Sunt un strigoi

E 2. (pana acum suna ca un nume de autostrada).Nu. E DOUA. Noaptea. Iar eu sunt un nenorocit de strigoi.Asta daca strigoii stau cu lumina aprinsa in sufragerie. Ca daca stau pe intuneric, nicio problema, pana acum 3 minute si eu am stat, dincolo, in dormitor, incercand sa dorm.Dar nu am reusit si, colac peste pupaza, de cate ori mi-am aprins telefonul in scopuri educative, l-am trezit si pe D. Pe el, care de cate ori il cauti doarme cu plapuma in cap de nu vede si nu aude nimic. In noaptea asta s-a trezit de fiecare data cand am aprins lumina firava a telefonului. Mda. Asa ca iata-ma in sufragerie, regretand amarnic excesul de zel de mai devreme cand am terminat de calcat lenjeriile de pat. Macar acum aveam ceva de facut.
Nici azi noapte nu am putut sa dorm. Si ieri nu bausem cafea de cat foarte de dimineata. Dar nu am putut. M-am tot foit prin pat, m-am rasucit, si cred ca abia pe la 2 m-a luat somnul. Putin timp mai tarziu se trezea Eduard, ca ii era sete. Si uite asa se foutou si somnul meu.
Asa ca azi dimineata eram zombie cu chip de papusa.(cat de tare e gluma asta? ;) ). M-am trezit la 7.30, ca de obicei in zilele bune, cand nu ma trezesc la 7 sau la 6.30. Am trezit copiii, Dica era deja plecat spre munca.I-am pregatit de scoala, respectiv de cresa, I-am dus la scoala, respectiv la cresa, apoi am ajuns acasa, mi-am luat rucsacul de sala si am plecat. La 9 incepea programul de aerobic, dar am ajuns pe la fara 10, asa ca mi-am tras o salteluta si m-am asezat,aproape motaind. Ma rugam, ca de fiecare data, sa nu mai vina nimeni, sa fiu singura, insa tot ca de fiecare data nu s-a intamplat.
Asa ca-cum sedeam eu bland si aproape adormisem in fund, tot cascand, au mai venit doua fete, dintre care una cred ca era castigatoarea Miss Fitness 2013. Avea niste picioare perfecte, si poate nu as fi ghicit asta daca nu ar fi purtat o pereche de pantaloni atat de scurti incat cand s-a asezat si ea pe salteluta, intr-un final, I-am vazut ovarele.Oricum, arata perfect. Imi amintesc chiar ca mi-am zis, printre cascaturi, ca noroc ca e uratica. O vorba idioata. Cine naiba se mai uita la fatza cand I se ofera picioarele alea la studiat? Doar o femeie. Plinuta. Ca mine.:)
In fine. Si vacile astea, dupa ce ca aratau bine, nici nu se asezau pe salteluta, frate. Una statea in pozitie de mylady, cu spatele drept de zici ca era la casting pentru printesa Kate, iar cealalata, picioroasa, facea un fel de incalzire ciudata, in sensul ca nu statea dracului locului si ma obosea pe mine mai mult decat eram deja. Ma simteam si prost,dupa ce ca eram singura rubensiana, mai eram si lenesa. Dar sa-nnebunesc daca m-as fi ridicat, pentru ceva in lume, Sa zica mersi ca nu sforaiam impertinent. Ma rog..cu vreo doua minute inainte sa inceapa programul cred ca li s-a facut rusine de rusinea mea si s-au asezat si ele, ocazie cu care, dupa cum spuneam, am avut ocazia sa ii fac un control ginecologic vizual cetatenei cu pantaloni extrem de scurti.
Dupa ce am behait 45 de minute la sala, hop acasa, am facut dus si am plecat spre Jourdan, ca trebuia sa ii duc grecului un carrot cake,apoi sa merg intr-o vizita la o prietena.
Cu ultimele forte am intrat in casa ei si am soptit dupa o cafea, ca nu apucasem sa beau si eram cu bateria pe rosu. Am stat la taclale vreo ora si ceva , timp in care mi-am improspatat fortele cu o neagra si tare, cum imi place mie :D apoi fuga la Razvan la scoala, ca azi a a avut zi scurta si a scapat la 12.
Ia-l pe Razvan de la scoala, fuga acasa, pregateste masa, pregateste copilul, pleaca spre pian. Hop am ajuns si la pian, doua ore mai tarziu ia pianistul si tai-o spre celalat artist al familiei, micul Eduard.
Culege-l si pe el , hop acasa, pe repede inainte ca trebuia sa pregatesc de mancare, sa le si dau, unora mura in gura, sa fac si lectii, si putin curat, sa termin de calcat lenjeriile(bad, bad choice), si uite-asa se face si ora lor de somn, pregateste-I, imbraca-I, citeste-le poveste, culca-I.
Si..bucura-te ca e liniste, in sfarsit.
Am sperat, dupa toate astea, ca voi cadea franta, asa ca am prestat doua episoade din Once upon a time si niste internet de mare viteza si pe la 12.00 am zis ca e momentul pentru inchidere.


