Cam de iutub,asa.

Weekendul asta am fost in Anvers.Imi doream eu de ceva timp,dar precum ca vremea nu ne-a permis pana acum,si ne-a tot tinut in casa in zilele libere,sambata am luat avant de dimineata, un "fie ce-o fi" in brate si am plecat.
Eu de felul meu sunt mai organizatoare,asa.Si organizata.:D In dezorganizarea mea.Si cand plec undeva imi place sa imi fac o listuta cu ce se poate vizita,orele de program, pret,adresa,toate in ordine,sa nu pierdem timpul.
Evident ca imi facusem temele si pentru Anvers,asa ca am pornit catinel si am vizitat cam ce era interesant pe acolo.In afara de fabrica de diamante, ca nu ma pasioneaza.Eu sunt fata cu gusturi simple, imi plac accesoriile facute de mine.:))
In fine.Si vezi una,si vezi doua,si pe lista mea ordonata era si un pasaj din asta secret care se spune ca e rupt din rai,asa.Ca cica dupa ce intri pe o poarta secreta intri ajungi in alta lume, unde parca timpul ar fi stat in loc.O bucatica de paradis care pastreaza amintirea Anversului asa cum a fost el odata.Pai poti sa rezisti unei asemenea descrieri? Nuu...
Si aveam adresa locatiei, asa ca plini de nerabdare am introdus-o pe GPS, frematand de emotia intalnirii cu divinitatea.
GPS-ul,probabil mai emotionat decat noi, ne-a indicat o casa amarata la cateva numere distanta de numarul 16(acolo era paradisul secret). Si afara era o ploaie marunta,si noi eram obositi,si strada era aglomerata, si nu gaseam loc de parcare,dar noi nu,nu si nu! Am venit sa facem cunostinta cu o bucatica de paradis,apoi asta vom avea!
Asa ca mai facem o data rondul si cobor,hotarata sa gasesc a pied secretosul numar 16. Restul batalionului ramane in masina,pe avarii,si eu cobor sa intreb pe undeva cum as putea sa ajung acolo. Ma invart un pic prin fata unor cladiri,si vad un bar ce parea deschis si doream eu- populat. Ma apropii incet,sa vad daca e vreun ospatar amabil,dar nu era nimeni,asa ca plina de speranta imi iau avant sa intru in bar sa intreb,cand...POC!!! in toata splendoarea varstei pe care nu o arat,stiu, intru in geamul pe care nu il vazusem ametita de aburii divini pe care ii simteam aproape.
Acum..imi pare taare rau ca nu am cum sa va ilustrez ce fata aveam si ce postura in momentul impactului.Cred ca daca au avut aia de la bar norocul sa aiba vrea camera de supraveghere in apropiere o sa ii multumeasca Domnului toata viata lor pentru sansa pe care au avut-o sa lucreze in barul respectiv.
Oricum, cand m-am lipit de geam, aveam un picior ridicat,ca vroiam sa urc o treapta(care evident era in spate), capul in fata, cu partea stanga la inaintare(inca am cucui :D), mainile ridicate si ele,ca asa sunt eu expresiva cand ma deplasez,si mai mult ca sigur o expresie priceless.
Si probabil si mai amuzant a fost ca m-am comportat ca si cum nu numai ca nu s-ar fi intamplat nimic,dar as fi si aflat toate indicatiile. O mare doamna in viata,asa sunt! As putea sa fiu printesa,la cat de manierata sunt si cum fac fata situatiilor grele.:D
Vreti sa stiti finalul?In afara de,repet,cucuiul ce mi-a ramas amintire?Am gasit locul secret, paradisul pierdut,sau pastrat,uarevar. Doua case ingramadite unde daca stranutai la un geam te stergea cu batista cel de la geamul vecin, un coridor stramt in care se aflau,cand am coborat eu sa verific, inca vreo 3 turisti ce au navigat pe aceleasi pagini web ca si mine,si o liniste ciudata ca in filmele horror.Punct.
Dar altfel frumos,domne,frumos.:D
Va pup.
As fi ras chiar si eu daca nu mi-ar fi venit sa plang de durere.:D