pai...

..sa va zic? hai sa va zic...au trecut cat?..10 zile, si as putea sa scriu zeci de pagini. Bine,imi cam place si vorbulita,dar asta e alta Marie...
Pai..un tren in continua miscare,asta a fost viata mea pana acum.Iar de cand am ajuns in Belgia, trenul asta era sa deraieze, a rulat cu viteza maxima, s-a oprit brusc, a pornit iar in tromba...si continua...
Am venit aici sa cautam cazare,da?Asta stiti.Sau aflati acum.Eu si consortul, doua suflete ratacite in marea de suflete belgiene ratacite. La noi,stiti cum e cu inchiriatul unui apartament:il vezi,iti place,bati palma.Platesti si te poti muta in aceeasi zi.Eheee...asta e basm aici.Aici totul merge inceeet,caaalm,greeuu..In prima zi nu am vazut nimic care sa ne placa.Eu eram disperata.Mi se parea ca nu o sa gasesc nicicum casa aia la care sa am tresarirea. Ca da,eu sunt cu tresariri,cu astea. Daca nu simt,mai greu sa ma decid asupra a ceva.Si nu tresarisem la nimic.Nasol.Day 1-dezastru.
Apoi,a doua zi,am inceput sa vedem cate ceva dragut.Ca atare,sa imi vina inima in dinti.dar tot fara tresariri,ceea ce m-a dus cu gandul ca poate in Belgia trebuie sa ma bazez pe altele,nu pe instinct.Day 2 alors-better.
Eh..si vine ea Day 3,cu mega ultra super uber tresarirea secolului.Gasim un apartament,intr-o super zona, la un super pret,cu super imbunatatiri.Era ca si cum Zeul Tresaririlor si Arhitectul Divin planuisera sa imi faca o surpriza.Si ne scosesera apartamentul asta in cale. Si era unul la..agenti/Si mandru-n toate cele...
Bineinteles ca nu ne-a luat mult si i-am zis agentei ca e stop al nostru.Minunat,hai sa mergeti sa la agentie sa incepem pregatirile! Si spre agentie porniram,unde incepu dezastrul. ca sa inchiriem, si aici citez din amabila de la agentie(plin fie frigiderul ei) ne trebuie statul de plata pe ultimile 3 luni.
pai..care ultimile 3 luni,ca doar ce sosiram,si vrem sa incepem sa muncim.ca sa facem asta, ne trebuie mai mult decat cerul liber,asadar ajungem la problema noastra,cu inchiriatul. ...pai nu pot sa va inaintez cererea de inchiriere proprietarului,pentru ca imi trebuie macar un plan contabil de la firma unde veti lucra.in fine, sa scurtez suspansul si nervii, nu s-a rezolvat.Si a avut grija sa ne zica si ca nu o sa putem inchiria altfel.(mega plin fie-ti frigiderul,sora mea alba)
Asa ca iaca si buchetul de morcovi....Acum nu se mai punea problema de fiorii simtiti la vederea apartamentului perfect,ci de cum naiba facem sa inchiriem fara fiche de pay sau planul contabil.
Imediat dupa ce vizionasem apartamentul de vis, aveam o programare la care prevazatorul meu sot a zis sa mergem,totusi,sa nu anulam.Si am fost, eu cu inima facand cerculete(inca nu aflasem ca nu il putem lua pe ala,si visam),iar el indragindu-l pe acest nou apartament in secret.:) Am retinut in linii mari,mi-a placut,dar ce sa faci cand esti indragostit de ACELA? Nu acorzi importanta CELUILALT.
