pe undeva cum as putea sa ajung acolo. Ma invart un pic prin fata unor cladiri,si vad un bar ce parea deschis si doream eu- populat. Ma apropii incet,sa vad daca e vreun ospatar amabil,dar nu era nimeni,asa ca plina de speranta imi iau avant sa intru in bar sa intreb,cand...POC!!! in toata splendoarea varstei pe care nu o arat,stiu, intru in geamul pe care nu il vazusem ametita de aburii divini pe care ii simteam aproape.
Acum..imi pare taare rau ca nu am cum sa va ilustrez ce fata aveam si ce postura in momentul impactului.Cred ca daca au avut aia de la bar norocul sa aiba vrea camera de supraveghere in apropiere o sa ii multumeasca Domnului toata viata lor pentru sansa pe care au avut-o sa lucreze in barul respectiv.
Oricum, cand m-am lipit de geam, aveam un picior ridicat,ca vroiam sa urc o treapta(care evident era in spate), capul in fata, cu partea stanga la inaintare(inca am cucui :D), mainile ridicate si ele,ca asa sunt eu expresiva cand ma deplasez,si mai mult ca sigur o expresie priceless.
Si probabil si mai amuzant a fost ca m-am comportat ca si cum nu numai ca nu s-ar fi intamplat nimic,dar as fi si aflat toate indicatiile. O mare doamna in viata,asa sunt! As putea sa fiu printesa,la cat de manierata sunt si cum fac fata situatiilor grele.:D
Vreti sa stiti finalul?In afara de,repet,cucuiul ce mi-a ramas amintire?Am gasit locul secret, paradisul pierdut,sau pastrat,uarevar. Doua case ingramadite unde daca stranutai la un geam te stergea cu batista cel de la geamul vecin, un coridor stramt in care se aflau,cand am coborat eu sa verific, inca vreo 3 turisti ce au navigat pe aceleasi pagini web ca si mine,si o liniste ciudata ca in filmele horror.Punct.
Dar altfel frumos,domne,frumos.:D
Va pup.
As fi ras chiar si eu daca nu mi-ar fi venit sa plang de durere.:D
Eu de felul meu sunt mai organizatoare,asa.Si organizata.:D In dezorganizarea mea.Si cand plec undeva imi place sa imi fac o listuta cu ce se poate vizita,orele de program, pret,adresa,toate in ordine,sa nu pierdem timpul.
Evident ca imi facusem temele si pentru Anvers,asa ca am pornit catinel si am vizitat cam ce era interesant pe acolo.In afara de fabrica de diamante, ca nu ma pasioneaza.Eu sunt fata cu gusturi simple, imi plac accesoriile facute de mine.:))
In fine.Si vezi una,si vezi doua,si pe lista mea ordonata era si un pasaj din asta secret care se spune ca e rupt din rai,asa.Ca cica dupa ce intri pe o poarta secreta intri ajungi in alta lume, unde parca timpul ar fi stat in loc.O bucatica de paradis care pastreaza amintirea Anversului asa cum a fost el odata.Pai poti sa rezisti unei asemenea descrieri? Nuu...
Si aveam adresa locatiei, asa ca plini de nerabdare am introdus-o pe GPS, frematand de emotia intalnirii cu divinitatea.
GPS-ul,probabil mai emotionat decat noi, ne-a indicat o casa amarata la cateva numere distanta de numarul 16(acolo era paradisul secret). Si afara era o ploaie marunta,si noi eram obositi,si strada era aglomerata, si nu gaseam loc de parcare,dar noi nu,nu si nu! Am venit sa facem cunostinta cu o bucatica de paradis,apoi asta vom avea!
Asa ca mai facem o data rondul si cobor,hotarata sa gasesc a pied secretosul numar 16. Restul batalionului ramane in masina,pe avarii,si eu cobor sa intreb pe undeva cum as putea sa ajung acolo. Ma invart un pic prin fata unor cladiri,si vad un bar ce parea deschis si doream eu- populat. Ma apropii incet,sa vad daca e vreun ospatar amabil,dar nu era nimeni,asa ca plina de speranta imi iau avant sa intru in bar sa intreb,cand...POC!!! in toata splendoarea varstei pe care nu o arat,stiu, intru in geamul pe care nu il vazusem ametita de aburii divini pe care ii simteam aproape.
Acum..imi pare taare rau ca nu am cum sa va ilustrez ce fata aveam si ce postura in momentul impactului.Cred ca daca au avut aia de la bar norocul sa aiba vrea camera de supraveghere in apropiere o sa ii multumeasca Domnului toata viata lor pentru sansa pe care au avut-o sa lucreze in barul respectiv.
Oricum, cand m-am lipit de geam, aveam un picior ridicat,ca vroiam sa urc o treapta(care evident era in spate), capul in fata, cu partea stanga la inaintare(inca am cucui :D), mainile ridicate si ele,ca asa sunt eu expresiva cand ma deplasez,si mai mult ca sigur o expresie priceless.
Si probabil si mai amuzant a fost ca m-am comportat ca si cum nu numai ca nu s-ar fi intamplat nimic,dar as fi si aflat toate indicatiile. O mare doamna in viata,asa sunt! As putea sa fiu printesa,la cat de manierata sunt si cum fac fata situatiilor grele.:D
Vreti sa stiti finalul?In afara de,repet,cucuiul ce mi-a ramas amintire?Am gasit locul secret, paradisul pierdut,sau pastrat,uarevar. Doua case ingramadite unde daca stranutai la un geam te stergea cu batista cel de la geamul vecin, un coridor stramt in care se aflau,cand am coborat eu sa verific, inca vreo 3 turisti ce au navigat pe aceleasi pagini web ca si mine,si o liniste ciudata ca in filmele horror.Punct.
Dar altfel frumos,domne,frumos.:D
Va pup.
As fi ras chiar si eu daca nu mi-ar fi venit sa plang de durere.:D
vineri, 24 iunie 2011
Cul
Ce misto ca sunt matura.:) Alaltaieri m-am invartit(in jurul propriei axe,fireste) foarte tare.Prima oara cu un prosop in mana,incercand sa prestez si un model in aer,ca dansatorii aia turci de pe la all inclusive-uri,si a doua oara,dupa ce am fost apostrofata ca ridic praful, am renuntat la prosop,si mi-am lasat mainile asa,stilul liber,si faceau ele model in aer.Foarte interesant.
Si m-am invartit muult,era super tare,ma intrebam de ce nu m-am gandit la asta mai demult,sa mai fac in momentele de plictiseala. Si cand m-am oprit,a fost si mai amuzant,ca se invartea si camera,saracuta.
Si dupa aia mi-a venit sa vars.Pentru ca doar ce mancasem.Si aici ajung la ideea initiala.Ce misto ca sunt matura.Ca mi-am dat seama ca data viitoare sa nu ma mai invart imediat dupa ce am mancat.Sa mai astept naibii macar juma' de ora.
Tare.
Si m-am invartit muult,era super tare,ma intrebam de ce nu m-am gandit la asta mai demult,sa mai fac in momentele de plictiseala. Si cand m-am oprit,a fost si mai amuzant,ca se invartea si camera,saracuta.
Si dupa aia mi-a venit sa vars.Pentru ca doar ce mancasem.Si aici ajung la ideea initiala.Ce misto ca sunt matura.Ca mi-am dat seama ca data viitoare sa nu ma mai invart imediat dupa ce am mancat.Sa mai astept naibii macar juma' de ora.
Tare.
vineri, 10 iunie 2011
Nenea Gucci,da' combien?
Rasfoind Cosmopolitanul mi-au sarit in ochi niste incaltari care,desi nu sunt deloc ceva ce constituie prioritate,pentru ca eu nu prea mai port tocuri,mi-au placut muult de tot. Mi-au ramas in suflet,asa cum mi se intampla foarte des cu pantofii.Sau posetele.Sau hainele.Uf.Nici accesoriile nu ma lasa rece.
In fine,erau prezentati o data la inceput, si apoi mai pe larg in pagina aia in care iti zice pretul diferitor produse in trend.
Ii vad eu a doua oara,citesc printre randuri preturile altor produse siii..cand ajung la ei,cica sunt Gucci.Not bad.Si cica pretul la cerere.:D Oare cat or fi?Cat,cat?Ma roade acum.Nici macar pretul nu pot sa il am.:))
Am poza,insa. Asa ca daca vreti sa ii vedeti,na,faceti click aici. Si daca aflati cat costa...nu..nu-mi spuneti..presupun ca e un motiv pentru care astia de la Cosmo tin secretul.:D
In fine,erau prezentati o data la inceput, si apoi mai pe larg in pagina aia in care iti zice pretul diferitor produse in trend.
Ii vad eu a doua oara,citesc printre randuri preturile altor produse siii..cand ajung la ei,cica sunt Gucci.Not bad.Si cica pretul la cerere.:D Oare cat or fi?Cat,cat?Ma roade acum.Nici macar pretul nu pot sa il am.:))
Am poza,insa. Asa ca daca vreti sa ii vedeti,na,faceti click aici. Si daca aflati cat costa...nu..nu-mi spuneti..presupun ca e un motiv pentru care astia de la Cosmo tin secretul.:D
Speculoos..best thing ever.
Carevasazica am descoperit(de parca de asta aveam eu nevoie acum,cand vreau sa mai slabesc) cel mai delicioso-minunato-orgasmico-datator lucru: aroma(caci poate fi orice produs) de speculoos. Biscuitii ii stiam si ii placeam din Romania,sunt aia de ti-i da (in cafe-cafe :D ) atunci cand iti comanzi o cafea. Ii poti inmuia in expresso sau capuccino sau whatever sii sunt deliciosi.
Dar aici,oh,AICI,in tara minunata, au orice din speculoos.Printre care si cea mai tare inghetata din univers.E atat de buna..atat de buna,incat nu numai ca eu,care nu mancam deloc inghetata, o ador,dar ma gandesc numai la ea.
Si in magazine se gaseste si pasta de speculoos, intr-un borcan ce seamana cu ala de unt de arahide,si exact asta e urmatorul lucru pe care il voi cumpara cand voi pune prima oara piciorul in supermarket. Siii..cu pasta asta de speculoos,poti face numai minunatii: tarte cu speculoos si zmeura, cheesecake cu speculoos si lamaie, briose, panna cota..orice.
Imi pare foarte rau ca nu pot aduce inghetata in tara, ca as aduce si as imparti tuturor prietenilor,pentru ca simt ca nu sunt de ajuns cuvintele mele,nu exprima indeajuns.
Asadar, daca gasiti pe undeva inghetata sau macar pasta de speculoos, nu ezitati sa cumparati, va garantez ca o sa va placa!
De la fata locului,
aceeasi eu.
Later edit: Am pus piciorul in supermarket.:D Am luat pasta de speculoos.Dementiala. Ma apuc de nebunii.:)
Dar aici,oh,AICI,in tara minunata, au orice din speculoos.Printre care si cea mai tare inghetata din univers.E atat de buna..atat de buna,incat nu numai ca eu,care nu mancam deloc inghetata, o ador,dar ma gandesc numai la ea.
Si in magazine se gaseste si pasta de speculoos, intr-un borcan ce seamana cu ala de unt de arahide,si exact asta e urmatorul lucru pe care il voi cumpara cand voi pune prima oara piciorul in supermarket. Siii..cu pasta asta de speculoos,poti face numai minunatii: tarte cu speculoos si zmeura, cheesecake cu speculoos si lamaie, briose, panna cota..orice.
Imi pare foarte rau ca nu pot aduce inghetata in tara, ca as aduce si as imparti tuturor prietenilor,pentru ca simt ca nu sunt de ajuns cuvintele mele,nu exprima indeajuns.
Asadar, daca gasiti pe undeva inghetata sau macar pasta de speculoos, nu ezitati sa cumparati, va garantez ca o sa va placa!
De la fata locului,
aceeasi eu.
Later edit: Am pus piciorul in supermarket.:D Am luat pasta de speculoos.Dementiala. Ma apuc de nebunii.:)
duminică, 5 iunie 2011
Mic dejun IKEA
O chifla mare, o felie branza topita(gen aia pt cheeseburger), unt, gem, un croissant,o ceasca de cafea,capuccino,etc(din aia care se reumple gratuit)...totul laaaa....1 euroo!
In plus, un ou fiert 35 de centi, doua felii de sunca 45 de centi.
God, I love IKEA! :D
In plus, un ou fiert 35 de centi, doua felii de sunca 45 de centi.
God, I love IKEA! :D
miercuri, 1 iunie 2011
luni, 30 mai 2011
News
Nu am mai scris in ultimile zile,si chiar ma gandeam acum,ca au fost destul de pline,poate tocmai de asta nu am mai avut timp.
