Puppy love

Am vazut acum cateva zile un caine din ala urias,la vreun metru inaltime-cand statea in 4 labe-si vreo 1,50 cand se ridica.Din ala paros,nu stiu cum ii zice,dar imens.Foarte frumos,de altfel,dar nu le am eu cu rasele cainilor(nu stiu decat dalmatian,ca din asta mi-am dorit eu cand eram mica:D )
Nimic straniu pana aici,vad mereu caini pe strada insotiti de stapanii lor(nu,aici nu exista nici pisici nici caini vagabonzi). Doar ca acest "cainisor" avea drept stapana o doamna micuuuta..micuuuuta..cred ca avea vreun metru 30 asa...in doua labe(in patru labe era mai mica decat cainele,dar nu cred ca folosea pozitia asta prea mult).
Si cand ii vedeai,aproape de-un leat,nu te puteai abtine sa ti-l imaginezi pe caine rupand-o la fuga dupa vreo pisica,sau alt caine,sau treaba lui dupa ce,iar micuta doamna..ei bine...mi-am imaginat-o ca pe un zmeu purtat de vant cu viteza..caineasca..:)

if ever..

Daca vreodata,Doamne-fereste!!! raman fara mana stanga-fiti pe pace,ma voi descurca perfect doar cu cealalta,pentru ca,uite,azi nu mi-am folosit deloc mana stanga si am reusit sa mananc,sa imi hranesc celalalt copil-cel care nu statea pe mana mea stanga, sa deretic un pic si chiar sa scriu pe laptop.
Deci multumesc,mami,ca ajuti la dezvoltarea mea fara sa iti fi cerut sau sa imi fi dorit,si iarta-ma ca uneori,in loc sa iti fiu recunoscatoare,intru in panica...:))

Azi nu vorbesc de copii :)

Habar n-am despre ce altceva as putea vorbi,dar mi-am propus sa nu zic nimic de ei.Ca prea Eduard-Razvan,Eduard-Razvan toata ziua..:)
Stiu!O sa ating un alt subiect etern al gandurilor si vorbelor mele: slabitul.:D
Nu reusesc sa slabesc,frate!Mai am de dat 6 kile pana a ajunge la greutatea de dinainte de sarcina si nu mai merge.Nu se mai misca nimic de o saptamana..doua chiar?
Oare trebuie sa mentionez ca nu sunt nici eu usa de biserica si mai scap la un dulce o maslina o cireasa?Noo..nu cred...Doar imi manifest ingrijorarea pentru kilogramele astea incapatanate.daca as fi vorbit de copii as fi zis ca sunt la fel de incapatanate ca Eduard,dar nu vorbesc asa ca nu zic.
Stiu ca sportul e vital in ecuatie,dar banda noastra e rupta(nu de la greutate,mai,de la efort! :P) iar alta forma de miscare nu mai am timp sau sanse sa fac.Adica..merg in fiecare zi cel putin 30 de minute pe jos,dar se pare ca nu e suficient..:(
Si sunt realmente disperata ca mai avem mai putin de doua luni pana plecam in strainatate,de Craciun,unde siigur o sa adaug la colectia personala cateva kilograme,asa ca planul meu excelent era sa pierd chiar mai mult decat cele 6,sa am provizii.:))
Damn...de cand ma stiu am avut o problema cu kilogramele astea in plus..de fapt cu mancarea cred..ca taare imi mai place saorma..:( daca doar s-o inventa vreodata o pastila minune care sa iti taie apetitul fara sa iti faca rau..:)))
Gata,termin acum,ca cineva de care nu vreau sa vorbesc azi s-a trezit nervos dupa sfertul de ora dormit si trebuie sa il entertain!:)

Ahhh..mi-am adus aminte

..am uitat sa va povestesc ceva. Scriu repede ca deja Edu ma priveste amenintator,:))
Ieri tati a facut un gest frumos si a ramas acasa cu Edu,iar eu si Razvan am iesit la o cafea cu niste prietene(nu,Razvan nu a baut cafea,stati linistiti :D..stiu ca n-ar mai fi dormit..a baut doar alcool)
Si eram la terasa respectiva si se auzea un bebelus urland(ataat de cunoscut zgomot). La care Razvan se opreste,isi ciuleste urechile,si intreaba:
-Asta e bebelusul lui tati?
:))) Normal ca am ras si l-am intrebat de ce zice asta,dar s-a corectat repede,putin incurcat..."Aaa..adica..Eduard al nostru?"
Deci tati s-a scos cu un bebelus,asa ca nu vad altfel situatia deca sa mai stea cu bebelusul asta al lui si alta data..:)))

Sunt o doamna cangur. O doamna,totusi...

