luni, 13 ianuarie 2014

si un, si doi, si patruzeci si trei. de ganduri.

Ma amuza de fiecare data sa pun titluri la postarile mele.Incerc sa fac sa nu aiba nicio legatura.Mi se pare amuzant.Sunt deosebita,stiu.Did I also mention that I have perfect cuticles?Ok..moving on.
Pai sa va zic ce norocosi sunteti,astia de ma cunoasteti pe persoana fizica.Astia carora v-am luminat casa si gandurile. De acum va puteti lauda ca ma cunoasteti, pentru ca voi fi cunoscuta ca si "Cea care schimba lumea cu puterea mintii". Cam lung, stiu, mai lucrez la titlu.
Nu e prima oara cand mi se intampla, insa nu mai pot sa tac. Trebuie sa marturisesc lumii intregi ce pot sa fac.O sa va rog numai sa nu imi puneti de acum pe umeri toate cutremurele, Katrinele, scumpirile si emisiunile tv.Chiar daca deocamdata sunt doar cu puteri negative, jur ca I mean no harm.
Pai am avut musafiri.A lottle.(u know..like a little, but a lot). Si vreo doua zile am spalat vase.Vase care, atunci cand am mai mult de 6 musafiri sau e sarbatoare nationala(vezi ziua mea de nastere), se refera la vesela mea de fripturi, respectiv cea primita de la finii nostri dragi atunci cand i-am nasit,adica acum vreo 4 ani. E foarte frumoasa vesela asta, sunt doua seturi de 6(u do the math),cu farfurii adanci, mari si mici,si cate un bol in fiecare.Toate colorate si frumoase.
Spalam vase, deci. Si spalam,si scurgeam,si uscam, si stergeam.Si iar si iar.Si ma gandeam ce frumoase sunt farfuriile astea si cum Laura(fina) zicea,atunci cand ni le-a luat, ca astia se laudau ca nu se sparg.Si eu, in gandul meu, mirata"Oare chiar nu se sparg?".Si timpul trecea, si eu analizam vesela, pe care o admir de 4 ani ca pe moastele sfinte, si iar ma miram,si iar vorbeam cu mine insami.Si mai aveam o farfurie intinsa care nu mai avea loc pe rastel, asa ca am asezat-o strategic peste niste boluri.Si nici nu apuc sa dansez ca Happy Feet ca terminasem de spalat vasele cand pupaza zvarrr pe-o dugheana.Doar ca nu pupaza, ci farfuria mea frumoasa din setul meu frumos.Si nu pe-o dugheana, ci pe gresie.Si nu zvarr,ci poc.In milioane de cioburi.Care nu stiu ce noroc ar mai putea aduce acum, ca nu mai am setul complet,si mi s-a stricat naibii tot feng shui ul in casa si in viata si in tot...
Vaiii..ce necajita am fost!! Urasc in primul rand dezechilibrul creat de spargerea unui obiect dintr-un set.Daca nu gasesc la bucata, sa pot inlocui(asa cum am facut soo many times cu diverse de la Ikea), eu consider terminata colaborarea cu setul respectiv. Dar e ca un angajat care ani de zile a fost loial,stiti, apoi a patit un accident care nu ii mai permite sa isi faca treaba ca inainte.Nu poti sa il dai afara, dar nici bine nu iti este ca e langa tine.Uat tu du, ai asc.
Si eu farfurie intinsa ca asta nu gasesc,asta e sigur.Si nici nu pot sa arunc setul,asta e si mai sigur.Imi intelegeti,deci,durerea si suspinele, cand spun ca treaba nu e deloc zen la mine in mansarda.
Pe langa toate aceste probleme existentiale mai intervine si aceea a puterii cu care m-am gasit inzestrata.Aceea de a influenta lucrurile.Mi-e teama sa nu cumva sa gandesc ceva gresit si hop! sa dispara vreo etnie, de exemplu...Zic si eu la intamplare..
Pana atunci, insa, ma duc sa imi exersez puterea pe cada vecinilor de sus.Poate reusesc sa fac apa sa se opreasca din cuuuurrrss...

Niciun comentariu: