..mamaa..ce mai ploua...Nu pot sa zic ca nu imi place,doar ca nu prea e vreme de plimbat, si Razvan ma tot roaga sa il duc la lebede,iar cand ii zic ca daca ploua ele pleaca, zice ca vin altele...:)
Mie imi place ca atunci cand ploua sa stau in pat, in semiintuneric, si sa ascult ploaia cum bate in pervazul de tabla.:) Aveam la Bubu(bunicuta mea, v-o mai amintiti..)pervaz de tabla si mereu ascultam ploaia asa...poate de asta imi si place asa de mult, ca imi aduce aminte de copilarie...
Eh...nu mai am timp sa stau in semiintuneric acum, dar de ploaie tot pot sa ma bucur,nu?:)
Sa ploua deci!Oricum vine primavara, e stabilit!:)
vineri, 30 ianuarie 2009
miercuri, 28 ianuarie 2009
Semne bune anul are...
Am o veste buna si una proasta.:) Aia buna e ca plec in Dubai,aia proasta e ca nu vine si D cu mine.(si nici Razvan,evidentamente).
Pai..cu ce sa incep?Sorella, care are prea multa treaba la munca asa ca verifica starea vremii in marile orase, cautand ea prin nebuloasa numita internet,a observat ca in Dubai e cald si bine.Si ce i-a traznit ei in capsor? Sa ii propuna lui taica-meu(acum tati,v-am zis :)) ) sa mergem si noi, on his expense,of course,ca se stie ca iarna nu-i ca vara si Dubaiul nu-i ca Ciorogarla.(ca si preturi, ca nu neg frumusetea Ciorogarlei ;) ).Si dupa lupte seculare ce au durat cateva zile, iata ca vineri, 5 februarie, pornim spre Dubai, intr-o formatie reunita dupa zeeci si sute de ani,adica eu,sis, mama si tata(viitorul NU suna bine.repet:NU!).
Acum, de abia de aici incepe greul..intai,pentru ca mergem cu ai mei.Ai mei.Parinti.Hmmm..ce sa zic...Am mai avut niste experiente.Trecem peste.
Apoi, pentru ca zic hai sa ma uit pe net de una,de alta, de ..un mall..sa zicem.:)
Cel mai mare mall din LUME este, surpriza, in Dubai.Se numeste Dubai Mall(duh!) si are peste 1200 de magazine, reprezentand un cumul, de fapt, de vreo 10-15 mall-uri.
Acum, judecati voi la rece:sunt astia normali la cap?Pai ce sa inteleaga un om venit dintr-o tara saraca si in plina criza financiara din mall-ul asta? Pai ei nu stiu ca stam doar 6 zile? Si NU suntem cazati in mall??? Greu, va zic...Noroc ca imi plac provocarile...
In fine...nu am apucat inca sa ma uit de alte atractii,inca sunt putin socata de imaginile de aici.
E..trecem noi si peste asta, ce sa facem? Keep in touch!
Pai..cu ce sa incep?Sorella, care are prea multa treaba la munca asa ca verifica starea vremii in marile orase, cautand ea prin nebuloasa numita internet,a observat ca in Dubai e cald si bine.Si ce i-a traznit ei in capsor? Sa ii propuna lui taica-meu(acum tati,v-am zis :)) ) sa mergem si noi, on his expense,of course,ca se stie ca iarna nu-i ca vara si Dubaiul nu-i ca Ciorogarla.(ca si preturi, ca nu neg frumusetea Ciorogarlei ;) ).Si dupa lupte seculare ce au durat cateva zile, iata ca vineri, 5 februarie, pornim spre Dubai, intr-o formatie reunita dupa zeeci si sute de ani,adica eu,sis, mama si tata(viitorul NU suna bine.repet:NU!).
Acum, de abia de aici incepe greul..intai,pentru ca mergem cu ai mei.Ai mei.Parinti.Hmmm..ce sa zic...Am mai avut niste experiente.Trecem peste.
Apoi, pentru ca zic hai sa ma uit pe net de una,de alta, de ..un mall..sa zicem.:)
Cel mai mare mall din LUME este, surpriza, in Dubai.Se numeste Dubai Mall(duh!) si are peste 1200 de magazine, reprezentand un cumul, de fapt, de vreo 10-15 mall-uri.
Acum, judecati voi la rece:sunt astia normali la cap?Pai ce sa inteleaga un om venit dintr-o tara saraca si in plina criza financiara din mall-ul asta? Pai ei nu stiu ca stam doar 6 zile? Si NU suntem cazati in mall??? Greu, va zic...Noroc ca imi plac provocarile...
In fine...nu am apucat inca sa ma uit de alte atractii,inca sunt putin socata de imaginile de aici.
E..trecem noi si peste asta, ce sa facem? Keep in touch!
marți, 27 ianuarie 2009
Povestea nasterii lui Razvan
Azi, din lipsa de timp, dau doar un copy paste de pe un forum unde activez ca si devotata mamica :) si unde am povestit, demult, cum l-a adus barza pe Razvan. Astfel, postul de azi e dedicat lui Miki, viitoare mamica de Mara(sau Mar? :D), sa intre in atmosfera asa, de timpuriu.:).
Asadar...
Am aflat ca o sa avem un copil exact cand incepusem o viata noua in Grecia, dupa ce vandusem tot aici si ne hotarasem sa traim happily ever after in Atena. La fix, nu? La prima vedere s-ar zice ca a fost un moment nepotrivit, insa a fost de departe cel mai potrivit moment, in primul rand pentru ca am nascut cel mai frumos copil din lume (toate avem norocul asta,nu?) si in al doilea rand pentru ca nasterea lui a insemnat sa ne re-mutam in Romania (altfel ne-ar fi fost f. greu acolo) si asta a fost super pentru mine, ca nu reusisem sa ma acomodez acolo anyway.