Pline pentru ca m-am tot agitat sa il inscriu pe Razvan la gradinita,asta a fost,de cand am venit,stresul meu major.Am reusit,sunt foarte incantata, l-am inscris si unde am vrut eu,la una dintre cele mai mari scoli,si sper sa ii fie bine.Acum ne-am apucat de franceza,sa il si invat cate ceva pana in toamna.Sunt incantata de gradinita asta,vor face si piscina in cadrul orelor de sport,drumetii,diverse proiecte,sper sa fie frumos.I-a dat si o foaie cu necesarul pentru prima zi de cursuri,1 septembrie.:)
Asa ca m-am foarte linistit ,chiar o zi intreaga,daca nu exagerez,nu m-am mai stresat de nimic.:)A doua zi am luat-o de la capat,ca nu pot eu sa stau asa,fara griji..:)
Weekendul asta am dat o fuga in Franta,in Lille.Am ramas foarte impresionati de oras,e muult mai misto decat ne asteptam,si ma bucur pentru alegerea facuta.(cu mutatul in Belgia:D) Asta e super tare aici:nu ai ce face intr-o sambata dimineata,dai o fuga pana in Franta,sau Germania,sau Anglia..
Da..cam asta e deocamdata
De la fata locului,eu
Pline pentru ca m-am tot agitat sa il inscriu pe Razvan la gradinita,asta a fost,de cand am venit,stresul meu major.Am reusit,sunt foarte incantata, l-am inscris si unde am vrut eu,la una dintre cele mai mari scoli,si sper sa ii fie bine.Acum ne-am apucat de franceza,sa il si invat cate ceva pana in toamna.Sunt incantata de gradinita asta,vor face si piscina in cadrul orelor de sport,drumetii,diverse proiecte,sper sa fie frumos.I-a dat si o foaie cu necesarul pentru prima zi de cursuri,1 septembrie.:)
Asa ca m-am foarte linistit ,chiar o zi intreaga,daca nu exagerez,nu m-am mai stresat de nimic.:)A doua zi am luat-o de la capat,ca nu pot eu sa stau asa,fara griji..:)
Weekendul asta am dat o fuga in Franta,in Lille.Am ramas foarte impresionati de oras,e muult mai misto decat ne asteptam,si ma bucur pentru alegerea facuta.(cu mutatul in Belgia:D) Asta e super tare aici:nu ai ce face intr-o sambata dimineata,dai o fuga pana in Franta,sau Germania,sau Anglia..
Da..cam asta e deocamdata
De la fata locului,eu
marți, 24 mai 2011
Belgia,oh,Belgia!
Am ajuns intr-o tara in care toata lumea pare fericita si calma.Totul merge bine,mai incet,dar merge bine.Si de ce s-ar grabi?De ce s-ar stresa?Lucrurile se rezolva oricum,totul e bine pus la punct si agitatia nu ar rezolva nimic.
Asa ca oamenii iti zambesc pe strada, te saluta, fac tot posibilul sa te ajute,daca ii intrebi ceva, cedeaza trecerea cand tu inca te mai gandesti daca sa traversezi sau nu. Nu claxoneaza daca mai sunt 3 secunde de rosu si nu ai pornit inca, nu claxoneaza nici daca s-a facut verde si inca esti pe loc. Nu fac manevre sa treaca in fata coloanei de masini la stop, nu merg cu viteza si nu injura nervosi.Nu asculta muzica la maxim.Nu asculta manele.
Semnalizeaza intotdeauna.Conduc prudent.Fara exceptie.Cel putin la noi in cartier.Cel mai frumos cartier din Bruxelles.:)
Aici e o alta lume.V-am mai spus ca sunt si cartiere in Bruxelles care sunt mai rau-famate, unde sunt multi marocani,arabi sau romani.Acolo e altfel, e urat. E parca o alta tara.Pentru ca, normal, oamenii sfintesc locul.
Dar aici,la noi,e plin de verdeata. Parcurile sunt, v-am mai zis,paduri.Copacii sunt foarte desi si foarte inalti.Aerul e curat.Lebedele se plimba agale printre oameni.Iarba e curata,deasa si taiata periuta.Pasarile ciripesc,si asta nu doar in parc,in tot cartierul.In parc nu exista terase,mititei sau muzica data maxim.Nici macar o toneta de inghetata nu exista.Doar liniste,aer curat si ciripit de pasari.Si multa,multa verdeata.
La noi in cartier, gunoiul e sortat cuminte in trei categorii,fiecare cu o culoare distincta.In scara noastra mereu miroase frumos, deoarece doamna care face curat, doamna Lefevre, spala toata ziua pe jos si sterge toate geamurile cu solutie.E foarte draguta, de prima data cand ne-a vazut a fost foarte amabila,ne-a ajutat cu multe informatii si,dupa ce l-a intrebat pe Razvan daca ii place ciocolata,s-a dus si i-a adus o ciocolatica Milka.
O alta vecina din scara, in ziua in care ne venise mobila, dupa ce a venit sa se prezinte si ne-a sfatuit cum credea si ea mai bine, a sunat la usa noastra si ne-a adus o sticla cu apa,ca poate avem nevoie,si ne-a intrebat daca vrem niste painica,scuzandu-se ca nu are lapte,pentru Razvan.:D
Nimeni nu e mai rece cand vede ca nu suntem de prin partea locului,dimpotriva, incearca sa ajute cum poate fiecare. Vorba unei prietene, cand ii povesteam,parca ti se pare ca vor ceva de la tine,asa sunt de amabili.Ca deh..asa ne-am obisnuit,sa fim amabili doar cand vrem o favoare...
Ah!Inca ceva.La vreo 2 zile dupa ce ne-am pus cablu si internet,ne-au sunat de la firma cu care facusem contractul ca o sa treaca cineva pe la noi a doua zi,ca nu ne vede bine HD,si sa vina cineva sa rezolve.Le-a aparut lor acolo in calculator ca e ceva in neregula,si imediat au trimis doi baieti care s-au ocupat de problema.Noi nici macar nu ne dadusem seama ca avem o problema...
As putea sa scriu mult si bine despre astea..o sa mai revin cand mai apare ceva interesant de povestit.Concluzia e ca imi place,imi place,imi place place place!
Asa ca oamenii iti zambesc pe strada, te saluta, fac tot posibilul sa te ajute,daca ii intrebi ceva, cedeaza trecerea cand tu inca te mai gandesti daca sa traversezi sau nu. Nu claxoneaza daca mai sunt 3 secunde de rosu si nu ai pornit inca, nu claxoneaza nici daca s-a facut verde si inca esti pe loc. Nu fac manevre sa treaca in fata coloanei de masini la stop, nu merg cu viteza si nu injura nervosi.Nu asculta muzica la maxim.Nu asculta manele.
Semnalizeaza intotdeauna.Conduc prudent.Fara exceptie.Cel putin la noi in cartier.Cel mai frumos cartier din Bruxelles.:)
Aici e o alta lume.V-am mai spus ca sunt si cartiere in Bruxelles care sunt mai rau-famate, unde sunt multi marocani,arabi sau romani.Acolo e altfel, e urat. E parca o alta tara.Pentru ca, normal, oamenii sfintesc locul.
Dar aici,la noi,e plin de verdeata. Parcurile sunt, v-am mai zis,paduri.Copacii sunt foarte desi si foarte inalti.Aerul e curat.Lebedele se plimba agale printre oameni.Iarba e curata,deasa si taiata periuta.Pasarile ciripesc,si asta nu doar in parc,in tot cartierul.In parc nu exista terase,mititei sau muzica data maxim.Nici macar o toneta de inghetata nu exista.Doar liniste,aer curat si ciripit de pasari.Si multa,multa verdeata.
La noi in cartier, gunoiul e sortat cuminte in trei categorii,fiecare cu o culoare distincta.In scara noastra mereu miroase frumos, deoarece doamna care face curat, doamna Lefevre, spala toata ziua pe jos si sterge toate geamurile cu solutie.E foarte draguta, de prima data cand ne-a vazut a fost foarte amabila,ne-a ajutat cu multe informatii si,dupa ce l-a intrebat pe Razvan daca ii place ciocolata,s-a dus si i-a adus o ciocolatica Milka.
O alta vecina din scara, in ziua in care ne venise mobila, dupa ce a venit sa se prezinte si ne-a sfatuit cum credea si ea mai bine, a sunat la usa noastra si ne-a adus o sticla cu apa,ca poate avem nevoie,si ne-a intrebat daca vrem niste painica,scuzandu-se ca nu are lapte,pentru Razvan.:D
Nimeni nu e mai rece cand vede ca nu suntem de prin partea locului,dimpotriva, incearca sa ajute cum poate fiecare. Vorba unei prietene, cand ii povesteam,parca ti se pare ca vor ceva de la tine,asa sunt de amabili.Ca deh..asa ne-am obisnuit,sa fim amabili doar cand vrem o favoare...
Ah!Inca ceva.La vreo 2 zile dupa ce ne-am pus cablu si internet,ne-au sunat de la firma cu care facusem contractul ca o sa treaca cineva pe la noi a doua zi,ca nu ne vede bine HD,si sa vina cineva sa rezolve.Le-a aparut lor acolo in calculator ca e ceva in neregula,si imediat au trimis doi baieti care s-au ocupat de problema.Noi nici macar nu ne dadusem seama ca avem o problema...
As putea sa scriu mult si bine despre astea..o sa mai revin cand mai apare ceva interesant de povestit.Concluzia e ca imi place,imi place,imi place place place!
luni, 23 mai 2011
De pe-aici
Cateva poze din parcul de langa noi.De fapt,parc e putin spus,dat fiind ca atunci cand am fost prima oara m-am ratacit.E o padure,o data ce treci de pasunile astea inverzite,de lebede,rate,gaste,cormorani si alte rude de-ale lor.Copacii sunt imensi,desi,si de fiecare data cand ma plimb pe acolo ma simt ca la munte.Bai,cat imi place in Belgia!
joi, 19 mai 2011
Continuare
Continuarea este azi,19 mai,ca pana acum nu am mai putut posta.In fine,probleme de adaptare.:)
A doua zi,respectiv luni,cand trebuia sa ma duc sa semnez(singura,va mai amintiti), ii dau mesaj agentului, pe care deja il zapacisem anterior cu toate intrebarile si framantarile mele,si ii amintesc sa ma sune cand stie ceva sigur.
Ma suna saracul pe la 10 si ceva,sa vin chiar atunci sa semnez.Nu mai urmau sa vina si prorpeitarii,ca sunt batrani si nu sunt din Bruxelles,si le-ar fi fost mai greu sa se deplaseze,dar semnam eu si lor le trimitea dupa.In fine, imi zice printre altele ca imi trebuie acordul sotului sa semnez si in numele lui.Sotului din Romania,desigur,pe care l-am si sunat sa ii trimita fax astuia pe care deodata il apucase graba.In fine,se trimite si acordul,hai la agentie sa semnezi.ACUM.ATUNCI m-am suit in masina sa pornesc spre agentie,doar ca...nu mai aveam baterie.In emotia zilei anterioare, si deoarece masina noastra nu ne mai avertizeaza de ceva timp ca avem farurile aprinse, le uitasem asa cand venisem de la aeroport,asa ca baterie...zero.Mi-nu-nat.Incerc sa o pornesc din mers,in panta,in marsalier,bineinteles ca nu merge, era total epuizata,asa ca o las cumva in mijlocul strazii si fug spre metrou.
Ajung intr-un final la agentie,cu super emotii sa iau odata cheile pentru ca in doua zile venea si mobila care pornise luni dimineata spre Bruxelles(a ajuns miercuri la pranz)si cu gandul la masina parcata aiurea.Lasasem eu un bilet in geam prin care anuntasem decesul bateriei,dar nu aveam garantia ca asta va castiga simpatia sau mila politiei si ca va renunta la amenda sau mai rau-ridicarea masinii.
Dupa discutii interminabile intre mine si agent si telefoane intre agent si proprietari,reusesc sa iau cheile(mai mult i le-am smuls din mana,de fapt) si sa plec fericita ca lucrurile au luat-o pe un fagas bun. Acum mai ramanea sa rezolv cu masina,pentru ca luni ar fi trebuit,avand si cheile,sa ma mut in noul apartament,si nu aveam cum sa fac asta fara masina.
Ajung inapoi in cartier...what to do?what to do?Ma uit pe net de o baterie noua,imi zic gata!asta fac,ma duc sa cumpar una noua, nu de alta dar trebuia sa imi ridic si familionul de la aeroport,si ar fi fost mai elegant cu masina decat cu metroul.:) Fac poza la bateria din dotare(dotarea masinii,pentru a mea nu exista solutii asa usoare) si ma duc la cel mai apropiat service sa ii intreb pe cei de acolo de unde pot sa cumpar una noua.Ajung,ii explic precipitata domnului ca eu vreau o baterie,se uita omul la poza si imi zice ca nu e nevoie de asa ceva, trebuie doar sa vina un baiat cu mine sa mi-o reincarce.
