Traaaaficulll!!

Asta nu suport aici. Apropo de faptul ca in rest imi place cam tot. Dar traficul..oooh..traficul...ma ucide incet si sigur. Si sa tinem cont de faptul ca nu muncesc, deci nu merg cu masina la munca, deci nu sunt in traffic zilnic. In mare parte viata mea simpla de fata de la tara se desfasoara acilisea, in comuna la noi. Comuna, cartier, u got it. La noi aici in coltisor. Aici are Razvan scoala, Eduard dramul de cresa, aici fac piata, aici merg la mall(which sucks, ca e mic si scump).
Deci nu am de-a face cu traficul decat relativ rar.Dar de cate ori am de-a face cu el, nenica...blestem ziua in care am luat carnetul.
Ieri, de exemplu, am avut treaba in oras.I-am lasat pe baieti care pe unde si am plecat, in jur de 10 si ceva, cu treaba.  Prima oprire a fost ok, era intr-o zona cat de cat linistita. Apoi trebuia sa ajung in centru, in buricul buricutului, sa ma interesez de ceva.
Am ajuns in jur de..11 fara,cred, si m-am pus pe cautat loc de parcare. Si am cautat. Am cautat. Sincer, dupa vreo 10-15 minute chiar voiam sa ma las pagubasa, dat fiind ca la 12 trebuia sa fiu inapoi, sa il iau pe Razvan de la scoala. Dar asa, cu ultima farama de rabdare, am gasit un om care dadea semne ca ar vrea sa isi ia masina de undeva si sa plece. L-am urmarit plina de speranta si da, am avut noroc. Chiar pleca. La ceva distanta de unde aveam eu treaba, dar uneori trebuie sa te multumesti cu ce ai, nu?:)
Intre timp, se facuse 11.10,cred. Destul de tarziu, da, insa mi-am zis ca termin repede si daca plec la 11.30 e ok, ma incadrez in timp.
Ajung gafaind unde aveam treaba, intru in cladire si la receptive doua doamne foarte amabile incep sa imi puna intrebari despre scopul si durata vizitei. Ma si vedeam plecata, bucuroasa ca uite,ma, lucrurile se mai si rezolva.:)
Dupa ce imi intocmesc o mica fisa, imi spun sa intru in sala alaturata, sa iau un numar si sa astept sa ma cheme o colega, care ma va si ajuta.
Intru, iau un numar, 23 era el. Ma rezem de un zid si ridic privirea sa vad la ce numar se ajunsese.
3. La 3. Eu aveam, repet, 23. Uooocheei,zic. Poate intra vreo..like..10? 20? deodata? Sa astept sa vad cati intra in urmatorul val si cat sta un val..ei bine..pe val.:D
Astept vreo 10 minute si intr-un final iese..colega. Care cheama numarul 4. Atat. 4. Sii..pleaca.In birou. Sa il ajute.
Ma uit descumpanita la ceas si constat ca si daca ar fi venit aia cu echipa de la "Iarta-ma!" sa ma invite sa intru nu as mai fi avut timp, asa ca, in drum spre iesire, o intreb pe doamna de la receptie cand e mai liber, sa vin si eu cu forte proaspete.
Aia isi ridica ochii plini de uimire catre mine si imi zice suav: "ACUM e liber. Nu vedeti? E calm."
-Duamna, ii spun, verificandu-I si acuitatea (hope that's a word), au strigat numarul 4, iar eu sunt 23. Nu as numi chiar..lejer.
-Nu, acum e LIBER. E chiar foaarte liber.
Mno. Bine. Revin cand cresc copiii si pot sa ii las singuri in casa.
Plec spre masina, tot in goana, ca se facuse si jumate. Pornesc in tromba spre casa, si ma poticnesc dupa vreo 10 minute, intr-un bara la bara de zile mari.
Masini peste masini peste masini asteptau cuminti sa se miste ceva.Nu se misca. Intrarea in tunel, blocata. Strazile laterale, blocate. Ceasul, tic tac tic tac.Nervii mei, campioni la stretching.
Intr-o initiativa de ultim moment si pentru care ma pup si la aceasta ora a acestei zile, hotarasc sa o iau pe un alt drum, mai curat, mai frumos, mai destept, mai neumblat.
Ma strecor greoi pe langa masinile nemiscate de la intrarea din tunel si aud la radio, la stiri, ca din cauza unor probleme tehnice, TOATE tunelurile sunt blocate momentan. Nooo..sa nu te tzuci? Pentru prima data in istoria mea plina de ghinioane de gen am reusit sa evit o catastrofa. Sii..am si ajuns la timp la copil.Pentru a porni din nou, doua ore mai tarziu, spre centru, spre masini, spre aglomeratie.
Hate it, I tell you!