Asa ca am venit, ne-am mutat cu chirie intr-o garsoniera si…am inceput sa ne pregatim de meseria de parinti, astfel ca pana in luna a treia deja stabilisem viitorul lui Razvan pana pe la 18 ani, iar in luna a patra, dupa ce am aflat ca e baiat, l-am “rezolvat” pana pe la 40 de ani…(Niciodata nu poti fi prea prevazator, nuuu?)
Initial DPN-ul era undeva pe la 25 iulie, insa cum doamna doctor trebuia sa plece in concediu…si eu vroiam sa-mi vad mai repede produsul, am inceput sa luam in considerare si..o modificare a situatiei (naturala, insa), mai ales ca placenta era matura si incepusem sa pierd din dop...
In fine, dupa vreo 2 seri (biine, nopti) in care am avut niste cramputze (asa le zic acum, dupa ce am vazut ce inseamna, de fapt, contractii de travaliu) si l-am trezit pe barbate-miu cu bagajul de spital in mana, am stabilit ca pe data de 13 iulie (adica intr-o joi) sa ma prezint la spital pregatita sa nasc, asta daca eram pregatita..si eram… si nu se intampla nimic pana atunci..si nu s-a intamplat..
Pe 13 iulie 2006, dupa ce cu o seara inainte fusesem in Beta (prietenii stiu de ce)- o terasa din Constanta, la ora 8.00 m-am prezentat cuminte la spital, fara nici cea mai mica emotie in sufletelul meu nerabdator de viitoare mamica.
Hotarasem de mult ca voi naste natural, fara anestezie, pentru ca mi-e frica de ace, si in plus aveam ideea aia, stiti voi, care de obicei are raspunsuri dezastruoase
:”Cat de rau poate sa fie?”
Buun…la 9.00 a venit doamna doctor, mi-a rupt apa si m-a intins pe pat, iar o asistenta draguta (care s-a si cocotat pe burta mea in momentul suprem), mi-a zis:”In jumatate de ora vor incepe contractiile!” “O.K, sa inceapa!” ..zisei eu inca vesela ca un fluturas…
Nu va zic…la 9.30 trecute fix au inceput…si continuat…si nu s-au mai oprit pana la 12.30 cand am nascut. Acu’…eu, ca un cetatean model ce ma aflu, citisem cate ceva despre contractiile astea, si stiam ca dureaza cateva secunde, apoi o pauza mare, apoi iar cateva secunde, apoi o pauza mai putin mare, si tot asa….WRONG! La mine au inceput si tot o veselie a fost pana am nascut…erau cateva secunde luuungi de durere si cateva secunde scurte de relaxare.
Pentru ca nu ma caracterizeaza , nu am tipat DELOC in acest interval de 3 ore..am stat si m-am inverzit de durere in liniste.
Nu va mai povestesc despre cercul de cauciuc pe care il luasem cu mine, cica sa-l strang in travaliu…ce sa mai strangi, frate? Ca abia mai aveam putere sa respir. M-am multumit sa ma uit din cand in cand urat la barbate-miu, care a stat cu mine tot timpul, chiar si cand am nascut, m-a tinut de mana, si care incerca sa faca glumite pe acolo, cica sa detensioneze situatia….n-a mers!!! Faptul ca el a fost cu mine tot timpul si m-a tinut de mana insa m-a ajutat enorm.
Booon…pe la vreo 10 si ceva, dupa ce intelesesem ce inseamna contractii (nothing like it) am intrebat-o pe asistenta daca poate sa imi puna vreun calmant in perfuzie, si am fost mai mult decat fericita sa aflu ca da, exista un calmant, dar ca dupa aministrarea lui, in jumatate de ora va trebui sa nasc, pentru ca va cobori copilul, sau ceva e gen…ok, zic! Sa coboare, sa vina, doar dati-mi odata calmantul ala…
Neaahh..doamna doctor cu care trebuia sa nasc avea cezariana in sala de langa , asa ca i-a zis asistentei sa nu imi dea inca nimic, ca mai dureaza…sa mai asteptam…asa ca am mai asteptat..un secol, cred..asa mi s-a parut…pana si-a facut mila asistenta de mine si mi-a pus calmantul.
Ieeee…am zis eu in gand asteptand ca durerile sa dispara mai repede ca petele spalate cu Vanish….ei bine, nu a fost sa fie….tot ce a reusit calmantul ala meserias a fost ca in scurtele momente de relaxare ce alternau cu luungile momente de durere sa ma simt “high”..atat!Durerea nu a disparut DELOC.
Long story short..pe la 12 si un sfert, cred, i-am zis asistentei ca eu nasc cu sau fara doamna doctor, pentru ca simteam capul copilului cum coborase, asa ca s-a dus dupa doctoresa si a venit cu..un ..doctores..ca ea era inca ocupata…
Ma sui pe masa si urmeaza binecunoscutul “Impinge!”. Marfa…imping, ce sa fac, chiar daca nu mai aveam putere nici sa stranut.
Dupa vreo 2 opinteli inutile de-ale mele, (zic inutile ca nu impingeam UNDE trebuie) asistenta imi zice” Impinge, ca se sufoca bebele!”(el saracul era pe pozitie, ii mai trebuia doar un impuls). “Ce faceeee?” Cand am auzit asta, am impins o data de era sa-l dau cu capul de perete…Si gataaaa…Bebelus la orizont.
Imi amintesc de parca ar fi fost ieri cand l-am vazut cum il tinea doctorul de picioruse..era atat de frumos…cel mai frumos din lume…(inca mai cred asta)Barbate-miu, saracu’, era atat de emotionat, ca a trebuit sa ii amintesc unul in motivele pentru care era acolo:SA FACA POZEEE!
And..the rest is history!Mi se parea perfect, cu toate degetelele lui mici, cu gurita atat de frumos conturata, cu ochisorii lui mari si curiosi…Si, ciudat, am inteles atunci, pe loc, pentru prima data, cum e sa iubesi pe cineva instant, cineva pe care practic nu il cunosti deloc, asa..la prima vedere, si cum ti-ai da viata fara sa clipesti pentru 51 de cm si 3500 de grame de fericire….
Asadar...
Am aflat ca o sa avem un copil exact cand incepusem o viata noua in Grecia, dupa ce vandusem tot aici si ne hotarasem sa traim happily ever after in Atena. La fix, nu? La prima vedere s-ar zice ca a fost un moment nepotrivit, insa a fost de departe cel mai potrivit moment, in primul rand pentru ca am nascut cel mai frumos copil din lume (toate avem norocul asta,nu?) si in al doilea rand pentru ca nasterea lui a insemnat sa ne re-mutam in Romania (altfel ne-ar fi fost f. greu acolo) si asta a fost super pentru mine, ca nu reusisem sa ma acomodez acolo anyway.
Asa ca am venit, ne-am mutat cu chirie intr-o garsoniera si…am inceput sa ne pregatim de meseria de parinti, astfel ca pana in luna a treia deja stabilisem viitorul lui Razvan pana pe la 18 ani, iar in luna a patra, dupa ce am aflat ca e baiat, l-am “rezolvat” pana pe la 40 de ani…(Niciodata nu poti fi prea prevazator, nuuu?)
Initial DPN-ul era undeva pe la 25 iulie, insa cum doamna doctor trebuia sa plece in concediu…si eu vroiam sa-mi vad mai repede produsul, am inceput sa luam in considerare si..o modificare a situatiei (naturala, insa), mai ales ca placenta era matura si incepusem sa pierd din dop...
In fine, dupa vreo 2 seri (biine, nopti) in care am avut niste cramputze (asa le zic acum, dupa ce am vazut ce inseamna, de fapt, contractii de travaliu) si l-am trezit pe barbate-miu cu bagajul de spital in mana, am stabilit ca pe data de 13 iulie (adica intr-o joi) sa ma prezint la spital pregatita sa nasc, asta daca eram pregatita..si eram… si nu se intampla nimic pana atunci..si nu s-a intamplat..
Pe 13 iulie 2006, dupa ce cu o seara inainte fusesem in Beta (prietenii stiu de ce)- o terasa din Constanta, la ora 8.00 m-am prezentat cuminte la spital, fara nici cea mai mica emotie in sufletelul meu nerabdator de viitoare mamica.
Hotarasem de mult ca voi naste natural, fara anestezie, pentru ca mi-e frica de ace, si in plus aveam ideea aia, stiti voi, care de obicei are raspunsuri dezastruoase
:”Cat de rau poate sa fie?”
Buun…la 9.00 a venit doamna doctor, mi-a rupt apa si m-a intins pe pat, iar o asistenta draguta (care s-a si cocotat pe burta mea in momentul suprem), mi-a zis:”In jumatate de ora vor incepe contractiile!” “O.K, sa inceapa!” ..zisei eu inca vesela ca un fluturas…
Nu va zic…la 9.30 trecute fix au inceput…si continuat…si nu s-au mai oprit pana la 12.30 cand am nascut. Acu’…eu, ca un cetatean model ce ma aflu, citisem cate ceva despre contractiile astea, si stiam ca dureaza cateva secunde, apoi o pauza mare, apoi iar cateva secunde, apoi o pauza mai putin mare, si tot asa….WRONG! La mine au inceput si tot o veselie a fost pana am nascut…erau cateva secunde luuungi de durere si cateva secunde scurte de relaxare.
Pentru ca nu ma caracterizeaza , nu am tipat DELOC in acest interval de 3 ore..am stat si m-am inverzit de durere in liniste.
Nu va mai povestesc despre cercul de cauciuc pe care il luasem cu mine, cica sa-l strang in travaliu…ce sa mai strangi, frate? Ca abia mai aveam putere sa respir. M-am multumit sa ma uit din cand in cand urat la barbate-miu, care a stat cu mine tot timpul, chiar si cand am nascut, m-a tinut de mana, si care incerca sa faca glumite pe acolo, cica sa detensioneze situatia….n-a mers!!! Faptul ca el a fost cu mine tot timpul si m-a tinut de mana insa m-a ajutat enorm.
Booon…pe la vreo 10 si ceva, dupa ce intelesesem ce inseamna contractii (nothing like it) am intrebat-o pe asistenta daca poate sa imi puna vreun calmant in perfuzie, si am fost mai mult decat fericita sa aflu ca da, exista un calmant, dar ca dupa aministrarea lui, in jumatate de ora va trebui sa nasc, pentru ca va cobori copilul, sau ceva e gen…ok, zic! Sa coboare, sa vina, doar dati-mi odata calmantul ala…
Neaahh..doamna doctor cu care trebuia sa nasc avea cezariana in sala de langa , asa ca i-a zis asistentei sa nu imi dea inca nimic, ca mai dureaza…sa mai asteptam…asa ca am mai asteptat..un secol, cred..asa mi s-a parut…pana si-a facut mila asistenta de mine si mi-a pus calmantul.