E 2.21. Ce dracu o sa ma fac maine?

Sunt un strigoi...

Arta, domne', arta

Bai,ma tin sa dezbat un subiect de nu mai stiu cand. Arta. Asta e subiectul.:D
Tablourile,mai exact. Si mai exact si mai exact petele alea colorate de pe cate o panza care isi zic opera de arta.
Adica..pe  bune? WTF sunt alea? Si un copil chinez orb si cu probleme motorii poate sa faca ...chestia aia. Practic te pregatesti sa pictezi, transporti galetusa cu vopsea catre sevalet si te impiedici de dinozaurul de plus al copilului. Si hop! galetusa cu vopsea zboara exact pe panza alba si o murdareste. Shit! Te gandesti. Lasa ca vad eu cum o dreg maine, ca azi trebuie sa curat vopseaua de pe covor. Si te apuci si cureti, iar cand pleci la baie sa te speli pe maini vine fii-tu, cautandu-si probabil dinozaurul de plus, vede pata rosie de pe panza candva alba si zice:heeei! amuzaaant! si arunca si el o galetusa cu vopsea galbena pe panza, ca se gandeste mititelul ca o fi vreo noua moda prin casa. Si gata tabloul.
Asta e? Asa se face? Ca nu poti sa-mi spui ca ai stat si ai studiat istoria artei 4 ani si ai cautat muze la asfintit si intr-o zi te-a lovit inspiratia de era sa faci pe tine de emotie si ai zis:Evrika! Stiu ce o sa pictez! Doua pete de vopsea pe o panza alba!O s-o numesc....Sinergia dintre speranta si iubire!
Adica..tablourile alea mi se par o jignire la adresa pictorilor. La naiba, mi se par o jignire chiar si la adresa copiilor de clasa 1 care se chinuie sa faca un gard, o casuta si un soare pe o foaie alba.Pentru ca si ei se chinuie sa faca ceva. Dar sa stropesti culori pe panza...mnu. Asta nu e arta. E cel mult exercitiu fizic pentru intarirea musculaturii mainii.
Si, pentru ca sunt omul(oama) exemplelor, voila:

Exhibit no. 1:

Exhibit no. 2:

Gasiti diferentele! :D

Pune dracu' virgula!!!

Asadar. Ma tin sa va povestesc ceva de cateva zile, cand s-a intamplat. Si poate nu o sa vi se para amuzanta povestirea in sine, cat concluzia sora-mii.:) Sa va povestesc:
Eu duc, asa cum poate stiti(si daca nu, cum de v-a scapat?) in fiecare saptamana dulciurele la un bar de aici, din Bxl. De doua ori pe saptamana hop-top sunt acolo cu Marfa. Patronul e un grec cu grave probleme de comunicare, in sensul ca ne intelegem ca soldatul irakian cu poantele de balet.Eu ii scriu, il intreb de una-alta,si el imi raspund doar la ce ii convine. Dar ma rog, nu asta e subiectul azi.
Si pentru ca e super ametit, din cand in cand, chiar daca avem stabilit "meniul", il mai intreb ce vrea sa ii aduc, pentru ca de exemplu daca sambata cand I-am dus carrot cake  el mai are inca jumatate din ala de miercuri si e marti e normal sa te gandesti ca poate caprioara doreste altceva instead.
Deci saptamana trecuta il intreb, citez:
-"Hi, x..mitris. ( :D) For this Wednesday do you want a carrot cake or something else instead?
Raspunsul a venit asa:
"No carrot cake is fine."
Ei, spuneti voi acum ce a vrut sa zica:
1. No, carrot cake is fine. Ceea ce e ok, corespunde cu planul initial de a-I duce miercurea carrot cake.
2. No carrot cake, is fine. Ceea ce e mai putin bine, poate insemna sa nu ii duc nimic miercurea asta, pentru ca mai are inca un carrot cake intreg cel putin, si nu vrea sa faca vreo colectie.
3. No carrot cake is fine. Ceea ce e absurd, ca inseamna ca nu a gustat din carrot cake -ul meu, care e extraordinar de bun, chiar daca putin cam dulce pentru gustul meu.Nu poti judeca toate carrot cake urile daca nu ai gustat in toate,nu?

