Freak line

De obicei in metrou intalnesti tot felul de oameni,iar eu incerc,de multe ori,sa fac fiecaruia o poveste,in functie de starea lor de spirit,daca e vizibila,sau de haine,de comportament,etc...Si e imposibil sa nu gasesti,printre zecile de persoane ce calatoresc in acelasi timp cu tine,vreunul sau vreuna mai ciudatica.
Ei,si mai sunt si zilele astea,in care TOTI sunt ciudati.
Am fost cu metroul acum cateva zile, intr-adevar,spre o zona mai putin zen a Bruxelles-ului.Fara alte comentarii,o sa va povestesc putin despre oamenii care erau in jurul meu.
In stanga mea,lipit de mine,LIPIT,era un domn care profita de curbele lejere ale metroului sa se lipeasca de mana mea si apoi sa imi zambeasca timid,cu zambetul ala de incepe conversatii.Cand metroul nu se unduia,el se uita oricum la mine poate poate ma intorc un pic spre el si are ocazia sa zica ceva,orice.Nu s-a intamplat.
In dreapta mea era o doamna,si zic doamna doar pentru ca sunt bine crescuta,caci personajul in cauza era o femeie de varsta a doua cu profilul clasic de vanzatoare la taraba,sa zicem de cartofi(pe care ii prasea ea insasi) cu niste maini de tractorist,sanatoase,care cu siguranta cunoscusera munca fizica.Pana aici,nimic rau,evident. Doar ca "doamna" se incapatana, in ciuda mainilor sale barbatesti,sa isi poarte unghiile lungi,astfel incat totul avea un aspect foaarte ciudat. Patul unghial era mic,iar unghiile mari, intr-o forma aerodinamica si urateee...dar urateee...Bad.
In fata mea statea un posibil kamikaze,ce isi completa profilul citind dintr-o carticica ce semana cu un Coran.Era tare suspect,omuletul,si privea peste tot in jur,cartea fiind mai mult un apanaj. M-am uitat cu atentie dupa vesta cu bombe sau macar o sacosa dubioasa,ceva,dar, cu toata setea mea de senzational,nu am depistat nimic.
Langa el,mama si - mi-a luat ceva sa identific-fiu.M-am hotarat greu,pentru ca baiatul,care avea undeva in jur de 10 ani,avea niste cosite de rastafarian mai ceva ca Bob Marley. Si era frumusel foc,asa ca in mod automat am presupus ca e fata.Doar o analiza atenta m-a ajutat sa elucidez cazul si sa il privesc pe baietel si cu mai mult interes,iar pe mama lui cu o curiozitate de mama de baiat.:) Mama lui avea cercel in nas,bratara la picior si as paria si pe un tatuaj,dar nu se vedea nimic.Deci nimic neobisnuit in familia lor.
Langa "doamna" cu manichiura de Gremlins statea un betivan care duhnea a alcool ieftin de la o posta si care privea pierdut in departare.Cat putea el de departe,si cat putea el sa priveasca.
In picioare,langa usa, un tanar pe care eu initial l-am considerat Emo. Era inalt,slab,cu o freza emo..nista..:), cu un breton mare intr-o parte,care ii acoperea in intregime ochiul drept, vopsit brunet, imbracat tot in negru, cu blugi skinny, bocanci  si jampiere,o geaca de piele si..o poseta neagra si mare.De femeie.In urechi avea casti si in mana o carte.Iar pe unghii..oja rosie.Pe toate unghiile,care era cam cat alea mele la lungime.Inainte sa le tai. Deci nu era Emo,era gay.Cu situatie,ca toate hainele erau de firma,iar el,per total,foarte ingrijit.
Ei..cireasa de pe tort,insa...un cersetor care trecea de la un capat la altul al metroului cu o palarie in mana si o poveste pe buze, zabovind pe ici,pe colo,dupa cativa euro. Avea un barba nerasa, o haina murdara,dar nu rupta, niste pantaloni cu vreo doua numere mai mari,murdari si ei,siii...pantofi din piele intoarsa noi nouti.:D Mai mai sa ma pufneasca rasul cand i-am vazut.Erau niste super pantofi(sunt vreo 60 de euro), negri,fara nicio urma pe ei,parca scosi din cutie inainte sa urce in metrou.
Pai daca nici asta nu e viata de cersetor,eu nu stiu ce sa mai zic..:)
Da,si asa cu ciudatii mei.Am coborat zambind,cu gandul ca numai intr-un oras mare se pot intampla toate astea,multumita ca am un blog,sa pot sa povestesc si altora.:)  Poftiti,va rog!