Ieeee…am zis eu in gand asteptand ca durerile sa dispara mai repede ca petele spalate cu Vanish….ei bine, nu a fost sa fie….tot ce a reusit calmantul ala meserias a fost ca in scurtele momente de relaxare ce alternau cu luungile momente de durere sa ma simt “high”..atat!Durerea nu a disparut DELOC.
Long story short..pe la 12 si un sfert, cred, i-am zis asistentei ca eu nasc cu sau fara doamna doctor, pentru ca simteam capul copilului cum coborase, asa ca s-a dus dupa doctoresa si a venit cu..un ..doctores..ca ea era inca ocupata…
Ma sui pe masa si urmeaza binecunoscutul “Impinge!”. Marfa…imping, ce sa fac, chiar daca nu mai aveam putere nici sa stranut.
Dupa vreo 2 opinteli inutile de-ale mele, (zic inutile ca nu impingeam UNDE trebuie) asistenta imi zice” Impinge, ca se sufoca bebele!”(el saracul era pe pozitie, ii mai trebuia doar un impuls). “Ce faceeee?” Cand am auzit asta, am impins o data de era sa-l dau cu capul de perete…Si gataaaa…Bebelus la orizont.
Imi amintesc de parca ar fi fost ieri cand l-am vazut cum il tinea doctorul de picioruse..era atat de frumos…cel mai frumos din lume…(inca mai cred asta)Barbate-miu, saracu’, era atat de emotionat, ca a trebuit sa ii amintesc unul in motivele pentru care era acolo:SA FACA POZEEE!
And..the rest is history!Mi se parea perfect, cu toate degetelele lui mici, cu gurita atat de frumos conturata, cu ochisorii lui mari si curiosi…Si, ciudat, am inteles atunci, pe loc, pentru prima data, cum e sa iubesi pe cineva instant, cineva pe care practic nu il cunosti deloc, asa..la prima vedere, si cum ti-ai da viata fara sa clipesti pentru 51 de cm si 3500 de grame de fericire….
luni, 26 ianuarie 2009
Feedback
Off...grea viata cu mutatul asta...Ma tot mut de ceva zile, avem casa plina aici,casa aproape plina dincolo...parca nu se mai termina...asta e,daca suntem avuti...:D.Pai doar bijuteriile coroanei ocupa un spatiu considerabil...
In fine...nu despre asta vroiam sa scriu azi, ci despre fosta ziua mea, despre care nu am scris nimic si care merita consemnata in anale(ce ghidusa sunt azi!) deoarece va ramane ca fiind ziua cu cele mai frumoase cadouri primite de pana acum!
De obicei am o lista facuta, cine ce sa-mi ia, insa anul asta nu mi-am dorit nimic in mod deosebit,ca aveam din toate(cate putin).A! Ba da, mi-am dorit un aparat foto, pe care deja v-am zis ca l-am primit.
Asa ca tot ce am primit a fost bine primit si apreciat.Insa nu doar de asta am zsis ca anul asta au fost cele mai frumoase cadouri, ci pentru ca anul asta toate cadourile au fost date cu suflet.Stiti voi, nu doar: "Hai sa luam ceva ca e aniversarea ei!" ci "Hai sa vedem ce ii place, ce i se potriveste.." chestii din astea.
Asa ca am primit(pe langa super aparatul de la honey): o masinuta de paine geniala(thanks sis) care face painica buuuna si pentru care imi exprimasem optiunea anul trecut,dar cine stie cunoaste, o zi de spa (excellent idea, daca ma-ntrebati) de care am profitat din plin, multe si frumoase carti care mi-au ocupat timpul liber aproape inexistent(super carti), un parfum care, ce sa vezi?, imi place, cosmetice potrivite tipului meu de ten(e ceva, nu radeti!), pijamale frumoase cu Hello Kitty( ;) ), un fular interesant, o bluza si un inel to match, un poncho si bani(astia mi se potrivesc mereu si tata stie!).
Eh..frumos fu, si tinu o saptamana, ca deh...prieteni multi, gasti multe...
La anul honey o sa imi organizeze o petrecere surpriza(asa l-am rugat) ca de 30 de ani de activitate,asa...si atunci o sa fie toti prietenii gramada, nu o mai lungesc.:).Problema e cu petrecerea asta surpriza ca mie nu prea imi place sa organizeze altcineva evenimentele la care particip, asa ca s-ar putea sa scoatem elementul surpriza din decor, dar de o petrecere tot o punem!:D
E frumos sa fie ziua ta, ce mai!Cred ca faza cu primitul cadourilor a fost inventata sa treci mai usor peste faptul ca imbatranesti, dar ciudat e ca la mine merge...Si daca e si prilej sa am pe toata lumea alaturi...ce mai conteaza ca s-a mai dus un an?Vine altul!
Laaa muuulti aani, sa traaaiti!
In fine...nu despre asta vroiam sa scriu azi, ci despre fosta ziua mea, despre care nu am scris nimic si care merita consemnata in anale(ce ghidusa sunt azi!) deoarece va ramane ca fiind ziua cu cele mai frumoase cadouri primite de pana acum!
De obicei am o lista facuta, cine ce sa-mi ia, insa anul asta nu mi-am dorit nimic in mod deosebit,ca aveam din toate(cate putin).A! Ba da, mi-am dorit un aparat foto, pe care deja v-am zis ca l-am primit.
Asa ca tot ce am primit a fost bine primit si apreciat.Insa nu doar de asta am zsis ca anul asta au fost cele mai frumoase cadouri, ci pentru ca anul asta toate cadourile au fost date cu suflet.Stiti voi, nu doar: "Hai sa luam ceva ca e aniversarea ei!" ci "Hai sa vedem ce ii place, ce i se potriveste.." chestii din astea.
Asa ca am primit(pe langa super aparatul de la honey): o masinuta de paine geniala(thanks sis) care face painica buuuna si pentru care imi exprimasem optiunea anul trecut,dar cine stie cunoaste, o zi de spa (excellent idea, daca ma-ntrebati) de care am profitat din plin, multe si frumoase carti care mi-au ocupat timpul liber aproape inexistent(super carti), un parfum care, ce sa vezi?, imi place, cosmetice potrivite tipului meu de ten(e ceva, nu radeti!), pijamale frumoase cu Hello Kitty( ;) ), un fular interesant, o bluza si un inel to match, un poncho si bani(astia mi se potrivesc mereu si tata stie!).
Eh..frumos fu, si tinu o saptamana, ca deh...prieteni multi, gasti multe...
La anul honey o sa imi organizeze o petrecere surpriza(asa l-am rugat) ca de 30 de ani de activitate,asa...si atunci o sa fie toti prietenii gramada, nu o mai lungesc.:).Problema e cu petrecerea asta surpriza ca mie nu prea imi place sa organizeze altcineva evenimentele la care particip, asa ca s-ar putea sa scoatem elementul surpriza din decor, dar de o petrecere tot o punem!:D
E frumos sa fie ziua ta, ce mai!Cred ca faza cu primitul cadourilor a fost inventata sa treci mai usor peste faptul ca imbatranesti, dar ciudat e ca la mine merge...Si daca e si prilej sa am pe toata lumea alaturi...ce mai conteaza ca s-a mai dus un an?Vine altul!
Laaa muuulti aani, sa traaaiti!
miercuri, 21 ianuarie 2009
Back
Da, m-am intors...Nu am avut net zilele astea si,colac peste pupaza, ne mutam...Sau trebuia sa le scriu invers?:)
In fine, ideea e ca azi-maine azi-maine o sa ne mutam(stiti voi, la apartamentul ala maaare:) ) asa ca o sa revin dupa ce ne instalam.
Pana atunci, sa fiti cuminti si sa mancati tot din farfurie,da?:D
In fine, ideea e ca azi-maine azi-maine o sa ne mutam(stiti voi, la apartamentul ala maaare:) ) asa ca o sa revin dupa ce ne instalam.
Pana atunci, sa fiti cuminti si sa mancati tot din farfurie,da?:D
joi, 15 ianuarie 2009
Mare suparare mare...
Off..si pentru ca blogul asta era gretos de optimist, na! Suparare mare pe mine azi! V-am zis ca trebuia sa imi vina azi Wii Fitness-ul, trebuia sa mi-l aduca D de la Bucuresti, ca la noi in provincie nu se gaseste. Si oofff..durere mare, na ca nu se mai gaseste nici la capitala...De abia acum mi-am dat seama cata lume imi citeste blogul.:D Ati citit ca vreau sa imi iau si ati dat fuga sa luati si voi, ha? Pai bine, mai, dar unul de samanta, acolo, nu puteati sa lasati? :((
Am dat telefoane, si eu si D, la toti distribuitorii, la toate magazinele online sau offline..si nimic...cica e penurie!Hmmm...
In fine, sper sa se rezolve cat de repede, totusi...ca v-am zis ca am chef de sala:D.
Am dat telefoane, si eu si D, la toti distribuitorii, la toate magazinele online sau offline..si nimic...cica e penurie!Hmmm...
In fine, sper sa se rezolve cat de repede, totusi...ca v-am zis ca am chef de sala:D.
miercuri, 14 ianuarie 2009
El...ea...
Ea suferea
El o iubea
Ea refuza
El insista
Ea se-ndoia
El o ruga
Ea se topea
El o avea
Ea il iubea
El se-ndoia
Ea il ruga
El nu vroia
Ea suferea...
El o iubea
Ea refuza
El insista
Ea se-ndoia
El o ruga
Ea se topea
El o avea
Ea il iubea
El se-ndoia
Ea il ruga
El nu vroia
Ea suferea...
luni, 12 ianuarie 2009
Multi ani traiascaaa...
Cum cine sa traiasca???Eu, ca azi prind in buchetul vietii cel de-al 29-lea trandafir...:D Bine ca sablonul asta ceausist are ales trandafirul ca si simbol, si trandafirul apare prin toate anotimpurile, ca altfel parca vad ca prindeam in ..gradina vietii al 29-lea ghiveci de ..rozmarin.
Hmm....in fine... deocamdata e ok, oricum. Tin varsta sub control. Revin cu amanunte.:)
Hmm....in fine... deocamdata e ok, oricum. Tin varsta sub control. Revin cu amanunte.:)
duminică, 11 ianuarie 2009
Sunt indragostita!!!
...de muzica de pian...uuff..ce credeati? (Honey, sper ca nu ai crezut altceva,nuuuu??:) )
Am fost in seara asta la un piano bar(cu acelasi nume:D ) si a fost un recital de pian si saxofon,apoi pian si clarinet...superba muzica.Pentru mine oricum muzica are un rol foarte important, insa mi-am dat seama ca muzica de pian isi face repede repede drum pana suuus..si cred ca in curand va fi in top 3. Am mai ascultat o data o jumatate de noapte muzica de pian, pornind de la nu stiu ce blog, si am ramas fascinata de atunci,asa ca mi-am downloadat(da,recunosc cu rusine,dar de unde era sa cumpar la ora aia?) niste melodii foarte frumoase.E deosebita, te pune intr-o stare anume si te face sa te simti mai bine.Bine, pe mine astazi m-a facut sa ma simt incapabila ca nu am si eu vreun talent care sa ii faca pe oameni fericiti asa cum m-au facut pe mine cei doi care au cantat in seara asta.Dar asta e un subiect vechi, si eu tot nu mi-am pierdut speranta de a-mi descoperi talentul secret.Poate e atat de bine ascuns ca nu il voi gasi niciodata, cine stie?Eu tot mai sper...
