Iubitii mei

Ma tot tin sa scriu despre Razvan ceva, ca a fost asa de dragut zilele trecute,si o sa scriu si despre Eduard, ca el e mereu dragut, ca e varsta.:))
 Prima faza cu Raz.
Eram la pian(face cursuri de pian). Si asteptam cumintei sa vina profeseara si sa inceapa cursul. In cladire este de fapt o scoala de muzica,se studiaza diverse instrumente..in fine, ideea e ca se auzea o vioara. Si se auzea misto de tot. Noi, fermecati, ne oprim din vorba si ascultam vioara.
-Ce frumos se aude!
-Da, puiule, vioara suna foarte frumos. O sa iti dau sa asculti acasa, sa vezi ce frumos se aude.
-Dar eu vreau sa fac pian!
-Dar nu am zis sa renunti, iubitule, am zis doar sa incerci, poate iti place..
-Dar pianul e facut PENTRU MINE!

Ahh..pai daca au facut pianul pentru el, cine sunt eu sa ma opun?

Si a doua.
Eram semafor. Eduard, care abia invata regulile de circulatie :D, era atent la culoarea rosu. Eu ii explicam, pedagogic:
-Mami, la culoarea verde avem voie sa mergem, la culoarea rosu stam pe loc.
La care Razvan, sigur pe el:
-Si la galben trebuie sa acceleram, daca vrem sa trecem!

Degeaba am incercat sa ii spun ca teoretic nu e asa, ca trebuie sa oprim, trecem doar daca nu mai putem opri in conditii de siguranta, el a zis ca tati asa face,deci asa trebuie sa fie.:D


Iar cu dragul cel mic, mic mic de 2 ani, eram in casa acum cateva zile si ne pregateam sa plecam sa il luam pe Razvan de la scoala.Eu, in intarziere, alergand prin casa pentru a lua ce mai e nevoie, el gata imbracat si incaltat, se duce in sufragerie si isi varsa o cutie de Lego in mijlocul camerei.
-Hai, mami, trebuie sa plecam, ne grabim!
-Eu raman acasa, mami, joc Lego!


Ohh...ce mi-as dori sa fie asa de simplu..:)))