S-a incheiat timpul de votare pentru sondajul meu cu fericirea.Asa cum puteti vedea in dreapta, din 22 de votanti, 16 au spus ca sunt fericiti, si 6 ca nu. Daca analizam pe numar de persoane, iese rau, ca 6 persoane nefericite din 22 mi se par destul de multe, asa ca o sa judec dupa procentaj.:D 72 de procente-fericiti.:) Parca suna mai bine, nu?:)
Mi-as fi dorit sa fie mai multe persoane care sa voteze, pentru a ne face o parere mai exacta asupra problemei, dar pentru ca azi sunt optimista, sper ca cei care au votat "nu" aveau o zi (sau o perioada) mai proasta, si ca va trece repede. Viata asta si-asa e scurta, nu se merita sa fim nefericiti..nu renteaza...
marți, 30 iunie 2009
duminică, 28 iunie 2009
Prostii
Ma gandeam sa scriu despre prostiile pe care le-am facut eu de-a lungul vietii.Fireste ca lista e deschisa inca :), iar din cele existente nu pot fi toate spuse pe blog (blushing) dar o parte mi se par chiar amuzante acum, dupa atatia ani.
Eu de felul meu sunt mai..hm...cum i-o zice?...dintr-o bucata ,asa :)...Daca vreau ceva,fac. Adica daca mi-am propus ceva, fac tot posibilul sa duc la bun sfarsit, ca altfel mi se pare mie asa ca nu as fi fericita.Stiu, asta nu e un lucru bun, dar cine poate sa arunce cu piatra?:) Bun, si defecto-calitatea asta a mea se manifesta mai...dureros cand eram mai mica. Mai mica si mai prostuta.:) Exemplu*: pentru ca am crescut,practic,pe malul marii, toata ziua eram la plaja(vara :D). Si am fost noi odata la stavilopozi(asa se scrie??..nu, am dat pe fratele gugal si cica se zice stabilopod..logic cumva, nu?)..noi insemnand eu, o fata din cartier care era cu un an mai mare(Sincroane pe numele ei de cod, ramasa in istorie pentru ca facea..sincroane, ce altceva..singura :D), asa, fata asta..si niste baieti pe care nu ii cunosteam prea bine, tot de prin cartier.
Si baietii sareau in apa de pe un stabilopod (ee?:) ) si taare fericiti mai erau ei asa cum se jucau dragutii in apa, si urcau iar si sareau, si tot asa, pana mi-au facut asa o pofta de am sarit si eu.:) Nimic anormal, nu? Mda..asa pare, decat ca..nu stiam sa inot! Nu, nu stiam..si stiam ca nu stiam sa inot( :D) decat ca..placerea a stat inaintea logicii(I do this sometimes ) si..am sarit. Si cum stateam eu asa..sa ma inec..pentru ca tot inghiteam apa cand ma mai scufundam, mai ieseam dupa o gura de aer marin, mai luam o gura de apita...toti cei de pe dig erau tare ingroziti ca ma umflu ca balena albastra, insa..nici macar unul nu sarea sa ma scoata de acolo.
Dupa cum va puteti da seama cu usurinta, si-a facut unu' in cele din urma mila de Marea Neagra, daca nu de mine, si a zis sa sara inainte sa o beau pe toata, asa ca am ajuns acasa nevatamata..inca o data.:D
Stiu, suna mai tragic,asa, as fi facut stirile de la ora 5, norocul meu ca nu erau pe atunci inventate si ca mi-a dat Doamne Doamne noroc si (sper) putina minte sa nu mai fac asa ceva(am mai sarit,all right, dar DUPA ce am invatat sa inot :) ), insa vreau sa precizez ca aveam vreo 10 ani la vremea respectiva asa ca nu imi asum (pe deplin) vina, ci incerc sa o pasez vremurilor grele in care traiam...fara calculator, fara mobil, fara internet...cum naiba sa te distrezi?:))
*Copii, nu incercati asta...la mare!:D Nici acasa.Nicaieri.
Eu de felul meu sunt mai..hm...cum i-o zice?...dintr-o bucata ,asa :)...Daca vreau ceva,fac. Adica daca mi-am propus ceva, fac tot posibilul sa duc la bun sfarsit, ca altfel mi se pare mie asa ca nu as fi fericita.Stiu, asta nu e un lucru bun, dar cine poate sa arunce cu piatra?:) Bun, si defecto-calitatea asta a mea se manifesta mai...dureros cand eram mai mica. Mai mica si mai prostuta.:) Exemplu*: pentru ca am crescut,practic,pe malul marii, toata ziua eram la plaja(vara :D). Si am fost noi odata la stavilopozi(asa se scrie??..nu, am dat pe fratele gugal si cica se zice stabilopod..logic cumva, nu?)..noi insemnand eu, o fata din cartier care era cu un an mai mare(Sincroane pe numele ei de cod, ramasa in istorie pentru ca facea..sincroane, ce altceva..singura :D), asa, fata asta..si niste baieti pe care nu ii cunosteam prea bine, tot de prin cartier.
Si baietii sareau in apa de pe un stabilopod (ee?:) ) si taare fericiti mai erau ei asa cum se jucau dragutii in apa, si urcau iar si sareau, si tot asa, pana mi-au facut asa o pofta de am sarit si eu.:) Nimic anormal, nu? Mda..asa pare, decat ca..nu stiam sa inot! Nu, nu stiam..si stiam ca nu stiam sa inot( :D) decat ca..placerea a stat inaintea logicii(I do this sometimes ) si..am sarit. Si cum stateam eu asa..sa ma inec..pentru ca tot inghiteam apa cand ma mai scufundam, mai ieseam dupa o gura de aer marin, mai luam o gura de apita...toti cei de pe dig erau tare ingroziti ca ma umflu ca balena albastra, insa..nici macar unul nu sarea sa ma scoata de acolo.
Dupa cum va puteti da seama cu usurinta, si-a facut unu' in cele din urma mila de Marea Neagra, daca nu de mine, si a zis sa sara inainte sa o beau pe toata, asa ca am ajuns acasa nevatamata..inca o data.:D
Stiu, suna mai tragic,asa, as fi facut stirile de la ora 5, norocul meu ca nu erau pe atunci inventate si ca mi-a dat Doamne Doamne noroc si (sper) putina minte sa nu mai fac asa ceva(am mai sarit,all right, dar DUPA ce am invatat sa inot :) ), insa vreau sa precizez ca aveam vreo 10 ani la vremea respectiva asa ca nu imi asum (pe deplin) vina, ci incerc sa o pasez vremurilor grele in care traiam...fara calculator, fara mobil, fara internet...cum naiba sa te distrezi?:))
*Copii, nu incercati asta...la mare!:D Nici acasa.Nicaieri.
vineri, 26 iunie 2009
Mai multe despre Paris
Ca tot am facut rubrica asta cu si despre calatorii mi-am dat seama ca despre Paris nu am scris nimic, doar am pus poze.Eh, oi fi scris eu pe undeva, dar nu figureaza in lista,asa ca pana una alta mai fac un efort de memorie,si-asa e unul din orasele mele preferate.
Daca ar fi sa definesc intr-un singur cuvant orasul, probabil ca as spune ca Parisul este totul.Poate sunt acum cuprinsa de frenezie, ca urmeaza sa plecam iar in Franta, dar cu siguranta Parisul ne-a lasat o impresie foarte placuta. Prin Paris nu te plictisesti pe oriunde te-ai plimba, pentru ca toate cladirile sunt impresionante, parca pline de secrete si de istorie. Parisul are,cred, printre cele mai multe locuri "cunoscute" de vizitat, si o sa amintesc doar Turnul Eiffel, Catedrala Notre Dame, Moulin Rouge, Champs Elysees, Louvre-ul, Montmartre si, nu in ultimul rand, Euro Disney.Totul, incepand cu cladirile si terminand cu oamenii, este fascinant. Oamenii miros a parfum pe strada.Serios, chiar miros.Nu am mai intalnit nicaieri asa ceva.Mergi pe strada si miroase a parfum. Sunt oameni de toate natiile, este un amestec de culori ce te ameteste complet.Tin minte ca noi am ajuns seara, si,dupa ce ne-am cazat, am iesit sa exploram orasul, evident.Si era noapte alba acolo, si erau mii de oameni pe strada, erau diverse numere de magie, reprezentatii, iar oameni de tot felul amestecau, grabiti sau agale,multimea.
Cred ca cele mai puse la punct sunt tipele de culoare.Sunt aranjate, machiate impecabil, parfumate, ti-e mai mare dragul sa le privesti.Francezii in general sunt cocheti, tin minte ca atunci aparusera acolo, si imediat dupa si la noi, esarfele alea de casmir de diverse culori, si mi-am luat si eu una si ma tot chinuiam sa mi-o prind ca ei, pentru ca au modul ala neglijent (la prima vedere) de a le aranja dar pe care nu il puteam deslusi,asa ca ma holbam la toti cei care purtau esarfe.(degeaba, tot in Romanica am invatat sa mi-o prind, si tot nu ca ei).
Au pe strada niste..nu fast food-uri..mici restaurante, sa le zicem, unde aveau niste meniuri bestiale pentru zilele aglomerate in care nu ai timp sa stai sa mananci, si la 7 euro(pe atunci) gaseai un sandwich, o super tarta cu fructe si un suc la cutie.Mai mult decat suficient sa te saturi, delicios si ieftin.:)(cred ca mi-e si cam foame la ora asta).
Au foarte bine pus la punct transportul in comun, noi am calatorit mai mult cu metroul, au statii in toate punctele de interes, e accesibil si rapid.Nu prea e de mers cu masina, au stradutele inguste si multe cu sens unic, alambicate, de ii multumim si azi omului care a inventat GPS-ul.
Hmm..ce sa mai zic..cred ca e evident deja ca mi-a placut si ca de abia astept sa revenim, dar asta se va intampla probabil peste vreo 3-4 ani, dupa ce mai creste si Razvan, sa il luam si pe el si sa il ducem la Disneyland.
Una peste alta, daca ma intrebati pe mine, categoric Parisul este un oras de vizitat, si e frumos, cred, in orice anotimp.Stiti cum se spune, ca are un je ne sais quoi...care il face deosebit..:) Je sais quoi, c'est tout!
Daca ar fi sa definesc intr-un singur cuvant orasul, probabil ca as spune ca Parisul este totul.Poate sunt acum cuprinsa de frenezie, ca urmeaza sa plecam iar in Franta, dar cu siguranta Parisul ne-a lasat o impresie foarte placuta. Prin Paris nu te plictisesti pe oriunde te-ai plimba, pentru ca toate cladirile sunt impresionante, parca pline de secrete si de istorie. Parisul are,cred, printre cele mai multe locuri "cunoscute" de vizitat, si o sa amintesc doar Turnul Eiffel, Catedrala Notre Dame, Moulin Rouge, Champs Elysees, Louvre-ul, Montmartre si, nu in ultimul rand, Euro Disney.Totul, incepand cu cladirile si terminand cu oamenii, este fascinant. Oamenii miros a parfum pe strada.Serios, chiar miros.Nu am mai intalnit nicaieri asa ceva.Mergi pe strada si miroase a parfum. Sunt oameni de toate natiile, este un amestec de culori ce te ameteste complet.Tin minte ca noi am ajuns seara, si,dupa ce ne-am cazat, am iesit sa exploram orasul, evident.Si era noapte alba acolo, si erau mii de oameni pe strada, erau diverse numere de magie, reprezentatii, iar oameni de tot felul amestecau, grabiti sau agale,multimea.
Cred ca cele mai puse la punct sunt tipele de culoare.Sunt aranjate, machiate impecabil, parfumate, ti-e mai mare dragul sa le privesti.Francezii in general sunt cocheti, tin minte ca atunci aparusera acolo, si imediat dupa si la noi, esarfele alea de casmir de diverse culori, si mi-am luat si eu una si ma tot chinuiam sa mi-o prind ca ei, pentru ca au modul ala neglijent (la prima vedere) de a le aranja dar pe care nu il puteam deslusi,asa ca ma holbam la toti cei care purtau esarfe.(degeaba, tot in Romanica am invatat sa mi-o prind, si tot nu ca ei).
Au pe strada niste..nu fast food-uri..mici restaurante, sa le zicem, unde aveau niste meniuri bestiale pentru zilele aglomerate in care nu ai timp sa stai sa mananci, si la 7 euro(pe atunci) gaseai un sandwich, o super tarta cu fructe si un suc la cutie.Mai mult decat suficient sa te saturi, delicios si ieftin.:)(cred ca mi-e si cam foame la ora asta).
Au foarte bine pus la punct transportul in comun, noi am calatorit mai mult cu metroul, au statii in toate punctele de interes, e accesibil si rapid.Nu prea e de mers cu masina, au stradutele inguste si multe cu sens unic, alambicate, de ii multumim si azi omului care a inventat GPS-ul.
Hmm..ce sa mai zic..cred ca e evident deja ca mi-a placut si ca de abia astept sa revenim, dar asta se va intampla probabil peste vreo 3-4 ani, dupa ce mai creste si Razvan, sa il luam si pe el si sa il ducem la Disneyland.
Una peste alta, daca ma intrebati pe mine, categoric Parisul este un oras de vizitat, si e frumos, cred, in orice anotimp.Stiti cum se spune, ca are un je ne sais quoi...care il face deosebit..:) Je sais quoi, c'est tout!
joi, 25 iunie 2009
Noutati incendiare :)
Dragii mosului,
Am reusit sa etichetez si sa pun laolalta toate articolele ce au legatura cu locurile prin care am fost pana acum, asa ca daca doriti sa revedeti sau sa calatoriti pe ici, pe colo, va poftesc in dreapta, la Calatoriile lui Gulliver.
Am reusit sa etichetez si sa pun laolalta toate articolele ce au legatura cu locurile prin care am fost pana acum, asa ca daca doriti sa revedeti sau sa calatoriti pe ici, pe colo, va poftesc in dreapta, la Calatoriile lui Gulliver.
La circ
Ia uite ce titlu de compunere de clasa a 4-a am bagat.:)
Da, am fost la circ. Am fost si anul trecut, la un altul, insa am fost profund dezamagita de tot, nu semana deloc cu circul pe care mi-l aduceam aminte din copilarie si care ma umplea de bucurie de fiecare data.Asta la care am fost anul trecut cred ca era un fel de..circ de amatori..sau de rebuturi..ca pe langa faptul ca nu avea animale deosebite, doar magari, caini, gaini zapacite, de-astea, ce gasesti si prin batatura..nu avea nici vreun numar spectaculos, era asa..un circ al absurdului..unde in loc sa faca fascinante numere de acrobatie duduia what's-her-name se dadea uta-uta pe franghia aia.In fine, anul asta ne-am scos parleala. La un pret dublu dar si o reprezentatie pe masura, am fost la circul Medrano.
Ce sa va zic..am fost foarte impresionati..ce de animale..ce de numere de acrobatie, de echilibru...Si-a meritat banii din plin.
Au avut dresura de cai
, un domn care se credea buricul pamantului spargea baloane din toate pozitiile, toate baloanele fiind postate in imediata apropiere a sotiei :) care parea foaarte ascultatoare :)
, elefanti, camile, tigri, chiar si o girafa ..in fine..o multime de animale.
Insa ce m-a impresionat pe mine cel mai mult au fost niste super motociclisti care faceau rotocoale intr-o cusca..si va arat poza doar sa vedeti cusca, pentru ca ei,desi inauntru, nu se vad din cauza vitezei. Ii mai vazusem si la televizor, de fapt nu stiu daca erau tot ei, dar acelasi numar intr-o cusca asemanatoare, dar sa ii vezi de la cativa metri...breathtaking!
Si favoritul meu, de departe, un clovn modern, care facea tot felul de smecherii cu mingiute, popice, farfurii,orice,practic, si care avea si simtul umorului, spre deosebire de clovnii tristi pe care mi-i amintesc eu din copilarie si care nu stiau decat sa isi arunce chestii in pantaloni. Asta interactiona cu oamenii, se adapta si reusea sa ne faca sa radem.Si credeti-ma, eu nu rad cu una, cu doua, la glumele clovnilor.:D Deci, iata-l si pe domn, in poza asta stand pe o scara nesustinuta de nimic, tinuta in echilibru de el, in timp de se juca cu niste popice.:
.
Concluzia ar fi sa mergeti la circ, daca aveti ocazia, vor fi 2 ore frumoase,care vor trece repede si va vor aminti de copilarie.
miercuri, 17 iunie 2009
Bonjour!
Am uitat sa va spun ca o sa plecam pe Coasta de Azur in iulie.:) Nu ne mai propusesem sa mergem nicaieri pana la Milano, in august, ca si-asa e buget de austeritate si criza si tot, dar..cred ca suntem dependenti de calatorii.Altii beau, fumeaza, joaca poker sau mai stiu-eu-ce, noi..plecam.Nu, nu e mai bine, e mai scump, va zic eu...O sa ne ruineze calatoriile astea.Asa ca daca ma vedeti vreodata cu vreo placuta la gat cersind bani, sa va faceti mila de mine, dati un ban, sa calatoreste si familia mea..:))
In fine, ideea e ca am treaba serioasa cu itinerariul, pentru ca noi vom sta in Nisa, dar avem de lucru cu celelalte puncte de maxim interes de pe acolo.Si timpul e scurt, si obiectivele multe, asa ca trudesc zi si noapte sa iasa un program reusit.:) Nu, nu e usor, ca mie imi place sa fac treaba buna, asta insemnand: adunare de material despre locurile respective(pana acum 40 de pagini in Word), selectare material(not there yet), pus in ordine dupa zile,distanta, cuplate eventual,daca e timp, stabilit clar obiectivele dupa distanta, notat adrese, program,preturi,scos o mica harta orientativa, stabilit un eventual plan B, lasat timp liber pentru neprevazut :), facut plan final, printat.:)Eh..munca, va zic!
Asa ca aseara am stat pana tarziu, ca la cat de repede trece timpul, acusica e iulie, si mai am si ziua unui baietel de 3 ani(curand) de pus la punct.:)
Ce sa zic...imi place sa organizez,mai ales cand e vorba de lucruri din astea, mai mult decat placute. Are cineva vreun loc de munca sa mi se potriveasca?Program flexibil, va rog, calatoresc mult.:D
In fine, ideea e ca am treaba serioasa cu itinerariul, pentru ca noi vom sta in Nisa, dar avem de lucru cu celelalte puncte de maxim interes de pe acolo.Si timpul e scurt, si obiectivele multe, asa ca trudesc zi si noapte sa iasa un program reusit.:) Nu, nu e usor, ca mie imi place sa fac treaba buna, asta insemnand: adunare de material despre locurile respective(pana acum 40 de pagini in Word), selectare material(not there yet), pus in ordine dupa zile,distanta, cuplate eventual,daca e timp, stabilit clar obiectivele dupa distanta, notat adrese, program,preturi,scos o mica harta orientativa, stabilit un eventual plan B, lasat timp liber pentru neprevazut :), facut plan final, printat.:)Eh..munca, va zic!
Asa ca aseara am stat pana tarziu, ca la cat de repede trece timpul, acusica e iulie, si mai am si ziua unui baietel de 3 ani(curand) de pus la punct.:)
Ce sa zic...imi place sa organizez,mai ales cand e vorba de lucruri din astea, mai mult decat placute. Are cineva vreun loc de munca sa mi se potriveasca?Program flexibil, va rog, calatoresc mult.:D
sâmbătă, 13 iunie 2009
Apartamentele de la bloc-un orgasm continuu
Azi la pranz eram in bucatarie, faceam mancare. Aveam geamul deschis, normal, insa era si destul de galagie in bucatarie, ca imi sfaraia puiul pe foc.:)Celelalte doua treimi ale familiei erau in sufragerie, reparau o priza.:P Asta ca sa va introduc in peisaj..:) Prajeam eu ce prajeam, adancita in gandurile mele cand aud, parca din debaraua mea, urmatoarele:
-Ahh..aaahhh..aaaahhh...
-?? Say what???
- AAAHH...DAA...OOO...DAAA!!!
Ma uit spre debara, nu, nu era nicio domnita care sa presteze nimic ACOLO.Undeva foaarrte aproape,insa,era, si se simtea tare bine, va poate confirma tot cartierul. A mai continuat asa vreo cateva minute, dupa care s-a oprit, dupa care, la alte cateva minute dupa, a inceput iar, de data asta parca si mai tare, si cu un bonus gen:
-Ahh..ce mult tineee!!!
Oare chiar era asa de greu sa inchida un geam, sa puna o perna pe fata, o punga de un leu, ceva?Poate sunt eu mai ciudatica, pentru ca eu nu am tipat nici cand am nascut(natural,fara anestezie) ca mi-era rusine de oamenii care treceau pe acolo..zic poate sunt mai ciudatica, insa e normal CHIAR ASA?
God damn it! Adica...am stat eu si m-am gandit..ori era vreo reclama voalata la vreun tanar june de prin cartier, ori era pe bune, acum... prea putin conteaza, la urma urmei..Eu ma bucur pentru fata sincer, in ambele cazuri, insa nu pot sa nu ma intreb:
-Ne simtem bine, ne simtem bine, dar....tre' sa stie toata lumea???
-Ahh..aaahhh..aaaahhh...
-?? Say what???
- AAAHH...DAA...OOO...DAAA!!!
Ma uit spre debara, nu, nu era nicio domnita care sa presteze nimic ACOLO.Undeva foaarrte aproape,insa,era, si se simtea tare bine, va poate confirma tot cartierul. A mai continuat asa vreo cateva minute, dupa care s-a oprit, dupa care, la alte cateva minute dupa, a inceput iar, de data asta parca si mai tare, si cu un bonus gen:
-Ahh..ce mult tineee!!!
Oare chiar era asa de greu sa inchida un geam, sa puna o perna pe fata, o punga de un leu, ceva?Poate sunt eu mai ciudatica, pentru ca eu nu am tipat nici cand am nascut(natural,fara anestezie) ca mi-era rusine de oamenii care treceau pe acolo..zic poate sunt mai ciudatica, insa e normal CHIAR ASA?
