De ce iubesc Belgia.

Ma gandeam..ma tot gandesc la asta de ceva timp..sa scriu despre motivele pentru care iubesc Belgia si faptul ca locuiesc aici.Cred ca sunt zeci de motive.Si mereu cand dau peste cate unul, ma gandesc: uite,ma,de asta imi place mie aici!:)
Nu stiu daca intereseaza pe cineva subiectul, si nu stiu daca ma intereseaza pe mine daca intereseaza pe cineva subiectul, eu doar stiu ca vreau sa scriu despre asta. u know what I mean?
Si nici nu stiu cu care sa incep.Random, propun:
1. Civilizatia.
Da,stiu, boring. Strainatate equals civilizatie. Mnu. Nu neaparat. Strainatate reprezinta si Grecia,si grecii nu imi par civilizati.Sunt nesimtiti.Belgienii nu.Belgienii sunt calmi, respectuosi, bine crescuti, rabdatori...civilizati, ce sa mai!
Imi doresc foarte mult sa ma fi nascut aici. As fi fost altfel. Mai calma, mai zen, mai..altfel. Astia au o atitudine care pe mine ma fascineaza. Nu au avut motive sa se streseze pentru ziua de maine, therefore asta se reflecta in modul lor de a fi.
Sa ii vedeti pe adolescenti. Sunt atat de..smecheri.Natural,asa.Si nu in sensul de smecher prost, cum stim noi toti unii adolescenti care cred ca sunt buricul pamantului. In sensul de relaxati.Foarte misto.
Iar batranii... batranii sunt politicosi, culti, rezervati...imi plac. Si foarte ingrijiti.Au haine frumoase, de calitate, curate.Bine, stiu, asta nu are legatura cu civilizatia, dar m-am gandit sa mentionez si asta.:)
Deci da. Iubesc tara asta.Pentru motivul asta si multe ce vor urma.
Va pup.

N-am plecat,deci nu ma-ntorc...

Nu, nu am disparut iar, dar ..nu stiu daca e totul in capul meu sau chiar am multa treaba pe zi, iar seara am altele de facut si nu am timp/chef/inspiratie de scris. Ideea e ca am o lista cu lucruri de facut de luni si inca nu am terminat-o.De rezolvat,ma refer,nu de scris.
Iar acum in urechea stanga imi urla printesa Sofia, deci nu va asteptati la minuni. Daca vad ca nu imi vine, ma opresc. Din scris.
Ramasesem la povestirea cu mine, sleita de puteri si vai de mama mea, si la drumul de spini pe care m-am intors acasa. Caci am ajuns, in ziua aia, intr-un tarziu,si a trebuit sa fac si mancare..ma rog..cat a fost de facut. Dupa care m-am intins in pat,alaturi de buretelul meu mic, si am dormit cum n-am mai dormit de cand eram de varsta lui.
Dar sa vedeti smecherie. A doua zi a trebuit sa o iau de la capat. Cu piata. Usor, mi-am zis naiva, merg la Carrefour, care e relativ aproape, asa ca drama recenta de la Delhaize nu re motiv sa se repete.Ma duc, iau dua, trei lucruri, si aia a fost. Tot fara carut, dar na...e aproape.
Pentru ca am fost plecati mult timp, majoritatea(purtabila) a hainelor noastre era in masina, asa ca a trebuit sa imi pun si eu ce am gasit prin sifonier, respectiv o rochie alba si (asa cum s-a dovedit in scurt timp) vaporoasa.
Si ies din casa, cu un copil de mana si unul pe trotineta. Eduard-nici nu iesisem bine, ca el vrea in brate. Staaai  asa, ca azi nu mai ai motive sa fii obosit. Baga 2x2 si mergi mai departe! Razvan era ba langa mine ba la 10 metri in fata, asa ca mi-am inceput aventura optimista ca o lebada(habar n-am daca lebedele sunt optimiste, dar :1. ar trebui sa fie, dat fiind ca au un start foarte prost. 2. am asociat albul lor cu inocenta si inocenta cu optimismul. Da, sunt profunda.)
Nici nu apuc sa fac 5 metri ca hooooop o rafala de vant imi ridica poalele in cap mai ceva ca lui Marilyn Monroe in celebra poza. Opa! Stai asa ca nu-I asa. Carevasazica, o mana va trebui sa o sacrific pentru binele umanitatii, sa nu orbeasca toti deodata,asa. Nu-I nimic, mai am una, un copil de tinut, o piata de facut. Continuam. Mai merg doi pasi. Mi se rupe breteaua de la rochie. Ha! Normal, nu? Daca-I bal...
Ok. Asta nu e asa grav. Rochia e pe elastic sus, asa ca bretelele sunt optionale.Arat ciudat cu o bretea lipsa, o mana intre picioare si un copil in cealalta mana, dar cui ii pasa? Am o piata de facut, guritzele de hranit.Continuam.
Ajung la Carrefour. Si incep piata. Si nu stiu cum p&*#a ma-sii, dar umplu doua sacose. Iar. Fiecare cantarind cate jdemii de kile. Plus o mini sacosica de morcovi.Si aici incep problemele. Dupa ce ies  din Carrefour.Pentru ca aveam de transportat urmatoarele: una bucata copil, una bucata sacosa gabarit depasit(cealalta, olecuta mai usoara, o atarnasem de trotineta copilului mare).Una bucata sacosica morcovi(2 kile). Una bucata rochie de stapanit, ca zici ca venea Katrina, asa vant se pusese afara.Iar eu, neinspirata, decat doua maini.Asa ca va las pe voi, dragii mosului, sa va imaginati sceneta tragico-comica ce a avut loc pana acasa, unde am ajuns din nou transpirata, obosita, injurand in cel putin 3 limbi.
Concluzii:
1. Tre' sa-mi iau masina
sau
2. Nu mai trebuie sa fac piata.
si
3. Trebuie sa inteleg ce inseamna putin si sa nu mai car tot magazinul dupa mine.Sau sa inteleg ca sunt batuta in cap si sa nu ma mai plang.
Cam atat.

Si ziceam ceva de mine...