Eu am fortat un pic nota si I-am dus, punand de capul meu o virgula imaginara dupa no, unde ii sade bine si in concordanta cu intelegerea mea cu grecul.
The funny fact of the story insa reprezinta comentariul sora-mii, care dupa ce m-a ascultat prezentandu=I teoria virgulei vreo 10 minute, a concluzionat:
-"Asta nu stie ce facultate ai terminat tu."


:D

 ...'poi?

si ziceam de Belgia

Da, ca incepusem sa zic de ce imi place Belgia. De toate,ma,de toate!
Pai sa va povestesc..
..totul a inceput in 2011. :D Si ziceti mersi ca nu a inceput in 1980.;)
Eu, cum probabil stiti, ca suntem noi ai nostri, am mai avut o tentativa emigratoare in 2005. Eram tanara si nelinistita atunci, si ganduri de o lume mai buna ne curgeau prin vene.  Asa ca sotul a sugerat Grecia. (tot pentru ca suntem noi ai nostri, stiti si de ce). Asa ca Grecia a fost. Am vandut tot. TOT. Si am plecat. In Atena.
Am rezistat de minune 2 saptamani, dupa care treaba a inceput sa scartaie(doar la mine, desigur) si..s-a terminat. Am inceput sa vreau sa ma intorc. Si dau pe repede inainte ca nu de "un cosmar numit Atena " vreau sa vorbesc in aceasta frumoasa zi de toamna, ci de "un vis numit Bruxelles"..
Fwd fwd fwd am plecat de acolo for good si dupa cativa ani de autoterapie am decis sa mai incercam o data. Si, conjunctural, s-a nimerit Bxl. Cand am inceput pregatirile pentru Belgia am inceput, alaturi de bagaje, sa pregatesc si gandurile de acomodare, crezand ca imi va lua ceva pana sa ma acomodez.
Puteam sa jur, si spuneam tuturor, ca imi va fi greu la inceput, ca ma voi adapta mai greu.
Si am plecat. Pe 2 mai 2011 am ajuns aici. Acasa. Nici macar o secunda de atunci nu am simtit nevoia sa ma intorc. Nici macar o secunda nu am privit in spate cu regret, gandindu-ma "ce ar fi fost da" sau "cum ar fi". Dimpotriva, de cate ori ma gandesc la o posibila intoarcere..ma ia cu ameteala.
Stiu, e urat ce spun. Romania e tara mea, bla bla bla. ...nationalism..bla bla bla..parinti rude prieteni casa nustiuce..Nu. Imi iubesc parintii, sora ( :x) bunica si prietenii. Cu cine a fost de tinut legatura o tin inca bine mersi, cu cine nu...ei bine..nu.Dar Romania, ca tara, nu imi lipseste. Oamenii ei. Tiganii.Mafia.Manelele.Cocalarii.de asta am vrut sa fie blogul privat ;) )Faptul ca trebuie sa dai spaga de la cresa pana la pensie sa obtii un locsor sau sa fii bagat in seama.Faptul ca nu sunt parcuri.Faptul ca nu sunt vecini misto,locuri in care sa te plimbi. Faptul ca se fumeaza peste tot si nu ai unde sa mergi cu copiii.Faptul ca e mizerie.Tot.Nimic.Nu.
Si ajung si la subiectul in cauza, cinci ore mai tarziu, ca ce-mi mai place vorbulita..
Belgia. Tara mea adoptiva. Tara mea verde si curata, unde atunci cand deschid geamul dimineata miroase ca la munte. Tara cu parcuri multe si frumoase si vechi. Cu parcuri cu copaci inalti de sute de ani, cu lacuri curate si lebede si rate linistite. Fara gherete cu saorma sau mucuri de tigari pe jos. Fara hartii aruncate peste tot si grupulete de smecheri de care sa iti fie teama.
Deci asta e motivul numarul 2 pentru care iubesc tara asta.. Pentru ca e o tara verde.
Pentru ca aici vezi oameni care alearga indiferent de vreme (si da, vremea e o provocare pentru unii), pentru ca se merge pe bicicleta la munca in costum Armani, pentru ca se respira aer curat cum nici la Sinaia nu cred ca mai e. 
Asta e tara in care vreau sa imi cresc copiii. Si tara in care vreau sa traiesc si sa imbatranesc. Si sa mor, eventually. :D



Parerea mea.       

