Maine e 1 septembrie.Prima zi de gradinita a lui Razvan aici,in Belgia. In tara a carei limba nu o vorbeste inca.Printre copii cu care nu se va putea intelege la inceput.El, care se frustreaza daca pierde un concurs de alergat in fata noastra. Ce? Par stresata? A, poate pentru ca sunt...
Imi amintesc de prima zi de gradinita din Romania,cand avea 3 ani,si cine imi citeste blogul de ceva timp stie despre ce vorbesc.:) Acum trec prin aceleasi stari,doar ca accentuate de faptul ca nu va putea intelege nimic o perioada. Toata lumea imi spune ca ei invata repede,ca in cateva luni ne va corecta la franceza, ca lor le e mult mai usor sa asimileze informatiile noi,si stiu ca e asa.Adica sper din tot sufletul.Si nu imi fac probleme ca nu va invata limba franceza. Eu un singur lucru nu vreau: sa sufere. Nu vreau sa se simta exclus, nu vreau sa nu se joace ceilalti copii cu el,nu vreau sa ii fie rau acolo.Atat.Ma bucura insa ce am observat pana acum prin parcuri,de cate ori am iesit si am avut contact cu alti copii,ca s-au inteles si fara sa vorbeasca.Si chiar si cu Luca,prietenul lui care vorbeste flamanda,la fel,se joaca frumos si se inteleg.Habar n-am cum,dar lor le iese.
Bine,pana acum am scris doar de temerile privind adaptarea lui.De alea privind adaptarea mea fara el, dupa 4 luni de stat non stop impreuna,nu mai zic nimic. Stiu ca am mai trecut o data prin asta,si am supravietuit,chiar daca am plans inca mult timp dupa ce el s-a oprit.:)Asa ca trag nadejde ca ma voi descurca si de data asta. Ca doar am ditamai 30 de anii impliniti.(Da,ma,31,ce,imi tineti contul?)
Colac peste pupaza, acum cateva minute am facut si ditamai gagaoaia de prostie. Am vrut sa il tund(cu masina) sa fie si el aranjat pentru maine ca deh..prima zi de gradi,sa faca impresie buna.
Rezultatul?Arata de parca doar ce ar fi terminat sedintele de chimioterapie,saracutul. Cu asta sigur o sa trezeasca sentimente in fata doamnei educatoare cel putin.Poate obtinem si vreo reducere de taxe,ceva.:D Of. Damn machine.Tampita.Prima si ultima oara cand fac asta.Am zis sa fac economie de 20 de euro,cat e un tuns pe aici,dar chit ca imi donez un rinichi data viitoare si duc copilul la specialist.Not so easy as it seems, I tell you.
In fine. Deci sunt stresata sa nu ii fie greu maine si de maine incolo, suparata ca l-am ciuntit(de abia astept sa privesc in urma si sa rad de ziua asta, btw) si disperata ca o sa fiu fara el aproape toata ziua incepand de acum.
In rest..toate bune!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu