Nu am mai scris in ultimile zile,si chiar ma gandeam acum,ca au fost destul de pline,poate tocmai de asta nu am mai avut timp.
Pline pentru ca m-am tot agitat sa il inscriu pe Razvan la gradinita,asta a fost,de cand am venit,stresul meu major.Am reusit,sunt foarte incantata, l-am inscris si unde am vrut eu,la una dintre cele mai mari scoli,si sper sa ii fie bine.Acum ne-am apucat de franceza,sa il si invat cate ceva pana in toamna.Sunt incantata de gradinita asta,vor face si piscina in cadrul orelor de sport,drumetii,diverse proiecte,sper sa fie frumos.I-a dat si o foaie cu necesarul pentru prima zi de cursuri,1 septembrie.:)
Asa ca m-am foarte linistit ,chiar o zi intreaga,daca nu exagerez,nu m-am mai stresat de nimic.:)A doua zi am luat-o de la capat,ca nu pot eu sa stau asa,fara griji..:)
Weekendul asta am dat o fuga in Franta,in Lille.Am ramas foarte impresionati de oras,e muult mai misto decat ne asteptam,si ma bucur pentru alegerea facuta.(cu mutatul in Belgia:D) Asta e super tare aici:nu ai ce face intr-o sambata dimineata,dai o fuga pana in Franta,sau Germania,sau Anglia..
Da..cam asta e deocamdata
De la fata locului,eu
luni, 30 mai 2011
marți, 24 mai 2011
Belgia,oh,Belgia!
Am ajuns intr-o tara in care toata lumea pare fericita si calma.Totul merge bine,mai incet,dar merge bine.Si de ce s-ar grabi?De ce s-ar stresa?Lucrurile se rezolva oricum,totul e bine pus la punct si agitatia nu ar rezolva nimic.
Asa ca oamenii iti zambesc pe strada, te saluta, fac tot posibilul sa te ajute,daca ii intrebi ceva, cedeaza trecerea cand tu inca te mai gandesti daca sa traversezi sau nu. Nu claxoneaza daca mai sunt 3 secunde de rosu si nu ai pornit inca, nu claxoneaza nici daca s-a facut verde si inca esti pe loc. Nu fac manevre sa treaca in fata coloanei de masini la stop, nu merg cu viteza si nu injura nervosi.Nu asculta muzica la maxim.Nu asculta manele.
Semnalizeaza intotdeauna.Conduc prudent.Fara exceptie.Cel putin la noi in cartier.Cel mai frumos cartier din Bruxelles.:)
Aici e o alta lume.V-am mai spus ca sunt si cartiere in Bruxelles care sunt mai rau-famate, unde sunt multi marocani,arabi sau romani.Acolo e altfel, e urat. E parca o alta tara.Pentru ca, normal, oamenii sfintesc locul.
Dar aici,la noi,e plin de verdeata. Parcurile sunt, v-am mai zis,paduri.Copacii sunt foarte desi si foarte inalti.Aerul e curat.Lebedele se plimba agale printre oameni.Iarba e curata,deasa si taiata periuta.Pasarile ciripesc,si asta nu doar in parc,in tot cartierul.In parc nu exista terase,mititei sau muzica data maxim.Nici macar o toneta de inghetata nu exista.Doar liniste,aer curat si ciripit de pasari.Si multa,multa verdeata.
La noi in cartier, gunoiul e sortat cuminte in trei categorii,fiecare cu o culoare distincta.In scara noastra mereu miroase frumos, deoarece doamna care face curat, doamna Lefevre, spala toata ziua pe jos si sterge toate geamurile cu solutie.E foarte draguta, de prima data cand ne-a vazut a fost foarte amabila,ne-a ajutat cu multe informatii si,dupa ce l-a intrebat pe Razvan daca ii place ciocolata,s-a dus si i-a adus o ciocolatica Milka.
O alta vecina din scara, in ziua in care ne venise mobila, dupa ce a venit sa se prezinte si ne-a sfatuit cum credea si ea mai bine, a sunat la usa noastra si ne-a adus o sticla cu apa,ca poate avem nevoie,si ne-a intrebat daca vrem niste painica,scuzandu-se ca nu are lapte,pentru Razvan.:D
Nimeni nu e mai rece cand vede ca nu suntem de prin partea locului,dimpotriva, incearca sa ajute cum poate fiecare. Vorba unei prietene, cand ii povesteam,parca ti se pare ca vor ceva de la tine,asa sunt de amabili.Ca deh..asa ne-am obisnuit,sa fim amabili doar cand vrem o favoare...
Ah!Inca ceva.La vreo 2 zile dupa ce ne-am pus cablu si internet,ne-au sunat de la firma cu care facusem contractul ca o sa treaca cineva pe la noi a doua zi,ca nu ne vede bine HD,si sa vina cineva sa rezolve.Le-a aparut lor acolo in calculator ca e ceva in neregula,si imediat au trimis doi baieti care s-au ocupat de problema.Noi nici macar nu ne dadusem seama ca avem o problema...
As putea sa scriu mult si bine despre astea..o sa mai revin cand mai apare ceva interesant de povestit.Concluzia e ca imi place,imi place,imi place place place!
Asa ca oamenii iti zambesc pe strada, te saluta, fac tot posibilul sa te ajute,daca ii intrebi ceva, cedeaza trecerea cand tu inca te mai gandesti daca sa traversezi sau nu. Nu claxoneaza daca mai sunt 3 secunde de rosu si nu ai pornit inca, nu claxoneaza nici daca s-a facut verde si inca esti pe loc. Nu fac manevre sa treaca in fata coloanei de masini la stop, nu merg cu viteza si nu injura nervosi.Nu asculta muzica la maxim.Nu asculta manele.
Semnalizeaza intotdeauna.Conduc prudent.Fara exceptie.Cel putin la noi in cartier.Cel mai frumos cartier din Bruxelles.:)
Aici e o alta lume.V-am mai spus ca sunt si cartiere in Bruxelles care sunt mai rau-famate, unde sunt multi marocani,arabi sau romani.Acolo e altfel, e urat. E parca o alta tara.Pentru ca, normal, oamenii sfintesc locul.
Dar aici,la noi,e plin de verdeata. Parcurile sunt, v-am mai zis,paduri.Copacii sunt foarte desi si foarte inalti.Aerul e curat.Lebedele se plimba agale printre oameni.Iarba e curata,deasa si taiata periuta.Pasarile ciripesc,si asta nu doar in parc,in tot cartierul.In parc nu exista terase,mititei sau muzica data maxim.Nici macar o toneta de inghetata nu exista.Doar liniste,aer curat si ciripit de pasari.Si multa,multa verdeata.
La noi in cartier, gunoiul e sortat cuminte in trei categorii,fiecare cu o culoare distincta.In scara noastra mereu miroase frumos, deoarece doamna care face curat, doamna Lefevre, spala toata ziua pe jos si sterge toate geamurile cu solutie.E foarte draguta, de prima data cand ne-a vazut a fost foarte amabila,ne-a ajutat cu multe informatii si,dupa ce l-a intrebat pe Razvan daca ii place ciocolata,s-a dus si i-a adus o ciocolatica Milka.
O alta vecina din scara, in ziua in care ne venise mobila, dupa ce a venit sa se prezinte si ne-a sfatuit cum credea si ea mai bine, a sunat la usa noastra si ne-a adus o sticla cu apa,ca poate avem nevoie,si ne-a intrebat daca vrem niste painica,scuzandu-se ca nu are lapte,pentru Razvan.:D
Nimeni nu e mai rece cand vede ca nu suntem de prin partea locului,dimpotriva, incearca sa ajute cum poate fiecare. Vorba unei prietene, cand ii povesteam,parca ti se pare ca vor ceva de la tine,asa sunt de amabili.Ca deh..asa ne-am obisnuit,sa fim amabili doar cand vrem o favoare...