In fine,vine si Day 4, mai vedem cateva,si incepem sa aplicam pentru ala,pentru ala,pentru CELALALT...Si incet incet incep sa se cearna toate si sa ramana ca optiune viabila apartamentul vazut prin cerculete de mine, indragit de norocosul sot.
Bun.Pentru ca honey trebuie sa plece duminica in scopul reintregirii familiei,l-am rugat pe agent sa faca toate formalitatile pana vineri,sa putem semna si sa fim amandoi.Acum,nu zic..bietul baiat chiar a facut tot posibilul,dar uneori universul se misca mai greu in complotul ala pentru reusita,asa ca nu s-a putut,a ramas sa semnez eu singura azi,adica luni. CU stresul de rigoare,evident.Ca raman singura.de fapt,nu singura, nu era asa rau,dar am ramas cu responsabilitatile.Nu va mai zic cum tresaream la fiecare telefon al lui Cedric(agentul nostru) de teama ca imi va zice ceva de rau si se va anula...
Duminica, domnul sot trebuia sa isi ia zborul.Nu stiu cum s-a uitat el la bilet,ca retinuse ca la 20.00 ii pleaca avionul.Si ne facusem noi planul sa nu il mai duc eu cu masina,ci sa mearga cu metroul si trenul pana la aeroport.Cu un scurt calcul,am hotarat sa plece pe la 17.30
Si cum stateam noi asa in pat pe la 17.20,el incepe,in joaca,sa isi calculeze orele de zbor,si cam ne dadea cu virgula.Zborul e de trei ore,si daca avionul ar fi plecat la 8,ar fi zburat doar o ora.Sa verificam biletul,zic! LA 17.25 realizam ca avionul DECOLEAZA la 18.05!!!!
Acum...eu stiu ca cei ce imi citesc blogul sunt oameni isteti,ca de asta imi citesc aberatiile.:D Si daca e asa, au si un pic de imaginatie.Ei bine,puneti-va TOATA imaginatia la incercare,dar cu forta,asa,si inchipuiti-va ce a fost in sufletul nostru.Apoi inmultiti cu 10!Da,cam pe-acolo.
Am sarit in masina,si pe drum,el tot zicea ca trebuie sa fie un numar la care sa suni daca e vreo problema si intarzii.Nu l-am gasit.Nu am gasit decat ca check in-ul se inchide cu 40 de minute inainte de zbor.Adica pe cand plecam noi de acasa.Am zburat,efectiv,pana la aeroport,unde am ajuns cred intr-un timp record,in vreo 20 minute.
A sarit din masina iar eu am parcat sa-l astept.:) Pentru cand il vor intoarce din drum cu zambete superioare. Nu a fost asa.V-am spus ca are noroc.:)L-au primit.Cum,nici nu stiu,nici n-am intrebat.Stiu doar ca mi-au tremurat mainile si picioarele vreo 20 de minute.DUPA ce a decolat.
SI apoi..inapoi spre casa. lucru care nu ar fi fost posibil fara GPS,evident.De fapt,nu stiu cate calatorii ar fi posibile fara GPS.Harta e asa de..passe. Nu stiu cum te ajuta harta sa iesi pe unde trebuie de pe autostrada,sau sa nimeresti una din miile de strazi dintr-un oras mare si aglomerat.
Am ajuuns acasa.Asta fiind duminica seara.Aseara. Agitata,stresata,nerabdatoare sa vina ziua de azi si sa semnez.
Eh,,dar va mai las sa mancati,sa beti,sa dormiti,si revin mai tarziu cu ce mi s-a mai intamplat.Pentru ca da, azi a fost iar o zi cu surprize.:)
va pup.