Happy joy,happy joy, plec cu baiatul spre masina, mi-o porneste in 2 secunde, pleaca, eu o parchez decent si...opresc motorul,evident.La fel de evident ca nu imi mai porneste,ca el doar mi-o pornise,nu mi-o incarcase,asa cum nu a apucat sa imi explice,dar am dedus eu cu paru-mi blond ca soarele si mintea-mi de ne-mecanic.
Inchid masina,alerg dupa el,ii spun necazul,zambeste,isi da seama ca nu imi zisese sa nu o opresc vreo 20 de minute,se intoarce,mi-o porneste iar si imi zice sa plimb ursul pana se incarca cat de cat bateria,ca altfel nicio sanse.Ma plimb prin cartier,ambaland mai ceva ca in Fast and Furious 5,fac ture pe ici,pe colo,ma intorc,o parchez iar frumusel si mai stau in masina cu motorul pornit,ca mi-era teama sa il opresc.Stan Patitul,da.In fine, in total trece vreo juma de ora, imi fac curaj si opresc.
Nu.Nu a mai pornit.Mai moarta ca Marea Moarta.Ca Lady Di.Ca Michael Jackson.Ca toti mortii.Ma-sii.
Plec iar spre service,le explic alora tarasenia,si imi propun sa o las acolo peste noapte,sa mi-o incarce ei.Iar vine baiatul cu mine,iar mi-o porneste,iar spre service.Eu,cu toate bagajele in masina,ca trebuia sa parasesc apartamentul unde am stat cu chirie.Ei, luandu-mi cheile de la masina just like that si nedandu-mi nicio hartie la schimb,nimic.Eu,plecand,floricica,cu primisiunea ca voi reveni a doua zi.Ei,salutand,nepasatori.
Vreau sa mentionez ca am fost atat de linistita(da,bine,dupa ce m-am interesat la toata lumea pe care o stiam in Belgia daca ar putea astia sa se faca a doua zi ca nu ma cunosc),incat,la fel ca in bancul cu iepurasul si cu clatitele,spre seara mi-am zis:Fac ceva pe masina voastra(fosta noastra)!Si daca mi-o furati,ce?Macar nu mai am grija faptului ca nu porneste.
Continuarea,noi fiind in Belgia acum,si nu in Romania :D,vi-o puteti inchipui.A doua zi masina era frumusel incarcata,nu lipsea nicio clama din ea,oamenii ma asteptau politicosi sa mi-o predea,mi-au urat la fel de politicos sa nu mai uit farurile aprinse,si asta a fost tot.A!Si 22 de euro.Atat m-a costat.End of story.
A doua zi,respectiv luni,cand trebuia sa ma duc sa semnez(singura,va mai amintiti), ii dau mesaj agentului, pe care deja il zapacisem anterior cu toate intrebarile si framantarile mele,si ii amintesc sa ma sune cand stie ceva sigur.
Ma suna saracul pe la 10 si ceva,sa vin chiar atunci sa semnez.Nu mai urmau sa vina si prorpeitarii,ca sunt batrani si nu sunt din Bruxelles,si le-ar fi fost mai greu sa se deplaseze,dar semnam eu si lor le trimitea dupa.In fine, imi zice printre altele ca imi trebuie acordul sotului sa semnez si in numele lui.Sotului din Romania,desigur,pe care l-am si sunat sa ii trimita fax astuia pe care deodata il apucase graba.In fine,se trimite si acordul,hai la agentie sa semnezi.ACUM.ATUNCI m-am suit in masina sa pornesc spre agentie,doar ca...nu mai aveam baterie.In emotia zilei anterioare, si deoarece masina noastra nu ne mai avertizeaza de ceva timp ca avem farurile aprinse, le uitasem asa cand venisem de la aeroport,asa ca baterie...zero.Mi-nu-nat.Incerc sa o pornesc din mers,in panta,in marsalier,bineinteles ca nu merge, era total epuizata,asa ca o las cumva in mijlocul strazii si fug spre metrou.
Ajung intr-un final la agentie,cu super emotii sa iau odata cheile pentru ca in doua zile venea si mobila care pornise luni dimineata spre Bruxelles(a ajuns miercuri la pranz)si cu gandul la masina parcata aiurea.Lasasem eu un bilet in geam prin care anuntasem decesul bateriei,dar nu aveam garantia ca asta va castiga simpatia sau mila politiei si ca va renunta la amenda sau mai rau-ridicarea masinii.
Dupa discutii interminabile intre mine si agent si telefoane intre agent si proprietari,reusesc sa iau cheile(mai mult i le-am smuls din mana,de fapt) si sa plec fericita ca lucrurile au luat-o pe un fagas bun. Acum mai ramanea sa rezolv cu masina,pentru ca luni ar fi trebuit,avand si cheile,sa ma mut in noul apartament,si nu aveam cum sa fac asta fara masina.
Ajung inapoi in cartier...what to do?what to do?Ma uit pe net de o baterie noua,imi zic gata!asta fac,ma duc sa cumpar una noua, nu de alta dar trebuia sa imi ridic si familionul de la aeroport,si ar fi fost mai elegant cu masina decat cu metroul.:) Fac poza la bateria din dotare(dotarea masinii,pentru a mea nu exista solutii asa usoare) si ma duc la cel mai apropiat service sa ii intreb pe cei de acolo de unde pot sa cumpar una noua.Ajung,ii explic precipitata domnului ca eu vreau o baterie,se uita omul la poza si imi zice ca nu e nevoie de asa ceva, trebuie doar sa vina un baiat cu mine sa mi-o reincarce.
Happy joy,happy joy, plec cu baiatul spre masina, mi-o porneste in 2 secunde, pleaca, eu o parchez decent si...opresc motorul,evident.La fel de evident ca nu imi mai porneste,ca el doar mi-o pornise,nu mi-o incarcase,asa cum nu a apucat sa imi explice,dar am dedus eu cu paru-mi blond ca soarele si mintea-mi de ne-mecanic.
Inchid masina,alerg dupa el,ii spun necazul,zambeste,isi da seama ca nu imi zisese sa nu o opresc vreo 20 de minute,se intoarce,mi-o porneste iar si imi zice sa plimb ursul pana se incarca cat de cat bateria,ca altfel nicio sanse.Ma plimb prin cartier,ambaland mai ceva ca in Fast and Furious 5,fac ture pe ici,pe colo,ma intorc,o parchez iar frumusel si mai stau in masina cu motorul pornit,ca mi-era teama sa il opresc.Stan Patitul,da.In fine, in total trece vreo juma de ora, imi fac curaj si opresc.
Nu.Nu a mai pornit.Mai moarta ca Marea Moarta.Ca Lady Di.Ca Michael Jackson.Ca toti mortii.Ma-sii.
Plec iar spre service,le explic alora tarasenia,si imi propun sa o las acolo peste noapte,sa mi-o incarce ei.Iar vine baiatul cu mine,iar mi-o porneste,iar spre service.Eu,cu toate bagajele in masina,ca trebuia sa parasesc apartamentul unde am stat cu chirie.Ei, luandu-mi cheile de la masina just like that si nedandu-mi nicio hartie la schimb,nimic.Eu,plecand,floricica,cu primisiunea ca voi reveni a doua zi.Ei,salutand,nepasatori.
Vreau sa mentionez ca am fost atat de linistita(da,bine,dupa ce m-am interesat la toata lumea pe care o stiam in Belgia daca ar putea astia sa se faca a doua zi ca nu ma cunosc),incat,la fel ca in bancul cu iepurasul si cu clatitele,spre seara mi-am zis:Fac ceva pe masina voastra(fosta noastra)!Si daca mi-o furati,ce?Macar nu mai am grija faptului ca nu porneste.
Continuarea,noi fiind in Belgia acum,si nu in Romania :D,vi-o puteti inchipui.A doua zi masina era frumusel incarcata,nu lipsea nicio clama din ea,oamenii ma asteptau politicosi sa mi-o predea,mi-au urat la fel de politicos sa nu mai uit farurile aprinse,si asta a fost tot.A!Si 22 de euro.Atat m-a costat.End of story.
pai...
..sa va zic? hai sa va zic...au trecut cat?..10 zile, si as putea sa scriu zeci de pagini. Bine,imi cam place si vorbulita,dar asta e alta Marie...
Pai..un tren in continua miscare,asta a fost viata mea pana acum.Iar de cand am ajuns in Belgia, trenul asta era sa deraieze, a rulat cu viteza maxima, s-a oprit brusc, a pornit iar in tromba...si continua...
Am venit aici sa cautam cazare,da?Asta stiti.Sau aflati acum.Eu si consortul, doua suflete ratacite in marea de suflete belgiene ratacite. La noi,stiti cum e cu inchiriatul unui apartament:il vezi,iti place,bati palma.Platesti si te poti muta in aceeasi zi.Eheee...asta e basm aici.Aici totul merge inceeet,caaalm,greeuu..In prima zi nu am vazut nimic care sa ne placa.Eu eram disperata.Mi se parea ca nu o sa gasesc nicicum casa aia la care sa am tresarirea. Ca da,eu sunt cu tresariri,cu astea. Daca nu simt,mai greu sa ma decid asupra a ceva.Si nu tresarisem la nimic.Nasol.Day 1-dezastru.
Apoi,a doua zi,am inceput sa vedem cate ceva dragut.Ca atare,sa imi vina inima in dinti.dar tot fara tresariri,ceea ce m-a dus cu gandul ca poate in Belgia trebuie sa ma bazez pe altele,nu pe instinct.Day 2 alors-better.
Eh..si vine ea Day 3,cu mega ultra super uber tresarirea secolului.Gasim un apartament,intr-o super zona, la un super pret,cu super imbunatatiri.Era ca si cum Zeul Tresaririlor si Arhitectul Divin planuisera sa imi faca o surpriza.Si ne scosesera apartamentul asta in cale. Si era unul la..agenti/Si mandru-n toate cele...
Bineinteles ca nu ne-a luat mult si i-am zis agentei ca e stop al nostru.Minunat,hai sa mergeti sa la agentie sa incepem pregatirile! Si spre agentie porniram,unde incepu dezastrul. ca sa inchiriem, si aici citez din amabila de la agentie(plin fie frigiderul ei) ne trebuie statul de plata pe ultimile 3 luni.
pai..care ultimile 3 luni,ca doar ce sosiram,si vrem sa incepem sa muncim.ca sa facem asta, ne trebuie mai mult decat cerul liber,asadar ajungem la problema noastra,cu inchiriatul. ...pai nu pot sa va inaintez cererea de inchiriere proprietarului,pentru ca imi trebuie macar un plan contabil de la firma unde veti lucra.in fine, sa scurtez suspansul si nervii, nu s-a rezolvat.Si a avut grija sa ne zica si ca nu o sa putem inchiria altfel.(mega plin fie-ti frigiderul,sora mea alba)
Asa ca iaca si buchetul de morcovi....Acum nu se mai punea problema de fiorii simtiti la vederea apartamentului perfect,ci de cum naiba facem sa inchiriem fara fiche de pay sau planul contabil.
Imediat dupa ce vizionasem apartamentul de vis, aveam o programare la care prevazatorul meu sot a zis sa mergem,totusi,sa nu anulam.Si am fost, eu cu inima facand cerculete(inca nu aflasem ca nu il putem lua pe ala,si visam),iar el indragindu-l pe acest nou apartament in secret.:) Am retinut in linii mari,mi-a placut,dar ce sa faci cand esti indragostit de ACELA? Nu acorzi importanta CELUILALT.
In fine,vine si Day 4, mai vedem cateva,si incepem sa aplicam pentru ala,pentru ala,pentru CELALALT...Si incet incet incep sa se cearna toate si sa ramana ca optiune viabila apartamentul vazut prin cerculete de mine, indragit de norocosul sot.
Bun.Pentru ca honey trebuie sa plece duminica in scopul reintregirii familiei,l-am rugat pe agent sa faca toate formalitatile pana vineri,sa putem semna si sa fim amandoi.Acum,nu zic..bietul baiat chiar a facut tot posibilul,dar uneori universul se misca mai greu in complotul ala pentru reusita,asa ca nu s-a putut,a ramas sa semnez eu singura azi,adica luni. CU stresul de rigoare,evident.Ca raman singura.de fapt,nu singura, nu era asa rau,dar am ramas cu responsabilitatile.Nu va mai zic cum tresaream la fiecare telefon al lui Cedric(agentul nostru) de teama ca imi va zice ceva de rau si se va anula...
Duminica, domnul sot trebuia sa isi ia zborul.Nu stiu cum s-a uitat el la bilet,ca retinuse ca la 20.00 ii pleaca avionul.Si ne facusem noi planul sa nu il mai duc eu cu masina,ci sa mearga cu metroul si trenul pana la aeroport.Cu un scurt calcul,am hotarat sa plece pe la 17.30
Si cum stateam noi asa in pat pe la 17.20,el incepe,in joaca,sa isi calculeze orele de zbor,si cam ne dadea cu virgula.Zborul e de trei ore,si daca avionul ar fi plecat la 8,ar fi zburat doar o ora.Sa verificam biletul,zic! LA 17.25 realizam ca avionul DECOLEAZA la 18.05!!!!