Pentru ca o foarte draguta viitoare mamica m-a apostrofat subtil ca nu mai scriu,chiar daca,sustine ea printre randuri,as putea sa imi fac timp :)..iata ca ma conformez,ca doar n-o sa supar gravidele acum,la batranete...
Si va povestesc despre marsupiul imaginar(ah,ce bine ar fi fost daca era real,mi-ar fi scutit o groaza de timp) in care imi port copilul cel nou de ceva timp.
Deci Eduard,acest mini animal social, nu mai suporta de vreo 2 saptamani sa petreaca timp de calitate singur.Asa ca Doamne fereste sa il lasi in patut sau oriunde singur,Doamne fereste sa nu il iei in brate cand vrea muschii lui si Doamne fereste sa nu il tii in pozitie verticala,sa vada si ochii lui mari si albastri ce se intampla in mediul inconjurator. Urla,dar urla de ma mir in fiecare secunda cum de nu ne reclama vecinii la Politie,Protectia Copilului sau oriunde altundeva,numai sa faca publice atrocitatile ce par sa se intample la noi in casa.(eu una,daca eram de partea cealalta a peretilor,sincer va zic-nu lasam treaba asa,in aer,luam ceva masuri)
Si plange,frate...cat il lasi...o ora,doua, patruzecisinoua...fara numar..plange pana raguseste,and some more...Imi repet mereu ca daca va avea determinarea asta si in viata va ajunge sus de tot...
Asa ca,la insistentele sotului,care nu suporta sa planga copilul,ca vezi Doamne sa nu aiba o problema reala,de azi nu il mai las sa planga,aman educatia pana dupa 4 luni,respectiv pana dupa ce ne intoarcem din vacanta de Craciun din Romania(caci da,facem Craciunul in strainatate :D )
Si uite asa ajung la titlul de astazi,si anume cum m-am transformat eu peste noapte in mama cangur,doar ca fara marsupiu,doar cu manusitele mele cele doua care astfel ocupate nu imi mai permit sa fac chestiile alea plictisitoare si atat de putin utile gen gatit,curatenie,navigat pe internet :D sau orice altceva implica maini. Da,stiu,exista si o parte buna,astfel voi slabi mai repede,la fel si restul familiei,insa,printre care si baiatul ala mare si frumos de ii zice Razvan si care la prima vedere n-are nicio vina ca fra-su-i plangacios si mai agitat ca Pepsi.
In rest  sunt bine sanatoasa,nu neaparat mental,mai mult fizic,dar tot e bine,cat am mainile puternice un anume arici pogonici e fericit.
Acum doarme(cele 15 minute zilnice in care doarme in casa,mai mult nu tine miracolul,daca vreau sa doarma mult trebuie sa iesim afara) dupa ce de la 7 dimineata am vorbit INCONTINUU cu el,caci cum intorceam capul sa..stranut?sa zicem...incepea sa se agite nervos.
Nu stiu cum se face insa ca uit miraculos de tot ce v-am povestit mai sus,plus noptile nedormite si alte inconveniente atunci cand imi zambeste stirb,sau cand ma mangaie incetisor cu manutele alea mici si pufoase sau pur si simplu cand il apropii de mine si ii simt mirosul de bebelus perfect...:)
Va las,ca se trezeste,evident,si e si ora mesei,asa ca trebuie sa fug sa pregatesc biberonul,ca iar ma cearta.
Revin,Manu,da?Stai aproape..:)

Ai ai ai..

Cate as avea sa scriuuu...o tona..se tot aduna..nu stiu cat pot si eu sa mai tin minte...dar cu timpul stau din prost in foarte prost...nu am timp sa fac nimic...Eduard are acum si colici,asta inseamna ca atunci cand pot sa merg la baie 2 minute sunt rasfatata...il doare tare de tot,mititelul,si mi-e asa mila de el..
Iar cand doarme(putin,lately) nu stiu ce sa fac mai intai: mancare,curat,sa ma odihnesc putin-asta cand mi se rupe filmul definitiv :))
Asa ca blogul este,desi mereu in mintea mea,pe ultimul loc pe lista prioritatilor.
Scurt,asa,ca Edu se foieste in leagan: Razvan a inceput scoala,ii place maxim,a zis ca o iubeste pe doamna cat il iubesc eu pe el,iar asta supremul iubirii,o stie oricine.:)) Ii place chiar mai mult decat la gradinita,si ma miram cum de s-a atasat asa repede de doamna,mai ales dupa o educatoare atat de draguta ca madame Manu,insa ieri dupa ce am vorbit putin cu invatatoarea,am inteles de ce o iubeste fiu-meu.(in afara ca el e foarte iubicios): e o scumpa!:) Deci dupa cele 5 minute cu ea am plecat si eu,evident,mare fan,si uimita de cat de amabili sunt oamenii astia..mereu cu zambetul pe buze,mereu calzi,prietenosi...Of..dar nu incep iar cu dragostea mea pentru Belgia,da?:(vedeti cu cine seamana Razvan iubicios,si eu ma atasez repede:)) )
In alta ordine de idei,Eduard,care ieri a facut 3 saptamani si 4 kile :) e foarte dragut,e la stadiul de somn,mancare,mancare,mancare,plans(colicii,bata-i vina!),stare de veghe(acum vreo 2-3 ore,din ce in ce mai mult),mancare,somn...etc...:) Other than that, e dragalas ca un pisoi,curios cu ochisorii lui mari si inca albastri si grasut.:)
Vreau neaparat sa scriu un post despre nastere,despre impresiile din spital(toate pozitive) si despre cele cateva zile petrecute acolo,insa imi trebuie timp,ca stiti ca sunt vorba lunga.
Gata!Fug ca mai am o tona de lucruri de facut!Sper sa revin curand!Puupi!