Si anume ce dlagut a fost acum cateva zile. Deci.
Noi am fost in concediu,si, ca o familie normala la nivel de mansarda, am fost care cu avionul,care cu masina. Primul care insemnand eu si copiii, mai multi ca niciodata cand calatoresti doar tu cu ei, si al doilea care insemnand sotul amator de condus la drum lung. Evident ca iarna nu-I ca vara si avionul bate masina, asa ca am ajuns cu vreo doua zile inaintea lui acasa, aceste doua zile fiind eu, copiii si nicio masina. Si niciun carucior. Practic doar eu si copiii. Si cumparaturi de facut, ca lipsisem o luna si frigiderul era ca la Flanco.
Asadaaaar. Day one. Ajungem pe la vreo 10 dimineata acasa. Rupti in bascheti, ca ne trezisem la 2 noaptea. Care dormise. Care nu(vezi subsemnata) ...se trezise cu doua zile inainte. Intram in casa, sarutam pamantul de dor(tot eu, ca sunt fire sensibila,si imi fusese dor de casa), stam ce stam si ni se face foame. Ok, nicio problema, hai sa iesim sa luam ceva de mancare.
Si aici apare problema. Era ziua nationala a Belgicutei, asta insemnand ca era tot inchis. Tot.De obicei cand se intampla asta, pakistanezul de langa noi are deschis, ca el n-are mama, n-are tata. Nu belgieni,adica. El vrea doar sa faca bani,asa ca de sarbatorile nationale si seara, dupa 19,00, cand e inchisa si gura de metrou, el deschide tacticos si primeste puhoiul de clienti. Deci intelegeti speranta mea justificata ca si de data asta ma pot baza pe el si pot sa merg sa cumpar o conserva de ceva, sa mananca si gura noastra. Mda. Nu.Nu era deschis.Nici la el, nici la turcii cu kebap, nici altceva pe o raza semnificativa.  Si era cald. Si copilul cel mic voia in brate. Si are 13 kile( ca de obicei e deschis la kebap). Si eu eram in semi-coma indusa de lipsa somnului.Si de foame, daca o fi vreo coma de foame.Si alalalt tragea de mine ca e obosit. Si noi nu gaseam nimic deschis. Si era cald. Si muream de foame. Si tocmai cand copilul cel mic si gras imi aluneca din brate incetisor, il vad pe un  Domn Morgana, sa ii zicem ;) cu o punga Delhaize. Poooc! Si imi cade fisa: astia de la Delhaize au deschis si de sarbatorile legale.Yessss! Imi adun ultimile forte, trag copilul de haine mai aproape de mine si ma tarai pana la magazin. De unde imi propun sa iau doar strictul necesar, dat fiind ca trebuia sa ma intorc pe acelasi drum lung si greu. Dar cand, dragii mosului, a coincis planul de acasa cu ala din Delhaize? Ca am zis hai sa iau niste semipreparate, ca numai de gatit nu aveam chef, si..long story short..am plecat cu doua sacose pline si exxxxtrem de grele.Plus cei doi copii de care n-am putut sa scap nicicum. Din care ala mic si gras tot obosit,si tot dornic de stat in brate.
Asa ca am facut practic drumul Crucii reloaded, furcile caudine au fost praf in ochi fata de ce am indurat eu.Am reinnoit injuraturi, am reamintit rude decedate si tot asa, pana cand am ajuns acasa, 3 ani mai tarziu.



..........................................

va urma

De ce nu o sa fiu niciodata Masterchef

Adica..in afara faptului ca nu gatesc corespunzator.:))))
As dori sa incep aceasta scurta incursiune in viata mea prin a mentiona doo lucrusoare:
unu. Masterchef este emisiunea mea preferata.Sau ma rog, in top 2.
doi. Ador sa gatesc si este ce as face zi,noapte, asfintit si rasarit.
Asadar, acestea fiind spuse.Nu as putea niciodata sa particip macar la emisiunea asta.Poate doar la kitchul ala cu vedete de pe Pro, insa :
-aia nu e emisiune Masterchef adevarata
-eu nu sunt vedeta.Cel putin nu in ochii media,ca la mine in familie sunt star, jur!
Dar la o emisiune adevarata, cum este Masterchef US, de exemplu(mii de inimioare), never ever amin.
In primul rand, stresul. Dragul meu sot face mereu misto de mine spunandu-mi ca ar trebui sa lucrez intr-o echipa de interventie,ceva, pe cazuri din astea de urgenta.:D Not.Nu reactionez bine la stress, si cum sunt stresata tot timpul..ei bine...nu reactionez bine la nimic,na! Si cum aia lucreaza mereu sub cronometru, de pun ceva in farfurie si cand numara aia invers de la 3, eu cred ca as fi demult moarta si ingropata sub farfurii. Si am observat si la mine in bucatarie, cand sunt relaxata si zen mereu imi iese treaba bunicica, insa cand sunt certata cu timpul se intampla sa gresesc trebusoare. Ca ieri cand trebuia sa fac a doua tura de brownies pentru a doua tura de musafiri(nu ieri, alaltaieri) si am lasat untul pe foc la ceea ce credeam ca e foc moderat si nu era,era foc iute, si eu am plecat sa mai fac inca cinspe lucruri si untul s-a luat si brownies nu au iesit si musafirii au mancat doar prajitura Kinder Pingui si inghetata.Asta e.Ceasul rau.
Deci...nup. Eu nu ok la stress. Daca mi-as roade unghiile(activitate pe care o iau serios in considerare,ca altfel nu stiu cum sa imi descarc adrenalina) cred ca as ajunge la coate cand urmaresc emisiunea,d'apoi sa fiu acolosa, cu vreun chef urlandu-mi in costite, cu limbuta ceasului ticaindu-mi amenintator in ciocanas, nicovala,scarita.
Apoi..vine treaba asta cu socializarea,gen.Munca in echipa.Daca ar da ceasul rau sa fiu sef de echipa, cred ca as folosi cutitele in scopuri ilegale. Pentru ca tot timpul se gaseste cel putin un dobitoc sa dea buleala si apoi echipa ta sa piarda din cauza lui(sau a lor,daca sunt mai multi). Si chiar daca tu dai ordine clare,gen: prajeste puiul asta! boul nu il prajeste bine si da carne cruda la clienti si apoi vede Gordon si iti intoarce toate farfuriile si tipa la tine ca puiul inca ciuguleste seminte,si tu te faci de bascalie pentru ca tu esti sef si pe tine cade tot.Si tu ai avut incredere ca un pretendent la titlul de Masterchef ar fi in stare sa verifice daca idiotul de pui e prajit inainte sa il dea.True story.Aseara, episodul 12,cred.:D
Off..uite,si acum ma agit.Imi creste tensiunea.Nu sunt suficient de dezvoltata pentru atata diplomatie cata mi-ar trebui sa lucrez cu oamenii.Si stiuuu ca gresesc.Stiu ca ar trebui sa am rabdare cu fiecare fiinta in parte ca si cum ar fi singura,dar nu am.Despre toate astea,insa, intr-un episod viitor,mai pe larg.
Apoi..sau poate tot aici, eu sunt mai certareata,asa.Si oamenii e rai,mah,e rai.Si neprietenosi.Si de exemplu,tot aseara, una radea de raul altuia.Pai e frumos asa?Mama ei nu a invatat-o ca roata se invarte?Si ca nu e frumos sa razi cand altcineva e la ananghie?Eu m-as fi infipt puternic in ea(da,asta e frumos :P)si i-as fi zis asa,politicos(ma caracterizeaza asta :D ) ce cred despre ea, mama ei,si eventuale alte rude implicate in educatia ei.
Apoi..mai e si treaba asta cu lipsa de inspiratie cu care sunt harazita adesea.De multe ori ma gandesc ce sa gatesc acasa, unde e cald si bine,dar sa am la dispozitie doar cateva minute in care sa trebuiasca sa aleg un fel demn de Masterchef, pe care sa il si pun frumos in farfurie,si care sa fie si perfect gatit?
Aaa...no,ma'am! N-as putea.