I figured it out

Da. Si eram azi in metrou. Imi place mult cu metroul.Am crescut intr-un oras fara, si nu vedeam metrou decat cand mergeam in Bucuresti, unde oricum imi placea maxim, asa ca sentimentele mele vizavi de metrou sunt cat se poate de pozitive.Si as putea sa va mai spun pe acest subiect, si anume ca asociez metroul cu capitala si capitala cu viata cosmopolita pe care o iubesc atat. Imi place mirosul de metrou, imi plac oamenii atat de diferiti care pentru cateva minute impart acelasi spatiu. Ma uit la fiecare in parte(aia de langa mine, nu imi lungesc capul dupa cei din ultimul vagon) si incerc sa ii ghicesc povestea. Normal ca nu reusesc niciodata, ce dracu', ca nu sunt mama Omida! dar mai trece timpul.
SI azi ma intorceam din oras. Cand am urcat in metrou am ales special unul din scaunele libere de langa burduf, pentru ca nu aveam decat inca un scaun langa mine, deci eram la un mic separeu, si eu urasc sa ma lipesc de necunoscuti(unless they are tall green eyed dark haired strangers, caz in care ma duc din proprie initiativa langa ei si ma arcuiesc ca o pisica.:D ). Buun. Langa min s-a asezat o marocanca prietenoasa(eu nu le suport de fel, dar asta saraca era chiar simpatica, ce sa fac?) si noi ambele amandoua eram cu fata la usa.
Si va spuneam ca imi place sa studiez oamenii, sa ma ma uit la fetzele lor, la hainele lor, sa le pun etichete ca la muraturi..de-astea.
Si pac..uite aia din fata mea are geanta misto, de piele, de calitate, chiar daca ea in rest e imbracata naspa de tot...(poate a primit-o cadou sau pur si simplu a avut bulan), si poc ce misto si smechere sunt studentele astea..parca ar fi de o mama..slabute toate si smecherute fara efort..frumos imbracate..si tac uite la mosii astia doi ce tantosi sunt..ea cu o haina somon bestiala, aranjata si coafata, el la costum, mai ponosit dar curat, ingrijit..si hopa pune frana  metroul si se varsa baba cu haina ei somon cu tot de a tipat marocanca zici ca ii cazuse ma-sa. Nu a cazut-cazut, baba, doar s-a dezechilibrat si a executat un triplu tuluz cu aterizare jumate pe barba-su jumate pe o bara.
Ocazie potrivita pentru marocanca mea sa isi arate ingrijorarea, verbal si facial, si sa discutam putin pe subiect.
Dupa care, la urmatoarea statie, o fata..dar ce zic eu fata..era ditamai femeia, in her 30s, asa, dadea sa coboare, si statea in dreptul usii, cum a invatat-o mama ei si domnii de la metrou, si un domn la vreo 55-60 de ani, bine imbracat, curat, aranjat, un bunic simpatico, practic, dadea sa urce. Tot pe mijlocul
usii.Usilor. Si se opreste metroul, si hai buna ziua, domnu', eu in gandul meu, si se deschid usile, si cand sa coboare tanara nu zici ca incepe asta sa dea din limba la 10 cm de fatza bietei femei si sa faca precum ala din whatsuuuuup?!? Il stiti? Watching the game, having a Bud..ala.
Exact ca ala scutura din limba, sonor si foaarte aproape de doamna care cred ca s-a si speriat..ca nu se astepta.
Eu si marocanca mea..pe felie,ca ce treaba aveam? Ne-a cazut fatza la amandoua..
Asta,saraca, doua statii nu si-a revenit..ca e nebun, ca te uiti la el si zici ca e ok, si uite el ce face,si hai ca nu de noi, dar copiii nostri...

Adevarul e ca si eu am fost socata, pentru ca e genul de om pe care il saluti respectuos si zici sa ii lasi copilul doua ore ca doar e vecinu', ai incredere,si cand colo vii mai devreme si il gasesti facand cine stie ce...Doamne iarta-ma..
Pai sa nu faci crima de om?