M-am intors

..cu cel mai frumos copil din lume,evident..:))) Am multe de povestit,dar si prea putin timp sa fac tot ce imi propun,asa ca o sa mai dureze un pic pana incep amintirile din spital.:)
Azi i-a cazut si buricul,asa ca am sarbatorit o saptamana cum se cuvine.Nu-mi vine sa cred ca are deja o saptamana...
Oricum,pe foarte scurt,sunt foarte fericita,foarte multumita de ce mi s-a intamplat in spital si in egala masura...foarte obosita..:))
Asa ca va las acum,revin cu amanunte curand...

Ultima noapte in formula asta :)

Adica de trei. Cu alte cuvinte,maine nasc. La 7.30 sunt la spital,unde sper sa nasc la fel ca la Razvan,natural,fara anestezie si repede.:))Ce-o iesi,vedem maine...:)
Pentru cine se intreaba(si ma intreaba) nu am emotii deloc.Cel putin acum.Nu stiu maine dimineata cum va fi,poate se va schimba ceva,insa acum sunt foarte ok.evident ca imi fac mii de griji,sa nu dureze mult,sa se nasca usor Edu,sa fie sanatos(asta e cel mai mare stress), si alte cateva legate de dupa,dar in legatura cu nasterea..nada.Sunt,in schimb,foarte nerabdatoare sa il vad,sa il tin in brate,sa il miros,sa il alaptez,sa il schimb,sa il spal,sa il pup,sa il iubesc...:)))nimicuri de-astea...plus sa DORM PE BURTAAAA...sa nu mai am o tona,sa nu ma mai doara spatele,sa mi se dezumfle picioarele,sa imi treaca alte cateva zeci de problemute..:)))Deci da,de abia astept ziua de maine!!O astept de cateva luni bune.:)
Nu stiu cand o sa mai scriu pe blog,probabil dupa ce ma intorc acasa,o sa revin cu amanunte,tineti-mi pumnii sa fie totul bine cu bebele(si cu mine,eventual :)) )si..sa ne auzim cu bine!:)
va pup!

Tot de prin casa adunate..

Hai ca bag si eu tare cat mai pot sa scriu,ca dupa ce vine Edu nu stiu cat timp o sa mai am (sau chef :)) ).
Tot din fazele lui Razvan,v-am zis ca mai scoate cate o duma si ma gandesc ca memoria nu o sa ma mai ajute peste 10 ani,asa ca scriu sa ramana aici.:))
Eu eram in pat(unde naiba sa fiu si eu?!?) si el in picioare in cadrul usii la noi in camera.Si ii zisesem deja de vreo 3 ori sa se duca sa manance,ca era tarziu si trebuia sa plecam.El,in loc sa plece spre bucatarie,incepe sa pozeze ca manechinele luand tot felul de posturi.Eu:
-Mami,te-am rugat sa te duci sa mananci,acum!!
La care el, catranit si pe un ton jos:
-Ma prezentam si eu....


:))

Si alta faza. Tati,de felul lui,nici el vreun rapid. Asa ca de cate ori il chemam,nu seamana chiar cu Speedy Gonzales la reactii.Si trebuie sa ii zicem de mai multe ori,deci.:)Ati inteles.Si acum cateva zile ma uitam cu Razvan la nu stiu ce emisiune(cred ca America's got talent,suntem fani :D ) si trebuia sa vina si tati sa se uite la o faza mai deosebita.Si il striga Razvan o data(era in alta camera), il striga de doua ori,nimic...Se ridica el suparat,si,indreptandu-se spre sufragerie sa il cheme personal,il aud bombanind:
-Eh,uite,oamenii astia nu-mi plac mie!

:))))

Amazing people out there...