Ah!Inca ceva.La vreo 2 zile dupa ce ne-am pus cablu si internet,ne-au sunat de la firma cu care facusem contractul ca o sa treaca cineva pe la noi a doua zi,ca nu ne vede bine HD,si sa vina cineva sa rezolve.Le-a aparut lor acolo in calculator ca e ceva in neregula,si imediat au trimis doi baieti care s-au ocupat de problema.Noi nici macar nu ne dadusem seama ca avem o problema...
As putea sa scriu mult si bine despre astea..o sa mai revin cand mai apare ceva interesant de povestit.Concluzia e ca imi place,imi place,imi place place place!
luni, 23 mai 2011
De pe-aici
Cateva poze din parcul de langa noi.De fapt,parc e putin spus,dat fiind ca atunci cand am fost prima oara m-am ratacit.E o padure,o data ce treci de pasunile astea inverzite,de lebede,rate,gaste,cormorani si alte rude de-ale lor.Copacii sunt imensi,desi,si de fiecare data cand ma plimb pe acolo ma simt ca la munte.Bai,cat imi place in Belgia!
joi, 19 mai 2011
Continuare
Continuarea este azi,19 mai,ca pana acum nu am mai putut posta.In fine,probleme de adaptare.:)
A doua zi,respectiv luni,cand trebuia sa ma duc sa semnez(singura,va mai amintiti), ii dau mesaj agentului, pe care deja il zapacisem anterior cu toate intrebarile si framantarile mele,si ii amintesc sa ma sune cand stie ceva sigur.
Ma suna saracul pe la 10 si ceva,sa vin chiar atunci sa semnez.Nu mai urmau sa vina si prorpeitarii,ca sunt batrani si nu sunt din Bruxelles,si le-ar fi fost mai greu sa se deplaseze,dar semnam eu si lor le trimitea dupa.In fine, imi zice printre altele ca imi trebuie acordul sotului sa semnez si in numele lui.Sotului din Romania,desigur,pe care l-am si sunat sa ii trimita fax astuia pe care deodata il apucase graba.In fine,se trimite si acordul,hai la agentie sa semnezi.ACUM.ATUNCI m-am suit in masina sa pornesc spre agentie,doar ca...nu mai aveam baterie.In emotia zilei anterioare, si deoarece masina noastra nu ne mai avertizeaza de ceva timp ca avem farurile aprinse, le uitasem asa cand venisem de la aeroport,asa ca baterie...zero.Mi-nu-nat.Incerc sa o pornesc din mers,in panta,in marsalier,bineinteles ca nu merge, era total epuizata,asa ca o las cumva in mijlocul strazii si fug spre metrou.
Ajung intr-un final la agentie,cu super emotii sa iau odata cheile pentru ca in doua zile venea si mobila care pornise luni dimineata spre Bruxelles(a ajuns miercuri la pranz)si cu gandul la masina parcata aiurea.Lasasem eu un bilet in geam prin care anuntasem decesul bateriei,dar nu aveam garantia ca asta va castiga simpatia sau mila politiei si ca va renunta la amenda sau mai rau-ridicarea masinii.
Dupa discutii interminabile intre mine si agent si telefoane intre agent si proprietari,reusesc sa iau cheile(mai mult i le-am smuls din mana,de fapt) si sa plec fericita ca lucrurile au luat-o pe un fagas bun. Acum mai ramanea sa rezolv cu masina,pentru ca luni ar fi trebuit,avand si cheile,sa ma mut in noul apartament,si nu aveam cum sa fac asta fara masina.
Ajung inapoi in cartier...what to do?what to do?Ma uit pe net de o baterie noua,imi zic gata!asta fac,ma duc sa cumpar una noua, nu de alta dar trebuia sa imi ridic si familionul de la aeroport,si ar fi fost mai elegant cu masina decat cu metroul.:) Fac poza la bateria din dotare(dotarea masinii,pentru a mea nu exista solutii asa usoare) si ma duc la cel mai apropiat service sa ii intreb pe cei de acolo de unde pot sa cumpar una noua.Ajung,ii explic precipitata domnului ca eu vreau o baterie,se uita omul la poza si imi zice ca nu e nevoie de asa ceva, trebuie doar sa vina un baiat cu mine sa mi-o reincarce.
Happy joy,happy joy, plec cu baiatul spre masina, mi-o porneste in 2 secunde, pleaca, eu o parchez decent si...opresc motorul,evident.La fel de evident ca nu imi mai porneste,ca el doar mi-o pornise,nu mi-o incarcase,asa cum nu a apucat sa imi explice,dar am dedus eu cu paru-mi blond ca soarele si mintea-mi de ne-mecanic.
Inchid masina,alerg dupa el,ii spun necazul,zambeste,isi da seama ca nu imi zisese sa nu o opresc vreo 20 de minute,se intoarce,mi-o porneste iar si imi zice sa plimb ursul pana se incarca cat de cat bateria,ca altfel nicio sanse.Ma plimb prin cartier,ambaland mai ceva ca in Fast and Furious 5,fac ture pe ici,pe colo,ma intorc,o parchez iar frumusel si mai stau in masina cu motorul pornit,ca mi-era teama sa il opresc.Stan Patitul,da.In fine, in total trece vreo juma de ora, imi fac curaj si opresc.
Nu.Nu a mai pornit.Mai moarta ca Marea Moarta.Ca Lady Di.Ca Michael Jackson.Ca toti mortii.Ma-sii.
Plec iar spre service,le explic alora tarasenia,si imi propun sa o las acolo peste noapte,sa mi-o incarce ei.Iar vine baiatul cu mine,iar mi-o porneste,iar spre service.Eu,cu toate bagajele in masina,ca trebuia sa parasesc apartamentul unde am stat cu chirie.Ei, luandu-mi cheile de la masina just like that si nedandu-mi nicio hartie la schimb,nimic.Eu,plecand,floricica,cu primisiunea ca voi reveni a doua zi.Ei,salutand,nepasatori.
Vreau sa mentionez ca am fost atat de linistita(da,bine,dupa ce m-am interesat la toata lumea pe care o stiam in Belgia daca ar putea astia sa se faca a doua zi ca nu ma cunosc),incat,la fel ca in bancul cu iepurasul si cu clatitele,spre seara mi-am zis:Fac ceva pe masina voastra(fosta noastra)!Si daca mi-o furati,ce?Macar nu mai am grija faptului ca nu porneste.
Continuarea,noi fiind in Belgia acum,si nu in Romania :D,vi-o puteti inchipui.A doua zi masina era frumusel incarcata,nu lipsea nicio clama din ea,oamenii ma asteptau politicosi sa mi-o predea,mi-au urat la fel de politicos sa nu mai uit farurile aprinse,si asta a fost tot.A!Si 22 de euro.Atat m-a costat.End of story.
A doua zi,respectiv luni,cand trebuia sa ma duc sa semnez(singura,va mai amintiti), ii dau mesaj agentului, pe care deja il zapacisem anterior cu toate intrebarile si framantarile mele,si ii amintesc sa ma sune cand stie ceva sigur.
Ma suna saracul pe la 10 si ceva,sa vin chiar atunci sa semnez.Nu mai urmau sa vina si prorpeitarii,ca sunt batrani si nu sunt din Bruxelles,si le-ar fi fost mai greu sa se deplaseze,dar semnam eu si lor le trimitea dupa.In fine, imi zice printre altele ca imi trebuie acordul sotului sa semnez si in numele lui.Sotului din Romania,desigur,pe care l-am si sunat sa ii trimita fax astuia pe care deodata il apucase graba.In fine,se trimite si acordul,hai la agentie sa semnezi.ACUM.ATUNCI m-am suit in masina sa pornesc spre agentie,doar ca...nu mai aveam baterie.In emotia zilei anterioare, si deoarece masina noastra nu ne mai avertizeaza de ceva timp ca avem farurile aprinse, le uitasem asa cand venisem de la aeroport,asa ca baterie...zero.Mi-nu-nat.Incerc sa o pornesc din mers,in panta,in marsalier,bineinteles ca nu merge, era total epuizata,asa ca o las cumva in mijlocul strazii si fug spre metrou.
Ajung intr-un final la agentie,cu super emotii sa iau odata cheile pentru ca in doua zile venea si mobila care pornise luni dimineata spre Bruxelles(a ajuns miercuri la pranz)si cu gandul la masina parcata aiurea.Lasasem eu un bilet in geam prin care anuntasem decesul bateriei,dar nu aveam garantia ca asta va castiga simpatia sau mila politiei si ca va renunta la amenda sau mai rau-ridicarea masinii.
Dupa discutii interminabile intre mine si agent si telefoane intre agent si proprietari,reusesc sa iau cheile(mai mult i le-am smuls din mana,de fapt) si sa plec fericita ca lucrurile au luat-o pe un fagas bun. Acum mai ramanea sa rezolv cu masina,pentru ca luni ar fi trebuit,avand si cheile,sa ma mut in noul apartament,si nu aveam cum sa fac asta fara masina.
Ajung inapoi in cartier...what to do?what to do?Ma uit pe net de o baterie noua,imi zic gata!asta fac,ma duc sa cumpar una noua, nu de alta dar trebuia sa imi ridic si familionul de la aeroport,si ar fi fost mai elegant cu masina decat cu metroul.:) Fac poza la bateria din dotare(dotarea masinii,pentru a mea nu exista solutii asa usoare) si ma duc la cel mai apropiat service sa ii intreb pe cei de acolo de unde pot sa cumpar una noua.Ajung,ii explic precipitata domnului ca eu vreau o baterie,se uita omul la poza si imi zice ca nu e nevoie de asa ceva, trebuie doar sa vina un baiat cu mine sa mi-o reincarce.
Happy joy,happy joy, plec cu baiatul spre masina, mi-o porneste in 2 secunde, pleaca, eu o parchez decent si...opresc motorul,evident.La fel de evident ca nu imi mai porneste,ca el doar mi-o pornise,nu mi-o incarcase,asa cum nu a apucat sa imi explice,dar am dedus eu cu paru-mi blond ca soarele si mintea-mi de ne-mecanic.
Inchid masina,alerg dupa el,ii spun necazul,zambeste,isi da seama ca nu imi zisese sa nu o opresc vreo 20 de minute,se intoarce,mi-o porneste iar si imi zice sa plimb ursul pana se incarca cat de cat bateria,ca altfel nicio sanse.Ma plimb prin cartier,ambaland mai ceva ca in Fast and Furious 5,fac ture pe ici,pe colo,ma intorc,o parchez iar frumusel si mai stau in masina cu motorul pornit,ca mi-era teama sa il opresc.Stan Patitul,da.In fine, in total trece vreo juma de ora, imi fac curaj si opresc.
Nu.Nu a mai pornit.Mai moarta ca Marea Moarta.Ca Lady Di.Ca Michael Jackson.Ca toti mortii.Ma-sii.
Plec iar spre service,le explic alora tarasenia,si imi propun sa o las acolo peste noapte,sa mi-o incarce ei.Iar vine baiatul cu mine,iar mi-o porneste,iar spre service.Eu,cu toate bagajele in masina,ca trebuia sa parasesc apartamentul unde am stat cu chirie.Ei, luandu-mi cheile de la masina just like that si nedandu-mi nicio hartie la schimb,nimic.Eu,plecand,floricica,cu primisiunea ca voi reveni a doua zi.Ei,salutand,nepasatori.
Vreau sa mentionez ca am fost atat de linistita(da,bine,dupa ce m-am interesat la toata lumea pe care o stiam in Belgia daca ar putea astia sa se faca a doua zi ca nu ma cunosc),incat,la fel ca in bancul cu iepurasul si cu clatitele,spre seara mi-am zis:Fac ceva pe masina voastra(fosta noastra)!Si daca mi-o furati,ce?Macar nu mai am grija faptului ca nu porneste.
Continuarea,noi fiind in Belgia acum,si nu in Romania :D,vi-o puteti inchipui.A doua zi masina era frumusel incarcata,nu lipsea nicio clama din ea,oamenii ma asteptau politicosi sa mi-o predea,mi-au urat la fel de politicos sa nu mai uit farurile aprinse,si asta a fost tot.A!Si 22 de euro.Atat m-a costat.End of story.
pai...
..sa va zic? hai sa va zic...au trecut cat?..10 zile, si as putea sa scriu zeci de pagini. Bine,imi cam place si vorbulita,dar asta e alta Marie...
Pai..un tren in continua miscare,asta a fost viata mea pana acum.Iar de cand am ajuns in Belgia, trenul asta era sa deraieze, a rulat cu viteza maxima, s-a oprit brusc, a pornit iar in tromba...si continua...
Am venit aici sa cautam cazare,da?Asta stiti.Sau aflati acum.Eu si consortul, doua suflete ratacite in marea de suflete belgiene ratacite. La noi,stiti cum e cu inchiriatul unui apartament:il vezi,iti place,bati palma.Platesti si te poti muta in aceeasi zi.Eheee...asta e basm aici.Aici totul merge inceeet,caaalm,greeuu..In prima zi nu am vazut nimic care sa ne placa.Eu eram disperata.Mi se parea ca nu o sa gasesc nicicum casa aia la care sa am tresarirea. Ca da,eu sunt cu tresariri,cu astea. Daca nu simt,mai greu sa ma decid asupra a ceva.Si nu tresarisem la nimic.Nasol.Day 1-dezastru.
Apoi,a doua zi,am inceput sa vedem cate ceva dragut.Ca atare,sa imi vina inima in dinti.dar tot fara tresariri,ceea ce m-a dus cu gandul ca poate in Belgia trebuie sa ma bazez pe altele,nu pe instinct.Day 2 alors-better.
Eh..si vine ea Day 3,cu mega ultra super uber tresarirea secolului.Gasim un apartament,intr-o super zona, la un super pret,cu super imbunatatiri.Era ca si cum Zeul Tresaririlor si Arhitectul Divin planuisera sa imi faca o surpriza.Si ne scosesera apartamentul asta in cale. Si era unul la..agenti/Si mandru-n toate cele...
Bineinteles ca nu ne-a luat mult si i-am zis agentei ca e stop al nostru.Minunat,hai sa mergeti sa la agentie sa incepem pregatirile! Si spre agentie porniram,unde incepu dezastrul. ca sa inchiriem, si aici citez din amabila de la agentie(plin fie frigiderul ei) ne trebuie statul de plata pe ultimile 3 luni.
pai..care ultimile 3 luni,ca doar ce sosiram,si vrem sa incepem sa muncim.ca sa facem asta, ne trebuie mai mult decat cerul liber,asadar ajungem la problema noastra,cu inchiriatul. ...pai nu pot sa va inaintez cererea de inchiriere proprietarului,pentru ca imi trebuie macar un plan contabil de la firma unde veti lucra.in fine, sa scurtez suspansul si nervii, nu s-a rezolvat.Si a avut grija sa ne zica si ca nu o sa putem inchiria altfel.(mega plin fie-ti frigiderul,sora mea alba)
Asa ca iaca si buchetul de morcovi....Acum nu se mai punea problema de fiorii simtiti la vederea apartamentului perfect,ci de cum naiba facem sa inchiriem fara fiche de pay sau planul contabil.
Imediat dupa ce vizionasem apartamentul de vis, aveam o programare la care prevazatorul meu sot a zis sa mergem,totusi,sa nu anulam.Si am fost, eu cu inima facand cerculete(inca nu aflasem ca nu il putem lua pe ala,si visam),iar el indragindu-l pe acest nou apartament in secret.:) Am retinut in linii mari,mi-a placut,dar ce sa faci cand esti indragostit de ACELA? Nu acorzi importanta CELUILALT.
In fine,vine si Day 4, mai vedem cateva,si incepem sa aplicam pentru ala,pentru ala,pentru CELALALT...Si incet incet incep sa se cearna toate si sa ramana ca optiune viabila apartamentul vazut prin cerculete de mine, indragit de norocosul sot.
Bun.Pentru ca honey trebuie sa plece duminica in scopul reintregirii familiei,l-am rugat pe agent sa faca toate formalitatile pana vineri,sa putem semna si sa fim amandoi.Acum,nu zic..bietul baiat chiar a facut tot posibilul,dar uneori universul se misca mai greu in complotul ala pentru reusita,asa ca nu s-a putut,a ramas sa semnez eu singura azi,adica luni. CU stresul de rigoare,evident.Ca raman singura.de fapt,nu singura, nu era asa rau,dar am ramas cu responsabilitatile.Nu va mai zic cum tresaream la fiecare telefon al lui Cedric(agentul nostru) de teama ca imi va zice ceva de rau si se va anula...
Duminica, domnul sot trebuia sa isi ia zborul.Nu stiu cum s-a uitat el la bilet,ca retinuse ca la 20.00 ii pleaca avionul.Si ne facusem noi planul sa nu il mai duc eu cu masina,ci sa mearga cu metroul si trenul pana la aeroport.Cu un scurt calcul,am hotarat sa plece pe la 17.30
Si cum stateam noi asa in pat pe la 17.20,el incepe,in joaca,sa isi calculeze orele de zbor,si cam ne dadea cu virgula.Zborul e de trei ore,si daca avionul ar fi plecat la 8,ar fi zburat doar o ora.Sa verificam biletul,zic! LA 17.25 realizam ca avionul DECOLEAZA la 18.05!!!!
Acum...eu stiu ca cei ce imi citesc blogul sunt oameni isteti,ca de asta imi citesc aberatiile.:D Si daca e asa, au si un pic de imaginatie.Ei bine,puneti-va TOATA imaginatia la incercare,dar cu forta,asa,si inchipuiti-va ce a fost in sufletul nostru.Apoi inmultiti cu 10!Da,cam pe-acolo.
Am sarit in masina,si pe drum,el tot zicea ca trebuie sa fie un numar la care sa suni daca e vreo problema si intarzii.Nu l-am gasit.Nu am gasit decat ca check in-ul se inchide cu 40 de minute inainte de zbor.Adica pe cand plecam noi de acasa.Am zburat,efectiv,pana la aeroport,unde am ajuns cred intr-un timp record,in vreo 20 minute.
A sarit din masina iar eu am parcat sa-l astept.:) Pentru cand il vor intoarce din drum cu zambete superioare. Nu a fost asa.V-am spus ca are noroc.:)L-au primit.Cum,nici nu stiu,nici n-am intrebat.Stiu doar ca mi-au tremurat mainile si picioarele vreo 20 de minute.DUPA ce a decolat.
SI apoi..inapoi spre casa. lucru care nu ar fi fost posibil fara GPS,evident.De fapt,nu stiu cate calatorii ar fi posibile fara GPS.Harta e asa de..passe. Nu stiu cum te ajuta harta sa iesi pe unde trebuie de pe autostrada,sau sa nimeresti una din miile de strazi dintr-un oras mare si aglomerat.
Am ajuuns acasa.Asta fiind duminica seara.Aseara. Agitata,stresata,nerabdatoare sa vina ziua de azi si sa semnez.
Eh,,dar va mai las sa mancati,sa beti,sa dormiti,si revin mai tarziu cu ce mi s-a mai intamplat.Pentru ca da, azi a fost iar o zi cu surprize.:)
va pup.
Post poooost edit.Asta am scris acum muult timp.Nu mi-a postat-o.Eh..mai bine mai tarziu decat niciodata.
Pai..un tren in continua miscare,asta a fost viata mea pana acum.Iar de cand am ajuns in Belgia, trenul asta era sa deraieze, a rulat cu viteza maxima, s-a oprit brusc, a pornit iar in tromba...si continua...
Am venit aici sa cautam cazare,da?Asta stiti.Sau aflati acum.Eu si consortul, doua suflete ratacite in marea de suflete belgiene ratacite. La noi,stiti cum e cu inchiriatul unui apartament:il vezi,iti place,bati palma.Platesti si te poti muta in aceeasi zi.Eheee...asta e basm aici.Aici totul merge inceeet,caaalm,greeuu..In prima zi nu am vazut nimic care sa ne placa.Eu eram disperata.Mi se parea ca nu o sa gasesc nicicum casa aia la care sa am tresarirea. Ca da,eu sunt cu tresariri,cu astea. Daca nu simt,mai greu sa ma decid asupra a ceva.Si nu tresarisem la nimic.Nasol.Day 1-dezastru.
Apoi,a doua zi,am inceput sa vedem cate ceva dragut.Ca atare,sa imi vina inima in dinti.dar tot fara tresariri,ceea ce m-a dus cu gandul ca poate in Belgia trebuie sa ma bazez pe altele,nu pe instinct.Day 2 alors-better.
Eh..si vine ea Day 3,cu mega ultra super uber tresarirea secolului.Gasim un apartament,intr-o super zona, la un super pret,cu super imbunatatiri.Era ca si cum Zeul Tresaririlor si Arhitectul Divin planuisera sa imi faca o surpriza.Si ne scosesera apartamentul asta in cale. Si era unul la..agenti/Si mandru-n toate cele...
Bineinteles ca nu ne-a luat mult si i-am zis agentei ca e stop al nostru.Minunat,hai sa mergeti sa la agentie sa incepem pregatirile! Si spre agentie porniram,unde incepu dezastrul. ca sa inchiriem, si aici citez din amabila de la agentie(plin fie frigiderul ei) ne trebuie statul de plata pe ultimile 3 luni.
pai..care ultimile 3 luni,ca doar ce sosiram,si vrem sa incepem sa muncim.ca sa facem asta, ne trebuie mai mult decat cerul liber,asadar ajungem la problema noastra,cu inchiriatul. ...pai nu pot sa va inaintez cererea de inchiriere proprietarului,pentru ca imi trebuie macar un plan contabil de la firma unde veti lucra.in fine, sa scurtez suspansul si nervii, nu s-a rezolvat.Si a avut grija sa ne zica si ca nu o sa putem inchiria altfel.(mega plin fie-ti frigiderul,sora mea alba)
Asa ca iaca si buchetul de morcovi....Acum nu se mai punea problema de fiorii simtiti la vederea apartamentului perfect,ci de cum naiba facem sa inchiriem fara fiche de pay sau planul contabil.