Post poooost edit.Asta am scris acum muult timp.Nu mi-a postat-o.Eh..mai bine mai tarziu decat niciodata.

Test

Nu mi-a mers sa postez, asa ca mai incerc.

De ieri

O faza super tare pe autostrada azi. Erau doua masini, una bulita,tractata,un SLK, si un Audi S6 imediat in urma ei. Cea bulita avea numarul I apoi un fel de emblema,ceva ce putea trece drept inima-respectiv looove- si apoi scria PEPY. :D Deci I love PEPY,ati retinut.:)
Cealalta avea numarul I love LILI 2. Eeee? How cool is that,suckers? Mai e nevoie sa zic ce nationalitate aveau mandrii posesori? Numarul masinii ce il tracta pe lovitul PEPY era de Timisoara,faceti voi calculele.
Ahhh...ce mandra sunt ca sunt romanca! Uite,ma,ai nostri ca brazii,cum se realizeaza ei worldwide...
Asa ca m-am hotarat:nu ma intorc in tara pana nu imi pun la mica si acum murdara Fabie: I looove Salam! That't the least I can do to show how proud I am!
De la fata locului,eu.

Asa se intampla mereu:cand anunt ca nu mai scriu pentru o perioada,da beletristica- n mine. In fine,azi am avut de parcurs 1100 km,asa ca nu ma plang de timp. Scriu pe telefon si cand dau de net public. Eu public,nu netul public.:)
Am plecat de doua zile si deja m-am minunat de vreo trei ori.
Am oprit la un moment dat pe autostrada sa mancam ceva si sa ne dezmortim. Am intrat in restaurant unde bineinteles ca aveau o multime de nebunii,salate,sandwichuri foarte proaspete si dulciuri fel de fel si cand am iesit sa caut toaleta,am gasit asta:






Mancarica si apa pentru caini. Asa,sa fie. In mijlocul a nimic,pe autostrada...


P.S. Nu va mai zic despre cum era la baie...
Oooh...neagra strainatate,nu?

Imediat dupa

Ca si cum cineva mi-a smuls o parte din suflet si m-a lasat pustiita,asa m-am simtit. Totul a fost perfect pana in ziua plecarii,am fost suspect de linistita. Nerabdatoare, pe alocuri. Pana a venit ziua de ieri. M-am trezit cu o gheara temperata de gandurile zen conform carora EU mi-am dorit asta. Si mi-am dorit- o, si inca mi-o doresc, foarte mult. Atat de mult incat,stiti voi,am promis ca voi fi mai buna. Asa ca gandurile astea mi-au tinut de cald toata ziua. Minte vs. Inima: 1-0
Am avut treaba chiar toata ziua,am impachetat, strans,facut curat pana pe la 9 seara. Apoi ne-am pregatit de plecare si am inceput turul despartirilor. Ai mei primii. A fost ok, ne-am tinut tari. Ai mei nu sunt foarte plangaciosi oricum. Ne-am pupat scurt si am plecat in graba. Incarcata emotional.
Apoi Bubu. Bunicuta mea iubita. La fel,scurt, un Sa ne vedem cu bine in graba si lacrimi infranate pe ambele parti.
Ultimii pe lista,pentru ca acolo il si lasam pe Razvan, socrii. Socru-miu,sentimental prin definitie,plange de cand a aflat ca plecam. Aici a fost mai greu, mai ales ca ma desparteam si de Razvan pentru cea mai lunga perioada de pana acum:aproape doua saptamani. L-am pupat in masina aproape sufocant,incercand sa iau un pic din mirosul lui cu mine. Nu a functionat,am inceput sa plang imediat ce am plecat de la socri. De dor,de emotie,de oboseala,sa ma descarc...Minte vs. Inima: 1-1
Si toata noaptea am avut acea senzatie ciudata de care ziceam la inceput. Ca am pierdut ceva...
Dar uite ca noaptea a trecut,a iesit soarele,sentimentul de gol se intrepatrunde cu speranta,nerabdarea,gandurile pozitive.. Minte vs. Inima: 2-1. Die, bitch!
In fine.. asta e doar impresia la foarte cald de imediat dupa plecare...sunt sigura ca vor mai fi multe zile grele. Important e ca pana la urma mintea si inima sa fie impacate.
Va pup!


LE Am ajuns in Viena,rupti de oboseala.Noroc ca stam la o pensiune frumoasa,ne adaptam mai usor.

Si a venit si ziua asta...

..adica ziua de azi care e inaintea zilei de maine cand plecam.:) Ma uit la cutiile din jurul meu si (inca) nu constientizez ca de maine incepem o noua viata.
Sunt bine,deocamdata,adica linistita, nerabdatoare chiar, sper sa ramana asa situatia.:) Imi amintesc de plecarea in Grecia,eram low cu vreo doua saptamani inainte,si am plans vreo 3-4 zile dupa. Atunci imi era foarte dor de sora-mea,si nu il aveam pe Razvan.Acum nu o sa imi mai fie dor de sor-mea.:))) Vine cu noi. Iar Razvan la fel. Deci datele problemei sunt bune.Suntem pe plus.
Anyway, o sa treaca ceva timp pana o sa scriu iar,nu stiu daca vom avea net din prima.daca reusesc sa mai "fur" va tin la curent,daca nu recuperam cand dau de tehnologie.
Si acum toata lumea un Doamne-ajuta, va rog! Sa ne auzim cu bine!
Romania,te pup!
:D

Ce ma enerveaza...

...cand bagi pe cineva in lista de mess pentru ca ai o treaba doar atunci,si e mai usor sa comunici asa,dar dupa aia nu mai ai treaba niciodata si ramai cu ei pe cap.
Daca ii stergi din lista nu e suficient,pentru ca tu ramai in lista lor,si in continuare iti vad statusul si deci cumva participa pasiv la bucuriile/tristetile vietii tale.:D Si eu nu vreau,domne', sa stie X-ulescu ce fac eu in momentul asta.Vreau sa stie doar Y-culescu :D,adica prietena mea, sau sora mea,sau..cine vreau eu,na!
Dar am gasit solutia,sa stiti. Te dai offline forever persoanei/persoanelor respective,astfel incat nu mai au cum sa afle cand mananci, dormi sau esti suparat sau trist.:)
Doamne',cate probleme mai are omul pe pamantul asta...

Credinciosi,dar pana unde?

Unde se termina credinta si incepe..fanatismul? Sa nu zic mai urat...
Chiar daca nu sunt foarte religioasa, am modul meu de a crede in Dumnezeu si, separat de asta, incerc sa inteleg si oamenii care respecta cu strictete biserica si regulile ei.Fiecare e liber sa creada in ce vrea si are dreptul sa se exprime ca atare.
Insa nu pot intelege de ce trebuie sa transpunem credinta noastra...netarmuita in Dumnezeu,si,mai mult, in biserica, in viata celor din apropierea noastra.respectiv copiii nostri. Adica..una e sa cred intr-unul Dumnezeu,Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului...(partea asta e copiata de pe net,asa ca imi cer scuze daca nu e varianta corecta) si alta e sa imi numesc mostenitorul...Nectarie!!!
Nectarie? What the...?!? Chiar nu am cum altfel sa imi arat recunostinta?Nu mai sunt de ajuns festaniile, donatiile la biserica, pomelnicele? Rugaciunile sau simplul fapt ca incercam sa fim mai buni? De ce sa fortam si sa ii schimbam considerabil soarta copilului? Ce vina are el? De ce sa plateasca toata viata pentru neimplinirea noastra?
Mi se pare un act necugetat, stupid si nenecesar. Dumnezeu nu ne iarta pacatele mai repede sau mai usor daca ii aducem "ofrande" de genul asta. Mai bine ne-am uita in interiorul nostru,si am incerca sa fim mai puri, mai iertatori,mai cinstiti...am avea mai multe avantaje si noi, si cei din jur. Fanatismul nu ajuta prea mult de obicei.
Curand, micul Nectarie ar trebui sa inceapa deja sa studieze sa devina preot, pentru a putea fi respectat conform numelui. Pana atunci insa, va trebui sa indure glumele colegilor de scoala si faptul ca nu va putea fi alintat niciodata...

juramantul lui hipo..eu

Un evreu, foarte grabit pentru ca intarzia la o importanta intalnire de afaceri,cauta loc de parcare. Si cum nu se intrevedea nicio sansa,si el era disperat, incepe:
-Doamne, daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 50.000 dolari!
Se mai invarte prin parcare...nimic...
-Doamne, daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 100.000 dolari!
Tot nimic.
Disperat, pentru ca timpul pierdut il costa multi bani, zice:
-Doamne,daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 500.000 dolari!
Si, ca prin minune, chiar in fata lui se elibereaza un loc. Scotand capul pe geam si uitandu-se in sus, le exclama:
-Lasa, Doamne, nu mai trebuie!S-a rezolvat!