Pentru ca acum sunt Jocurile Olimpice(hai Romania!) mai prind din cand in cand cate o proba interesanta si ma mai uit cu ocazia asta la tv.:) (btw,scrima mi se pare cel mai putin palpitant sport eveeerrr...)
Si in weekend era proba de triathlon femei.Cand am deschis eu televizorul, incepusera de vreo 10 minute sa inoate in Tamisa, cu o viteza si o forta extraordinare.Eu,care obosesc acum (si in general) si cand fac dus, ma uitam fascinata la puterea bratelor si picioarelor acestor fete,care pareau neobosite si dupa inca 10 minute de inotat la viteza maxima. Asa ca am ramas pe receptie,curioasa de cum se descurca pana la final.
Amu', nu stiu cati km au avut de inotat,sau cu ce viteza au facut-o,sa calculez eu insami distanta parcursa ( :)) ca as fi putut,normal!!) insa prima concurenta a terminat de lopatit cam dupa vreo 20-25 minute. Primele fete se detasasera net de grup,erau cu mult in fata celorlalte,iar eu urmaream vrajita(din pat,evident) cum pareau sa nu le oboseasca nimic. Normal ca mi se oprise si respiratia,ca de fiecare data cand inoata cineva mai mult de 1 minut,recordul meu personal.:D
Au terminat deci de inotat,maaare lucru pentru mine,si zic na,acum se duc si ele sa bea un suculete ceva(programul era in olandeza,asa ca nu intelegeam nimic,l-am auzit pe domnul amabil zicand ceva de triathlon,dar mi-am zis ca e nebun,ca nu mai poate nimeni sa miste in front dupa atata efort fizic,triathlon sa faca ma-sa), si urmaream deci sa vad un fel de clasament(tineam cumva cu englezoaica, chestie de mandrie-tara ta...in fine. Deodata,nu mica-mi fu mirarea cand le vad pe fete fugind din apa si in acelasi timp tragand de ceva la spate.Zic hopa! stai ca poate se mai alinta cu un tir,ceva,sa traga prin apropiere,sa ia ochii la oameni ca sunt sportive...De unde?!? Fetele se dezbracau de costumul de neopren(or whatever) si ramaneau in costum de baie,dupa care se suiau frumusel pe o bicicleta si...sa te tii..la drum cu ele...7 ture imeeense, de nu stiu cati km bucata...Si da-i, si pedaleaza-i, cu aceeasi determinare si forta ca atunci cand incepusera sa inoate.Eu,siderata,priveam totul in continuare din pat,parca incepand sa mi se faca putin fomita de la atata efort...al lor,dar tot se pune,nu? Si uite asa neicusorule au pedalat fetele mele (mai cadeau,se mai ridicau,nu renuntau) inca vreo ora si ceva,cand deja eram istovita si fermecata de atata ambitz..
Dupa ce au terminat de biciclit,eu,care intre timp intelesesem ca este cu adevarat o proba de triathlon,tot o trageam cu tirul meu,sperand ca macar o proba,dupa o ora jumate de rupere de oase,sa fie mai relaxanta.
Nu. Dupa ce si-au pus frumos bicicletele la loc,s-au incaltat cu adidasi(pantofi sport,na!) si....au luat-o la fuga,fratilor!!!! spre uimirea mea si a micii mele familii pe care o chemasem sa fie partasa la acest moment care mi se parea istoric. Intre timp,pentru ca venise si sotul si imi schimbase pe aceeasi transmisie,dar in franceza,therefore intelegam si eu cate ceva(deci se putea si asa,dar fusesem eu prea fermecata sa ma gandesc la o alternativa) anunta nea crainicul ca vor alerga...ta-daam..10 km!!!
10 KILOMETRI!!! Cat de la noi pana la Ikea,cand amortesc eu toata in masina si mi se pare lung drumul...(de fapt cred ca pana la Ikea sunt 7 km..) deci inca vreo..cat? 2 ore?o ora jumate?De alergat.Pe propriile picioare obosite (?) dupa inotat nspe kilometri si biciclit inca nu stiu cat...
Cred ca daca imi cerea cineva sa imi donez un rinichi pentru castigatoare in momentul ala(sau pentru orice alta concurenta,ca pana la urma nu e vorba numai de timpul scos,ci de idee) l-as fi scos cu mana tremuranda si l-as fi intins umila,cu capul plecat. Mi se pare uimitor ce fac fetele alea(sau oricine face asa ceva,ca or mai fi nebuni), si chiar daca am incercat cu toti neuronii mei sa gasesc un simplu motiv pentru care sa alergi ca nebunul 3 ore in loc sa stai la o cafea pe terasa si sa mananci saorma si nu am gasit nimic..ii respect din tot sufletul pe oamenii care faca asta.Sincer,nu cred ca am fost mai fascinata de cineva ca atunci(si inca sunt,normal) si am spus-o atunci si-o repet: cred ca premiul pentru castigatorii triathlonului ar trebui sa fie semnificativ mai mare decat cele de la alte probe.Respect munca fiecaruia,e un lucru imens sa ajungi la Olimpiada,nici nu ma gandesc cat se pregateste fiecare si cate resurse investeste,insa pentru mine,triathlon contestants rule!!!
Din pacate nu am mai stat pana la sfarsitul cursei,sa vad cine a castigat(da,ieseam la masa :D) dar o sa intru chiar acum pe net sa vad,si o sa imi imprim o poza cu ea pe frigider,asa,inspirational! :)Sau pe banda..sau peste tot in casa...sau...of..respect maxim si va puup!