Imediat dupa ce vizionasem apartamentul de vis, aveam o programare la care prevazatorul meu sot a zis sa mergem,totusi,sa nu anulam.Si am fost, eu cu inima facand cerculete(inca nu aflasem ca nu il putem lua pe ala,si visam),iar el indragindu-l pe acest nou apartament in secret.:) Am retinut in linii mari,mi-a placut,dar ce sa faci cand esti indragostit de ACELA? Nu acorzi importanta CELUILALT.
In fine,vine si Day 4, mai vedem cateva,si incepem sa aplicam pentru ala,pentru ala,pentru CELALALT...Si incet incet incep sa se cearna toate si sa ramana ca optiune viabila apartamentul vazut prin cerculete de mine, indragit de norocosul sot.
Bun.Pentru ca honey trebuie sa plece duminica in scopul reintregirii familiei,l-am rugat pe agent sa faca toate formalitatile pana vineri,sa putem semna si sa fim amandoi.Acum,nu zic..bietul baiat chiar a facut tot posibilul,dar uneori universul se misca mai greu in complotul ala pentru reusita,asa ca nu s-a putut,a ramas sa semnez eu singura azi,adica luni. CU stresul de rigoare,evident.Ca raman singura.de fapt,nu singura, nu era asa rau,dar am ramas cu responsabilitatile.Nu va mai zic cum tresaream la fiecare telefon al lui Cedric(agentul nostru) de teama ca imi va zice ceva de rau si se va anula...
Duminica, domnul sot trebuia sa isi ia zborul.Nu stiu cum s-a uitat el la bilet,ca retinuse ca la 20.00 ii pleaca avionul.Si ne facusem noi planul sa nu il mai duc eu cu masina,ci sa mearga cu metroul si trenul pana la aeroport.Cu un scurt calcul,am hotarat sa plece pe la 17.30
Si cum stateam noi asa in pat pe la 17.20,el incepe,in joaca,sa isi calculeze orele de zbor,si cam ne dadea cu virgula.Zborul e de trei ore,si daca avionul ar fi plecat la 8,ar fi zburat doar o ora.Sa verificam biletul,zic! LA 17.25 realizam ca avionul DECOLEAZA la 18.05!!!!
Acum...eu stiu ca cei ce imi citesc blogul sunt oameni isteti,ca de asta imi citesc aberatiile.:D Si daca e asa, au si un pic de imaginatie.Ei bine,puneti-va TOATA imaginatia la incercare,dar cu forta,asa,si inchipuiti-va ce a fost in sufletul nostru.Apoi inmultiti cu 10!Da,cam pe-acolo.
Am sarit in masina,si pe drum,el tot zicea ca trebuie sa fie un numar la care sa suni daca e vreo problema si intarzii.Nu l-am gasit.Nu am gasit decat ca check in-ul se inchide cu 40 de minute inainte de zbor.Adica pe cand plecam noi de acasa.Am zburat,efectiv,pana la aeroport,unde am ajuns cred intr-un timp record,in vreo 20 minute.
A sarit din masina iar eu am parcat sa-l astept.:) Pentru cand il vor intoarce din drum cu zambete superioare. Nu a fost asa.V-am spus ca are noroc.:)L-au primit.Cum,nici nu stiu,nici n-am intrebat.Stiu doar ca mi-au tremurat mainile si picioarele vreo 20 de minute.DUPA ce a decolat.
SI apoi..inapoi spre casa. lucru care nu ar fi fost posibil fara GPS,evident.De fapt,nu stiu cate calatorii ar fi posibile fara GPS.Harta e asa de..passe. Nu stiu cum te ajuta harta sa iesi pe unde trebuie de pe autostrada,sau sa nimeresti una din miile de strazi dintr-un oras mare si aglomerat.
Am ajuuns acasa.Asta fiind duminica seara.Aseara. Agitata,stresata,nerabdatoare sa vina ziua de azi si sa semnez.
Eh,,dar va mai las sa mancati,sa beti,sa dormiti,si revin mai tarziu cu ce mi s-a mai intamplat.Pentru ca da, azi a fost iar o zi cu surprize.:)
va pup.
Post poooost edit.Asta am scris acum muult timp.Nu mi-a postat-o.Eh..mai bine mai tarziu decat niciodata.
luni, 2 mai 2011
De ieri
O faza super tare pe autostrada azi. Erau doua masini, una bulita,tractata,un SLK, si un Audi S6 imediat in urma ei. Cea bulita avea numarul I apoi un fel de emblema,ceva ce putea trece drept inima-respectiv looove- si apoi scria PEPY. :D Deci I love PEPY,ati retinut.:)
Cealalta avea numarul I love LILI 2. Eeee? How cool is that,suckers? Mai e nevoie sa zic ce nationalitate aveau mandrii posesori? Numarul masinii ce il tracta pe lovitul PEPY era de Timisoara,faceti voi calculele.
Ahhh...ce mandra sunt ca sunt romanca! Uite,ma,ai nostri ca brazii,cum se realizeaza ei worldwide...
Asa ca m-am hotarat:nu ma intorc in tara pana nu imi pun la mica si acum murdara Fabie: I looove Salam! That't the least I can do to show how proud I am!
De la fata locului,eu.
Asa se intampla mereu:cand anunt ca nu mai scriu pentru o perioada,da beletristica- n mine. In fine,azi am avut de parcurs 1100 km,asa ca nu ma plang de timp. Scriu pe telefon si cand dau de net public. Eu public,nu netul public.:)
Am plecat de doua zile si deja m-am minunat de vreo trei ori.
Am oprit la un moment dat pe autostrada sa mancam ceva si sa ne dezmortim. Am intrat in restaurant unde bineinteles ca aveau o multime de nebunii,salate,sandwichuri foarte proaspete si dulciuri fel de fel si cand am iesit sa caut toaleta,am gasit asta:
Mancarica si apa pentru caini. Asa,sa fie. In mijlocul a nimic,pe autostrada...
P.S. Nu va mai zic despre cum era la baie...
Oooh...neagra strainatate,nu?
Cealalta avea numarul I love LILI 2. Eeee? How cool is that,suckers? Mai e nevoie sa zic ce nationalitate aveau mandrii posesori? Numarul masinii ce il tracta pe lovitul PEPY era de Timisoara,faceti voi calculele.
Ahhh...ce mandra sunt ca sunt romanca! Uite,ma,ai nostri ca brazii,cum se realizeaza ei worldwide...
Asa ca m-am hotarat:nu ma intorc in tara pana nu imi pun la mica si acum murdara Fabie: I looove Salam! That't the least I can do to show how proud I am!
De la fata locului,eu.
Asa se intampla mereu:cand anunt ca nu mai scriu pentru o perioada,da beletristica- n mine. In fine,azi am avut de parcurs 1100 km,asa ca nu ma plang de timp. Scriu pe telefon si cand dau de net public. Eu public,nu netul public.:)
Am plecat de doua zile si deja m-am minunat de vreo trei ori.
Am oprit la un moment dat pe autostrada sa mancam ceva si sa ne dezmortim. Am intrat in restaurant unde bineinteles ca aveau o multime de nebunii,salate,sandwichuri foarte proaspete si dulciuri fel de fel si cand am iesit sa caut toaleta,am gasit asta:
Mancarica si apa pentru caini. Asa,sa fie. In mijlocul a nimic,pe autostrada...
P.S. Nu va mai zic despre cum era la baie...
Oooh...neagra strainatate,nu?
sâmbătă, 30 aprilie 2011
Imediat dupa
Ca si cum cineva mi-a smuls o parte din suflet si m-a lasat pustiita,asa m-am simtit. Totul a fost perfect pana in ziua plecarii,am fost suspect de linistita. Nerabdatoare, pe alocuri. Pana a venit ziua de ieri. M-am trezit cu o gheara temperata de gandurile zen conform carora EU mi-am dorit asta. Si mi-am dorit- o, si inca mi-o doresc, foarte mult. Atat de mult incat,stiti voi,am promis ca voi fi mai buna. Asa ca gandurile astea mi-au tinut de cald toata ziua. Minte vs. Inima: 1-0
Am avut treaba chiar toata ziua,am impachetat, strans,facut curat pana pe la 9 seara. Apoi ne-am pregatit de plecare si am inceput turul despartirilor. Ai mei primii. A fost ok, ne-am tinut tari. Ai mei nu sunt foarte plangaciosi oricum. Ne-am pupat scurt si am plecat in graba. Incarcata emotional.
Apoi Bubu. Bunicuta mea iubita. La fel,scurt, un Sa ne vedem cu bine in graba si lacrimi infranate pe ambele parti.
Ultimii pe lista,pentru ca acolo il si lasam pe Razvan, socrii. Socru-miu,sentimental prin definitie,plange de cand a aflat ca plecam. Aici a fost mai greu, mai ales ca ma desparteam si de Razvan pentru cea mai lunga perioada de pana acum:aproape doua saptamani. L-am pupat in masina aproape sufocant,incercand sa iau un pic din mirosul lui cu mine. Nu a functionat,am inceput sa plang imediat ce am plecat de la socri. De dor,de emotie,de oboseala,sa ma descarc...Minte vs. Inima: 1-1
Si toata noaptea am avut acea senzatie ciudata de care ziceam la inceput. Ca am pierdut ceva...
Dar uite ca noaptea a trecut,a iesit soarele,sentimentul de gol se intrepatrunde cu speranta,nerabdarea,gandurile pozitive.. Minte vs. Inima: 2-1. Die, bitch!
In fine.. asta e doar impresia la foarte cald de imediat dupa plecare...sunt sigura ca vor mai fi multe zile grele. Important e ca pana la urma mintea si inima sa fie impacate.
Va pup!
LE Am ajuns in Viena,rupti de oboseala.Noroc ca stam la o pensiune frumoasa,ne adaptam mai usor.
Am avut treaba chiar toata ziua,am impachetat, strans,facut curat pana pe la 9 seara. Apoi ne-am pregatit de plecare si am inceput turul despartirilor. Ai mei primii. A fost ok, ne-am tinut tari. Ai mei nu sunt foarte plangaciosi oricum. Ne-am pupat scurt si am plecat in graba. Incarcata emotional.
Apoi Bubu. Bunicuta mea iubita. La fel,scurt, un Sa ne vedem cu bine in graba si lacrimi infranate pe ambele parti.
Ultimii pe lista,pentru ca acolo il si lasam pe Razvan, socrii. Socru-miu,sentimental prin definitie,plange de cand a aflat ca plecam. Aici a fost mai greu, mai ales ca ma desparteam si de Razvan pentru cea mai lunga perioada de pana acum:aproape doua saptamani. L-am pupat in masina aproape sufocant,incercand sa iau un pic din mirosul lui cu mine. Nu a functionat,am inceput sa plang imediat ce am plecat de la socri. De dor,de emotie,de oboseala,sa ma descarc...Minte vs. Inima: 1-1
Si toata noaptea am avut acea senzatie ciudata de care ziceam la inceput. Ca am pierdut ceva...
Dar uite ca noaptea a trecut,a iesit soarele,sentimentul de gol se intrepatrunde cu speranta,nerabdarea,gandurile pozitive.. Minte vs. Inima: 2-1. Die, bitch!
In fine.. asta e doar impresia la foarte cald de imediat dupa plecare...sunt sigura ca vor mai fi multe zile grele. Important e ca pana la urma mintea si inima sa fie impacate.
Va pup!
LE Am ajuns in Viena,rupti de oboseala.Noroc ca stam la o pensiune frumoasa,ne adaptam mai usor.
joi, 28 aprilie 2011
Si a venit si ziua asta...
..adica ziua de azi care e inaintea zilei de maine cand plecam.:) Ma uit la cutiile din jurul meu si (inca) nu constientizez ca de maine incepem o noua viata.
Sunt bine,deocamdata,adica linistita, nerabdatoare chiar, sper sa ramana asa situatia.:) Imi amintesc de plecarea in Grecia,eram low cu vreo doua saptamani inainte,si am plans vreo 3-4 zile dupa. Atunci imi era foarte dor de sora-mea,si nu il aveam pe Razvan.Acum nu o sa imi mai fie dor de sor-mea.:))) Vine cu noi. Iar Razvan la fel. Deci datele problemei sunt bune.Suntem pe plus.
Anyway, o sa treaca ceva timp pana o sa scriu iar,nu stiu daca vom avea net din prima.daca reusesc sa mai "fur" va tin la curent,daca nu recuperam cand dau de tehnologie.
Si acum toata lumea un Doamne-ajuta, va rog! Sa ne auzim cu bine!
Romania,te pup!
:D
Sunt bine,deocamdata,adica linistita, nerabdatoare chiar, sper sa ramana asa situatia.:) Imi amintesc de plecarea in Grecia,eram low cu vreo doua saptamani inainte,si am plans vreo 3-4 zile dupa. Atunci imi era foarte dor de sora-mea,si nu il aveam pe Razvan.Acum nu o sa imi mai fie dor de sor-mea.:))) Vine cu noi. Iar Razvan la fel. Deci datele problemei sunt bune.Suntem pe plus.
Anyway, o sa treaca ceva timp pana o sa scriu iar,nu stiu daca vom avea net din prima.daca reusesc sa mai "fur" va tin la curent,daca nu recuperam cand dau de tehnologie.
Si acum toata lumea un Doamne-ajuta, va rog! Sa ne auzim cu bine!
Romania,te pup!
:D
vineri, 8 aprilie 2011
Ce ma enerveaza...
...cand bagi pe cineva in lista de mess pentru ca ai o treaba doar atunci,si e mai usor sa comunici asa,dar dupa aia nu mai ai treaba niciodata si ramai cu ei pe cap.
Daca ii stergi din lista nu e suficient,pentru ca tu ramai in lista lor,si in continuare iti vad statusul si deci cumva participa pasiv la bucuriile/tristetile vietii tale.:D Si eu nu vreau,domne', sa stie X-ulescu ce fac eu in momentul asta.Vreau sa stie doar Y-culescu :D,adica prietena mea, sau sora mea,sau..cine vreau eu,na!
Dar am gasit solutia,sa stiti. Te dai offline forever persoanei/persoanelor respective,astfel incat nu mai au cum sa afle cand mananci, dormi sau esti suparat sau trist.:)
Doamne',cate probleme mai are omul pe pamantul asta...
Daca ii stergi din lista nu e suficient,pentru ca tu ramai in lista lor,si in continuare iti vad statusul si deci cumva participa pasiv la bucuriile/tristetile vietii tale.:D Si eu nu vreau,domne', sa stie X-ulescu ce fac eu in momentul asta.Vreau sa stie doar Y-culescu :D,adica prietena mea, sau sora mea,sau..cine vreau eu,na!
Dar am gasit solutia,sa stiti. Te dai offline forever persoanei/persoanelor respective,astfel incat nu mai au cum sa afle cand mananci, dormi sau esti suparat sau trist.:)
Doamne',cate probleme mai are omul pe pamantul asta...
miercuri, 6 aprilie 2011
Credinciosi,dar pana unde?
Unde se termina credinta si incepe..fanatismul? Sa nu zic mai urat...
Chiar daca nu sunt foarte religioasa, am modul meu de a crede in Dumnezeu si, separat de asta, incerc sa inteleg si oamenii care respecta cu strictete biserica si regulile ei.Fiecare e liber sa creada in ce vrea si are dreptul sa se exprime ca atare.
Insa nu pot intelege de ce trebuie sa transpunem credinta noastra...netarmuita in Dumnezeu,si,mai mult, in biserica, in viata celor din apropierea noastra.respectiv copiii nostri. Adica..una e sa cred intr-unul Dumnezeu,Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului...(partea asta e copiata de pe net,asa ca imi cer scuze daca nu e varianta corecta) si alta e sa imi numesc mostenitorul...Nectarie!!!
Nectarie? What the...?!? Chiar nu am cum altfel sa imi arat recunostinta?Nu mai sunt de ajuns festaniile, donatiile la biserica, pomelnicele? Rugaciunile sau simplul fapt ca incercam sa fim mai buni? De ce sa fortam si sa ii schimbam considerabil soarta copilului? Ce vina are el? De ce sa plateasca toata viata pentru neimplinirea noastra?
Mi se pare un act necugetat, stupid si nenecesar. Dumnezeu nu ne iarta pacatele mai repede sau mai usor daca ii aducem "ofrande" de genul asta. Mai bine ne-am uita in interiorul nostru,si am incerca sa fim mai puri, mai iertatori,mai cinstiti...am avea mai multe avantaje si noi, si cei din jur. Fanatismul nu ajuta prea mult de obicei.
Curand, micul Nectarie ar trebui sa inceapa deja sa studieze sa devina preot, pentru a putea fi respectat conform numelui. Pana atunci insa, va trebui sa indure glumele colegilor de scoala si faptul ca nu va putea fi alintat niciodata...
Chiar daca nu sunt foarte religioasa, am modul meu de a crede in Dumnezeu si, separat de asta, incerc sa inteleg si oamenii care respecta cu strictete biserica si regulile ei.Fiecare e liber sa creada in ce vrea si are dreptul sa se exprime ca atare.
Insa nu pot intelege de ce trebuie sa transpunem credinta noastra...netarmuita in Dumnezeu,si,mai mult, in biserica, in viata celor din apropierea noastra.respectiv copiii nostri. Adica..una e sa cred intr-unul Dumnezeu,Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului...(partea asta e copiata de pe net,asa ca imi cer scuze daca nu e varianta corecta) si alta e sa imi numesc mostenitorul...Nectarie!!!
Nectarie? What the...?!? Chiar nu am cum altfel sa imi arat recunostinta?Nu mai sunt de ajuns festaniile, donatiile la biserica, pomelnicele? Rugaciunile sau simplul fapt ca incercam sa fim mai buni? De ce sa fortam si sa ii schimbam considerabil soarta copilului? Ce vina are el? De ce sa plateasca toata viata pentru neimplinirea noastra?
Mi se pare un act necugetat, stupid si nenecesar. Dumnezeu nu ne iarta pacatele mai repede sau mai usor daca ii aducem "ofrande" de genul asta. Mai bine ne-am uita in interiorul nostru,si am incerca sa fim mai puri, mai iertatori,mai cinstiti...am avea mai multe avantaje si noi, si cei din jur. Fanatismul nu ajuta prea mult de obicei.
Curand, micul Nectarie ar trebui sa inceapa deja sa studieze sa devina preot, pentru a putea fi respectat conform numelui. Pana atunci insa, va trebui sa indure glumele colegilor de scoala si faptul ca nu va putea fi alintat niciodata...
vineri, 1 aprilie 2011
juramantul lui hipo..eu
Un evreu, foarte grabit pentru ca intarzia la o importanta intalnire de afaceri,cauta loc de parcare. Si cum nu se intrevedea nicio sansa,si el era disperat, incepe:
-Doamne, daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 50.000 dolari!
Se mai invarte prin parcare...nimic...
-Doamne, daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 100.000 dolari!
Tot nimic.
Disperat, pentru ca timpul pierdut il costa multi bani, zice:
-Doamne,daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 500.000 dolari!
Si, ca prin minune, chiar in fata lui se elibereaza un loc. Scotand capul pe geam si uitandu-se in sus, le exclama:
-Lasa, Doamne, nu mai trebuie!S-a rezolvat!
Eh...uite-asa imi doream eu foarte mult sa plecam.Ca sa putem pleca trebuia sa se rezolve cu niste acte.Si tot nu se mai rezolva, nu se mai rezolva, si, cuprinsa de febra patimasa a plecarii ce imi orbea judecata am simtit nevoia sa sacrific ceva pe altarul jertfei. Si i-am zis lui Doamne Doamne asa: "Doamne, daca ne ajuti sa plecam cu bine, cum ne dorim, promit sa devin o persoana mai buna!" :D
Si s-a rezolvat cu actele, si in curand plecam.:D Acum, ca s-o fi rezolvat cu actele ca se rezolva oricum, ca s-o fi gandit Doamne Doamne ca se merita investitia, habar n-am..stiu doar ca DUPA ce ajungem acolo trebuie sa ...fiu o persoana mai buna...
Doar ca...aici m-am cam blocat un pic..ce inseamna sa fiu o persoana mai buna? Si le-am analizat pe bucati:
- sa nu mai barfesc? Hmm...oricum cu greu noi, femeile, o numim barfa..ii zicem discutie..libera,nuu? Si de multe ori sunt prinsa in anumite discutii fara voia mea si particip..din politete,sau daca am anumite informatii vitale discutiei. Deci nu cred ca spre asta trebuie sa ma concentrez.
- sa nu mai mint? E in natura umana sa mintim, fie ca sunt doar exagerari fie ca sunt minciuni nevinovate sau uneori mai serioase. Nici aici nu pot spune ca am ce sa ofer, pentru ca minciunile mele nu sunt in niciun caz din cele importante, sau grave, ca nu sunt din fire vreun Pinocchio. Dimpotriva,poate mai degraba ar trebui sa incerc sa fiu mai diplomata, ca de multe ori ma trezesc zicand adevarul intr-o forma cam..bruta...si nu am multi fani.Deci nu, nici asta.
-sa fiu mai...miloasa? Asta nu cred ca se poate. Cel mai mare defect al meu(bine, unul din cele mai mari) este empatia. No other comments.
-sa fiu mai...hmm..ingaduitoare.Ooof..cred ca aici trebuie sa lucrez.:( Cred ca trebuie sa fiu mai toleranta si sa am mai multa rabdare cu oamenii,mai ales cu cei pe care nu ii plac. Am asa un principiu inradacinat cum ca nu are rost sa imi pierd vremea cu oameni cu care nu sunt pe aceeasi lungime de unda...Cam nasol. Deci iaca,am gasit ceva. Cred ca aici trebuie sa lucrez. Si dat fiind ca vom sta intr-o tara noua, cu oameni noi, prieteni noi, am si material didactic.:) Ar trebui sa fie usor.
Eh..mai am putin pana plec, o sa ma mai gandesc la asta.Ceva ceva trebuie sa fie, de s-a rezolvat asa, la distanta mica de juramantul meu.:D
-Doamne, daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 50.000 dolari!
Se mai invarte prin parcare...nimic...
-Doamne, daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 100.000 dolari!
Tot nimic.
Disperat, pentru ca timpul pierdut il costa multi bani, zice:
-Doamne,daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 500.000 dolari!