Acum...eu stiu ca cei ce imi citesc blogul sunt oameni isteti,ca de asta imi citesc aberatiile.:D Si daca e asa, au si un pic de imaginatie.Ei bine,puneti-va TOATA imaginatia la incercare,dar cu forta,asa,si inchipuiti-va ce a fost in sufletul nostru.Apoi inmultiti cu 10!Da,cam pe-acolo.
Am sarit in masina,si pe drum,el tot zicea ca trebuie sa fie un numar la care sa suni daca e vreo problema si intarzii.Nu l-am gasit.Nu am gasit decat ca check in-ul se inchide cu 40 de minute inainte de zbor.Adica pe cand plecam noi de acasa.Am zburat,efectiv,pana la aeroport,unde am ajuns cred intr-un timp record,in vreo 20 minute.
A sarit din masina iar eu am parcat sa-l astept.:) Pentru cand il vor intoarce din drum cu zambete superioare. Nu a fost asa.V-am spus ca are noroc.:)L-au primit.Cum,nici nu stiu,nici n-am intrebat.Stiu doar ca mi-au tremurat mainile si picioarele vreo 20 de minute.DUPA ce a decolat.
SI apoi..inapoi spre casa. lucru care nu ar fi fost posibil fara GPS,evident.De fapt,nu stiu cate calatorii ar fi posibile fara GPS.Harta e asa de..passe. Nu stiu cum te ajuta harta sa iesi pe unde trebuie de pe autostrada,sau sa nimeresti una din miile de strazi dintr-un oras mare si aglomerat.
Am ajuuns acasa.Asta fiind duminica seara.Aseara. Agitata,stresata,nerabdatoare sa vina ziua de azi si sa semnez.
Eh,,dar va mai las sa mancati,sa beti,sa dormiti,si revin mai tarziu cu ce mi s-a mai intamplat.Pentru ca da, azi a fost iar o zi cu surprize.:)
va pup.
Post poooost edit.Asta am scris acum muult timp.Nu mi-a postat-o.Eh..mai bine mai tarziu decat niciodata.
Pai..un tren in continua miscare,asta a fost viata mea pana acum.Iar de cand am ajuns in Belgia, trenul asta era sa deraieze, a rulat cu viteza maxima, s-a oprit brusc, a pornit iar in tromba...si continua...
Am venit aici sa cautam cazare,da?Asta stiti.Sau aflati acum.Eu si consortul, doua suflete ratacite in marea de suflete belgiene ratacite. La noi,stiti cum e cu inchiriatul unui apartament:il vezi,iti place,bati palma.Platesti si te poti muta in aceeasi zi.Eheee...asta e basm aici.Aici totul merge inceeet,caaalm,greeuu..In prima zi nu am vazut nimic care sa ne placa.Eu eram disperata.Mi se parea ca nu o sa gasesc nicicum casa aia la care sa am tresarirea. Ca da,eu sunt cu tresariri,cu astea. Daca nu simt,mai greu sa ma decid asupra a ceva.Si nu tresarisem la nimic.Nasol.Day 1-dezastru.
Apoi,a doua zi,am inceput sa vedem cate ceva dragut.Ca atare,sa imi vina inima in dinti.dar tot fara tresariri,ceea ce m-a dus cu gandul ca poate in Belgia trebuie sa ma bazez pe altele,nu pe instinct.Day 2 alors-better.
Eh..si vine ea Day 3,cu mega ultra super uber tresarirea secolului.Gasim un apartament,intr-o super zona, la un super pret,cu super imbunatatiri.Era ca si cum Zeul Tresaririlor si Arhitectul Divin planuisera sa imi faca o surpriza.Si ne scosesera apartamentul asta in cale. Si era unul la..agenti/Si mandru-n toate cele...
Bineinteles ca nu ne-a luat mult si i-am zis agentei ca e stop al nostru.Minunat,hai sa mergeti sa la agentie sa incepem pregatirile! Si spre agentie porniram,unde incepu dezastrul. ca sa inchiriem, si aici citez din amabila de la agentie(plin fie frigiderul ei) ne trebuie statul de plata pe ultimile 3 luni.
pai..care ultimile 3 luni,ca doar ce sosiram,si vrem sa incepem sa muncim.ca sa facem asta, ne trebuie mai mult decat cerul liber,asadar ajungem la problema noastra,cu inchiriatul. ...pai nu pot sa va inaintez cererea de inchiriere proprietarului,pentru ca imi trebuie macar un plan contabil de la firma unde veti lucra.in fine, sa scurtez suspansul si nervii, nu s-a rezolvat.Si a avut grija sa ne zica si ca nu o sa putem inchiria altfel.(mega plin fie-ti frigiderul,sora mea alba)
Asa ca iaca si buchetul de morcovi....Acum nu se mai punea problema de fiorii simtiti la vederea apartamentului perfect,ci de cum naiba facem sa inchiriem fara fiche de pay sau planul contabil.
Imediat dupa ce vizionasem apartamentul de vis, aveam o programare la care prevazatorul meu sot a zis sa mergem,totusi,sa nu anulam.Si am fost, eu cu inima facand cerculete(inca nu aflasem ca nu il putem lua pe ala,si visam),iar el indragindu-l pe acest nou apartament in secret.:) Am retinut in linii mari,mi-a placut,dar ce sa faci cand esti indragostit de ACELA? Nu acorzi importanta CELUILALT.
In fine,vine si Day 4, mai vedem cateva,si incepem sa aplicam pentru ala,pentru ala,pentru CELALALT...Si incet incet incep sa se cearna toate si sa ramana ca optiune viabila apartamentul vazut prin cerculete de mine, indragit de norocosul sot.
Bun.Pentru ca honey trebuie sa plece duminica in scopul reintregirii familiei,l-am rugat pe agent sa faca toate formalitatile pana vineri,sa putem semna si sa fim amandoi.Acum,nu zic..bietul baiat chiar a facut tot posibilul,dar uneori universul se misca mai greu in complotul ala pentru reusita,asa ca nu s-a putut,a ramas sa semnez eu singura azi,adica luni. CU stresul de rigoare,evident.Ca raman singura.de fapt,nu singura, nu era asa rau,dar am ramas cu responsabilitatile.Nu va mai zic cum tresaream la fiecare telefon al lui Cedric(agentul nostru) de teama ca imi va zice ceva de rau si se va anula...
Duminica, domnul sot trebuia sa isi ia zborul.Nu stiu cum s-a uitat el la bilet,ca retinuse ca la 20.00 ii pleaca avionul.Si ne facusem noi planul sa nu il mai duc eu cu masina,ci sa mearga cu metroul si trenul pana la aeroport.Cu un scurt calcul,am hotarat sa plece pe la 17.30
Si cum stateam noi asa in pat pe la 17.20,el incepe,in joaca,sa isi calculeze orele de zbor,si cam ne dadea cu virgula.Zborul e de trei ore,si daca avionul ar fi plecat la 8,ar fi zburat doar o ora.Sa verificam biletul,zic! LA 17.25 realizam ca avionul DECOLEAZA la 18.05!!!!
Acum...eu stiu ca cei ce imi citesc blogul sunt oameni isteti,ca de asta imi citesc aberatiile.:D Si daca e asa, au si un pic de imaginatie.Ei bine,puneti-va TOATA imaginatia la incercare,dar cu forta,asa,si inchipuiti-va ce a fost in sufletul nostru.Apoi inmultiti cu 10!Da,cam pe-acolo.
Am sarit in masina,si pe drum,el tot zicea ca trebuie sa fie un numar la care sa suni daca e vreo problema si intarzii.Nu l-am gasit.Nu am gasit decat ca check in-ul se inchide cu 40 de minute inainte de zbor.Adica pe cand plecam noi de acasa.Am zburat,efectiv,pana la aeroport,unde am ajuns cred intr-un timp record,in vreo 20 minute.
A sarit din masina iar eu am parcat sa-l astept.:) Pentru cand il vor intoarce din drum cu zambete superioare. Nu a fost asa.V-am spus ca are noroc.:)L-au primit.Cum,nici nu stiu,nici n-am intrebat.Stiu doar ca mi-au tremurat mainile si picioarele vreo 20 de minute.DUPA ce a decolat.
SI apoi..inapoi spre casa. lucru care nu ar fi fost posibil fara GPS,evident.De fapt,nu stiu cate calatorii ar fi posibile fara GPS.Harta e asa de..passe. Nu stiu cum te ajuta harta sa iesi pe unde trebuie de pe autostrada,sau sa nimeresti una din miile de strazi dintr-un oras mare si aglomerat.
Am ajuuns acasa.Asta fiind duminica seara.Aseara. Agitata,stresata,nerabdatoare sa vina ziua de azi si sa semnez.
Eh,,dar va mai las sa mancati,sa beti,sa dormiti,si revin mai tarziu cu ce mi s-a mai intamplat.Pentru ca da, azi a fost iar o zi cu surprize.:)
va pup.
Post poooost edit.Asta am scris acum muult timp.Nu mi-a postat-o.Eh..mai bine mai tarziu decat niciodata.
luni, 2 mai 2011
De ieri
O faza super tare pe autostrada azi. Erau doua masini, una bulita,tractata,un SLK, si un Audi S6 imediat in urma ei. Cea bulita avea numarul I apoi un fel de emblema,ceva ce putea trece drept inima-respectiv looove- si apoi scria PEPY. :D Deci I love PEPY,ati retinut.:)
Cealalta avea numarul I love LILI 2. Eeee? How cool is that,suckers? Mai e nevoie sa zic ce nationalitate aveau mandrii posesori? Numarul masinii ce il tracta pe lovitul PEPY era de Timisoara,faceti voi calculele.
Ahhh...ce mandra sunt ca sunt romanca! Uite,ma,ai nostri ca brazii,cum se realizeaza ei worldwide...
Asa ca m-am hotarat:nu ma intorc in tara pana nu imi pun la mica si acum murdara Fabie: I looove Salam! That't the least I can do to show how proud I am!
De la fata locului,eu.
Asa se intampla mereu:cand anunt ca nu mai scriu pentru o perioada,da beletristica- n mine. In fine,azi am avut de parcurs 1100 km,asa ca nu ma plang de timp. Scriu pe telefon si cand dau de net public. Eu public,nu netul public.:)
Am plecat de doua zile si deja m-am minunat de vreo trei ori.
Am oprit la un moment dat pe autostrada sa mancam ceva si sa ne dezmortim. Am intrat in restaurant unde bineinteles ca aveau o multime de nebunii,salate,sandwichuri foarte proaspete si dulciuri fel de fel si cand am iesit sa caut toaleta,am gasit asta:
Mancarica si apa pentru caini. Asa,sa fie. In mijlocul a nimic,pe autostrada...
P.S. Nu va mai zic despre cum era la baie...
Oooh...neagra strainatate,nu?
Cealalta avea numarul I love LILI 2. Eeee? How cool is that,suckers? Mai e nevoie sa zic ce nationalitate aveau mandrii posesori? Numarul masinii ce il tracta pe lovitul PEPY era de Timisoara,faceti voi calculele.
Ahhh...ce mandra sunt ca sunt romanca! Uite,ma,ai nostri ca brazii,cum se realizeaza ei worldwide...
Asa ca m-am hotarat:nu ma intorc in tara pana nu imi pun la mica si acum murdara Fabie: I looove Salam! That't the least I can do to show how proud I am!
De la fata locului,eu.
Asa se intampla mereu:cand anunt ca nu mai scriu pentru o perioada,da beletristica- n mine. In fine,azi am avut de parcurs 1100 km,asa ca nu ma plang de timp. Scriu pe telefon si cand dau de net public. Eu public,nu netul public.:)
Am plecat de doua zile si deja m-am minunat de vreo trei ori.
Am oprit la un moment dat pe autostrada sa mancam ceva si sa ne dezmortim. Am intrat in restaurant unde bineinteles ca aveau o multime de nebunii,salate,sandwichuri foarte proaspete si dulciuri fel de fel si cand am iesit sa caut toaleta,am gasit asta:
Mancarica si apa pentru caini. Asa,sa fie. In mijlocul a nimic,pe autostrada...
P.S. Nu va mai zic despre cum era la baie...