Sa se sesizeze Protectia Copilului,va rog..;)

Razvan e cam moscait de fel.Si folosesc "cam" doar pentru ca il iubesc mult si vreau sa fiu draguta.El e foaarte moscait. Asa ca orice actiune ii ia de vreo 3-4 ori mai mult decat ar trebui.
Ieri isi strangea cele 498675954 piese de Lego de vreo 30 de minute si nu era nici la jumatate.Si ii zic o data sa se grabeasca,ii zic de doua ori..mai trec 30 de minute. Asa ca incerc sa il stimulez :D si ii zic:
-Mami daca in 10 minute nu termini de strans piesele te pedepsesc.
-Ce imi faci?se aude el curios de dincolo.
..nu eram pregatita pentru mai mult de atat,asa ca improvizez:
-O sa iti arunc toate piesele care la sfarsitul celor 10 minute nu sunt stranse.
La care el, intrigat:
-Cum poti sa faci asta unui copil???

:)))..sa mai zici ceva?

And the winner is...

Sa fii insarcinata sucks.Cel putin pentru mine.Si cel putin acum,la Eduard. Si o sa va spun doar cateva dintre motive:
-nu poti sa faci nimic amuzant: bungee jumping, montagne russe,sa te dai peste cap...nimic...Cica nu.Naspa.Iar eu,pe langa faptul ca sunt innebunita dupa asa ceva,anul asta am vazut cele mai multe atractii ever.Mi se ofereau toate cuminti si eu trebuia sa le refuz politicos,cu lacrimi in ochi.Eh...vine el si anul viitor...;)
-daca ai dureri de spate,ai pus-o cu movimiento.Nu mai poti sa te misti ca inainte,sa te plimbi mai mult de..(aici fiecare dupa noroc,la mine se termina foaarte repede bateriile lately), sa colinzi magazinele(pentru copil,ca pentru tine nu are rost..:( )...totul se reduce la mers-pauza. Stat in picioare-pauza. Stat in pat intr-o pozitie-pauza.
-te simti ca si cum ai fi inghitit un peste balon care nu vrea sa se mai dezumfle. Nu mai esti in control asupra corpului tau, miscarile ti se reduc la a te rostogoli de colo colo,noaptea cand incerci sa dormi te foiesti de pe stanga pe dreapta incercand sa reinventezi pozitii cat de cat confortabile(nu merge..) si toata bucuria ta cand vezi oameni normali in jurul tau e sa visezi la ziua in care iti vei recapata trupul.
-colectia de haine e limited edition. Te imbraci pretty much la fel, pentru ca nu iti vine sa cheltui pe haine de gravida o avere,in ideea in care totul dureaza doar cateva luni si de banii aia mai bine iei la copil ceva.:D Asa ca te limitezi la o pereche de blugi/pantaloni, o fusta si cateva rochii,de care te saturi ca de mere padurete si pe care iti juri in fiecare zi sa le arunci imediat ce nasti. Bad news: nu poti chiar imediat,s-ar putea sa mai ai nevoie o perioada,pana incepi sa iti revii la greutatea normala.
-daca ai norocul sa dispui de TOATE,dar absolut toate simptomele sarcinii,esti in rai.Nu.Eu la Razvan, in afara de greturi la inceput si disconfortul firesc de la sfarsit nu imi amintesc sa fi avut nimic.Acum nu ma gandesc la nimic sa imi fi scapat: dureri de orice-dar de sarcina cica, rinita de sarcina, greturi de sarcina, ameteli de sarcina, insomnii de sarcina, crampe de sarcina, uscaciunea gurii de sarcina, u name it,i got it-de sarcina...Distractiiiv...