Eh...uite-asa imi doream eu foarte mult sa plecam.Ca sa putem pleca trebuia sa se rezolve cu niste acte.Si tot nu se mai rezolva, nu se mai rezolva, si, cuprinsa de febra patimasa a plecarii ce imi orbea judecata am simtit nevoia sa sacrific ceva pe altarul jertfei. Si i-am zis lui Doamne Doamne asa: "Doamne, daca ne ajuti sa plecam cu bine, cum ne dorim, promit sa devin o persoana mai buna!" :D
Si s-a rezolvat cu actele, si in curand plecam.:D Acum, ca s-o fi rezolvat cu actele ca se rezolva oricum, ca s-o fi gandit Doamne Doamne ca se merita investitia, habar n-am..stiu doar ca DUPA ce ajungem acolo trebuie sa ...fiu o persoana mai buna...
Doar ca...aici m-am cam blocat un pic..ce inseamna sa fiu o persoana mai buna? Si le-am analizat pe bucati:
- sa nu mai barfesc? Hmm...oricum cu greu noi, femeile, o numim barfa..ii zicem discutie..libera,nuu? Si de multe ori sunt prinsa in anumite discutii fara voia mea si particip..din politete,sau daca am anumite informatii vitale discutiei. Deci nu cred ca spre asta trebuie sa ma concentrez.
- sa nu mai mint? E in natura umana sa mintim, fie ca sunt doar exagerari fie ca sunt minciuni nevinovate sau uneori mai serioase. Nici aici nu pot spune ca am ce sa ofer, pentru ca minciunile mele nu sunt in niciun caz din cele importante, sau grave, ca nu sunt din fire vreun Pinocchio. Dimpotriva,poate mai degraba ar trebui sa incerc sa fiu mai diplomata, ca de multe ori ma trezesc zicand adevarul intr-o forma cam..bruta...si nu am multi fani.Deci nu, nici asta.
-sa fiu mai...miloasa? Asta nu cred ca se poate. Cel mai mare defect al meu(bine, unul din cele mai mari) este empatia. No other comments.
-sa fiu mai...hmm..ingaduitoare.Ooof..cred ca aici trebuie sa lucrez.:( Cred ca trebuie sa fiu mai toleranta si sa am mai multa rabdare cu oamenii,mai ales cu cei pe care nu ii plac. Am asa un principiu inradacinat cum ca nu are rost sa imi pierd vremea cu oameni cu care nu sunt pe aceeasi lungime de unda...Cam nasol. Deci iaca,am gasit ceva. Cred ca aici trebuie sa lucrez. Si dat fiind ca vom sta intr-o tara noua, cu oameni noi, prieteni noi, am si material didactic.:) Ar trebui sa fie usor.

Eh..mai am putin pana plec, o sa ma mai gandesc la asta.Ceva ceva trebuie sa fie, de s-a rezolvat asa, la distanta mica de juramantul meu.:D

Captain Planet

Ziceam ca am o teorie despre salvarea planetei.Bine,nu e a mea, e lu' unu', Coelho, eu doar o dezvolt un pic.
Ne tot spargem in figuri ca vai, salvati planeta, sa facem tot ce putem sa o ocrotim, sa fie bine! Si baiatul asta a zis (inca) o chestie bestiala: noi nu planeta trebuie sa o salvam, ci pe noi! De bine de rau, planeta o sa ramana acolo unde e...noi o sa disparem...

Back I am...

Stii cum e:nu scrii,nu scrii,si se strang, domne', subiectele..ceva de speriat..:D
Asa ca sa va pun la curent: Primo-suntem cu un pas mai aproape de plecarea in Belgia.Domnul sot se duce saptamana viitoare acolo sa se inscrie,si in maxim doua luni sper sa plecam.
Apoi.Am fost marti seara in Fratelli, sa il vad pe Tudor.:) Intr-adevar,era 8 martie, dar fiind marti si concert Vama, credeam ca publicul va fi format in majoritate din simpatizanti Vama, respectiv oameni normali, si nu vor fi decat putini clubberi prin definitie.
Pe langa faptul ca Fratelli mi s-a parut f mic si naspa, nu cred sa fi vazut mai mult de 5 fete care sa poarte pantaloni sau fusta mai lunga de 20 cm si tocuri mai mici de 12. ABSOLUT TOATE erau cu rochii/fuste pana imediat sub fund, tocuri subtiri, machiat maxim, coafate la salon, etc. Si erau vreo 4683 de fete acolo.Toate de parca participau la preselectie la FTV. Mi s-a parut amuzant,de la un punct,sa le observ in habitatul lor natural. Hmm..de la un punct?Sau pana la un punct..:D
Oricum, clubbing sucks-for me.Fum, agitatie, fitze, tineret..:D
Mai am si o teorie despre salvarea planetei, foarte draguta si profunda,dar as baga-o in alt post,ca aici,alaturi de mini aberatiile astea doua, isi pierde valoarea stiintifica.:D Stati aproape!
Si am mai avut o revelatie azi noapte, tot in timp de citeam,dar precum ca zilele astea sunt mai ametita-la propriu-mai uit din idei,si uite asa saracesc omenirea de valori.