Oooh...neagra strainatate,nu?
sâmbătă, 30 aprilie 2011
Imediat dupa
Ca si cum cineva mi-a smuls o parte din suflet si m-a lasat pustiita,asa m-am simtit. Totul a fost perfect pana in ziua plecarii,am fost suspect de linistita. Nerabdatoare, pe alocuri. Pana a venit ziua de ieri. M-am trezit cu o gheara temperata de gandurile zen conform carora EU mi-am dorit asta. Si mi-am dorit- o, si inca mi-o doresc, foarte mult. Atat de mult incat,stiti voi,am promis ca voi fi mai buna. Asa ca gandurile astea mi-au tinut de cald toata ziua. Minte vs. Inima: 1-0
Am avut treaba chiar toata ziua,am impachetat, strans,facut curat pana pe la 9 seara. Apoi ne-am pregatit de plecare si am inceput turul despartirilor. Ai mei primii. A fost ok, ne-am tinut tari. Ai mei nu sunt foarte plangaciosi oricum. Ne-am pupat scurt si am plecat in graba. Incarcata emotional.
Apoi Bubu. Bunicuta mea iubita. La fel,scurt, un Sa ne vedem cu bine in graba si lacrimi infranate pe ambele parti.
Ultimii pe lista,pentru ca acolo il si lasam pe Razvan, socrii. Socru-miu,sentimental prin definitie,plange de cand a aflat ca plecam. Aici a fost mai greu, mai ales ca ma desparteam si de Razvan pentru cea mai lunga perioada de pana acum:aproape doua saptamani. L-am pupat in masina aproape sufocant,incercand sa iau un pic din mirosul lui cu mine. Nu a functionat,am inceput sa plang imediat ce am plecat de la socri. De dor,de emotie,de oboseala,sa ma descarc...Minte vs. Inima: 1-1
Si toata noaptea am avut acea senzatie ciudata de care ziceam la inceput. Ca am pierdut ceva...
Dar uite ca noaptea a trecut,a iesit soarele,sentimentul de gol se intrepatrunde cu speranta,nerabdarea,gandurile pozitive.. Minte vs. Inima: 2-1. Die, bitch!
In fine.. asta e doar impresia la foarte cald de imediat dupa plecare...sunt sigura ca vor mai fi multe zile grele. Important e ca pana la urma mintea si inima sa fie impacate.
Va pup!
LE Am ajuns in Viena,rupti de oboseala.Noroc ca stam la o pensiune frumoasa,ne adaptam mai usor.
Am avut treaba chiar toata ziua,am impachetat, strans,facut curat pana pe la 9 seara. Apoi ne-am pregatit de plecare si am inceput turul despartirilor. Ai mei primii. A fost ok, ne-am tinut tari. Ai mei nu sunt foarte plangaciosi oricum. Ne-am pupat scurt si am plecat in graba. Incarcata emotional.
Apoi Bubu. Bunicuta mea iubita. La fel,scurt, un Sa ne vedem cu bine in graba si lacrimi infranate pe ambele parti.
Ultimii pe lista,pentru ca acolo il si lasam pe Razvan, socrii. Socru-miu,sentimental prin definitie,plange de cand a aflat ca plecam. Aici a fost mai greu, mai ales ca ma desparteam si de Razvan pentru cea mai lunga perioada de pana acum:aproape doua saptamani. L-am pupat in masina aproape sufocant,incercand sa iau un pic din mirosul lui cu mine. Nu a functionat,am inceput sa plang imediat ce am plecat de la socri. De dor,de emotie,de oboseala,sa ma descarc...Minte vs. Inima: 1-1
Si toata noaptea am avut acea senzatie ciudata de care ziceam la inceput. Ca am pierdut ceva...
Dar uite ca noaptea a trecut,a iesit soarele,sentimentul de gol se intrepatrunde cu speranta,nerabdarea,gandurile pozitive.. Minte vs. Inima: 2-1. Die, bitch!
In fine.. asta e doar impresia la foarte cald de imediat dupa plecare...sunt sigura ca vor mai fi multe zile grele. Important e ca pana la urma mintea si inima sa fie impacate.
Va pup!
LE Am ajuns in Viena,rupti de oboseala.Noroc ca stam la o pensiune frumoasa,ne adaptam mai usor.
joi, 28 aprilie 2011
Si a venit si ziua asta...
..adica ziua de azi care e inaintea zilei de maine cand plecam.:) Ma uit la cutiile din jurul meu si (inca) nu constientizez ca de maine incepem o noua viata.
Sunt bine,deocamdata,adica linistita, nerabdatoare chiar, sper sa ramana asa situatia.:) Imi amintesc de plecarea in Grecia,eram low cu vreo doua saptamani inainte,si am plans vreo 3-4 zile dupa. Atunci imi era foarte dor de sora-mea,si nu il aveam pe Razvan.Acum nu o sa imi mai fie dor de sor-mea.:))) Vine cu noi. Iar Razvan la fel. Deci datele problemei sunt bune.Suntem pe plus.
Anyway, o sa treaca ceva timp pana o sa scriu iar,nu stiu daca vom avea net din prima.daca reusesc sa mai "fur" va tin la curent,daca nu recuperam cand dau de tehnologie.
Si acum toata lumea un Doamne-ajuta, va rog! Sa ne auzim cu bine!
Romania,te pup!
:D
Sunt bine,deocamdata,adica linistita, nerabdatoare chiar, sper sa ramana asa situatia.:) Imi amintesc de plecarea in Grecia,eram low cu vreo doua saptamani inainte,si am plans vreo 3-4 zile dupa. Atunci imi era foarte dor de sora-mea,si nu il aveam pe Razvan.Acum nu o sa imi mai fie dor de sor-mea.:))) Vine cu noi. Iar Razvan la fel. Deci datele problemei sunt bune.Suntem pe plus.
Anyway, o sa treaca ceva timp pana o sa scriu iar,nu stiu daca vom avea net din prima.daca reusesc sa mai "fur" va tin la curent,daca nu recuperam cand dau de tehnologie.
Si acum toata lumea un Doamne-ajuta, va rog! Sa ne auzim cu bine!
Romania,te pup!
:D
vineri, 8 aprilie 2011
Ce ma enerveaza...
...cand bagi pe cineva in lista de mess pentru ca ai o treaba doar atunci,si e mai usor sa comunici asa,dar dupa aia nu mai ai treaba niciodata si ramai cu ei pe cap.
Daca ii stergi din lista nu e suficient,pentru ca tu ramai in lista lor,si in continuare iti vad statusul si deci cumva participa pasiv la bucuriile/tristetile vietii tale.:D Si eu nu vreau,domne', sa stie X-ulescu ce fac eu in momentul asta.Vreau sa stie doar Y-culescu :D,adica prietena mea, sau sora mea,sau..cine vreau eu,na!
Dar am gasit solutia,sa stiti. Te dai offline forever persoanei/persoanelor respective,astfel incat nu mai au cum sa afle cand mananci, dormi sau esti suparat sau trist.:)
Doamne',cate probleme mai are omul pe pamantul asta...
Daca ii stergi din lista nu e suficient,pentru ca tu ramai in lista lor,si in continuare iti vad statusul si deci cumva participa pasiv la bucuriile/tristetile vietii tale.:D Si eu nu vreau,domne', sa stie X-ulescu ce fac eu in momentul asta.Vreau sa stie doar Y-culescu :D,adica prietena mea, sau sora mea,sau..cine vreau eu,na!
Dar am gasit solutia,sa stiti. Te dai offline forever persoanei/persoanelor respective,astfel incat nu mai au cum sa afle cand mananci, dormi sau esti suparat sau trist.:)
Doamne',cate probleme mai are omul pe pamantul asta...
miercuri, 6 aprilie 2011
Credinciosi,dar pana unde?
Unde se termina credinta si incepe..fanatismul? Sa nu zic mai urat...
Chiar daca nu sunt foarte religioasa, am modul meu de a crede in Dumnezeu si, separat de asta, incerc sa inteleg si oamenii care respecta cu strictete biserica si regulile ei.Fiecare e liber sa creada in ce vrea si are dreptul sa se exprime ca atare.
Insa nu pot intelege de ce trebuie sa transpunem credinta noastra...netarmuita in Dumnezeu,si,mai mult, in biserica, in viata celor din apropierea noastra.respectiv copiii nostri. Adica..una e sa cred intr-unul Dumnezeu,Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului...(partea asta e copiata de pe net,asa ca imi cer scuze daca nu e varianta corecta) si alta e sa imi numesc mostenitorul...Nectarie!!!
Nectarie? What the...?!? Chiar nu am cum altfel sa imi arat recunostinta?Nu mai sunt de ajuns festaniile, donatiile la biserica, pomelnicele? Rugaciunile sau simplul fapt ca incercam sa fim mai buni? De ce sa fortam si sa ii schimbam considerabil soarta copilului? Ce vina are el? De ce sa plateasca toata viata pentru neimplinirea noastra?
Mi se pare un act necugetat, stupid si nenecesar. Dumnezeu nu ne iarta pacatele mai repede sau mai usor daca ii aducem "ofrande" de genul asta. Mai bine ne-am uita in interiorul nostru,si am incerca sa fim mai puri, mai iertatori,mai cinstiti...am avea mai multe avantaje si noi, si cei din jur. Fanatismul nu ajuta prea mult de obicei.
Curand, micul Nectarie ar trebui sa inceapa deja sa studieze sa devina preot, pentru a putea fi respectat conform numelui. Pana atunci insa, va trebui sa indure glumele colegilor de scoala si faptul ca nu va putea fi alintat niciodata...
Chiar daca nu sunt foarte religioasa, am modul meu de a crede in Dumnezeu si, separat de asta, incerc sa inteleg si oamenii care respecta cu strictete biserica si regulile ei.Fiecare e liber sa creada in ce vrea si are dreptul sa se exprime ca atare.
Insa nu pot intelege de ce trebuie sa transpunem credinta noastra...netarmuita in Dumnezeu,si,mai mult, in biserica, in viata celor din apropierea noastra.respectiv copiii nostri. Adica..una e sa cred intr-unul Dumnezeu,Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului...(partea asta e copiata de pe net,asa ca imi cer scuze daca nu e varianta corecta) si alta e sa imi numesc mostenitorul...Nectarie!!!
Nectarie? What the...?!? Chiar nu am cum altfel sa imi arat recunostinta?Nu mai sunt de ajuns festaniile, donatiile la biserica, pomelnicele? Rugaciunile sau simplul fapt ca incercam sa fim mai buni? De ce sa fortam si sa ii schimbam considerabil soarta copilului? Ce vina are el? De ce sa plateasca toata viata pentru neimplinirea noastra?
Mi se pare un act necugetat, stupid si nenecesar. Dumnezeu nu ne iarta pacatele mai repede sau mai usor daca ii aducem "ofrande" de genul asta. Mai bine ne-am uita in interiorul nostru,si am incerca sa fim mai puri, mai iertatori,mai cinstiti...am avea mai multe avantaje si noi, si cei din jur. Fanatismul nu ajuta prea mult de obicei.
Curand, micul Nectarie ar trebui sa inceapa deja sa studieze sa devina preot, pentru a putea fi respectat conform numelui. Pana atunci insa, va trebui sa indure glumele colegilor de scoala si faptul ca nu va putea fi alintat niciodata...
vineri, 1 aprilie 2011
juramantul lui hipo..eu
Un evreu, foarte grabit pentru ca intarzia la o importanta intalnire de afaceri,cauta loc de parcare. Si cum nu se intrevedea nicio sansa,si el era disperat, incepe:
-Doamne, daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 50.000 dolari!
Se mai invarte prin parcare...nimic...
-Doamne, daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 100.000 dolari!
Tot nimic.
Disperat, pentru ca timpul pierdut il costa multi bani, zice:
-Doamne,daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 500.000 dolari!
Si, ca prin minune, chiar in fata lui se elibereaza un loc. Scotand capul pe geam si uitandu-se in sus, le exclama:
-Lasa, Doamne, nu mai trebuie!S-a rezolvat!
Eh...uite-asa imi doream eu foarte mult sa plecam.Ca sa putem pleca trebuia sa se rezolve cu niste acte.Si tot nu se mai rezolva, nu se mai rezolva, si, cuprinsa de febra patimasa a plecarii ce imi orbea judecata am simtit nevoia sa sacrific ceva pe altarul jertfei. Si i-am zis lui Doamne Doamne asa: "Doamne, daca ne ajuti sa plecam cu bine, cum ne dorim, promit sa devin o persoana mai buna!" :D
Si s-a rezolvat cu actele, si in curand plecam.:D Acum, ca s-o fi rezolvat cu actele ca se rezolva oricum, ca s-o fi gandit Doamne Doamne ca se merita investitia, habar n-am..stiu doar ca DUPA ce ajungem acolo trebuie sa ...fiu o persoana mai buna...
Doar ca...aici m-am cam blocat un pic..ce inseamna sa fiu o persoana mai buna? Si le-am analizat pe bucati:
- sa nu mai barfesc? Hmm...oricum cu greu noi, femeile, o numim barfa..ii zicem discutie..libera,nuu? Si de multe ori sunt prinsa in anumite discutii fara voia mea si particip..din politete,sau daca am anumite informatii vitale discutiei. Deci nu cred ca spre asta trebuie sa ma concentrez.
