luni, 22 octombrie 2012

Sunt o doamna cangur. O doamna,totusi...

Pentru ca o foarte draguta viitoare mamica m-a apostrofat subtil ca nu mai scriu,chiar daca,sustine ea printre randuri,as putea sa imi fac timp :)..iata ca ma conformez,ca doar n-o sa supar gravidele acum,la batranete...
Si va povestesc despre marsupiul imaginar(ah,ce bine ar fi fost daca era real,mi-ar fi scutit o groaza de timp) in care imi port copilul cel nou de ceva timp.
Deci Eduard,acest mini animal social, nu mai suporta de vreo 2 saptamani sa petreaca timp de calitate singur.Asa ca Doamne fereste sa il lasi in patut sau oriunde singur,Doamne fereste sa nu il iei in brate cand vrea muschii lui si Doamne fereste sa nu il tii in pozitie verticala,sa vada si ochii lui mari si albastri ce se intampla in mediul inconjurator. Urla,dar urla de ma mir in fiecare secunda cum de nu ne reclama vecinii la Politie,Protectia Copilului sau oriunde altundeva,numai sa faca publice atrocitatile ce par sa se intample la noi in casa.(eu una,daca eram de partea cealalta a peretilor,sincer va zic-nu lasam treaba asa,in aer,luam ceva masuri)
Si plange,frate...cat il lasi...o ora,doua, patruzecisinoua...fara numar..plange pana raguseste,and some more...Imi repet mereu ca daca va avea determinarea asta si in viata va ajunge sus de tot...
Asa ca,la insistentele sotului,care nu suporta sa planga copilul,ca vezi Doamne sa nu aiba o problema reala,de azi nu il mai las sa planga,aman educatia pana dupa 4 luni,respectiv pana dupa ce ne intoarcem din vacanta de Craciun din Romania(caci da,facem Craciunul in strainatate :D )
Si uite asa ajung la titlul de astazi,si anume cum m-am transformat eu peste noapte in mama cangur,doar ca fara marsupiu,doar cu manusitele mele cele doua care astfel ocupate nu imi mai permit sa fac chestiile alea plictisitoare si atat de putin utile gen gatit,curatenie,navigat pe internet :D sau orice altceva implica maini. Da,stiu,exista si o parte buna,astfel voi slabi mai repede,la fel si restul familiei,insa,printre care si baiatul ala mare si frumos de ii zice Razvan si care la prima vedere n-are nicio vina ca fra-su-i plangacios si mai agitat ca Pepsi.
In rest  sunt bine sanatoasa,nu neaparat mental,mai mult fizic,dar tot e bine,cat am mainile puternice un anume arici pogonici e fericit.
Acum doarme(cele 15 minute zilnice in care doarme in casa,mai mult nu tine miracolul,daca vreau sa doarma mult trebuie sa iesim afara) dupa ce de la 7 dimineata am vorbit INCONTINUU cu el,caci cum intorceam capul sa..stranut?sa zicem...incepea sa se agite nervos.
Nu stiu cum se face insa ca uit miraculos de tot ce v-am povestit mai sus,plus noptile nedormite si alte inconveniente atunci cand imi zambeste stirb,sau cand ma mangaie incetisor cu manutele alea mici si pufoase sau pur si simplu cand il apropii de mine si ii simt mirosul de bebelus perfect...:)
Va las,ca se trezeste,evident,si e si ora mesei,asa ca trebuie sa fug sa pregatesc biberonul,ca iar ma cearta.
Revin,Manu,da?Stai aproape..:)

2 comentarii:

Manu spunea...

:-)) asa-mi placi, mamico-canguroaica!

SARILLA spunea...

;) Pup burtica!