Nimic deocamdata

Stiu ca nu am mai scris.Nu am mai avut nimic vesel de spus,ca am o perioada mai..neprielnica socializarii.:) O sa revin cand ma mai linistesc putin. Fiti cuminti!

Poveste de neuitat...

Aseara avea Razvan chef de citit povesti.Eu, de citit.El, de ascultat. Si cum e un baiat hotarat mi-a trantit Alba ca Zapada in brate si si-a ciulit urechile.
Eu mi-am luat intonatia la purtator si am inceput.Si cum vroia imparateasa un copil,si cum s-a intepat,si cum i-a comandat lu' Doamne Doamne trasaturile fizice,si cum a..murit la nastere.Doar ca in loc sa citesc :"a murit" am zis si eu ca a disparut.Sa nu il introduc in vicisitudinile vietii asa brusc.
Si a..disparut ea,si a aparut o mama vitrega, frumoasa da' ciudoasa.Care i-a pus gand rau Albei ca Zapada( Albei?!?..hmm..) si l-a trimis pe vanator sa o...sa scape de ea.Si chiar si sa scape de ea am citit repede,sa nu inteleaga copilul ca daca cineva e mai frumos decat tine tre ' sa scapi de el.Si nu numai sa scapi de el,dar sa vrei sa il omori,si sa si ceri ca dovada niscaiva organe interne,asa cum a facut ciufuta asta de mama vitrega.
Moving on..deja un sfert de poveste era modificata.In fine, vanatorului i se face mila de ea, ii da drumul, ar fi completat de minune si o hartuire sexuala toata treaba asta.Pai ce, el ii da drumul,dar nu primeste nimic in schimb? In fine,poate avea si el o fiica de aceeasi varsta.
Si fuge fata, fuge, prin hatisurile padurii,si da de casa piticilor. Patrunde prin efractie(pai nu? ca nu era nimeni acasa..) si dupa ce isi baga nasul prin toate treburile se culca.Astia(piticii) ajung acasa, o vad intinsa pe toate paturile si se hotarasc sa o pastreze.Ii propun si ea accepta.Just like that.Pai va intreb eu acum: ce educatie ii daduse ta-su, ca raposata de regina nu apucase sa o creasca? Sa se mute,asa, din prima, si nu la un necunoscut,ci la 7??? Nici nu apucase sa le retina poreclele(eu nu le stiu nici pana in ziua de azi) si ea hop era si mutata. (fac o paranteza-unde naiba a dormit dupa?ca in patuturile lor presupun ca dormeau ei? Aveau vreo canapea imensa,ceva? Ma rog..)
Asa..deci se muta, iar astia, stiind-o simpluta la minte, ii specifica sa nu deschida la nimeni. Ma-sa vitrega, care se ocupa cu magia neagra si vorbea cu oglinzile, afla ca asta mica traieste si vine sa ii faca felul.Acum, cred ca oglinda avea sistem GPS incorporat,de a lasat-o pe asta matura exact la tanc, altfel cum sa fi nimerit din prima,asa? Vine, ii strange o cingatoare, o lasa fara vlaga, fuge. Astia micii-piticii vin acasa, o salveaza, si ii reamintesc sa NU mai deschida la nimeni necunoscut.Pleaca la munca(erau un fel de mineri, saracii) si a doua zi povestea se repeta, dar cu un pieptene otravit.Iar o fraiereste baba. Deci asta mica nu numai ca era proasta,dar nu era nici prea obedienta. Iar vin piticii, iar o salveaza pe asta, de data asta mi se pare mie din tonul povestitorului ca nu cu acelasi chef.:D si ii amintesc, un pic iritati, cred(de inteles, de altfel) ca prin NIMENI se refera la nicio persoana in afara de ei, cei 7 magnifici.
Fara nicio surpriza pentru nimeni,baba revine in forta cu un truc nou si o face iar pe pretty woman.(era o vorba,se referea la altcineva,nu dam nume: frumoasa ca o zambila si proasta ca o sindrila :) ).De data asta, ca nu au mai vrut, ca nu au mai putut, piticii nu se mai baga sa o salveze pe Albuta, si o aseaza intr-un sicriu de clestar, sa o faca de rusine, probabil.Ceva de genul:asa nu!
Si, ca in toate filmele americane, vine El -printul calare pe un cal alb(nu aparuse BMW-ul pe atunci), se indragosteste pe loc de ea si hotaraste sa fie a lui pentru totdeauna.Just like that,fara sa o scoata la o cafea, fara sa o intrebe: Flori,fete sau baieti/melodii sau cantareti.Nici macar zodia nu i-o stia sa vada daca sunt compatibili.In fine..o cere piticilor, astia, usurati, o dau, si, bonus, in drum spre castel, din cauza soselelor impracticabile(uite si singurul element realist) ii sare si marul otravit din gat. Wow..nebunie, freamat, suspine..Albuta se trezeste si ii cade si ei cu tronc printul(probabil influentat si de hainele regale si de calul..mare).Si se muta si cu asta,si traiesc si fericiti pana la adanci batraneti.The end.
Acum..sa ma apuc sa scriu toate neajunsurile povestii..inutil..parte le-am sugerat mai sus, parte sunt evidente.Cert e ca mi se pare o poveste dura, prost scrisa si cu influenta negativa asupra copiilor.Ce sa invete ei de aici?Ca oamenii E rai?Ca daca esti frumos si nu te duce capul,ai pus-o,ca o sa ai dusmani care iti vor dori moartea?Ca primul sosit e primul servit?Muta-te cu el,ca vei trai fericit ?C'mon! Eu nu asta vreau sa imi invat copilul de (aproape) 5 ani...
Cred ca diseara o sa sar si peste Scufita Rosie,ca iar imi vine sa sun Protectia Copilului, sa ii reclam mama care isi trimite copilul singur prin padure...deci nu.
A!Si la toate povestile e un maare happy end.Daca ajung ei sa iasa nevatamati din burta lupului,auzi?!
Ntzz...toata lumea stie ca binili..invinge..dar nici chiar asa...