God damn it! Adica...am stat eu si m-am gandit..ori era vreo reclama voalata la vreun tanar june de prin cartier, ori era pe bune, acum... prea putin conteaza, la urma urmei..Eu ma bucur pentru fata sincer, in ambele cazuri, insa nu pot sa nu ma intreb:
-Ne simtem bine, ne simtem bine, dar....tre' sa stie toata lumea???
joi, 11 iunie 2009
5 minute
V-ati pus vreodata problema la ce v-ati gandi in ultimile 5 minute de viata? Adica, in cazul in care ati sti sigur ca mai aveti 5 minute...care ar fi imaginile care v-ar trece prin minte? Ce trebuie sa simti atunci, stiind ca gata, viata ta se va sfarsi, nu mai e nimic de facut?
Ati privi atent in jur incercand sa memorati tot, sa luati cu voi mirosul ierbii, fosnetul copacilor, poate chipurile oamenilor pe care ii vedeti pentru ultima data? Ati cere iertare Celui de Sus pentru toate greselile, sau poate doar voua insiva?Ati plange, ati urla de durere ca nu vreti sa se sfarseasca asa, sau ati infrunta iminenta moarte demni, cu capul ridicat?Ati incerca sa va cereti scuze in gand tuturor celor carora le-ati gresit in timpul vietii?Ati revedea in minte cu durere momentele placute? Oamenii dragi? Sau ati prefera sa pasiti calmi, cu mintea goala, spre lumina? Ati regreta mai multe lucruri intamplate sau neintamplate?
Eu cred ca as pleca cu imaginile celor dragi in suflet, fara niciun regret pentru cele intamplate, poate doar pentru ce nu am apucat sa fac, fericita ca am avut prilejul sa am o familie minunata si prieteni pe masura.
*articol inspirat dupa Idiotul
Ati privi atent in jur incercand sa memorati tot, sa luati cu voi mirosul ierbii, fosnetul copacilor, poate chipurile oamenilor pe care ii vedeti pentru ultima data? Ati cere iertare Celui de Sus pentru toate greselile, sau poate doar voua insiva?Ati plange, ati urla de durere ca nu vreti sa se sfarseasca asa, sau ati infrunta iminenta moarte demni, cu capul ridicat?Ati incerca sa va cereti scuze in gand tuturor celor carora le-ati gresit in timpul vietii?Ati revedea in minte cu durere momentele placute? Oamenii dragi? Sau ati prefera sa pasiti calmi, cu mintea goala, spre lumina? Ati regreta mai multe lucruri intamplate sau neintamplate?
Eu cred ca as pleca cu imaginile celor dragi in suflet, fara niciun regret pentru cele intamplate, poate doar pentru ce nu am apucat sa fac, fericita ca am avut prilejul sa am o familie minunata si prieteni pe masura.
*articol inspirat dupa Idiotul
miercuri, 10 iunie 2009
Poftim?
Ieri am fost la epilat. Este langa noi un salon dragut, unde imi place mie cum face tanti aia manichiura, si zic hai sa extind aria si sa merg aici si pentru pensat si epilat. Toate bune si frumoase, am terminat mani-pedi(ce tru sunt, cum vorbesc :)) ) intr-o ora, si apoi hai la madam cosmeticiana.Era o practicanta, ca doamna care are salonul face si cursuri de cosmetica, asa ca vreo 2-3 practicante lucreaza la ea la salon.Nu sunt rasista :D asa ca am zis..de ce nu?
Decat ca doamna era cel putin ciudatica, desi bine intentionata. In primul rand, avea o miica problema de care mi-am dat seama dupa dialogul:
-E calda ceara?Poftim?e buna?
-D-da
-Poftim?
-DA!
...
-Mie nu imi mai place Chilian..Poftim?
-N-Nu am zis nimic..
...
-Astazi e frumos afara si...poftim?
-Nimic..nu am zis nimic...nimicuta...
Si uite tot asa, la fiecare doua cuvinte de-ale ei, un poftim la care nu stiam daca sa raspund, ce sa raspund...de am stat stresata tot timpul pentru si astepta raspuns, caci facea o pauza lunguta si ma simtram cumva obligata. Nu stiu daca era un tic verbal sau femeia chiar auzea voci, dar sigur nu era in regula. Plus ca era super speriata sa nu friga ceara, sa nu ma doara, sa imi aduca apa, sa stau bine..cred ca o ora am pierdut numai pe amabiliteturi..I-am zis:Doamna, am nascut natural ,stati linistita, plus ca nu e ca si cum as fi pentru prima oara..asa ca..dati-i bice!...Ntzz..nimic..ea o tinea pe a ei...