-daca ai ghinionul sa nu ai ceva deosebit cu care sa iti omori timpul,care sa te distraga de la ganduri nebune,iar ai pus-o.Incepi sa iti pui tot felul de intrebari: o sa fie bine?O sa aiba toate degetele?Toti ochii?O sa fie sanatos?Frumos?destept?o sa aiba ochi caprui?Albastri?Mov?O sa manance?O sa ia in greutate?O sa doarma noaptea?Si multe,multe altele.Eu m-am trezit intr-o noapte (trezit e doar o expresie,nu dormeam-insomnie de sarcina) si mi-am dat seama ca la ecografia morfologica nu mi-a numarat nimeni degetele copilului.Ca nu mi-a numarat nimeni nimic,de fapt.Ca a fost ceva destul de relaxat,ce a durat infinit mai putin decat mi-as fi dorit eu si nu mi-a fost comunicat decat rezultatul; e totul ok. E..atat mi-a trebuit.Am luat internetul la rand(era vreo 1 noaptea) sa ma uit pana la ce saptamana pot face 4 D pentru ca trebuia,nu-i asa,sa vad cate degete are copilul. Iar aici 4D nu fac,e moft,ala ti-l faci la un centru non medical,doar pentru poze si suveniruri.Deci cauta pana la ce saptamana se face 4D. Pana la 32 maaaxim.Bun.Eu sunt in 31 jumate.Unde se face in Bruxelles?Pai..E unul in Namur,adica alt oras,dar nu conteaza,ca doar nu o sa ma tina kilometri departe de numaratoarea degetelor copilului meu,nu? Cauta numar de telefon,pret,informatii suplimentare.S-a facut 3.Nu-i nimic.Tocmai bine.Mi se face si somn,cu ocazia asta.Revin maine.A doua zi ii comunic sotului problema grava cu care ne confruntam,incepe sa rada,evident,dar imi spune ca daca vreau pot sa sun sa fac o programare,doar sa ma linistesc eu,ca el e sigur ca totul e in ordine.Mai caut pe net,gasesc unul chiar la noi in oras,foarte aproape de unde stam stam ,sun si doamna imi spune ca sunt cam la limita,dar ma poate primi a doua zi,ca dupa pleaca in concediu.Ma duc a doua zi cu copilul la purtator,sperand ca toate degetele sunt cu noi deasemenea,ajungem acolo,incepe ecografia si copilul meu doarme cu mainile ascunse,bagate pe sub barbita sau pe cine stie unde.Doamna,careia ii comunic clar scopul vizitei mele,ambitioasa din fire,imi promite ca va face tot posibilul sa incepem numaratoarea curand,dar ca ar fi bine sa ne ajute si domnul grasut din monitor.Sedinta urma sa dureze doar 10 minute, si in urma ei sa raman cu un DVD si o poza cu frumosul din burta adormita. Dupa 40 de minute (  :D ) Eduard nu da semne ca ar vrea sa se trezeasca,asa ca incep sa il "ajut" usor si in sfarsit se miscaaaa...si o data cu el 10 carnaciori mititei,cate 5 la fiecare manuta. Rasuflu usurata,la fel si doamna de la eco(foarte foarte draguta) si plec pe jumatate linistita(doar mai am picioarele,nu?), aproape o ora mai tarziu.La aceiasi bani.:))
Intamplarea face sa ajung la spital intr-o vizita neprogramata,asa ca trebuie sa mi se faca eco,si ce ocazie mai buna decat asta sa o rog pe tanti ecografista sa se uite si daca baiatul meu are degete la picioare?:D Initial imi zice ca astea se fac la morfologica,ii spun ca stiu,dar nu mi s-a comunicat nimic,si e suficient de draguta sa imi verifice un picior (cu 5 degete) ca celalat era ascuns pe undeva prin strafunduri,asa ca nu il poate repera.Deci,dragi cititori,mai am 3 saptamani de sarcina si un picior de verificat,asa ca stau bine,zic eu.:))
M-am lungit iar,si evident ca as putea sa scriu pana maine,dar o sa ma opresc aici,sperand ca ati inteles o particica din aventurile mele zilnice.
Sooo..pregnancy sucks.Dar la sfarsitul ei, te alegi cu un copil.Al tau.Perfect.Pentru totdeauna.Asa ca,daca pui in balanta cat conteaza cele scrise mai sus si cat rezultatul final,procentajul e undeva la 10%-90%.Si eu zic ca se merita.:)