Asa ca raman eu la mancarica mea, in zona mea de confort, in familia mea care s-a obisnuit cu stitlul meu de a gati,si ma rezum la a urmari plina de incantare emisiunea mea preferata,steluta mea pe care nu voi pune niciodata mana! ;)

si un, si doi, si patruzeci si trei. de ganduri.

Ma amuza de fiecare data sa pun titluri la postarile mele.Incerc sa fac sa nu aiba nicio legatura.Mi se pare amuzant.Sunt deosebita,stiu.Did I also mention that I have perfect cuticles?Ok..moving on.
Pai sa va zic ce norocosi sunteti,astia de ma cunoasteti pe persoana fizica.Astia carora v-am luminat casa si gandurile. De acum va puteti lauda ca ma cunoasteti, pentru ca voi fi cunoscuta ca si "Cea care schimba lumea cu puterea mintii". Cam lung, stiu, mai lucrez la titlu.
Nu e prima oara cand mi se intampla, insa nu mai pot sa tac. Trebuie sa marturisesc lumii intregi ce pot sa fac.O sa va rog numai sa nu imi puneti de acum pe umeri toate cutremurele, Katrinele, scumpirile si emisiunile tv.Chiar daca deocamdata sunt doar cu puteri negative, jur ca I mean no harm.
Pai am avut musafiri.A lottle.(u know..like a little, but a lot). Si vreo doua zile am spalat vase.Vase care, atunci cand am mai mult de 6 musafiri sau e sarbatoare nationala(vezi ziua mea de nastere), se refera la vesela mea de fripturi, respectiv cea primita de la finii nostri dragi atunci cand i-am nasit,adica acum vreo 4 ani. E foarte frumoasa vesela asta, sunt doua seturi de 6(u do the math),cu farfurii adanci, mari si mici,si cate un bol in fiecare.Toate colorate si frumoase.
Spalam vase, deci. Si spalam,si scurgeam,si uscam, si stergeam.Si iar si iar.Si ma gandeam ce frumoase sunt farfuriile astea si cum Laura(fina) zicea,atunci cand ni le-a luat, ca astia se laudau ca nu se sparg.Si eu, in gandul meu, mirata"Oare chiar nu se sparg?".Si timpul trecea, si eu analizam vesela, pe care o admir de 4 ani ca pe moastele sfinte, si iar ma miram,si iar vorbeam cu mine insami.Si mai aveam o farfurie intinsa care nu mai avea loc pe rastel, asa ca am asezat-o strategic peste niste boluri.Si nici nu apuc sa dansez ca Happy Feet ca terminasem de spalat vasele cand pupaza zvarrr pe-o dugheana.Doar ca nu pupaza, ci farfuria mea frumoasa din setul meu frumos.Si nu pe-o dugheana, ci pe gresie.Si nu zvarr,ci poc.In milioane de cioburi.Care nu stiu ce noroc ar mai putea aduce acum, ca nu mai am setul complet,si mi s-a stricat naibii tot feng shui ul in casa si in viata si in tot...
Vaiii..ce necajita am fost!! Urasc in primul rand dezechilibrul creat de spargerea unui obiect dintr-un set.Daca nu gasesc la bucata, sa pot inlocui(asa cum am facut soo many times cu diverse de la Ikea), eu consider terminata colaborarea cu setul respectiv. Dar e ca un angajat care ani de zile a fost loial,stiti, apoi a patit un accident care nu ii mai permite sa isi faca treaba ca inainte.Nu poti sa il dai afara, dar nici bine nu iti este ca e langa tine.Uat tu du, ai asc.
Si eu farfurie intinsa ca asta nu gasesc,asta e sigur.Si nici nu pot sa arunc setul,asta e si mai sigur.Imi intelegeti,deci,durerea si suspinele, cand spun ca treaba nu e deloc zen la mine in mansarda.
Pe langa toate aceste probleme existentiale mai intervine si aceea a puterii cu care m-am gasit inzestrata.Aceea de a influenta lucrurile.Mi-e teama sa nu cumva sa gandesc ceva gresit si hop! sa dispara vreo etnie, de exemplu...Zic si eu la intamplare..
Pana atunci, insa, ma duc sa imi exersez puterea pe cada vecinilor de sus.Poate reusesc sa fac apa sa se opreasca din cuuuurrrss...

Buna. Ziua.