Parerea mea

Sper sa sunteti asezati, pentru ca urmeaza sa va impartasesc o teorie la care lucrez de azi dimineata, si pe care foarte probabil o voi lansa publicitatii curand, asa ca daca vreti sa ne imprietenim mai bine acum, cat sunt anonima, bine, daca nu, dupa ce voi fi celebra nu voi mai avea timp.
Ready?
Eu cred (si asta inseamna desigur ca sunt absolut sigura, doar ca sunt prea modesta sa spun din prima) ca intai a fost denumit ardeiul kapia si apoi ardeiul gras.


..rumoare..fosnet..agitatie..

De ce, intrebati? De ce?

Ei bine explicatia e simpla: ca sa poti sa numesti ardeiul gras..gras trebuie sa fi avut etalon, nu? Si numai raportat ca ardeiul kapia il putem numi pe bietul ardeias in acest mod jignitor. Altfel s-ar fi numit ardei normal si ardei slab. Daca aparea grasutul intai, ma refer. Asa ca e elementar, dragii mei Watsoni. Stiu, stiu, sub aspectul asta angelic cu ochi mari albastri si bucle blonde se ascunde si o minte ascutita brici spre laser. It's a gift and a curse.Nu ma invidiati.


Cu implinirea sufleteasca-ca si azi, in sfanta zi de duminica, am mai contribuit umpic la o lume mai buna, mai curata, mai frumoasa, va las sa reflectati la ce am scris, si sa va puneti, inevitabil, intrebari existentiale care poate va vor framanta o perioada de acum incolo: "Cum face asta de fiecare data?" "Eu de ce nu m-am gandit la asta?""Cum poate un muritor sa fie atat de profund?"...etc.
Nu fiti prea duri cu voi, prieteni, nu fiti prea duri....

Genial

Bai,deci trebuie sa scriu ceva acum ca mor singura aici. ma uit pe youtube la un concert de vioara(don't ask, I will tell you later). si la comentarii(majoritatea in tema si pozitive) apare si un lache care zice, si citez ca e prea tare:

 

Yea that's pretty cool but could she do it with out twitching her head like a crack whore.

 

 

In fine, oricine are acces la internet, nu asta e problema. Ascultati insa raspunsul unui genial, fratioare:

 

 

Brilliant comment. It's sad when cousins marry.

 

 

 

Deci rad singura ca proasta de 5 minute. Asa vreau sa ma fac si eu cand o sa fiu mare, ca nenea asta.(al doilea, daca exista dubii)

Iubitii mei

Ma tot tin sa scriu despre Razvan ceva, ca a fost asa de dragut zilele trecute,si o sa scriu si despre Eduard, ca el e mereu dragut, ca e varsta.:))
 Prima faza cu Raz.
Eram la pian(face cursuri de pian). Si asteptam cumintei sa vina profeseara si sa inceapa cursul. In cladire este de fapt o scoala de muzica,se studiaza diverse instrumente..in fine, ideea e ca se auzea o vioara. Si se auzea misto de tot. Noi, fermecati, ne oprim din vorba si ascultam vioara.
-Ce frumos se aude!
-Da, puiule, vioara suna foarte frumos. O sa iti dau sa asculti acasa, sa vezi ce frumos se aude.
-Dar eu vreau sa fac pian!
-Dar nu am zis sa renunti, iubitule, am zis doar sa incerci, poate iti place..
-Dar pianul e facut PENTRU MINE!

Ahh..pai daca au facut pianul pentru el, cine sunt eu sa ma opun?

Si a doua.
Eram semafor. Eduard, care abia invata regulile de circulatie :D, era atent la culoarea rosu. Eu ii explicam, pedagogic:
-Mami, la culoarea verde avem voie sa mergem, la culoarea rosu stam pe loc.
La care Razvan, sigur pe el:
-Si la galben trebuie sa acceleram, daca vrem sa trecem!

Degeaba am incercat sa ii spun ca teoretic nu e asa, ca trebuie sa oprim, trecem doar daca nu mai putem opri in conditii de siguranta, el a zis ca tati asa face,deci asa trebuie sa fie.:D


Iar cu dragul cel mic, mic mic de 2 ani, eram in casa acum cateva zile si ne pregateam sa plecam sa il luam pe Razvan de la scoala.Eu, in intarziere, alergand prin casa pentru a lua ce mai e nevoie, el gata imbracat si incaltat, se duce in sufragerie si isi varsa o cutie de Lego in mijlocul camerei.
-Hai, mami, trebuie sa plecam, ne grabim!
-Eu raman acasa, mami, joc Lego!


Ohh...ce mi-as dori sa fie asa de simplu..:)))