marți, 8 februarie 2011

Depressed.And old.And depressed once again.

Carevasazica eu am meditat un baietel acum ceva timp.Mic era el,de felul lui.Abia intrase clasa I, inca nu stia sa scrie sau sa citeasca foarte bine, dar era ambitios si din proprie initiativa si putin fortat de parinti.:)Dar asta e alta poveste. L-am meditat..nu stiu..vreo 2-3 ani,cred,pana am plecat in Grecia.In timp ce il meditam, mama lui a ramas insarcinata si a nascut un alt baietel, un bebelus dragut,pe care nu am apucat sa il vad decat de cateva ori,ca am plecat.
Si ieri m-a sunat doamna mama baietilor.O surpriza,dupa atata timp,sa aud de ea.Si m-a intrebat daca m-ar interesa sa il meditez pe baiatul cel mic, pentru ca ar vrea sa inceapa pregatirea cu el la engleza.Un lucru dragut, de altfel, la care din pacate nu pot sa contribui,data fiind plecarea ce va avea loc.:)Insa mai din curiozitate,mai din amabilitate,am intrebat-o ce varsta are cel mic.Raspunsul m-a socat:7 ani!!!
-Cccum..7 ani?Nu are vreo 3,4?
-Nuu..si rade.E clasa 1.
-Mi-e frica sa intreb ce varsta are Calin..zic eu speriata,gandindu-ma ca imi spune vreo 13 ani si ma simt batrana...
-17 ani curand.

...17 ani...baietelul mic si speriat pe care il meditam eu mai deunazi.Acum fratele lui,bebelusul,are varsta lui de atunci,iar el mai are putin si se insoara.And I felt old.Very,very old.And I thought about my high school students, about their age.And I freaked out.How old am I?
Adica..eu ma simt la fel ca anul trecut,ca acum doi ani..ca mereu.Si nici oglinda nu ma mai socheaza,ca ma uit in fiecare zi la ea,m-am obisnuit cu mine. Totusi, copilasul ala e acum (aproape) barbat iar eu (aproape) batranica cu acte in regula.
Maine,poimaine,Razvan o sa faca si el 17 ani.Iar eu o sa am...43.Adica ditamai femeia.Hmm..poate ar trebui sa incetez curand sa mai ma scalambai,sa mai cant si sa mai dansez toata ziua, sa mai fac glume de gradinita..:)(asta nu stiu daca pot, inca il am public tinta pe Razvan si functioneaza:D).Si ar trebui sa ma comport ca un adult.Sau... nu? Trebuie sa ne comportam conform cu varsta pe care o simtim,sau cu varsta pe care ne-o transmite buletinul?
E greu, va zic. Greu de tot.Hai carpe diem si ne mai auzim!

2 comentarii:

Dili spunea...

carpe diem mama - fix asa m-am simtit intr-o situatie similarissima - fetite meditate la engleza de la 7 la 9 ani, care dupa o vreme, cica au implinit 16 ani. Le-am vazut in poze, sunt domnisoare... sau finut pe care l-am botezat cu mainile mele de adolescenta, care acum are 20 de ani :-(( Noh..... cineva=mi zicea azi sa ne uitam ce multi ani mai avem pana la pensie ca sa ne simtim altfel... hai ca functioneaza :D
Pup!

SARILLA spunea...

Da..pensie..corect..:) O sa tin minte asta..:))