In primul rand, vreau sa va asigur despre succesul nebun al blogului din capul meu in fata...ei bine..in fata capului meu. Nu trece zi de la Dumnezeu sa nu ompun un text, doua. Toate deosebit de interesante, amuzante, fermecatoare. Ghinion pentru voi, insa, ca nu apuc sa scriu nimic. Totul incepe si se termina acolo, precum ca eu deschid laptopul destul de rar iar de pe telefon nu pot sa postez.Deci va trebui sa ma credeti pe cuvant:sunt aceasta bloggerita activa si de succes.In capul meu.
Apoi.A fost ziua mea. Chiar ieri, da.Si ma gandeam,asa cum o fac uneori, la viata mea de pana acum. O retrospectiva a celor 34 (mhm..stiu..) de ani, ce mi-au adus ei si de ce.:)
Si imi aduceam aminte cum ani la randul ziceam despre mine ca nu am noroc. Nu am castigat niciodata la Lotto(poate nu ma ajuta nici faptul ca nu joc), nu am primit nicio mostenire(nici nu sunt sanse), nu sunt Miss Boboc nici la trupu-mi nici la mufa-mi, nu am niciun talent care sa ma scoata din multime, si nici vreun IQ sa socheze pozitiv.Si mai sunt,mai sunt,dar nu vreau sa ma indepartez de la idee.
Asa ca eram necajita,eu. Pana l-am nascut pe Razvan(stiti voi, primul meu copil perfect din seria limitata de doi). Si brusc am simtit ca tot norocul din lume s-a asezat pe umerii mei. Si el crestea, si eu continuam sa ma minunez.Ba, chiar, sa ma tem. Mi se parea(still does) ca nu am facut nimic notabil sa merit o asa bucurie.Cum, eu, persoana aia stearsa si neimportanta,sa am asa noroc??? Aaa...trebuie sa apara ceva sa ma trezeasca.Si mi-era frica sa nu se intample ceva rau, sa echilibreze.
Apoi a aparut Eduard. Perfectul meu cu numarul doi.Si, din nou, imi tin respiratia de un an si cinci luni, sa nu ma trezesc din vis.Pentru ca ei sunt perfecti.Perfectii mei. Si am realizat ca niciun ban din univers, niciun bun material nu va putea vreodata sa iti aduca atata bucurie in viata. Nu exista nimic la fel de frumos ca rasul lor, ca joaca lor, ca alintul lor...Si ideea ca eu sunt mama lor...ca din catralioanele de femei din lume eu am fost aleasa sa fiu mama lor...m-a facut sa inteleg cat de norocoasa sunt.Cum nici nu puteam spera.
Acum, nu ma intelegeti gresit.Nu as plange in pumni daca as castiga la Lotto.Nu m-as supara daca as primi vreo mostenire care sa imi permita sa imi iau casa la care visez de o viata.Nu as cadea in depresie daca as putea sa calatoresc sau sa fac shopping in fiecare saptamana. Dar sunt ok si daca nu le am.Pentru ca ii am pe EI.Perfectii mei.

Asa ca bine ai venit, 34-le!Cheama-ti prietenii: pe 35, pe 36..stiu ca o sa vina,neinvitat,si 40'ul.
Nu mi-e frica de ei.Pentru ca am facut deja, in viata asta, ce am fost nascuta sa fac: am adus pe lume doi baieti minunati.

I'll be damned...

Pentru ca blogul asta are vreo 6 ani de viata, e normal sa aiba un numar mult mai mare de vizitatori . Multe dintre vizite sunt oricum spam, dar sincera sa fiu prea putin imi pasa, nu am stat niciodata sa contorizez "cati" oameni imi intra zilnic in casa . Despre "de ce", insa, am fost mereu curioasa. Ma uit tot timpul sa vad ce postari au atras in ziua/saptamana/luna respectiva cel mai mult.
O postare dintre ultimile scrise..de fapt cam fiecare dintre ele, de exemplu..are cam 300 de vizualizari pana acum,per total. Binisor,as zice.
Insa mereu la cuvinte cheie imi apare "la circ". Am scris eu mai demult ceva despre asta, exact cu titlul asta.Si m-am uitat acum, pentru prima data ever, de curiozitate, cate vizualizari are postul respectiv.:D
4389. Patru mii trei sute optzeci si noua. As in..omagaaaa!!!

Muulte compuneri cu titlul asta se mai cer facute in Romanica.:)))

Hotii de identitate

Aveti prin preajma?Nu imi plac.
Sunt oamenii aia care nu au o personalitate a lor si o fura pe a altora.Si nu, astazi nu o sa ma refer la cei de clasa mare, care fac smecherii cu carduri.Aia au personalitatea prea puternica, as zice...:)
Ma refer la cei din jurul nostru, care imita faptele, vorbele, actiunile celor din jurul lor. Care daca spui ca vrei sa iti cumperi o geanta anume fug inaintea ta si o cumpara nonsalanti, daca spui ca ti-ar placea ca masina ta sa fie rosie iti termina fraza prin "rosu e culoarea mea preferata", care daca iti exprimi dorinta de a merge la un anumit doctor se duc ei primii, fara sa iti spuna...Chiar daca ai vorbit despre asta non stop.
Si nu am o problema cu imitatia, nu ma intelegeti gresit. Am o problema ca persoanele respective se comporta ca si cum a fost ideea lor.Poate uneori chiar vin ei la tine si o prezinta ca pe o noutate absoluta...dupa ce tu ai batut campii cu subiectul respectiv o saptamana.:)
Isi doresc cu orice pret sa iasa in evidenta, presupun...Pacat ca nu o pot face prin forte proprii...

Nu cunosc pe nimeni sa faca nimic din toate astea, ziceam si eu asa...:D..mai trece timpul!;)

M-am prins.