Sper sa imi scot parleala cu Razvan, sa ii placa pianul sau chitara(sa ii placa lui, nu sa il oblig, ca n-am facut nimic). Si daca o sa se lipeasca, faptul ca va canta non stop nu va fi decat un dublu avantaj,nu?Pentru mine ca ador muzica si pentru el ca exerseaza.
Pana atunci, calculator, piano bar si un oftat prelung...........
Am fost in seara asta la un piano bar(cu acelasi nume:D ) si a fost un recital de pian si saxofon,apoi pian si clarinet...superba muzica.Pentru mine oricum muzica are un rol foarte important, insa mi-am dat seama ca muzica de pian isi face repede repede drum pana suuus..si cred ca in curand va fi in top 3. Am mai ascultat o data o jumatate de noapte muzica de pian, pornind de la nu stiu ce blog, si am ramas fascinata de atunci,asa ca mi-am downloadat(da,recunosc cu rusine,dar de unde era sa cumpar la ora aia?) niste melodii foarte frumoase.E deosebita, te pune intr-o stare anume si te face sa te simti mai bine.Bine, pe mine astazi m-a facut sa ma simt incapabila ca nu am si eu vreun talent care sa ii faca pe oameni fericiti asa cum m-au facut pe mine cei doi care au cantat in seara asta.Dar asta e un subiect vechi, si eu tot nu mi-am pierdut speranta de a-mi descoperi talentul secret.Poate e atat de bine ascuns ca nu il voi gasi niciodata, cine stie?Eu tot mai sper...
Sper sa imi scot parleala cu Razvan, sa ii placa pianul sau chitara(sa ii placa lui, nu sa il oblig, ca n-am facut nimic). Si daca o sa se lipeasca, faptul ca va canta non stop nu va fi decat un dublu avantaj,nu?Pentru mine ca ador muzica si pentru el ca exerseaza.
Pana atunci, calculator, piano bar si un oftat prelung...........
sâmbătă, 10 ianuarie 2009
Hielau, hielau!
Eu sunt foarte fericita, si vroiam sa dau share.:) Am o perioada buna..sa fie pentru ca am inceput anul bine? Doamne ajuta! :) Si inca nu a venit ziua mea.:) Eheee...
Azi am primit si primul cadou pentru aniversarea de luni, un aparat foto mic si frumos si destept, cu care sper sa fac muulte poze(adica sa am ocazii de imortalizat:) )
Apoi..luna asta o sa ne mutam, intr-un apartament cu un numar dublu de camere fata de cat are cel actual.:D De abia astept!
Joi imi vine Wii Fitness-ul, pe care il astept din decembrie,si pe care o sa il pun la treaba mintenas, sa mai spal rusinea ca nu mai merg la sala.:)Atunci sa ma vezi ce de exercitii pe mine..mama-mama!:D Tyra Banks ma fac!(nu stiu de ce mi-a venit ea in minte prima, norocul ei :) )
Mmm..ce mai e...nu mai stiu acum, numai lucruri bune, oricum! A! Am prins si o oferta super pentru ziua indragostitilor, dar deocamdata parca e just too good to be true, asa ca nu dezvolt.Sa vedem daca se materializeaza,si dupa aia ciripesc.:) Sper sa fie reala informatia de pe net, ca am facut rezervare deja.:)
Hai ca m-am laudat destul.Sunt fericita!Am mai zis?:)
Azi am primit si primul cadou pentru aniversarea de luni, un aparat foto mic si frumos si destept, cu care sper sa fac muulte poze(adica sa am ocazii de imortalizat:) )
Apoi..luna asta o sa ne mutam, intr-un apartament cu un numar dublu de camere fata de cat are cel actual.:D De abia astept!
Joi imi vine Wii Fitness-ul, pe care il astept din decembrie,si pe care o sa il pun la treaba mintenas, sa mai spal rusinea ca nu mai merg la sala.:)Atunci sa ma vezi ce de exercitii pe mine..mama-mama!:D Tyra Banks ma fac!(nu stiu de ce mi-a venit ea in minte prima, norocul ei :) )
Mmm..ce mai e...nu mai stiu acum, numai lucruri bune, oricum! A! Am prins si o oferta super pentru ziua indragostitilor, dar deocamdata parca e just too good to be true, asa ca nu dezvolt.Sa vedem daca se materializeaza,si dupa aia ciripesc.:) Sper sa fie reala informatia de pe net, ca am facut rezervare deja.:)
Hai ca m-am laudat destul.Sunt fericita!Am mai zis?:)
miercuri, 7 ianuarie 2009
Va place sa luptati?
Ca mie da...muult..Ma refer la jocuri, normal!!:)
Am descoperit(de fapt Cabral,si eu am luat de la el) un joc foarte dragut, in care regulile sunt destul de simple si rezultatele imediate.:) Ai voie la 3 lupte pe zi, primesti arme si ajutoare, e tare distractiv.Am ajuns la nivelul 5 deja, insa pentru a avansa si mai repede, am nevoie de noi recruti.
Asa ca daca va intereseaza, intrati aici, dati-i luptatorului vostru un nume, alegeti-va o parola, ca sa fiti siguri ca nu vi-l sufla altcineva, si..fight!Succes!