- sa nu mai mint? E in natura umana sa mintim, fie ca sunt doar exagerari fie ca sunt minciuni nevinovate sau uneori mai serioase. Nici aici nu pot spune ca am ce sa ofer, pentru ca minciunile mele nu sunt in niciun caz din cele importante, sau grave, ca nu sunt din fire vreun Pinocchio. Dimpotriva,poate mai degraba ar trebui sa incerc sa fiu mai diplomata, ca de multe ori ma trezesc zicand adevarul intr-o forma cam..bruta...si nu am multi fani.Deci nu, nici asta.
-sa fiu mai...miloasa? Asta nu cred ca se poate. Cel mai mare defect al meu(bine, unul din cele mai mari) este empatia. No other comments.
-sa fiu mai...hmm..ingaduitoare.Ooof..cred ca aici trebuie sa lucrez.:( Cred ca trebuie sa fiu mai toleranta si sa am mai multa rabdare cu oamenii,mai ales cu cei pe care nu ii plac. Am asa un principiu inradacinat cum ca nu are rost sa imi pierd vremea cu oameni cu care nu sunt pe aceeasi lungime de unda...Cam nasol. Deci iaca,am gasit ceva. Cred ca aici trebuie sa lucrez. Si dat fiind ca vom sta intr-o tara noua, cu oameni noi, prieteni noi, am si material didactic.:) Ar trebui sa fie usor.
Eh..mai am putin pana plec, o sa ma mai gandesc la asta.Ceva ceva trebuie sa fie, de s-a rezolvat asa, la distanta mica de juramantul meu.:D
-Doamne, daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 50.000 dolari!
Se mai invarte prin parcare...nimic...
-Doamne, daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 100.000 dolari!
Tot nimic.
Disperat, pentru ca timpul pierdut il costa multi bani, zice:
-Doamne,daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 500.000 dolari!
Si, ca prin minune, chiar in fata lui se elibereaza un loc. Scotand capul pe geam si uitandu-se in sus, le exclama:
-Lasa, Doamne, nu mai trebuie!S-a rezolvat!
Eh...uite-asa imi doream eu foarte mult sa plecam.Ca sa putem pleca trebuia sa se rezolve cu niste acte.Si tot nu se mai rezolva, nu se mai rezolva, si, cuprinsa de febra patimasa a plecarii ce imi orbea judecata am simtit nevoia sa sacrific ceva pe altarul jertfei. Si i-am zis lui Doamne Doamne asa: "Doamne, daca ne ajuti sa plecam cu bine, cum ne dorim, promit sa devin o persoana mai buna!" :D
Si s-a rezolvat cu actele, si in curand plecam.:D Acum, ca s-o fi rezolvat cu actele ca se rezolva oricum, ca s-o fi gandit Doamne Doamne ca se merita investitia, habar n-am..stiu doar ca DUPA ce ajungem acolo trebuie sa ...fiu o persoana mai buna...
Doar ca...aici m-am cam blocat un pic..ce inseamna sa fiu o persoana mai buna? Si le-am analizat pe bucati:
- sa nu mai barfesc? Hmm...oricum cu greu noi, femeile, o numim barfa..ii zicem discutie..libera,nuu? Si de multe ori sunt prinsa in anumite discutii fara voia mea si particip..din politete,sau daca am anumite informatii vitale discutiei. Deci nu cred ca spre asta trebuie sa ma concentrez.
- sa nu mai mint? E in natura umana sa mintim, fie ca sunt doar exagerari fie ca sunt minciuni nevinovate sau uneori mai serioase. Nici aici nu pot spune ca am ce sa ofer, pentru ca minciunile mele nu sunt in niciun caz din cele importante, sau grave, ca nu sunt din fire vreun Pinocchio. Dimpotriva,poate mai degraba ar trebui sa incerc sa fiu mai diplomata, ca de multe ori ma trezesc zicand adevarul intr-o forma cam..bruta...si nu am multi fani.Deci nu, nici asta.
-sa fiu mai...miloasa? Asta nu cred ca se poate. Cel mai mare defect al meu(bine, unul din cele mai mari) este empatia. No other comments.
-sa fiu mai...hmm..ingaduitoare.Ooof..cred ca aici trebuie sa lucrez.:( Cred ca trebuie sa fiu mai toleranta si sa am mai multa rabdare cu oamenii,mai ales cu cei pe care nu ii plac. Am asa un principiu inradacinat cum ca nu are rost sa imi pierd vremea cu oameni cu care nu sunt pe aceeasi lungime de unda...Cam nasol. Deci iaca,am gasit ceva. Cred ca aici trebuie sa lucrez. Si dat fiind ca vom sta intr-o tara noua, cu oameni noi, prieteni noi, am si material didactic.:) Ar trebui sa fie usor.
Eh..mai am putin pana plec, o sa ma mai gandesc la asta.Ceva ceva trebuie sa fie, de s-a rezolvat asa, la distanta mica de juramantul meu.:D
luni, 14 martie 2011
Captain Planet
Ziceam ca am o teorie despre salvarea planetei.Bine,nu e a mea, e lu' unu', Coelho, eu doar o dezvolt un pic.
Ne tot spargem in figuri ca vai, salvati planeta, sa facem tot ce putem sa o ocrotim, sa fie bine! Si baiatul asta a zis (inca) o chestie bestiala: noi nu planeta trebuie sa o salvam, ci pe noi! De bine de rau, planeta o sa ramana acolo unde e...noi o sa disparem...
Ne tot spargem in figuri ca vai, salvati planeta, sa facem tot ce putem sa o ocrotim, sa fie bine! Si baiatul asta a zis (inca) o chestie bestiala: noi nu planeta trebuie sa o salvam, ci pe noi! De bine de rau, planeta o sa ramana acolo unde e...noi o sa disparem...
joi, 10 martie 2011
Back I am...
Stii cum e:nu scrii,nu scrii,si se strang, domne', subiectele..ceva de speriat..:D
Asa ca sa va pun la curent: Primo-suntem cu un pas mai aproape de plecarea in Belgia.Domnul sot se duce saptamana viitoare acolo sa se inscrie,si in maxim doua luni sper sa plecam.
Apoi.Am fost marti seara in Fratelli, sa il vad pe Tudor.:) Intr-adevar,era 8 martie, dar fiind marti si concert Vama, credeam ca publicul va fi format in majoritate din simpatizanti Vama, respectiv oameni normali, si nu vor fi decat putini clubberi prin definitie.
Pe langa faptul ca Fratelli mi s-a parut f mic si naspa, nu cred sa fi vazut mai mult de 5 fete care sa poarte pantaloni sau fusta mai lunga de 20 cm si tocuri mai mici de 12. ABSOLUT TOATE erau cu rochii/fuste pana imediat sub fund, tocuri subtiri, machiat maxim, coafate la salon, etc. Si erau vreo 4683 de fete acolo.Toate de parca participau la preselectie la FTV. Mi s-a parut amuzant,de la un punct,sa le observ in habitatul lor natural. Hmm..de la un punct?Sau pana la un punct..:D
Oricum, clubbing sucks-for me.Fum, agitatie, fitze, tineret..:D
Mai am si o teorie despre salvarea planetei, foarte draguta si profunda,dar as baga-o in alt post,ca aici,alaturi de mini aberatiile astea doua, isi pierde valoarea stiintifica.:D Stati aproape!
Si am mai avut o revelatie azi noapte, tot in timp de citeam,dar precum ca zilele astea sunt mai ametita-la propriu-mai uit din idei,si uite asa saracesc omenirea de valori.
Asa ca sa va pun la curent: Primo-suntem cu un pas mai aproape de plecarea in Belgia.Domnul sot se duce saptamana viitoare acolo sa se inscrie,si in maxim doua luni sper sa plecam.
Apoi.Am fost marti seara in Fratelli, sa il vad pe Tudor.:) Intr-adevar,era 8 martie, dar fiind marti si concert Vama, credeam ca publicul va fi format in majoritate din simpatizanti Vama, respectiv oameni normali, si nu vor fi decat putini clubberi prin definitie.
Pe langa faptul ca Fratelli mi s-a parut f mic si naspa, nu cred sa fi vazut mai mult de 5 fete care sa poarte pantaloni sau fusta mai lunga de 20 cm si tocuri mai mici de 12. ABSOLUT TOATE erau cu rochii/fuste pana imediat sub fund, tocuri subtiri, machiat maxim, coafate la salon, etc. Si erau vreo 4683 de fete acolo.Toate de parca participau la preselectie la FTV. Mi s-a parut amuzant,de la un punct,sa le observ in habitatul lor natural. Hmm..de la un punct?Sau pana la un punct..:D
Oricum, clubbing sucks-for me.Fum, agitatie, fitze, tineret..:D
Mai am si o teorie despre salvarea planetei, foarte draguta si profunda,dar as baga-o in alt post,ca aici,alaturi de mini aberatiile astea doua, isi pierde valoarea stiintifica.:D Stati aproape!
Si am mai avut o revelatie azi noapte, tot in timp de citeam,dar precum ca zilele astea sunt mai ametita-la propriu-mai uit din idei,si uite asa saracesc omenirea de valori.
luni, 7 martie 2011
Nimic deocamdata
Stiu ca nu am mai scris.Nu am mai avut nimic vesel de spus,ca am o perioada mai..neprielnica socializarii.:) O sa revin cand ma mai linistesc putin. Fiti cuminti!
marți, 15 februarie 2011
Poveste de neuitat...
Aseara avea Razvan chef de citit povesti.Eu, de citit.El, de ascultat. Si cum e un baiat hotarat mi-a trantit Alba ca Zapada in brate si si-a ciulit urechile.
Eu mi-am luat intonatia la purtator si am inceput.Si cum vroia imparateasa un copil,si cum s-a intepat,si cum i-a comandat lu' Doamne Doamne trasaturile fizice,si cum a..murit la nastere.Doar ca in loc sa citesc :"a murit" am zis si eu ca a disparut.Sa nu il introduc in vicisitudinile vietii asa brusc.
Si a..disparut ea,si a aparut o mama vitrega, frumoasa da' ciudoasa.Care i-a pus gand rau Albei ca Zapada( Albei?!?..hmm..) si l-a trimis pe vanator sa o...sa scape de ea.Si chiar si sa scape de ea am citit repede,sa nu inteleaga copilul ca daca cineva e mai frumos decat tine tre ' sa scapi de el.Si nu numai sa scapi de el,dar sa vrei sa il omori,si sa si ceri ca dovada niscaiva organe interne,asa cum a facut ciufuta asta de mama vitrega.
Moving on..deja un sfert de poveste era modificata.In fine, vanatorului i se face mila de ea, ii da drumul, ar fi completat de minune si o hartuire sexuala toata treaba asta.Pai ce, el ii da drumul,dar nu primeste nimic in schimb? In fine,poate avea si el o fiica de aceeasi varsta.
Si fuge fata, fuge, prin hatisurile padurii,si da de casa piticilor. Patrunde prin efractie(pai nu? ca nu era nimeni acasa..) si dupa ce isi baga nasul prin toate treburile se culca.Astia(piticii) ajung acasa, o vad intinsa pe toate paturile si se hotarasc sa o pastreze.Ii propun si ea accepta.Just like that.Pai va intreb eu acum: ce educatie ii daduse ta-su, ca raposata de regina nu apucase sa o creasca? Sa se mute,asa, din prima, si nu la un necunoscut,ci la 7??? Nici nu apucase sa le retina poreclele(eu nu le stiu nici pana in ziua de azi) si ea hop era si mutata. (fac o paranteza-unde naiba a dormit dupa?ca in patuturile lor presupun ca dormeau ei? Aveau vreo canapea imensa,ceva? Ma rog..)
Asa..deci se muta, iar astia, stiind-o simpluta la minte, ii specifica sa nu deschida la nimeni. Ma-sa vitrega, care se ocupa cu magia neagra si vorbea cu oglinzile, afla ca asta mica traieste si vine sa ii faca felul.Acum, cred ca oglinda avea sistem GPS incorporat,de a lasat-o pe asta matura exact la tanc, altfel cum sa fi nimerit din prima,asa? Vine, ii strange o cingatoare, o lasa fara vlaga, fuge. Astia micii-piticii vin acasa, o salveaza, si ii reamintesc sa NU mai deschida la nimeni necunoscut.Pleaca la munca(erau un fel de mineri, saracii) si a doua zi povestea se repeta, dar cu un pieptene otravit.Iar o fraiereste baba. Deci asta mica nu numai ca era proasta,dar nu era nici prea obedienta. Iar vin piticii, iar o salveaza pe asta, de data asta mi se pare mie din tonul povestitorului ca nu cu acelasi chef.:D si ii amintesc, un pic iritati, cred(de inteles, de altfel) ca prin NIMENI se refera la nicio persoana in afara de ei, cei 7 magnifici.
Fara nicio surpriza pentru nimeni,baba revine in forta cu un truc nou si o face iar pe pretty woman.(era o vorba,se referea la altcineva,nu dam nume: frumoasa ca o zambila si proasta ca o sindrila :) ).De data asta, ca nu au mai vrut, ca nu au mai putut, piticii nu se mai baga sa o salveze pe Albuta, si o aseaza intr-un sicriu de clestar, sa o faca de rusine, probabil.Ceva de genul:asa nu!
Si, ca in toate filmele americane, vine El -printul calare pe un cal alb(nu aparuse BMW-ul pe atunci), se indragosteste pe loc de ea si hotaraste sa fie a lui pentru totdeauna.Just like that,fara sa o scoata la o cafea, fara sa o intrebe: Flori,fete sau baieti/melodii sau cantareti.Nici macar zodia nu i-o stia sa vada daca sunt compatibili.In fine..o cere piticilor, astia, usurati, o dau, si, bonus, in drum spre castel, din cauza soselelor impracticabile(uite si singurul element realist) ii sare si marul otravit din gat. Wow..nebunie, freamat, suspine..Albuta se trezeste si ii cade si ei cu tronc printul(probabil influentat si de hainele regale si de calul..mare).Si se muta si cu asta,si traiesc si fericiti pana la adanci batraneti.The end.
Acum..sa ma apuc sa scriu toate neajunsurile povestii..inutil..parte le-am sugerat mai sus, parte sunt evidente.Cert e ca mi se pare o poveste dura, prost scrisa si cu influenta negativa asupra copiilor.Ce sa invete ei de aici?Ca oamenii E rai?Ca daca esti frumos si nu te duce capul,ai pus-o,ca o sa ai dusmani care iti vor dori moartea?Ca primul sosit e primul servit?Muta-te cu el,ca vei trai fericit ?C'mon! Eu nu asta vreau sa imi invat copilul de (aproape) 5 ani...
Cred ca diseara o sa sar si peste Scufita Rosie,ca iar imi vine sa sun Protectia Copilului, sa ii reclam mama care isi trimite copilul singur prin padure...deci nu.
A!Si la toate povestile e un maare happy end.Daca ajung ei sa iasa nevatamati din burta lupului,auzi?!
Ntzz...toata lumea stie ca binili..invinge..dar nici chiar asa...
Eu mi-am luat intonatia la purtator si am inceput.Si cum vroia imparateasa un copil,si cum s-a intepat,si cum i-a comandat lu' Doamne Doamne trasaturile fizice,si cum a..murit la nastere.Doar ca in loc sa citesc :"a murit" am zis si eu ca a disparut.Sa nu il introduc in vicisitudinile vietii asa brusc.
Si a..disparut ea,si a aparut o mama vitrega, frumoasa da' ciudoasa.Care i-a pus gand rau Albei ca Zapada( Albei?!?..hmm..) si l-a trimis pe vanator sa o...sa scape de ea.Si chiar si sa scape de ea am citit repede,sa nu inteleaga copilul ca daca cineva e mai frumos decat tine tre ' sa scapi de el.Si nu numai sa scapi de el,dar sa vrei sa il omori,si sa si ceri ca dovada niscaiva organe interne,asa cum a facut ciufuta asta de mama vitrega.
Moving on..deja un sfert de poveste era modificata.In fine, vanatorului i se face mila de ea, ii da drumul, ar fi completat de minune si o hartuire sexuala toata treaba asta.Pai ce, el ii da drumul,dar nu primeste nimic in schimb? In fine,poate avea si el o fiica de aceeasi varsta.
Si fuge fata, fuge, prin hatisurile padurii,si da de casa piticilor. Patrunde prin efractie(pai nu? ca nu era nimeni acasa..) si dupa ce isi baga nasul prin toate treburile se culca.Astia(piticii) ajung acasa, o vad intinsa pe toate paturile si se hotarasc sa o pastreze.Ii propun si ea accepta.Just like that.Pai va intreb eu acum: ce educatie ii daduse ta-su, ca raposata de regina nu apucase sa o creasca? Sa se mute,asa, din prima, si nu la un necunoscut,ci la 7??? Nici nu apucase sa le retina poreclele(eu nu le stiu nici pana in ziua de azi) si ea hop era si mutata. (fac o paranteza-unde naiba a dormit dupa?ca in patuturile lor presupun ca dormeau ei? Aveau vreo canapea imensa,ceva? Ma rog..)
Asa..deci se muta, iar astia, stiind-o simpluta la minte, ii specifica sa nu deschida la nimeni. Ma-sa vitrega, care se ocupa cu magia neagra si vorbea cu oglinzile, afla ca asta mica traieste si vine sa ii faca felul.Acum, cred ca oglinda avea sistem GPS incorporat,de a lasat-o pe asta matura exact la tanc, altfel cum sa fi nimerit din prima,asa? Vine, ii strange o cingatoare, o lasa fara vlaga, fuge. Astia micii-piticii vin acasa, o salveaza, si ii reamintesc sa NU mai deschida la nimeni necunoscut.Pleaca la munca(erau un fel de mineri, saracii) si a doua zi povestea se repeta, dar cu un pieptene otravit.Iar o fraiereste baba. Deci asta mica nu numai ca era proasta,dar nu era nici prea obedienta. Iar vin piticii, iar o salveaza pe asta, de data asta mi se pare mie din tonul povestitorului ca nu cu acelasi chef.:D si ii amintesc, un pic iritati, cred(de inteles, de altfel) ca prin NIMENI se refera la nicio persoana in afara de ei, cei 7 magnifici.
Fara nicio surpriza pentru nimeni,baba revine in forta cu un truc nou si o face iar pe pretty woman.(era o vorba,se referea la altcineva,nu dam nume: frumoasa ca o zambila si proasta ca o sindrila :) ).De data asta, ca nu au mai vrut, ca nu au mai putut, piticii nu se mai baga sa o salveze pe Albuta, si o aseaza intr-un sicriu de clestar, sa o faca de rusine, probabil.Ceva de genul:asa nu!
Si, ca in toate filmele americane, vine El -printul calare pe un cal alb(nu aparuse BMW-ul pe atunci), se indragosteste pe loc de ea si hotaraste sa fie a lui pentru totdeauna.Just like that,fara sa o scoata la o cafea, fara sa o intrebe: Flori,fete sau baieti/melodii sau cantareti.Nici macar zodia nu i-o stia sa vada daca sunt compatibili.In fine..o cere piticilor, astia, usurati, o dau, si, bonus, in drum spre castel, din cauza soselelor impracticabile(uite si singurul element realist) ii sare si marul otravit din gat. Wow..nebunie, freamat, suspine..Albuta se trezeste si ii cade si ei cu tronc printul(probabil influentat si de hainele regale si de calul..mare).Si se muta si cu asta,si traiesc si fericiti pana la adanci batraneti.The end.
Acum..sa ma apuc sa scriu toate neajunsurile povestii..inutil..parte le-am sugerat mai sus, parte sunt evidente.Cert e ca mi se pare o poveste dura, prost scrisa si cu influenta negativa asupra copiilor.Ce sa invete ei de aici?Ca oamenii E rai?Ca daca esti frumos si nu te duce capul,ai pus-o,ca o sa ai dusmani care iti vor dori moartea?Ca primul sosit e primul servit?Muta-te cu el,ca vei trai fericit ?C'mon! Eu nu asta vreau sa imi invat copilul de (aproape) 5 ani...
Cred ca diseara o sa sar si peste Scufita Rosie,ca iar imi vine sa sun Protectia Copilului, sa ii reclam mama care isi trimite copilul singur prin padure...deci nu.
A!Si la toate povestile e un maare happy end.Daca ajung ei sa iasa nevatamati din burta lupului,auzi?!
Ntzz...toata lumea stie ca binili..invinge..dar nici chiar asa...
sâmbătă, 12 februarie 2011
marți, 8 februarie 2011
Depressed.And old.And depressed once again.
Carevasazica eu am meditat un baietel acum ceva timp.Mic era el,de felul lui.Abia intrase clasa I, inca nu stia sa scrie sau sa citeasca foarte bine, dar era ambitios si din proprie initiativa si putin fortat de parinti.:)Dar asta e alta poveste. L-am meditat..nu stiu..vreo 2-3 ani,cred,pana am plecat in Grecia.In timp ce il meditam, mama lui a ramas insarcinata si a nascut un alt baietel, un bebelus dragut,pe care nu am apucat sa il vad decat de cateva ori,ca am plecat.
Si ieri m-a sunat doamna mama baietilor.O surpriza,dupa atata timp,sa aud de ea.Si m-a intrebat daca m-ar interesa sa il meditez pe baiatul cel mic, pentru ca ar vrea sa inceapa pregatirea cu el la engleza.Un lucru dragut, de altfel, la care din pacate nu pot sa contribui,data fiind plecarea ce va avea loc.:)Insa mai din curiozitate,mai din amabilitate,am intrebat-o ce varsta are cel mic.Raspunsul m-a socat:7 ani!!!
-Cccum..7 ani?Nu are vreo 3,4?
-Nuu..si rade.E clasa 1.
-Mi-e frica sa intreb ce varsta are Calin..zic eu speriata,gandindu-ma ca imi spune vreo 13 ani si ma simt batrana...
-17 ani curand.
...17 ani...baietelul mic si speriat pe care il meditam eu mai deunazi.Acum fratele lui,bebelusul,are varsta lui de atunci,iar el mai are putin si se insoara.And I felt old.Very,very old.And I thought about my high school students, about their age.And I freaked out.How old am I?
Adica..eu ma simt la fel ca anul trecut,ca acum doi ani..ca mereu.Si nici oglinda nu ma mai socheaza,ca ma uit in fiecare zi la ea,m-am obisnuit cu mine. Totusi, copilasul ala e acum (aproape) barbat iar eu (aproape) batranica cu acte in regula.
Maine,poimaine,Razvan o sa faca si el 17 ani.Iar eu o sa am...43.Adica ditamai femeia.Hmm..poate ar trebui sa incetez curand sa mai ma scalambai,sa mai cant si sa mai dansez toata ziua, sa mai fac glume de gradinita..:)(asta nu stiu daca pot, inca il am public tinta pe Razvan si functioneaza:D).Si ar trebui sa ma comport ca un adult.Sau... nu? Trebuie sa ne comportam conform cu varsta pe care o simtim,sau cu varsta pe care ne-o transmite buletinul?
E greu, va zic. Greu de tot.Hai carpe diem si ne mai auzim!
Si ieri m-a sunat doamna mama baietilor.O surpriza,dupa atata timp,sa aud de ea.Si m-a intrebat daca m-ar interesa sa il meditez pe baiatul cel mic, pentru ca ar vrea sa inceapa pregatirea cu el la engleza.Un lucru dragut, de altfel, la care din pacate nu pot sa contribui,data fiind plecarea ce va avea loc.:)Insa mai din curiozitate,mai din amabilitate,am intrebat-o ce varsta are cel mic.Raspunsul m-a socat:7 ani!!!
-Cccum..7 ani?Nu are vreo 3,4?
-Nuu..si rade.E clasa 1.
-Mi-e frica sa intreb ce varsta are Calin..zic eu speriata,gandindu-ma ca imi spune vreo 13 ani si ma simt batrana...
-17 ani curand.
...17 ani...baietelul mic si speriat pe care il meditam eu mai deunazi.Acum fratele lui,bebelusul,are varsta lui de atunci,iar el mai are putin si se insoara.And I felt old.Very,very old.And I thought about my high school students, about their age.And I freaked out.How old am I?
Adica..eu ma simt la fel ca anul trecut,ca acum doi ani..ca mereu.Si nici oglinda nu ma mai socheaza,ca ma uit in fiecare zi la ea,m-am obisnuit cu mine. Totusi, copilasul ala e acum (aproape) barbat iar eu (aproape) batranica cu acte in regula.
Maine,poimaine,Razvan o sa faca si el 17 ani.Iar eu o sa am...43.Adica ditamai femeia.Hmm..poate ar trebui sa incetez curand sa mai ma scalambai,sa mai cant si sa mai dansez toata ziua, sa mai fac glume de gradinita..:)(asta nu stiu daca pot, inca il am public tinta pe Razvan si functioneaza:D).Si ar trebui sa ma comport ca un adult.Sau... nu? Trebuie sa ne comportam conform cu varsta pe care o simtim,sau cu varsta pe care ne-o transmite buletinul?
E greu, va zic. Greu de tot.Hai carpe diem si ne mai auzim!
marți, 1 februarie 2011
Va mai servesc cu ceva,doamna?
