N-am plecat,deci nu ma-ntorc...

Nu, nu am disparut iar, dar ..nu stiu daca e totul in capul meu sau chiar am multa treaba pe zi, iar seara am altele de facut si nu am timp/chef/inspiratie de scris. Ideea e ca am o lista cu lucruri de facut de luni si inca nu am terminat-o.De rezolvat,ma refer,nu de scris.
Iar acum in urechea stanga imi urla printesa Sofia, deci nu va asteptati la minuni. Daca vad ca nu imi vine, ma opresc. Din scris.
Ramasesem la povestirea cu mine, sleita de puteri si vai de mama mea, si la drumul de spini pe care m-am intors acasa. Caci am ajuns, in ziua aia, intr-un tarziu,si a trebuit sa fac si mancare..ma rog..cat a fost de facut. Dupa care m-am intins in pat,alaturi de buretelul meu mic, si am dormit cum n-am mai dormit de cand eram de varsta lui.
Dar sa vedeti smecherie. A doua zi a trebuit sa o iau de la capat. Cu piata. Usor, mi-am zis naiva, merg la Carrefour, care e relativ aproape, asa ca drama recenta de la Delhaize nu re motiv sa se repete.Ma duc, iau dua, trei lucruri, si aia a fost. Tot fara carut, dar na...e aproape.
Pentru ca am fost plecati mult timp, majoritatea(purtabila) a hainelor noastre era in masina, asa ca a trebuit sa imi pun si eu ce am gasit prin sifonier, respectiv o rochie alba si (asa cum s-a dovedit in scurt timp) vaporoasa.
Si ies din casa, cu un copil de mana si unul pe trotineta. Eduard-nici nu iesisem bine, ca el vrea in brate. Staaai  asa, ca azi nu mai ai motive sa fii obosit. Baga 2x2 si mergi mai departe! Razvan era ba langa mine ba la 10 metri in fata, asa ca mi-am inceput aventura optimista ca o lebada(habar n-am daca lebedele sunt optimiste, dar :1. ar trebui sa fie, dat fiind ca au un start foarte prost. 2. am asociat albul lor cu inocenta si inocenta cu optimismul. Da, sunt profunda.)
Nici nu apuc sa fac 5 metri ca hooooop o rafala de vant imi ridica poalele in cap mai ceva ca lui Marilyn Monroe in celebra poza. Opa! Stai asa ca nu-I asa. Carevasazica, o mana va trebui sa o sacrific pentru binele umanitatii, sa nu orbeasca toti deodata,asa. Nu-I nimic, mai am una, un copil de tinut, o piata de facut. Continuam. Mai merg doi pasi. Mi se rupe breteaua de la rochie. Ha! Normal, nu? Daca-I bal...
Ok. Asta nu e asa grav. Rochia e pe elastic sus, asa ca bretelele sunt optionale.Arat ciudat cu o bretea lipsa, o mana intre picioare si un copil in cealalta mana, dar cui ii pasa? Am o piata de facut, guritzele de hranit.Continuam.
Ajung la Carrefour. Si incep piata. Si nu stiu cum p&*#a ma-sii, dar umplu doua sacose. Iar. Fiecare cantarind cate jdemii de kile. Plus o mini sacosica de morcovi.Si aici incep problemele. Dupa ce ies  din Carrefour.Pentru ca aveam de transportat urmatoarele: una bucata copil, una bucata sacosa gabarit depasit(cealalta, olecuta mai usoara, o atarnasem de trotineta copilului mare).Una bucata sacosica morcovi(2 kile). Una bucata rochie de stapanit, ca zici ca venea Katrina, asa vant se pusese afara.Iar eu, neinspirata, decat doua maini.Asa ca va las pe voi, dragii mosului, sa va imaginati sceneta tragico-comica ce a avut loc pana acasa, unde am ajuns din nou transpirata, obosita, injurand in cel putin 3 limbi.
Concluzii:
1. Tre' sa-mi iau masina
sau
2. Nu mai trebuie sa fac piata.
si
3. Trebuie sa inteleg ce inseamna putin si sa nu mai car tot magazinul dupa mine.Sau sa inteleg ca sunt batuta in cap si sa nu ma mai plang.
Cam atat.