Exciting.Not.

Eu,de fel,nu eram cea mai activa dintre persoane. Cand eram tanara(eheee...) dormeam pana la 10, 11 cateodata(dupa o noapte mai agitata), imi placea sa profit de timpul meu liber(adica sa lenevesc) si aveam o viata destul de linistita..
..pana s-a nascut Razvan. In primul rand ca de atunci nu mai pot sa dorm mult(daca vreodata dorm pana la 9 e un miracol si inseamna ca am avut o noapte grea). Apoi, nu mai am chef sa pierd timpul.Nu mai suport sa stau asa,danga-langa,si sa nu fac nimic. Chiar daca stau in pat rasfoiesc o revista sau stau pe net,dar nu ma uit pe tavan.
Iar de catva timp(nu stiu exact cand s-a intamplat) a dat activitatea-n mine mai ceva ca marea-n cortul lui Tudor(n.r. Chirila).:) De cand sunt insarcinata ma obsedeaza sa fie ordine in dulapuri,in sertare,in cele mai ascunse cotloane. Ma simt mai bine, psihic,sa fie ordine peste tot.Ma linisteste. Asa ca primele luni de sarcina am re-aranjat sertare si sertarase, am facut ordine printre haine si am re-oranduit mobila..:))(glumesc,nu avem atata mobila si deci atatea posibilitati)
Ei bine, din cauza unor probleme diverse(nimic grav,totusi destul de serios cat sa nu trec peste) de ceva timp sunt nevoita sa stau mai mult in pat. Super,ar zice cineva,trebuie sa profit de timpul asta de relaxare de dinainte de uraganul numit bebelica.Si asa as fi zis si eu,daca nu eram pusa in situatie. Insa credeti-ma ca e oribil. E ca un blestem. In primul rand ca ma doare,asa cum am mai spus,spatele.Asa ca am un numar limitat de pozitii in care pot sta si un numar si mai limitat de minute pentru fiecare pozitie.So it sucks! Apoi e plictiseala,frate! De Facebook m-am saturat pana peste cap,parca nimeni nu mai posteaza nimic,doar like-uri si share-uri cu "bobita are nevoie de adapost" "patrocle s-a pierdut" "corcodel e singurel" si "sufletel pentru gigel"(stai ca asta e de la ProTv..alta mancare de peste). Caini abandonati(de care imi este mila,nu ma intelegeti gresit,dar deja daca sunt ATATEA anunturi numai cu asta poate ar trebui sa se infiinteze un Dogbook ceva,special pentru ei), poze cu copii arsi,anunturi pe cat de vechi pe atat de neadevarate cum ca nu stiu ce copil ar avea nevoie de sange(teapa,am patit-o pe propria-mi piele) si alte lucruri ce nu imi par deloc captivante.
Deci cade si facebookul. Raman emisiunile pe care le plac foarte mult,gen Masterchef,America(or any other country)'s got talent, The amazing race,etc..dar si astea la un moment dat te obosesc(atunci cand privesti cateva episoade bune incontinuu,cum mai faceam eu).
Te mai joci cu Razvan,mai iesi la o cumparatura,mai un parc(daca iti permite vremea,sa nu uitam ca salasluiesc in Bruxelles si aici totul e relativ cand e vremea de timp frumos :) ) dar ziua tot are nenumarate (eh..sunt numarate,doar ca asa imi par mie) ore de umplut,ceea ce pare misiune imposibila cand esti tintuit in casa/pat/corpul tau. :)
Si ce e mai nasol e ca atunci cand nu ai chef,pai nu ai chef,prietene!Chiar  si cea mai tare idee, menita sa trezeasca si un mort- nu te atrage.Cel putin asa e la mine.Daca sunt completely chefless pai poti sa mi-l aduci si pe stitivoicine si nu imi trece starea.(bine,aceasta situatie e doar ipotetica.sunt dispusa sa incerc,nu se stie ca pamantul :D )
Asa ca numar zilele,numar noptile,cat mai am s-astept,sa te strang la piept,zilele,noptile...astept...:) (nu te grabi prea tare,totusi,vrem sa fii cel mai sanatos posibil )
Cam atat.Din pat,eu...

La multi ani,viata mea!

Ei bine.uite ca a mai trecut un an,mami,si a venit iar ziua ta.:)  Sa iti zic despre cat de mult te iubesc ar fi fara rost,pe langa faptul ca iti zic in fiecare zi de mii de ori ti-am scris si aici de cate ori am avut ocazia si cine m-a intalnit macar o data in viata sau a intrat pe blogul asta stie asta foarte bine..:)) Asa ca nu o sa mai vorbim despre asta acum.Iti zic eu,iar,mai tarziu,cand oi vedea cum sa fac sa te mai umplu de pupi o data,pentru a...cata oara?:)
Esti in continuare un baietel de vis pentru mine,cuminte,frumos,ascultator si dulce cum nu pot spune in cuvinte. Si chiar daca nu ma stai asa mult cum as vrea eu la pupat(cat oi mai vrea si eu,pana la 20 de ani?!?) esti foarte iubitor si nu trece zi sa nu ne faci declaratii si sa nu ne topesti cu vreo propozitie dulce si nevinovata. Si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi,si iti scriu si aici cat sunt de mandra sa am un baietel ca tine. Mereu ma gandesc la norocul nostru,cum,din toata lumea asta,tu esti tocmai la noi in familie.:)
Acum,de cand astepti un fratior,am putut sa iti observ si alta latura,pe care o intuiam dar care iata ca se arata in toata spendoarea ei: frate mai mare. Si ce frate mai mare vei fi! Stiu sigur ca il vei iubi si proteja pe Eduard,si asta ma umple de bucurie,pentru ca munca mea e pe jumatate terminata. Daca voi va veti iubi si respecta mereu,mie nu-mi ramane decat sa va mai ghidez din cand in cand si sa ma bucur de voi,iubitii mei,ca de cele mai pretioase comori. Pentru ca asta sunteti pentru mami si tati,cele mai frumoase daruri si cele mai mari bogatii pe care le poate avea un om.
In toamna vei incepe scoala, tremur de emotie cand ma gandesc la cat de repede ai trecut la aceasta etapa importanta din viata ta, din viata noastra. Pacat ca o sa alaptez in prima ta zi de scoala,ca taaare bine mi-ar prinde un tranchilizant.:) Imi vine sa plang acum,doar cand ma gandesc ce mare te-ai facut si cum au zburat anii,  d-apoi cand te voi vedea acolo,cu ghiozdanelul atarnandu-ti greu pe umeri,cred ca o sa ma napadeasca toate emotiile posibile...:)  Si-asa imi zici mereu ca sunt prea sensibila( de parca tu nu ai fi la fel :D )
De fiecare data cand vreau sa iti spun sau scriu ce simt pentru tine ma simt neputincioasa,pentru ca stii bine,si oricine iubeste asa mult cum te iubesc eu stie ca nu exista cuvinte suficiente sa exprime  nici macar un sfert din sentimente. Asa ca nu-mi ramane decat sa iti arat,cum pot si eu,ce insemni pentru mine si sa incerc sa iti returnez macar un pic din fericirea pe care tu mi-o aduci in fiecare zi.
LA MULTI ANI,VIATA MEA! Te iubesc maxim si o sa te iubesc pana la ultima mea suflare!!!