Cred cel putin. Precum ca varianta cu mini balena nu statea, asa cum v-am declarat deschis si in postul anterior, in picioare, am continuat sa imi solicit milioanele de neuroni sa munceasca sa isi castige painea. Si probabil ca in perioada in care nu imi venea nicio idee eram pe pastile sau ceva, pentru ca iata-ma acum, proaspata ca o floare de colt, pllllina de idei,care mai de care mai posibile.
Doua,mai exact. Dar bune rau. Sa va dezvolt:
1. E bordel,fratiorilor!!!!Bordel in toata regula. Si ce se aude e dusul de dinainte..de dupa...din timpul?!?
Eeee? Super asta,nu? Nu v-ati fi gandit,stiu! Nu-I problema,ma ocup eu! Si a naibii treaba, cred ca le merge treaba struna!!Caci,asa cum v-am ma spus, se aude practic non stop.Therefore, a hell of a business!!
Treaba naspa care a intervenit intre timp este ca ne-am dat seama(sau asa credem) ca de fapt nu se aude de deasupra,ci de langa. Si asta dupa ce stabilisem contact visual cu tinta, respectiv vecinii de deasupra(o familie de greci destul de in varsta) si imi facusem si speechul de introducere in problema. Mai urma o intalnire si poc! as fi abordat problema si poate elucidat misterul pentru totdeauna. Dar nuuu!!!trebuia sa fie de la alti vecini!!sa imi dea peste cap toate planurile cele cu minutiozitate elaborate!
Treaba buna e ca luand in considerare schimbarea de situatie,respectiv de vecini, varianta numarul 1 e mai credibila, dat fiind ca la vecinii care stau perete in perete cu noi toaaata ziua suna interfonul si soneria, amandoua la aceeasi vizita, daca ma intelegeti!!
Adica..la noi daca vine cineva si suna la interfon, intreb cine e si apoi ii si deschid usa, sau il astept in cadrul dansei, sa nu mai sune o data si la sonerie,ca ar fi in plus,right?
Ei..la astia se suna la interfon, apoi se suna si la usa, si asta chiar de catre tipa care locuieste in apartament!!!How bizarre, right?:D
Ca si cum...ca si cum ar vrea sa nu deranjeze,sa ii avertizeze ca intra...hmmm....
Si in fine, varianta numarul 2,poate nu asa interesanta dar cat de cat posibila:
Vecinul din peretele alaturat(sper sa nu fie chiar in perete, ci in camera) tot geme. Cum se aude cada mereu,asa se aud si gemetele lui. Ei..si aici e poveste lunga, noi presupunand initial ca ..ei bine..ca are parte de actiune in fiecare seara,insa cu timpul bunul simt ne-a facut sa realizam ca niciun om normal la...cap..nu poate sa (vrea sa) faca asta chiar in fiecare seara, cateva ore pe noapte. Asa ca eu am renuntat la partenera, gandindu-ma ca domnul se bucura singur, insa sotul meu zice ca de fapt ar geme din cauza ca e bolnav,si poate il doare ceva,sau poate I se fac vreun masaj terapeutic,ceva.
Ei,si daca asta ar fi adevarat, poate ca are o problema la picior,ceva,si trebuie sa ii curga apa rece pe el.Si varianta asta o scriu mai in soapta,ca nici eu nu o cred pe deplin,dar am zis sa o amintesc.(nu cred ca exista ceva in tot universal asta larg care sa justifice o cada curgatoare si limpede ca cristalul INCONTINUU)
Gata.Am terminat.De scris, ca de gandit..mai am.Mai caut.Sunt tanara,am timp.Va pup!


Multumesc Manu si Vivi pentru feedback si pentru sugestii legate de acest subiect.:D Astept oricand cu interes alte propuneri,idei...planuri..:))

Gandhi style

As vrea sa pot avea iar ceva ce am avut si am pierdut dar nu se mai poate acum. Sau vreodata. Naspa.
Sounds familiar? :)

Mister pe strada mea

Oofff.Asta am pe suflet. Un of.Ca nu pot sa imi imaginez ceva,de-aia.Si m-am gandit ca daca tot suntem 4(blink,blink,Vivi!:)) poate s-o gasi cineva mai inteligent decat mine sa ma ajute cu o solutie.
Asadar.Noi stam la etajul 3.De vreo 2 ani jumate,de cand ne-am mutat in Promiseland.De vreun an,cred,s-au mutat deasupra niste oameni(inca nu e dovedit stiintific) care au trezit in mine cel mai mare mister din toate timpurile.
In fiecare zi din fiecare saptamana din fiecare luna din acest an ei isi umplu cada.Nu o data pe zi.La vreo 30 de minute..o ora,asa. Nu se aude niciodata cum se goleste(eu cel putin nu aud) ci doar cum se umple. All the time. 12.30 noaptea.
2.45.
3.38.
5.15.
7.04
Apa curge.Cada se umple.Timpul trece.Misterul se adanceste.
Ce, in numele Sfintei Marii,ar putea sa faca?Ce?Ceeee?
Va jur ca luni intregi nu mi-a venit nicio idee.Nimic. Si credeti-ma ca nu mi s-a mai intamplat vreodata sa nu emit o tampenie cat de mica despre ceva.Orice.Aveam o sugestie despre orice.Pana la cada astora.Aici...blank.
Pana de curaaand..cand mi s-a strecurat,timida,o ideiuta. What if....au un animal marin in cada,care are nevoie sa bea apa aia(si sa nu faca pipi decat pe foarte silentios)??Like a mini whale or something? Ha? Sau o foca?Sau o morsa?...Ceva?Ha?Who's smart now??;)

Insa va spun sincer.Sincer va spun. Nu sunt 100% multumita de solutia gasita.Daca ma gandesc prea mult,ii gasesc lipsuri.Gen...ei nu fac niciodata baie atunci?Proprietarii?Daca sta mini balena acolo?Sau.... ce mananca ea?Pestisori?Ca pe ei nu ii aud cum pleoscaie prin apa innebuniti de frica.Si cu cine o lasa cand pleaca in concediu?Cine ii mai umple cada non stop?(NON FUCKING STOP,did I mention that already?)

Oofff...mare of.Asta am pe suflet.
Va rog, orice idee este binevenita! Cat de mica si de timida.Poate impreuna reusim sa dezlegam misterul,sa il facem pe Holmes mandru.Ca un altul nu imi vine acum in minte.Decat el si inspector Gadget,care e cam ametit.(cu toate ca are posibilitatea sa se lungeasca si poate ar fi bun acum sa arunce un ochi la vecini in casa)
Astept sugestii,propuneri,reclamatii.(mai putin reclamatii,bine!Si ce ati putea reclama,pana la urma?Ca am si eu un of?)

Ma duc..aud materia plangand. Nu stie nici ea de ce se umple cada aia....