Si, ca prin minune, chiar in fata lui se elibereaza un loc. Scotand capul pe geam si uitandu-se in sus, le exclama:
-Lasa, Doamne, nu mai trebuie!S-a rezolvat!
Eh...uite-asa imi doream eu foarte mult sa plecam.Ca sa putem pleca trebuia sa se rezolve cu niste acte.Si tot nu se mai rezolva, nu se mai rezolva, si, cuprinsa de febra patimasa a plecarii ce imi orbea judecata am simtit nevoia sa sacrific ceva pe altarul jertfei. Si i-am zis lui Doamne Doamne asa: "Doamne, daca ne ajuti sa plecam cu bine, cum ne dorim, promit sa devin o persoana mai buna!" :D
Si s-a rezolvat cu actele, si in curand plecam.:D Acum, ca s-o fi rezolvat cu actele ca se rezolva oricum, ca s-o fi gandit Doamne Doamne ca se merita investitia, habar n-am..stiu doar ca DUPA ce ajungem acolo trebuie sa ...fiu o persoana mai buna...
Doar ca...aici m-am cam blocat un pic..ce inseamna sa fiu o persoana mai buna? Si le-am analizat pe bucati:
- sa nu mai barfesc? Hmm...oricum cu greu noi, femeile, o numim barfa..ii zicem discutie..libera,nuu? Si de multe ori sunt prinsa in anumite discutii fara voia mea si particip..din politete,sau daca am anumite informatii vitale discutiei. Deci nu cred ca spre asta trebuie sa ma concentrez.
- sa nu mai mint? E in natura umana sa mintim, fie ca sunt doar exagerari fie ca sunt minciuni nevinovate sau uneori mai serioase. Nici aici nu pot spune ca am ce sa ofer, pentru ca minciunile mele nu sunt in niciun caz din cele importante, sau grave, ca nu sunt din fire vreun Pinocchio. Dimpotriva,poate mai degraba ar trebui sa incerc sa fiu mai diplomata, ca de multe ori ma trezesc zicand adevarul intr-o forma cam..bruta...si nu am multi fani.Deci nu, nici asta.
-sa fiu mai...miloasa? Asta nu cred ca se poate. Cel mai mare defect al meu(bine, unul din cele mai mari) este empatia. No other comments.
-sa fiu mai...hmm..ingaduitoare.Ooof..cred ca aici trebuie sa lucrez.:( Cred ca trebuie sa fiu mai toleranta si sa am mai multa rabdare cu oamenii,mai ales cu cei pe care nu ii plac. Am asa un principiu inradacinat cum ca nu are rost sa imi pierd vremea cu oameni cu care nu sunt pe aceeasi lungime de unda...Cam nasol. Deci iaca,am gasit ceva. Cred ca aici trebuie sa lucrez. Si dat fiind ca vom sta intr-o tara noua, cu oameni noi, prieteni noi, am si material didactic.:) Ar trebui sa fie usor.
Eh..mai am putin pana plec, o sa ma mai gandesc la asta.Ceva ceva trebuie sa fie, de s-a rezolvat asa, la distanta mica de juramantul meu.:D
luni, 14 martie 2011
Captain Planet
Ziceam ca am o teorie despre salvarea planetei.Bine,nu e a mea, e lu' unu', Coelho, eu doar o dezvolt un pic.
Ne tot spargem in figuri ca vai, salvati planeta, sa facem tot ce putem sa o ocrotim, sa fie bine! Si baiatul asta a zis (inca) o chestie bestiala: noi nu planeta trebuie sa o salvam, ci pe noi! De bine de rau, planeta o sa ramana acolo unde e...noi o sa disparem...
Ne tot spargem in figuri ca vai, salvati planeta, sa facem tot ce putem sa o ocrotim, sa fie bine! Si baiatul asta a zis (inca) o chestie bestiala: noi nu planeta trebuie sa o salvam, ci pe noi! De bine de rau, planeta o sa ramana acolo unde e...noi o sa disparem...
joi, 10 martie 2011
Back I am...
Stii cum e:nu scrii,nu scrii,si se strang, domne', subiectele..ceva de speriat..:D
Asa ca sa va pun la curent: Primo-suntem cu un pas mai aproape de plecarea in Belgia.Domnul sot se duce saptamana viitoare acolo sa se inscrie,si in maxim doua luni sper sa plecam.
Apoi.Am fost marti seara in Fratelli, sa il vad pe Tudor.:) Intr-adevar,era 8 martie, dar fiind marti si concert Vama, credeam ca publicul va fi format in majoritate din simpatizanti Vama, respectiv oameni normali, si nu vor fi decat putini clubberi prin definitie.
Pe langa faptul ca Fratelli mi s-a parut f mic si naspa, nu cred sa fi vazut mai mult de 5 fete care sa poarte pantaloni sau fusta mai lunga de 20 cm si tocuri mai mici de 12. ABSOLUT TOATE erau cu rochii/fuste pana imediat sub fund, tocuri subtiri, machiat maxim, coafate la salon, etc. Si erau vreo 4683 de fete acolo.Toate de parca participau la preselectie la FTV. Mi s-a parut amuzant,de la un punct,sa le observ in habitatul lor natural. Hmm..de la un punct?Sau pana la un punct..:D
Oricum, clubbing sucks-for me.Fum, agitatie, fitze, tineret..:D
Mai am si o teorie despre salvarea planetei, foarte draguta si profunda,dar as baga-o in alt post,ca aici,alaturi de mini aberatiile astea doua, isi pierde valoarea stiintifica.:D Stati aproape!
Si am mai avut o revelatie azi noapte, tot in timp de citeam,dar precum ca zilele astea sunt mai ametita-la propriu-mai uit din idei,si uite asa saracesc omenirea de valori.
Asa ca sa va pun la curent: Primo-suntem cu un pas mai aproape de plecarea in Belgia.Domnul sot se duce saptamana viitoare acolo sa se inscrie,si in maxim doua luni sper sa plecam.
Apoi.Am fost marti seara in Fratelli, sa il vad pe Tudor.:) Intr-adevar,era 8 martie, dar fiind marti si concert Vama, credeam ca publicul va fi format in majoritate din simpatizanti Vama, respectiv oameni normali, si nu vor fi decat putini clubberi prin definitie.
Pe langa faptul ca Fratelli mi s-a parut f mic si naspa, nu cred sa fi vazut mai mult de 5 fete care sa poarte pantaloni sau fusta mai lunga de 20 cm si tocuri mai mici de 12. ABSOLUT TOATE erau cu rochii/fuste pana imediat sub fund, tocuri subtiri, machiat maxim, coafate la salon, etc. Si erau vreo 4683 de fete acolo.Toate de parca participau la preselectie la FTV. Mi s-a parut amuzant,de la un punct,sa le observ in habitatul lor natural. Hmm..de la un punct?Sau pana la un punct..:D
Oricum, clubbing sucks-for me.Fum, agitatie, fitze, tineret..:D
Mai am si o teorie despre salvarea planetei, foarte draguta si profunda,dar as baga-o in alt post,ca aici,alaturi de mini aberatiile astea doua, isi pierde valoarea stiintifica.:D Stati aproape!
Si am mai avut o revelatie azi noapte, tot in timp de citeam,dar precum ca zilele astea sunt mai ametita-la propriu-mai uit din idei,si uite asa saracesc omenirea de valori.
luni, 7 martie 2011
Nimic deocamdata
Stiu ca nu am mai scris.Nu am mai avut nimic vesel de spus,ca am o perioada mai..neprielnica socializarii.:) O sa revin cand ma mai linistesc putin. Fiti cuminti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)