De obicei ne enerveaza angajatii ursuzi.Vanzatoarele pe care le intrebi ceva si iti raspund fie in doi peri fie ca si cum le-ai cere din buzunar. Si parca te simti si prost cateodata ca le deranjezi,chiar daca,teoretic, ele pentru aia sunt acolo,sa te ajute cu placere.(Preferatele mele sunt alea cu insigna "Azi zambesc pentru tine" care au o fatza si comportament de varza murata).
Si cand dai de o angajata draguta,care te serveste amabil si chiar incearca sa te faca sa te simti bine, fara obligatia de a cumpara ce probezi, parca simti ca esti putin mai aproape de civilizatie,de cum ar trebui sa fie.
Se pare insa ca mai e o categorie, de angajate super amabile, din cale-afara de amabile, enervant de amabile...dar sa va povestesc.
Am intrat ieri intr-un magazin de cartier sa cumpar carne. Si erau doua persoane in fata mea, doua doamne.Vanzatoarea, amabila, a intrebat-o pe prima doamna ce doreste. Habar n-am ce i-a raspuns, nici nu are importanta.Dupa ce i-a cantarit/adus ce vroia, a intrebat-o:
-Va mai servesc cu ceva,doamna?-Ton descendent,ton ascendent.Respectiv: va mai servesc cu ceva-ton descendent, doamna, ton ascendent, extrem de ascutit.Annoying.
-O bucata de..altceva..ii raspunde buna doamna.
Vanzatoarea o serveste si o intreaba iar.La fel.Aceeasi intrebare,aceeasi intonatie.
-Va mai servesc cu ceva, doamna?Tot descendent,ascendent,ascutit.Tot enervant.
Doamna care pesemne venise cu o lista intreaga de cumparaturi ii cere altceva.Vanzatoarea o serveste si..guess what?Da,da..o intreaba ACELASI LUCRU.IN ACELASI MOD.Initial am crezut ca isi bate joc .De doamna , de mine poate, de viata...:D Dar nu..asa a facut dupa fiecare produs comandat de doamna respectiva, de urmatoarea doamna,de mine..si cu siguranta de toti clientii ei din ziua respectiva si dintotdeauna.
Acum stau eu si ma gandesc, dupa ce mi-a luat jumatate de ora ieri sa-mi revin si sa imi scot din minte acel "Va mai servesc cu ceva,doamna?" implacabil.E mai bine asa, enervant de amabila, decat enervant de nepoliticoasa? Mie una, nu imi plac extremele in general.Nici prea frig, nici prea cald.Nici prea amabil, nici prea nesimtit.Nici prea mult, nici prea putin.Dar sincera sa fiu,daca ar fi sa aleg dintre doamna de ieri si orice cucoana deranja(n)ta pe care am cunoscut-o vreodata, cu mana pe inima va spun ca as alege varianta B.Macar mi-ar fi mai usor sa o confrunt.Clar.
Si cand dai de o angajata draguta,care te serveste amabil si chiar incearca sa te faca sa te simti bine, fara obligatia de a cumpara ce probezi, parca simti ca esti putin mai aproape de civilizatie,de cum ar trebui sa fie.
Se pare insa ca mai e o categorie, de angajate super amabile, din cale-afara de amabile, enervant de amabile...dar sa va povestesc.
Am intrat ieri intr-un magazin de cartier sa cumpar carne. Si erau doua persoane in fata mea, doua doamne.Vanzatoarea, amabila, a intrebat-o pe prima doamna ce doreste. Habar n-am ce i-a raspuns, nici nu are importanta.Dupa ce i-a cantarit/adus ce vroia, a intrebat-o:
-Va mai servesc cu ceva,doamna?-Ton descendent,ton ascendent.Respectiv: va mai servesc cu ceva-ton descendent, doamna, ton ascendent, extrem de ascutit.Annoying.
-O bucata de..altceva..ii raspunde buna doamna.
Vanzatoarea o serveste si o intreaba iar.La fel.Aceeasi intrebare,aceeasi intonatie.
-Va mai servesc cu ceva, doamna?Tot descendent,ascendent,ascutit.Tot enervant.
Doamna care pesemne venise cu o lista intreaga de cumparaturi ii cere altceva.Vanzatoarea o serveste si..guess what?Da,da..o intreaba ACELASI LUCRU.IN ACELASI MOD.Initial am crezut ca isi bate joc .De doamna , de mine poate, de viata...:D Dar nu..asa a facut dupa fiecare produs comandat de doamna respectiva, de urmatoarea doamna,de mine..si cu siguranta de toti clientii ei din ziua respectiva si dintotdeauna.
Acum stau eu si ma gandesc, dupa ce mi-a luat jumatate de ora ieri sa-mi revin si sa imi scot din minte acel "Va mai servesc cu ceva,doamna?" implacabil.E mai bine asa, enervant de amabila, decat enervant de nepoliticoasa? Mie una, nu imi plac extremele in general.Nici prea frig, nici prea cald.Nici prea amabil, nici prea nesimtit.Nici prea mult, nici prea putin.Dar sincera sa fiu,daca ar fi sa aleg dintre doamna de ieri si orice cucoana deranja(n)ta pe care am cunoscut-o vreodata, cu mana pe inima va spun ca as alege varianta B.Macar mi-ar fi mai usor sa o confrunt.Clar.
joi, 13 ianuarie 2011
Acum 31 de ani...
Acum 31 de ani vorbeam singur pe strada.Nu stiam sa zic decat"4,400 kg"..atat..ma intrebau toti ce este?baiat sau fata?Dar eu nu le raspundeam...repetam intruna 4 kile 400...
Era o zi friguroasa de iarna, 12 ianuarie,si o dadeam pe maica-ta cu saniuta.Ne plimbam,radeam, glumeam,cand, hop!au apucat-o durerile facerii!Fuga la spital, unde,dupa o perioada destul de lunga de travaliu,ai aparut tu.Fetita, nu baiat,cum eram convinsi noi.Convinsi de babe,de boabe,de toate semnele traditionale,ca pe atunci nu era ecograf.Asa ca nu a mai aparut niciun Bogdan,ci..tu.
Dupa ce te-ai nascut, am plecat spre casa, ma asteptau toti cu vesti.Si mergeam singur pe strada si vorbeam.4 kile 400...
Asta e povestea pe care o aud in fiecare an, de fiecare data cu alta cifra,evident, insa in rest cam la fel.Si pana sa il am pe Razvan radeam mereu de tata si de povestea asta a lui repetata mereu pe 12 ianuarie.Si nu intelegeam de ce mi-o tot zice..ce, nu retin de la un an la altul?
Si de ceva timp am un copil.Nascut pe 13 iulie 2006.Si pe 13 iulie 2007 ma trezesc spunandu-mi in gand: "anul trecut pe vremea asta.."
Si in 2008 la fel.:)Si incep sa ii zic si lui.Si uite asa,anii trec,si mereu de ziua lui imi vine sa ii povestesc despre ziua AIA.In care s-a nascut.Pentru ca e o zi speciala, ziua in care ti se naste un copil(mai ales primul,presupun, ca sora-mii nu i s-a povestit nimic despre 11 aprilie :D).Si pentru ca iti face placere sa iti amintesti de ziua in care in sfarsit iti cunosti bebelusul.
Si mai e ceva,cred,ce te face sa te legi mereu de acea zi din trecut.Iti aminteste de perioada in care erai tanar, fericit, la inceput de drum.Si da, vrei sa te reintorci, sa te legi de orice te aduce iar in starea de bine.
Asa ca nu mai rad de tata.Il las sa imi povesteasca,zambesc si ma gandesc si eu la mine peste 1 an, 10...30..in data de 13 iulie.
Era o zi friguroasa de iarna, 12 ianuarie,si o dadeam pe maica-ta cu saniuta.Ne plimbam,radeam, glumeam,cand, hop!au apucat-o durerile facerii!Fuga la spital, unde,dupa o perioada destul de lunga de travaliu,ai aparut tu.Fetita, nu baiat,cum eram convinsi noi.Convinsi de babe,de boabe,de toate semnele traditionale,ca pe atunci nu era ecograf.Asa ca nu a mai aparut niciun Bogdan,ci..tu.
Dupa ce te-ai nascut, am plecat spre casa, ma asteptau toti cu vesti.Si mergeam singur pe strada si vorbeam.4 kile 400...
Asta e povestea pe care o aud in fiecare an, de fiecare data cu alta cifra,evident, insa in rest cam la fel.Si pana sa il am pe Razvan radeam mereu de tata si de povestea asta a lui repetata mereu pe 12 ianuarie.Si nu intelegeam de ce mi-o tot zice..ce, nu retin de la un an la altul?
Si de ceva timp am un copil.Nascut pe 13 iulie 2006.Si pe 13 iulie 2007 ma trezesc spunandu-mi in gand: "anul trecut pe vremea asta.."
Si in 2008 la fel.:)Si incep sa ii zic si lui.Si uite asa,anii trec,si mereu de ziua lui imi vine sa ii povestesc despre ziua AIA.In care s-a nascut.Pentru ca e o zi speciala, ziua in care ti se naste un copil(mai ales primul,presupun, ca sora-mii nu i s-a povestit nimic despre 11 aprilie :D).Si pentru ca iti face placere sa iti amintesti de ziua in care in sfarsit iti cunosti bebelusul.
Si mai e ceva,cred,ce te face sa te legi mereu de acea zi din trecut.Iti aminteste de perioada in care erai tanar, fericit, la inceput de drum.Si da, vrei sa te reintorci, sa te legi de orice te aduce iar in starea de bine.
Asa ca nu mai rad de tata.Il las sa imi povesteasca,zambesc si ma gandesc si eu la mine peste 1 an, 10...30..in data de 13 iulie.
marți, 11 ianuarie 2011
All about me.:)
Capra-zodiac chinezesc
Reprezentantul acestui an este sincer, amabil, placut, sensibil, dar extrem de capricios. Este un mare visator si un poet prin excelenta, cu multe talente artistice si o mare creativitate. In general sfios si rezerat, nativul acestui an are uneori izbucniri de furie, devenind foarte dur. Ia decizii mereu surprinzatoare, dar corecte. Nu ii plac disputele, preferand sa stea deoparte si sa taca. Se descurca in orice situatie, oricat de greu ar fi, pentru ca se multumelte cu putin. Este foarte apreciat de cei din jur, mai ales de superiori, care il protejeaza si ii tolereaza capriciile. Este foarte legat de familie si de rude. Are o memorie excelenta, incat va tine minte datele de nastere ale tuturor cunoscutilor, pe care ii va felicita intotdeauna la timp. Este foarte pesimist, pare mereu preocupat sau ingrijorat de ceva, se descurajeaza usor, dar are puterea de a se reface, pentru ca are o buna rezistenta la efort. Este capabil de munca indelungata, dar dupa aceea are nevoie de multa odihna. Ii place sa fie generos si sa-si surprinda prietenii cu gesturi de afectiune, in slujba carora isi pune toata imaginatia. Este o gazda perfecta, face tot posibilul sa primeasca ospitalier pe toata lumea si sa le ofere tot ce poate. Are teluri mari si incearca sa le atinga, desi rareori reuseste. Este perseverent si tenace, insistent pana obtine ce vrea. Este foarte cheltuitor. E bine sa lucreze intr-un domeniu unde isi poate folosi marea creativitate, pastrandu-si independenta de miscare si expresie cat mai mult posibil.
Reprezentantul acestui an este sincer, amabil, placut, sensibil, dar extrem de capricios. Este un mare visator si un poet prin excelenta, cu multe talente artistice si o mare creativitate. In general sfios si rezerat, nativul acestui an are uneori izbucniri de furie, devenind foarte dur. Ia decizii mereu surprinzatoare, dar corecte. Nu ii plac disputele, preferand sa stea deoparte si sa taca. Se descurca in orice situatie, oricat de greu ar fi, pentru ca se multumelte cu putin. Este foarte apreciat de cei din jur, mai ales de superiori, care il protejeaza si ii tolereaza capriciile. Este foarte legat de familie si de rude. Are o memorie excelenta, incat va tine minte datele de nastere ale tuturor cunoscutilor, pe care ii va felicita intotdeauna la timp. Este foarte pesimist, pare mereu preocupat sau ingrijorat de ceva, se descurajeaza usor, dar are puterea de a se reface, pentru ca are o buna rezistenta la efort. Este capabil de munca indelungata, dar dupa aceea are nevoie de multa odihna. Ii place sa fie generos si sa-si surprinda prietenii cu gesturi de afectiune, in slujba carora isi pune toata imaginatia. Este o gazda perfecta, face tot posibilul sa primeasca ospitalier pe toata lumea si sa le ofere tot ce poate. Are teluri mari si incearca sa le atinga, desi rareori reuseste. Este perseverent si tenace, insistent pana obtine ce vrea. Este foarte cheltuitor. E bine sa lucreze intr-un domeniu unde isi poate folosi marea creativitate, pastrandu-si independenta de miscare si expresie cat mai mult posibil.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)