A gay wedding

Dintotdeauna mi-am dorit sa am prieten un gay.Sa mergem impreuna la cumparaturi, sa ne sfatuim,sa vorbim...Nu ca o prietena nu ar face la fel de bine toate astea, dar am auzit ca baietii gay au si gusturi foarte bune si in plus nu exista problema nesinceritatii .In fine,nu asta e subiectul de astazi.:)) Asta e doar introducerea.
Nu am avut noroc. De un bff gay,ma refer. Ca asa,in viata,am avut noroc.:))Si chiar daca nu pot sa inteleg atractia fizica si dragostea pentru o persoana de acelasi sex, nu neg existenta lor,si incerc sa raman deschisa la minte.(asta nu ma impiedica sa ma uit ca la urs cand vad doi barbati tinandu-se de mana :))) )
Ei..dar zilele trecute am vazut la televizor ceva care a imbunatatit clar parerea mea despre barbatii gay(da,ma,folosesc si termenul "barbati" pentru ca "gay" este general,si pentru barbati si pentru femei..uof..)Si anume....o nunta.
E o emisiune..nu mai stiu acum pe ce post..o emisiune pe care eu o stiam de prin alte tari si iat-o si in Romania, cu un mic adaos: ale naibii romancele astea, fratiorilor!!! Daca nu mananaca ele un rahat de rau acolo..chiar daca nuntile celelalte sunt rupte din rai..nu se simt bine.Si iar o sa deviez de la subiect si o sa imi exprim aversiunea pentru ipocriti.Uateva...
Ideea e..asta ca sa ajung si la ce vroiam sa scriu astazi..ca nunta acestor doi barbati mi s-a parut cea mai frumoasa nunta din lume. Si nu ma refer la nuntile la care am fost eu,ca nu am fost la cine strie ce deosebite,ma refer asa,la nuntile de care am mai auzit sau am vazut la tv.
Pai sa va zic putin asa.Ca vad ca sunteti curiosi.:)
In primul rand, preotul a fost o femeie.:) care a venit pe apa intr-o barca "vaslita" de un negrut. Ea avea un fular curcubeu(culorile gay) si a vorbit foarte frumos la slujba. Cei doi au avut juraminte
(normal ca am plans,duh!) si erau frumos imbracati. Au avut doua nase.:)
Au facut pe malul lacului tot, deci privelistea era superba. Aveau, la intrare, o statuie umana(care le-a speriat pe proastele alea de mirese ce participau la concurs) si un mim. Super tare si original!
Seara,la petrecere..ce sa mai zic?Cu ce sa incep?Bufet suedez cu tot ce vrei si ce nu vrei..mancare la greu..
Mesele erau in aer liber,printre copaci,iar in copaci erau lampioane..super!Se vedea bestial!Au avut tot felul de invitati, Loredana included,care cica e ambasador gay in Ro.Spectacol..dansatori...suuper!
Dansul mirilor a fost iar foarte frumos,bine ales..cu tot felul de simboluri...
Muult..mult mi-a placut.Si,pentru ca una dintre concurente era tiganca si alta manelista, "miresul" a pus si o manea,special pentru ele, ca dedicatie.Cat de finut sa fie?
Si in afara de una care a dat 10,proastele celelalte(mahalagioaica de tiganca si taranca de nevasta a lui Nicusor) au dat note f mici..fara nicio justificare..doar asa..sa nu dea mari..gen.Dar tot nunta de gay a castigat!!;)
Concluzia: cea mai frumoasa nunta si mi-as fi dorit sa particip la ea,asa ca daca exista printre cititorii necasatoriti si barbati gay ce urmeaza sa se insoare si vor sa faca o nunta la fel de frumoasa, ii astept sa ma invite si promit sa scriu despre nunta lor cel mai frumos post!:))


Mi-as fi dorit sa scriu mai frumos postul asta, ca evident ca aveam mai multe si frumoase lucruri de spus, dar televizorul e dat pe desene si fara sa vreau mai arunc cate un ochi(sunt episoade noi din Mike le chevalier) si in plus vorbesc si cu prietena mea Mari pe whatsup.Deci sa ma iertati!:D

Cucu?

E cineva?Ce-i cu linistea asta pe aici?Hai ca m-am intors, la cererea a numeroase persoane.Doo.Un sot si o prietena.Enough for me, ca si-asa sunt nevorbita la capacitatea mea adevarata.Si slava Domnului, cine ma cunoaste stie ca pot voooorbiii...si vooorbiii...
In sfarsit.Nu de asta m-am(ne-am?) adunat.Sa ma judec.:D
 Ci sa va spun o povestioara(care,atentie,va fi lunga, presimt) caaam tristuta,insa. Oi avea si lucruri vesele de zis, ca toata lumea stie ca binili invinge,dar incep cu asta,ca ma apasa pe sufletelul meu pur si neintinat.Sa vedeti despre ce e vorba....


...(pauza in care maresc suspansul iar voi va asezati confortabil, eventual cu o niste seminte/floricele/dupa posibilitati alaturi)