Am descoperit(de fapt Cabral,si eu am luat de la el) un joc foarte dragut, in care regulile sunt destul de simple si rezultatele imediate.:) Ai voie la 3 lupte pe zi, primesti arme si ajutoare, e tare distractiv.Am ajuns la nivelul 5 deja, insa pentru a avansa si mai repede, am nevoie de noi recruti.
Asa ca daca va intereseaza, intrati aici, dati-i luptatorului vostru un nume, alegeti-va o parola, ca sa fiti siguri ca nu vi-l sufla altcineva, si..fight!Succes!
luni, 5 ianuarie 2009
Un inceput de an excelent
Am avut si eu, va doresc si voua!Daca nu ati avut deja.:)
La mine a inceput foarte bine,pentru ca am castigat, probabil pentru prima data in viata, la lozul din noaptea de Revelion.Nu la ala luat de tata, care ne ia in fiecare an,doar-doar, ci la ala luat de Laura,cu care am facut Revelionul,si care ne-a luat tuturor participantilor(putini la numar) cate un lozulet.Si da,am fost singura care a castigat!!!Ieeee!!! 3 lei, ce-i drept, dar aici ne legam de simbolistica,da?:)
Apoi, ca sa continuam anul bine, am plecat la munte.Pe 1.Dimineata.Fara rezervare la cazare, ca nu gasisem.Am sunat doua zile,insa toate erau ocupate,sau foarte scumpe.Asa ca ne-am riscat, tineri nebuni ce suntem...Si am facut 4 ore pe drum, ca normal ca nu era nimeni,duhhh!!! ca era 1 ianuarie.Dimineata, am precizat,da?:) Si apoi alte 3 ore cautand cazare. Si cand incepeam incet incet sa ne pierdem din frenezia si-asa autoimpusa, am gasit in Busteni, si unde mai pui ca si cu 100 lei camera,adica parfum, considering...Curat, atat de curat incat atunci cand am urcat sa "vizionam" camerele sa vedem daca ne plac, ne-am descaltat.Jos, la intrare.Si am urcat la etajul 1, cu caciuli, fulare,manusi si alte alea, dar desculti.Ca era curat.Si apoi, dupa ce ne-am cazat, ne-am dat seama si de ce era asa de curat.Ca era casa omului, pensiunea era lipita de cladirea in care stateam noi.Si oamenii din pensiune nu se descaltau, ca deh, era pensiune, doar noi, ca sa nu ii facem omului mizerie in casa.In fine. A fost ok, am mers apoi sa mancam,si vroiam sa mancam o ciorbita de fasole in paine, la Casa Ancutei, decat ca era absolut full peste tot, si la intrare in restaurant,afara, in frig, erau 4 viitoare mese.Adica ocupantii unor viitoare mese libere.Care nu stiau cand vor intra,stiau doar ca vroiau sa manance si ca sunt dispusi sa stea in -5 grade sa astepte eliberarea meselor. Sa fie sanatosi, noi suntem de la mare, obisnuiti cu caldurica, nu sa stam in frig sa asteptam.Asa ca am plecat.Spre alt restaurant,tot full,dar unde am avut un noroc fantastic si am prins o masa exact cand se elibera, ca altfel vulturii de afara ce sa pregateau sa intre ne-ar fi suflat-o si pe asta.
Am mancat, muult si biine, ca ne era foame de la atatea cautari,apoi am fost in camera sa ne odihnim, si seara am iesit la un suc in Sinaia.Ca in Busteni iar era full peste tot.In Sinaia am gasit locuri intr-un restauranto-fast-food-o-cofetarie, unde a fost destul de nasol,si de unde am plecat spre Busteni iar, sa facem nani.
Pe 1, cand sunam ca disperatii, cativa ne-au zis ca gasim cazare de pe 2, asa ca la o pensiune ce se preconiza frumoasa,am rezervat,telefonic, doua camere pentru a doua zi,in ideea in care domnul din casa caruia am poposit nu putea sa ne tina decat o seara.Asa ca ne-am facut noi planurile sa ne mutam a doua zi unde vorbisem, tot in Busteni, insa trebuia sa ne cazam in jur de 12.
Ne-am trezit pe 2 si am eliberat camera pe la 10, ca asa ne fusese vorba, ne-am incaltat:) si am plecat sa mancam in Sinaia, in Irish House, unde am fost intampinati de un mic dejun irlandez fantastic.:)Apoi,pentru ca tot mai aveam timp pana pa cazare,ne-am dus spre cota.Normal ca la cota era blocat, ca doar toata floarea cea vestita era sus,la schiat, dar am gasit un loc de parcare pe la ..cota 1300, sa zic asa, la vreun kilometru de locul cu pricina, si am luat-o la picior de acolo.Si ce ne gandim noi asa, veseli ca niste fluturasi?Sa sunam totusi la doamna unde rezervasem, sa ii spunem ca ajungem in jur de 2 pe la ea.Eheee...acum, sincer, ce sanse aveam sa fie in regula?Ca doar traim in Romania,nuuu?(stiti voi continuarea).Doamna ne-a anuntat candida ca daduse camerele, ca nu ii dadusem avansul pe care NU ni-l ceruse.Mda..si iata-ne in pom, si pomul in ..cota 1400.
In fine, cum masa de pranz am luat-o tot in Irish(mmm) si acolo au wi-fi, dupa aproximativ 30 de telefoane am gasit si noi cazare, in Sinaia de data asta, la o pensiune foarte draguta si curata.
In fine, cireasa de pe tort a mini-sejurului a fost ca seara am fost intr-un aproape club!!!Noi, care de 115 ani nu am mai ascultat muzica tare.Eheee..v-am zis eu ca am inceput anul in forta: bani,cluburi, nebunii..semne bune anul are! Ma vezi ca ma apuc de clubbing maine poimaine si-mi cheltui toata pensioara acolo...ca alocatia copilului a scazut ingrijorator dupa ce a implinit 2 ani..:(
Asa ca eu sunt pregatita pentru un 2009 plin de bucurii, distractie ,si,normal, neprevazut! Voi?
La mine a inceput foarte bine,pentru ca am castigat, probabil pentru prima data in viata, la lozul din noaptea de Revelion.Nu la ala luat de tata, care ne ia in fiecare an,doar-doar, ci la ala luat de Laura,cu care am facut Revelionul,si care ne-a luat tuturor participantilor(putini la numar) cate un lozulet.Si da,am fost singura care a castigat!!!Ieeee!!! 3 lei, ce-i drept, dar aici ne legam de simbolistica,da?:)
Apoi, ca sa continuam anul bine, am plecat la munte.Pe 1.Dimineata.Fara rezervare la cazare, ca nu gasisem.Am sunat doua zile,insa toate erau ocupate,sau foarte scumpe.Asa ca ne-am riscat, tineri nebuni ce suntem...Si am facut 4 ore pe drum, ca normal ca nu era nimeni,duhhh!!! ca era 1 ianuarie.Dimineata, am precizat,da?:) Si apoi alte 3 ore cautand cazare. Si cand incepeam incet incet sa ne pierdem din frenezia si-asa autoimpusa, am gasit in Busteni, si unde mai pui ca si cu 100 lei camera,adica parfum, considering...Curat, atat de curat incat atunci cand am urcat sa "vizionam" camerele sa vedem daca ne plac, ne-am descaltat.Jos, la intrare.Si am urcat la etajul 1, cu caciuli, fulare,manusi si alte alea, dar desculti.Ca era curat.Si apoi, dupa ce ne-am cazat, ne-am dat seama si de ce era asa de curat.Ca era casa omului, pensiunea era lipita de cladirea in care stateam noi.Si oamenii din pensiune nu se descaltau, ca deh, era pensiune, doar noi, ca sa nu ii facem omului mizerie in casa.In fine. A fost ok, am mers apoi sa mancam,si vroiam sa mancam o ciorbita de fasole in paine, la Casa Ancutei, decat ca era absolut full peste tot, si la intrare in restaurant,afara, in frig, erau 4 viitoare mese.Adica ocupantii unor viitoare mese libere.Care nu stiau cand vor intra,stiau doar ca vroiau sa manance si ca sunt dispusi sa stea in -5 grade sa astepte eliberarea meselor. Sa fie sanatosi, noi suntem de la mare, obisnuiti cu caldurica, nu sa stam in frig sa asteptam.Asa ca am plecat.Spre alt restaurant,tot full,dar unde am avut un noroc fantastic si am prins o masa exact cand se elibera, ca altfel vulturii de afara ce sa pregateau sa intre ne-ar fi suflat-o si pe asta.
Am mancat, muult si biine, ca ne era foame de la atatea cautari,apoi am fost in camera sa ne odihnim, si seara am iesit la un suc in Sinaia.Ca in Busteni iar era full peste tot.In Sinaia am gasit locuri intr-un restauranto-fast-food-o-cofetarie, unde a fost destul de nasol,si de unde am plecat spre Busteni iar, sa facem nani.
Pe 1, cand sunam ca disperatii, cativa ne-au zis ca gasim cazare de pe 2, asa ca la o pensiune ce se preconiza frumoasa,am rezervat,telefonic, doua camere pentru a doua zi,in ideea in care domnul din casa caruia am poposit nu putea sa ne tina decat o seara.Asa ca ne-am facut noi planurile sa ne mutam a doua zi unde vorbisem, tot in Busteni, insa trebuia sa ne cazam in jur de 12.
Ne-am trezit pe 2 si am eliberat camera pe la 10, ca asa ne fusese vorba, ne-am incaltat:) si am plecat sa mancam in Sinaia, in Irish House, unde am fost intampinati de un mic dejun irlandez fantastic.:)Apoi,pentru ca tot mai aveam timp pana pa cazare,ne-am dus spre cota.Normal ca la cota era blocat, ca doar toata floarea cea vestita era sus,la schiat, dar am gasit un loc de parcare pe la ..cota 1300, sa zic asa, la vreun kilometru de locul cu pricina, si am luat-o la picior de acolo.Si ce ne gandim noi asa, veseli ca niste fluturasi?Sa sunam totusi la doamna unde rezervasem, sa ii spunem ca ajungem in jur de 2 pe la ea.Eheee...acum, sincer, ce sanse aveam sa fie in regula?Ca doar traim in Romania,nuuu?(stiti voi continuarea).Doamna ne-a anuntat candida ca daduse camerele, ca nu ii dadusem avansul pe care NU ni-l ceruse.Mda..si iata-ne in pom, si pomul in ..cota 1400.
In fine, cum masa de pranz am luat-o tot in Irish(mmm) si acolo au wi-fi, dupa aproximativ 30 de telefoane am gasit si noi cazare, in Sinaia de data asta, la o pensiune foarte draguta si curata.
In fine, cireasa de pe tort a mini-sejurului a fost ca seara am fost intr-un aproape club!!!Noi, care de 115 ani nu am mai ascultat muzica tare.Eheee..v-am zis eu ca am inceput anul in forta: bani,cluburi, nebunii..semne bune anul are! Ma vezi ca ma apuc de clubbing maine poimaine si-mi cheltui toata pensioara acolo...ca alocatia copilului a scazut ingrijorator dupa ce a implinit 2 ani..:(
Asa ca eu sunt pregatita pentru un 2009 plin de bucurii, distractie ,si,normal, neprevazut! Voi?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)