Era de asteptat :)

Si cine imi citeste blogul de mult timp si ma cunoaste(si stiu ca o sa intri azi sa maine,asa ca iti scriu si aici sa va traiasca minunea,sa fie sanatoasa si sa aiba tot ce isi doreste) stie ca in fiecare an ii scriu lui Razvan de ziua lui.Ei bine,maine e ziua lui,asa ca maine o sa ii scriu asa cum fac in fiecare an de ceva timp,dar am vrut sa fac o incalzire intai.:) Sa ma reobisnuiesc cu tastele...
Mi-a fost dor,uneori,sa scriu...am mai spus asta si-o repet..de multe ori ma incearca sentimente contradictorii,pentru ca pe de o parte vreau sa scriu,daca ar fi dupa mine as dau frau liber tuturor gandurilor mele,insa pe de alta parte e o chestie cu care eu nu sunt impacata,si aia se numeste bun simt..:)) asa ca trebuie sa ma cenzurez,sa nu zic aia,sa nu fac aia..off...grea viata mai am...Ma bate gandul de multe ori sa incep un blog completamente anonim,in care sa fiu EU,asa cum ma stiu doar eu...:)))...si sa scriu ca si cum nu ar citi nimeni,pentru ca sigur nu ar citi nimeni cunoscut,iar de necunoscuti invat sa nu imi pese...
Daar..pana atunci traiesc un vis,right? Asa ca hop pe visul meu calare sa va pun la curent cu ce am mai facut in ultima vreme..nici nu stiu cat a trecut.
Pai...m-am ingrasat,fireste...Eduard este,pentru mine si rudele lui apropiate( ha!:) ) o intrebare zilnica referitoare la cum arata, cat este,cum va fi ca si omulet...si CAT DE MARE E,FRATE,CA MA RUUUPEE!!! Are cu vreun kil mai mult decat copiii de varsta lui :D,ceea ca ma face sa imi doresc sa nasc asap,sa pot sa imi duc la indeplinire planul de a naste tot natural,tot fara anestezie...Acum are aproape 3 kile,si tin sa reamintesc cui ii pasa ca sunt in saptamana 33...din 40(42 uneori)...si tinand cont ca pune cam 250 de grame pe saptamana...u do the math...
E foarte activ,ceea ce ma bucura si ma doare in acelasi timp :)), e pretentios,nu ii place sa stau decat dreapta,fie in picioare fie intinsa,sa altfel incepe sa imi care picioare in putinele coaste si organe ramase intacte... Taaare curioasi mai suntem  sa il cunoastem...:)
Am inceput sa luam una alta,unu la mana pentru ca aici iulie e luna reducerilor si nu strica sa profitam si doi pentru ca nu stii cand sare iepurele din burta si nu vreau sa ne prinda nepregatiti...
Eu sufar de insomnie in cel mai rau mod posibil, adorm pe la 2,3 noaptea,ma foiesc,am sindromul picioarelor nelinistite,noaptea e un cosmar...de abia astept sa dorm iar pe burta mea proprie si personala,sa fiu atat de rupta de somn incat 10 minute sa mi se para o gura de oxigen..:D pentru ca daaa..asa va fi curand...si de abia astept sa il tin in brate..am mai zis asta cumva?:))) o sa mai zic....
Despre Razvanica scriu maine,cand-believe it or not- face 6 ani!!!! 6 ani de cand am aduc acasa un pisoi cu care nu stiam ce sa facem,cum sa il tinem si cum sa ne comportam cu el,iar acum....nu il mai putem tine in brate de cat de inalt e, nu mai avem loc sa  zicem nimic de cat de vorbaret e si nu mai putem de dragoste de cat de dulce continua sa fie....:)
Va las,atunci(asta in cazul in care chiar mai citeste cineva) si..pe maine! :)