Fara titlu

Depressed.And old.And depressed once again.

Carevasazica eu am meditat un baietel acum ceva timp.Mic era el,de felul lui.Abia intrase clasa I, inca nu stia sa scrie sau sa citeasca foarte bine, dar era ambitios si din proprie initiativa si putin fortat de parinti.:)Dar asta e alta poveste. L-am meditat..nu stiu..vreo 2-3 ani,cred,pana am plecat in Grecia.In timp ce il meditam, mama lui a ramas insarcinata si a nascut un alt baietel, un bebelus dragut,pe care nu am apucat sa il vad decat de cateva ori,ca am plecat.
Si ieri m-a sunat doamna mama baietilor.O surpriza,dupa atata timp,sa aud de ea.Si m-a intrebat daca m-ar interesa sa il meditez pe baiatul cel mic, pentru ca ar vrea sa inceapa pregatirea cu el la engleza.Un lucru dragut, de altfel, la care din pacate nu pot sa contribui,data fiind plecarea ce va avea loc.:)Insa mai din curiozitate,mai din amabilitate,am intrebat-o ce varsta are cel mic.Raspunsul m-a socat:7 ani!!!
-Cccum..7 ani?Nu are vreo 3,4?
-Nuu..si rade.E clasa 1.
-Mi-e frica sa intreb ce varsta are Calin..zic eu speriata,gandindu-ma ca imi spune vreo 13 ani si ma simt batrana...
-17 ani curand.