Cand ne-am mutat in Belgia, sa tot fie vreo 2 ani jumate, inca din primele ore in scara s-au remarcat doua vecine.Una pozitiv, a sunat la usa cu o sticla de apa si o paine, gandindu-se ca abia ne mutam si avem frigiderul gol(ca parca o fripturica ne statea in gat daca aducea...in fine ..)si una, care posibil sa apara de multe ori cu titulatura de vaca in povestea mea-care a coborat cand noi urcam diversele obiecte personale -sa ne zica despre faptul ca nu avem voie sa caram mobila cu liftul si ca sa nu tinem liftul ocupat ca ea sta la 7 si ca nu poate cobori pe scari.O vaca,practic!
Ei,si cum sa porneasca o relatie intre doua persoane(eu si ea) daca din start una din ele(ea) e rautacioasa si pasiv-agresiva cu a doua(eu) si practice nu ii da acesteia din urma(tot eu) alta solutie decat sa o considere din start...o vaca.
Eeii..si uite-asa trecu o zi, trecura trei..si ne-am intalnit o data la Carrefour.Eu in fata ei la coada.Eu,cu franceza mea de nativ latino American nu I-am dat multe sanse la vorba si atunci ne-am conversat in engleza,pentru ca da, baba trecuta lejer de 75 de ani vorbeste foarte bine engleza(la fel si baba-prietena-la-catarama-cea cu apa) Si una,si alta.eu,suflet sensibil si emotiv, m-am gandit ca uite asa revenim la sentimente mai bune si poate vezi ca maine-poimaine imi lasa chiar si casa ei mostenire,de prietenase ce vom fi.
In timp insa, de la "bonjour"-ul obisnuit cu care imi raspundea la salut, a trecut incet incet la o inclinare de cap.
Ok..mi-am zis..poate o dor dintii..sau I se inclesteaza maxilarul cand ma vede, uimita fiind de frumusetea-mi naturala(li s-a intamplat si unora mai buni)..sau poate e o eleganta de vita nobila si asa se raspunde la salut cand ai sange albastru. Ma cam enerva,ce-i drept,dar continuam sa o salut la fel de fiecare data.
Dupa alte cateva unitati de masurare a timpului(nu stiu daca zile sau luni..cand suferi se scurge timpul altfel) a regresat din nou. Acum cand o salutam nici macar nu dadea din cap,doar zambea stins,asa,sictirita.Vaca. Ma seca la culme.Uatdafac? A dat pretiozitatea-n tine,asa,subit? Asa ca am trecut si eu de la "Bonjour"-ul frenetic la un leganat parkinsonian din cap si un murmur care la fel de bine putea insemna si "pantof".
Si pamantul se mai roti o data, de doua ori in jurul axei sale, si vaca mea hop!nici nu mai zambea.Pur si simplu ma ignora.Murmurul meu sfios o lasa rece, datul din cap nu o impresiona cu nimic...totul era in zadar..prietenia noastra neinceputa se terminase mai rapid ca o sticla de Cola dupa doua felii de pizza.
Pai..asta,pentru mine,nu putea sa insemne decat razboi. Razbunaree!!imi ziceam de fiecare data cand o vedeam.Razbunarea va fi a meaaa!
Si aici fac o pauza pentru a mentiona urmatoarele,de altfel probabil destul de vizibile:
1.Nu am o viata extreeem de palpitanta,asa ca ma leg si eu de ce pot.;)
2.Sunt un capricornas destul de aprig,asa ca pun la suflet tati nedreptatile ce mi se aduc si incerc,pe cat posibil,sa nu le las neplatite.Aia cu "intinde si obrazul celalat" e o gluma proasta pentru mine.
3. Desigur ca prin razbunarea invocata nu aveam absolut nimic in minte, caci ce dracu' sa-i fac unei babe nebune care nu-mi (mai) raspunde la salut? Si de ce I-as face ceva? Oricine are dreptul sa fie vac.Sau vaca,dupa caz.Dar,de dragul dramei din casuta piticilor mei,continuam in acest sens...
Si intr- zi o vad in fata scarii cautand prin gunoiul de hartii.Noi,ca orice tara civilizata, reciclam.Asa ca avem gunoi de plastic/metal, gunoi de hartii si gunoi de resturi menajere.Ei bine, ea era cocotata in tomberonul galben, cel de hartie,si se pare,dupa abilitatile mele innascute de a citi pe buze(ei as..sunt mioapa ca un harciog)ca isi pierduse o ceva,ca tot il intreba de gunoier una-alta si se tot chinuia sa dea la o parte cat mai multe hartii si cartoane.
Ehee..nu mica mi-a fost bucuria sa vad ca o am la mana cu ceva...Am inceput(in capul meu si in dialogurile din ce in ce mai dese pe acest subiect cu sotul meu) sa fac tot felul de glume,ca poate e gunoiera iesita la pensie si old habits die hard..ca poate ii scapase vreo tartina cu gem si vroia sa o recupereze..in fine..glume de autobaza menite sa ma ajute sa imi vars naduful.
Apoi,la cateva zile, hop! o alta surpriza de proportii: cand eram in masina exact dupa colt la noi in cartier si din pacate nu conduceam eu(din pacate pentru ca altfel as fi opriiiiit..) am vazut-o cautand in alt tomberon!!Vaaaii..ce m-am mai suparat pe impaciuitoarea mea jumatate ca nu a vrut sa opreasca.Vroiam atat de tare sa ma duc la ea,sa o prind in miezul faptei si sa o salut.Hihihi...cat de tare ar fi fost?Sa o pun in penibil,sa o ridiculizez in toata fiinta ei,sa o fac praf,una cu pamantul?Sa o intreb daca o pot ajuta cu ceva..gaseam eu ceva destul de uracios si pe care sa tiu si sa-l zic in franceza?
Pentru ca am uitat sa va zic..datorita faptului ca in timp franceza mea s-a imbunatatit, dupa ceva timp am renuntat la engleza si ii vorbeam in franceza cand ne mai intalneam,insa ea,tantosa, ma sfida si imi vorbea numai in engleza.Vaca!!O vaca sfidatoare,ce sa mai...
Ei,si dupa incidentul ala, sa vezi mistouri pe mine..ma gandeam ca as putea sa ma duc la ea cand scoate doamna care face curat tomberoanele afara sa ii zic ca  a venit marfa...sa ii duc o sacosica cu hartii de Mos Nicolae..din astea..micile placeri ale vietii...:D
Ideea e ca in timp am prins o pica pe ea...mama-mama...Ma si ajuta,nu zic!Venea cand abia deschideam usa de la intrare de la scara si imi zicea faze de genul:sa inchideti usa cand plecati,o usa deschisa e o invitatie pentru hoti!Si faze de-astea de doi bani...Plus ca are si fatza de vrajitoare(cu siguranta eu la varsta ei tutankamonica voi arata proaspata ca o lalea in soarele diminetii)
Da. Si acum cateva zile ma intalnesc cu ea jos la scara,eu cu copiii,ea singura. O salut(damn it, de cate ori nu mi-am repetat sa nu mai salut oamenii care nu-mi raspund la salut?me and my big mouth..)si ma intreaba cu un aer circumspect.In engleza.
-Locuiti aici, in scara?


........................................................................................................................................................
Stiti cum e cand construiesti un castel din carti de joc si stranuta cineva langa el si intr-o secunda se prabuseste tot?
Asa mi s-a dus mie absolut tot ce aveam negative in minte si in suflet cand am realizat ca ..are Alzheimer...:(
De asta nu ma saluta.De asta poate isi cauta biata chestii prin gunoaie.De asta...tot...
Cat de idioata am fost.O vaca...

La multi ani, viata mea!