Cand a venit timpul sa ma penseze, m-a asezat pe patul ala si mai ca n-a facut sant in jurul meu, ca nu-si gasea pozitia.Ba nu vedea, ba nu statea bine, ba nu ma pensa din nu stiu ce pozitie despre care scria in carte...s-a invartit ca o musca beata pe langa mine si tot nu a rezolvat mare lucru, ca nu ii mergea neonul si nu a vazut.
Ce sa zic, m-a stresat teribil stresul ei, fara sa mai zic de non-performanta...Am plecat de acolo zapacita de cap...obosita...si putin nervoasa, ca a durat muult mai mult decat mi-as fi dorit..
Poftim?
Decat ca doamna era cel putin ciudatica, desi bine intentionata. In primul rand, avea o miica problema de care mi-am dat seama dupa dialogul:
-E calda ceara?Poftim?e buna?
-D-da
-Poftim?
-DA!
...
-Mie nu imi mai place Chilian..Poftim?
-N-Nu am zis nimic..
...
-Astazi e frumos afara si...poftim?
-Nimic..nu am zis nimic...nimicuta...
Si uite tot asa, la fiecare doua cuvinte de-ale ei, un poftim la care nu stiam daca sa raspund, ce sa raspund...de am stat stresata tot timpul pentru si astepta raspuns, caci facea o pauza lunguta si ma simtram cumva obligata. Nu stiu daca era un tic verbal sau femeia chiar auzea voci, dar sigur nu era in regula. Plus ca era super speriata sa nu friga ceara, sa nu ma doara, sa imi aduca apa, sa stau bine..cred ca o ora am pierdut numai pe amabiliteturi..I-am zis:Doamna, am nascut natural ,stati linistita, plus ca nu e ca si cum as fi pentru prima oara..asa ca..dati-i bice!...Ntzz..nimic..ea o tinea pe a ei...
Cand a venit timpul sa ma penseze, m-a asezat pe patul ala si mai ca n-a facut sant in jurul meu, ca nu-si gasea pozitia.Ba nu vedea, ba nu statea bine, ba nu ma pensa din nu stiu ce pozitie despre care scria in carte...s-a invartit ca o musca beata pe langa mine si tot nu a rezolvat mare lucru, ca nu ii mergea neonul si nu a vazut.
Ce sa zic, m-a stresat teribil stresul ei, fara sa mai zic de non-performanta...Am plecat de acolo zapacita de cap...obosita...si putin nervoasa, ca a durat muult mai mult decat mi-as fi dorit..
Poftim?
Justificare
:)) Off..5 zile nu poate omul sa lipseasca...:D Pai am o groaza de treaba,mai, voi nu stiti?:) De exemplu, ma scol dimineata, mai lenevesc putin, ca nu prea ma odihnesc noaptea,asa ca sunt cam nauca pe la 8 cand da Razvan trezirea, apoi hai sa mancam, hai sa ne mai uitam la desene, se face de-un 11, sa zicem, ora la care fie iesim, ca avem treaba prin oras, fie fac mancare, curat,mai spal, calc,etc.La 13.00-13.30 mancam, ca dupa Razvan isi face somnul de frumusete.Aveam si eu obiceiul asta bun, dar nu mai pot dormi noaptea, asa ca a trebuit sa aleg.(acum dorm doar cand urmeaza sa jucam Age of Empires pana foaarte tarziu ). Razvan se trezeste pe la 4,sa zcem, mananca iar, apoi mergem la plimbare.Venim pe la 7, facem baita, mancam,ce mai facem, se face seara...si gata ziua! :D Plus ca v-am zis ca zilele astea am avut traduceri mai multe si extra meditatii, ceea ce mi-a redus considerabil din cheful de a face ceva constructiv.Altceva,adica.:) Deci vedeti ca nu va mint?:) Sunt foaarrte ocupata.:))
Dar hai ca am venit cu marfa noua, iaca ma apuc acum sa scriu.
Dar hai ca am venit cu marfa noua, iaca ma apuc acum sa scriu.
vineri, 5 iunie 2009
Poftiti in vagoane!
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris, dar am avut multa si variata treaba: au dat traducerile in mine ca gripa porcina in mexicani, am avut(si avem inca) mult de lucru la Age of Empires in retea(o cam fur si trebuie sa ma perfectionez) si tot asa...nu am mai dat pe blog de mult.
Si ale naibii zilele astea trec asa repede...de nici nu vine luni bine ca e duminica deja.
In fine..am avut niste zile pline, cu plimbari in fiecare zi, costisitoare, ce-i drept, ca Razvan nu stie(sau nu-i pasa) cat costa, el vrea cu trenuri.Nu conteaza unde,cand, cum..vede un tren..hop si el! Asa am patit de 1 iunie, cand hai sa mergem putin la mall.Nu am ajuns bine in parcare ca acolo era un tren(titicar din ala) care ducea pana in Satul de Vacanta (si inapoi, daca vroiai, evident).Hai cu trenul!zise el,cel mic, plin de entuziasm.Hai!completaram noi,la fel de optimisti.Si up we go...6 lei! So far so good.Ajungem in Satul de vacanta..unde sa parcheze si nenea sofer de titicar decat langa niste masinute.Hai in masinute!zise iar cel mic, mai plin de entuziasm decat noi, care deja eram un pic inspaimantati caci prevedeam un final tragic al acestei calatorii. Haai! Ding! inca 5 lei! Inca zambeam, totusi:
Ne dam jos din masinute, mai facem 2 pasi si: surpriza: un alt trenulet!Parca era teoria conspiratiei pusa la cale intre posesorii de trenulete si copiii iubitori de senzatii tari! Hai iar in trenulet..ziseram noi uitandu-ne cu lacrimi in ochi dupa trenuletul mare aka titicar care trebuia sa ne duca inapoi in zona sigura. Nu se vedea inca, asa ca:
. Panc! 5 more lei!
Coboara din trenulet, il luam de mana si ii distragem atentia de la un alt trenulica ce se vedea in zare.Practic, Satul de vacanta este un parc de distractii compus in procent de 90 la suta din trenulete...In fine, urcam in titicar, alti 6 lei, mergem spre mall.
Intram in mall..da, ati ghicit...
.
Practic,cred ca era mai rentabil daca ii cumparam un trenulet(un altul,adica, in afara de ce are deja) si il plimbam(prin fata blocului, nuu prin Satul de Vacanta).
In fine, ideea e ca stiu un baietel caruia taare ii place cu trenul, dar si cu telegondola, scuterul
, masina, avionul si orice se misca, practic!
Dar, una peste alta, e frumos sa iti retraiesti copilaria(chiar daca te costa :))) )
Si ale naibii zilele astea trec asa repede...de nici nu vine luni bine ca e duminica deja.
In fine..am avut niste zile pline, cu plimbari in fiecare zi, costisitoare, ce-i drept, ca Razvan nu stie(sau nu-i pasa) cat costa, el vrea cu trenuri.Nu conteaza unde,cand, cum..vede un tren..hop si el! Asa am patit de 1 iunie, cand hai sa mergem putin la mall.Nu am ajuns bine in parcare ca acolo era un tren(titicar din ala) care ducea pana in Satul de Vacanta (si inapoi, daca vroiai, evident).Hai cu trenul!zise el,cel mic, plin de entuziasm.Hai!completaram noi,la fel de optimisti.Si up we go...6 lei! So far so good.Ajungem in Satul de vacanta..unde sa parcheze si nenea sofer de titicar decat langa niste masinute.Hai in masinute!zise iar cel mic, mai plin de entuziasm decat noi, care deja eram un pic inspaimantati caci prevedeam un final tragic al acestei calatorii. Haai! Ding! inca 5 lei! Inca zambeam, totusi:
Ne dam jos din masinute, mai facem 2 pasi si: surpriza: un alt trenulet!Parca era teoria conspiratiei pusa la cale intre posesorii de trenulete si copiii iubitori de senzatii tari! Hai iar in trenulet..ziseram noi uitandu-ne cu lacrimi in ochi dupa trenuletul mare aka titicar care trebuia sa ne duca inapoi in zona sigura. Nu se vedea inca, asa ca:
. Panc! 5 more lei!
Coboara din trenulet, il luam de mana si ii distragem atentia de la un alt trenulica ce se vedea in zare.Practic, Satul de vacanta este un parc de distractii compus in procent de 90 la suta din trenulete...In fine, urcam in titicar, alti 6 lei, mergem spre mall.
Intram in mall..da, ati ghicit...
.
Practic,cred ca era mai rentabil daca ii cumparam un trenulet(un altul,adica, in afara de ce are deja) si il plimbam(prin fata blocului, nuu prin Satul de Vacanta).
In fine, ideea e ca stiu un baietel caruia taare ii place cu trenul, dar si cu telegondola, scuterul
, masina, avionul si orice se misca, practic!
Dar, una peste alta, e frumos sa iti retraiesti copilaria(chiar daca te costa :))) )
marți, 2 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)