...17 ani...baietelul mic si speriat pe care il meditam eu mai deunazi.Acum fratele lui,bebelusul,are varsta lui de atunci,iar el mai are putin si se insoara.And I felt old.Very,very old.And I thought about my high school students, about their age.And I freaked out.How old am I?
Adica..eu ma simt la fel ca anul trecut,ca acum doi ani..ca mereu.Si nici oglinda nu ma mai socheaza,ca ma uit in fiecare zi la ea,m-am obisnuit cu mine. Totusi, copilasul ala e acum (aproape) barbat iar eu (aproape) batranica cu acte in regula.
Maine,poimaine,Razvan o sa faca si el 17 ani.Iar eu o sa am...43.Adica ditamai femeia.Hmm..poate ar trebui sa incetez curand sa mai ma scalambai,sa mai cant si sa mai dansez toata ziua, sa mai fac glume de gradinita..:)(asta nu stiu daca pot, inca il am public tinta pe Razvan si functioneaza:D).Si ar trebui sa ma comport ca un adult.Sau... nu? Trebuie sa ne comportam conform cu varsta pe care o simtim,sau cu varsta pe care ne-o transmite buletinul?
E greu, va zic. Greu de tot.Hai carpe diem si ne mai auzim!

Va mai servesc cu ceva,doamna?

De obicei ne enerveaza angajatii ursuzi.Vanzatoarele pe care le intrebi ceva si iti raspund fie in doi peri fie ca si cum le-ai cere din buzunar. Si parca te simti si prost cateodata ca le deranjezi,chiar daca,teoretic, ele pentru aia sunt acolo,sa te ajute cu placere.(Preferatele mele sunt alea cu insigna "Azi zambesc pentru tine" care au o fatza si comportament de varza murata).
Si cand dai de o angajata draguta,care te serveste amabil si chiar incearca sa te faca sa te simti bine, fara obligatia de a cumpara ce probezi, parca simti ca esti putin mai aproape de civilizatie,de cum ar trebui sa fie.
Se pare insa ca mai e o categorie, de angajate super amabile, din cale-afara de amabile, enervant de amabile...dar sa va povestesc.
Am intrat ieri intr-un magazin de cartier sa cumpar carne. Si erau doua persoane in fata mea, doua doamne.Vanzatoarea, amabila, a intrebat-o pe prima doamna ce doreste. Habar n-am ce i-a raspuns, nici nu are importanta.Dupa ce i-a cantarit/adus ce vroia, a intrebat-o:
-Va mai servesc cu ceva,doamna?-Ton descendent,ton ascendent.Respectiv: va mai servesc cu ceva-ton descendent, doamna, ton ascendent, extrem de ascutit.Annoying.
-O bucata de..altceva..ii raspunde buna doamna.
Vanzatoarea o serveste si o intreaba iar.La fel.Aceeasi intrebare,aceeasi intonatie.
-Va mai servesc cu ceva, doamna?Tot descendent,ascendent,ascutit.Tot enervant.
Doamna care pesemne venise cu o lista intreaga de cumparaturi ii cere altceva.Vanzatoarea o serveste si..guess what?Da,da..o intreaba ACELASI LUCRU.IN ACELASI MOD.Initial am crezut ca isi bate joc .De doamna , de mine poate, de viata...:D Dar nu..asa a facut dupa fiecare produs comandat de doamna respectiva, de urmatoarea doamna,de mine..si cu siguranta de toti clientii ei din ziua respectiva si dintotdeauna.
Acum stau eu si ma gandesc, dupa ce mi-a luat jumatate de ora ieri sa-mi revin si sa imi scot din minte acel "Va mai servesc cu ceva,doamna?" implacabil.E mai bine asa, enervant de amabila, decat enervant de nepoliticoasa? Mie una, nu imi plac extremele in general.Nici prea frig, nici prea cald.Nici prea amabil, nici prea nesimtit.Nici prea mult, nici prea putin.Dar sincera sa fiu,daca ar fi sa aleg dintre doamna de ieri si orice cucoana deranja(n)ta pe care am cunoscut-o vreodata, cu mana pe inima va spun ca as alege varianta B.Macar mi-ar fi mai usor sa o confrunt.Clar.