Uite ca a mai trecut un an,mami,si asa cum fac de ceva timp,a sosit iar timpul sa iti scriu cateva cuvinte.Tu deja ai putea sa citesti ce scriu,si asta ma sperie ingrozitor, pentru ca inseamna ca te-ai facut incredibil de mare si nu stiu daca sunt pregatita..
Dar nu iti voi spune despre blog o perioada de timp, vreau sa citesti cand vei fi si mai mare si vei avea si mai multa rabdare sa treci prin toate laudele si omagiile mele.:))
Ce sa-ti zic nou? Ma uit uneori la tine si nu te recunosc..ai crescut atat de mult..esti inalt, frumos, destept, silitor..esti foarte bun la matematica, iti place mult -si doamna te numeste mereu campion.:) Eu si tati suntem asa de mandri de tine..nu trece zi sa nu ii multumim lui Doamne Doamne pentru norocul pe care ni l-a dat. Ai terminat clasa intai cu un punctaj foarte bun, muult peste ce m-ar fi bucurat pe mine, si asta ma face fericita peste masura. Imi place ca esti un baiat serios si ca nu ne-ai mostenit nici pe mine nici pe tati la dragostea pentru scoala.:))) Lucrezi cu placere, chiar si in plus..esti un baietel tare bun...
Mai mult, de aproape un an esti fratiorul cel mare, si Edu nici ca putea avea un fratior mai bun decat tine. Il iubesti mult,si ai mereu grija de el,il pupi si il alinti...imi vine sa plang de fericire cand va vad. El este innebunit dupa tine la randul lui, iar dragostea pe care v-o purtati imi aduce o implinire de neimaginat. Stiu, suna muult prea elogios ce scriu(sper sa fii destul de mare sa stii ce inseamna elogios,mami :) ), dar crede-ma ca este doar o particica din ce simt pentru tine. Pentru voi. Voi sunteti aerul meu, bucuria mea de fiecare secunda,si motivul pentru care ma consider cel mai norocos om de pe pamant. Si sunt tare mandra de voi, de tot ce faceti si reprezentati.
Ce sa-ti mai spun de tine despre perioada asta? Mergi foarte mult cu bicicleta,adori sa mergi cu ea, cu trotineta la fel, dar de cand ai invatat sa mergi cu bicicleta  preferi sa mergi mai mult cu ea. Ai invatat sa mergi foarte usor, in 2 minute, dupa ce ataaata timp te-ai temut de ea:)) iar acum nu ai mai vrea sa mai cobori .:)
Nu vreau sa inchei inainte de a-ti aminti inca o data cat de mult te iubesc, cat de mandra sunt de tine in fiecare zi si cat de fericita ma faci!Iti multumesc, dragostea mea!La multi ani!

Days of our lives

Astazi. Eu.Acasa cu baietii cei mici. Suna la interfon: "buna ziua,avem un colet pentru dumneavoastra". Foarte bine, stiam ce e, avusese grija jumatatea inimii mele sa ma instruiasca in legatura cu el. Era(si sper ca mai este) un portbagaj din ala de se pune pe masina, ca daca avem familie numeroasa si urmeaza sa purcedem in excursie cu tot cu catel,cu purcel..avem nevoie de tot spatil posibil.
Buun! Cobor gratioasa ca o lebada, ajung jos si omul imi intinde sa semnez de primire si o taie. Lasandu-ma pe mine cu o cutie de minim 2 metri lungime, peste un metru latime si nici nu mai conteaza cat inaltime. Jos. La scara. Dupa ce incercase sa o bage in lift si nu putuse. Grrreat!Now..what?
Zic hai! Sa ne(respectiv eu si mintea mea cea agera) organizam. Oricum nu aveam nevoie de pachet in casa, asa ca il voi duce la garaj. Super! Nu mergea pe scari, aici nu merge niciodata nimic pe scari,sunt mult prea inguste,asa ca scot ditamai magaoaia afara sa o introduce corespunzator, respective ca pe o masina, in garaj. Pentru cine nu ne-a vizitat inca :D la noi garajul e subteran, si ca sa ajungi la el(sunt mai multe, de la doua scari) trebuie sa deschizi o usa automata cu o telecomanda ;) si apoi sa cobori in jos luceafar bland pana la garajul tau.
Ajung in fata usii automate si cand sa deschid cu telecomanda...aaa...stai ca nu o am la mine.Zambesc stanjenita..silly me..am plecat doar cu cheile de la casa..si imi zic: nu e bai, ma duc sa o aduca din casa. Trag animalul inapoi in scara(sa nu atraga atentia mai mult decat o facuse) si dau o fuga pana sus. Insfac cheile, cobor repede inapoi, trag matahala iar afara, o aduc in fata garajului...imi dau seama ca luasem cheile de la masina, nu de la garaj.Poc!
Motivul pentru care luasem cheile de la masina insa, in afara de naivitatea mea latenta, este ca noi tinem telecomanda de la garaj in masina. Care masina azi era la sotul din dotare.Poc inca o data! Sooo...uat tu du,uat tu du?
Mintea-mi incepe sa calculeze cu o viteza fulgeratoare toate solutiile posibile..bine..poate si cateva imposibile(daca intr-adevar teleportarea nu exista) si scaneaza, scaneaza,pana ajunge la solutia optima: o sa urc din nou la etaj, unde doar ce o vazusem pe doamna care face curat,si o sa o rog sa imi deschida si mie garajul..cu cheile sau telecomanda sau puterea mintii ei.
Hop car din nou animalul in scara, si cand sa intru imi vine o idee inca si mai stralucita: o sa duc colosul in fata garajului, intru in scara, cobor la garaj si deschid de pe dinauntru(ca avem o atzica de care putem sa tragem sa deschidem noi,astia care primim colete mari cand nu e sotul acasa).Poc numarul trei! Car animalul iar in fata garajului, si cand sa o zbughesc zbrrr ca pupaza lui Creanga ma intalnesc cu sotul doamnei care ne face curat, si el proprietar respectabil de autovehicul, respectiv garaj, la noi in scara, respectiv..garaj mare.
Il intreb sfioasa ca piticul Albei ca Zapada:" Nu va suparati, aveti cumva cheia sau telecomanda de la garaj ('tu-i garaju'ma-sii) la dumneavoastra? Si clipesc plina de speranta din gene...
Domnul se uita la mine, isi lungeste gatul sa vada ce anume am primit ataaat de mare in ditamai coletul,si,ca in Matrix, scoate cu incetinitorul cheile de la garaj si...deschide...:)
Iar eu...jumatate de ora si mii de neuroni consumati mai tarziu..reusesc sa duc ditamai portbagajul la locul lui...pana la noi ordine..si sa ma intorc acasa la copilasii deja impacientati si la viata mea monotona...:D
Pana la urmatoarea misiune "agent super inteligent" la care am sanse maxime(not), va salut cu respect!