INCA O sclipire de geniu*

Ma gandeam mai devreme la ce or fi bune invitatiile de nunta. Mi se par total inutile.
A! Daca nu puteai intra la nunta decat pe baza de invitatie, da!Atunci banii nu erau irositi.O tineai frumos pana in ziua cu pricina, te duceai la local, pac! o prezentai la intrare, eventual te mai cautau aia in vreo lista si gata! nspe mii cheltuiti cu folos.
Dar asa? Dai si ceva bani pe ele, nici nu sunt ca o marturie mai interesanta, sa zicem, sa le pastrezi amintire, nu le poti valorifica, deci? care-i scopul?
Ma gandesc eu asa ca ele sunt un afront la persoana mea, ca invitat. Ele vor sa zica:"bai, varzo, stai prost cu memoria, se vede pe tine, asa ca uite, sa nu uiti cand, unde si cine,ia de-aici!"Nu?Pentru ca altfel ar fi suficient sa imi zica doar:"Vezi ca o sa cunun/ma marit/insor!Vino in ziua de..., acolo!" Si eu, daca am memorie de elefantica(nu doar gabarit :D) tin minte, daca nu, imi notez in memoria telefonului. Oricum am mai multe sanse sa gasesc informatia in telefon decat sa gasesc invitatia, pe care de cele mai multe ori, o arunc imediat dupa ce o citesc.
O alta teorie este ca ele prevestesc, cumva, cum va fi nunta. In functie de cat de scumpa e invitatia, atat de multi bani s-au alocat nuntii, respectiv restaurantului, meniului, muzicii. Dai peste o din aia de arata ca felicitarile din anii '80, vai steaua ei, cu textul:
"Un suflet cald sa ma-nteleaga,
L-am cautat o viata-ntreaga.
Sa fiu a lui,sa fie al meu,
S-a implinit si visul meu!"
Si ce te gandesti?Cumva ca oau!sigur mananc somon fume la aperitiv si chateaubriand dupa?neah! Hai incearca salamior, branzica, rosiute...ca la mama acasa!(nu ca as avea ceva cu cele mentionate, mai ales la ora asta, cand mi-e o foameee-dar asa, sa dau un exemplu:) )
Ee..daca dai peste vreo invitatie smecheruta, insa, asortata cu un text pe masura...si mai te uiti si vezi si ca e vreun restaurant de lux..atunci..se schimba treaba! Aia iti zice clar:"Prietene, ai imbulinat-o, meniul sare de suta!De euro!" Asa ca te apuci si strangi. Poti sa incepi sa economisesti la mancare, ca recuperezi la nunta.:D
Other than that..eu nu ma gandesc la alte intrebuintari ale invitatiilor.Nimeni nu le pastreaza, nimeni nu le tine minte. Copaci distrusi degeaba.(Recycle, by the way!)
Propun macar-daca nu se poate renunta la acest obicei-sa le facem un singur model, refolosibil.:D Model stas, iar numele celor ce au un rol important la nunta scris cu ceva ce se poate sterge ulterior. Dupa care avem doua variante:
1. Fie returnam invitatia la Oficiul pentru Returnarea Invitatiilor(:P) pentru a putea fi refolosita de un alt cuplu.
2. Fie le pastram pe toate si, daca avem o nunta miica-mica sau am fost la muulte nunti vom putea sa ne organizam propria nunta cu ele.

Hai ca am mai rezolvat un caz azi.Sunt epuizata.
Pentru o lume mai buna,
Eu




*Nu dati fuga la OSIM. Ramane data inregistrata aici, anterioara datei tradarii voastre.:P

Bad, bad reader!

Eu cred ca sunt cea mai proasta cititoare de carti ever.Si cand spun proasta, nu ma refer la stupid, ci la bad.Asta ca sa stabilim de la inceput.:)
Imi place la nebunie sa citesc, si fac asta de cand eram mica si urla taica-meu la mine ca citeam sub plapuma cu lanterna.El urla pentru ca se impartisera deja pijamalele, nu ca ar avea ceva impotriva instruirii mele.;)Dar eu nu il ascultam si bagam tare, ca am meteahna asta: daca incep un lucru imi place sa il si termin a.s.a.p.(si asta se refera DOAR la lucrurile ce imi fac placere, nu la orice, ca prea as fi super tare dupa). Revenind:am tot citit eu asa, in majoritatea lor covarsitoare romane siropoase(Sandra Brown era mega tare pe vremea mea) plus alte cateva mai de Doamne-ajuta, insa acum, de cand cu blogul si cu maturitatea mea emotionala care vine-vine-vine, calca totul in picioare mi-am dat seama ca totul a fost in van. Pentru ca:
1. Toate cartile tampitzele pe care le-am citit m-au facut sa cred in zane, feti frumosi si cavaleri ce vin pe un cal alb si te iubesc petinenumaipetine si astfel veti trai fericiti pana la adanci batraneti.Nu, nu am citit numai basme, dar am mentionat ca multe din carti au fost tampenii romantico-siropoase(chick-lit-ul de azi) care, impreuna cu filmele de mare angajament vizionate, mi-au distrus psihicul.Biine, nu distrus,na, influentat.Mi-au marit asteptarile.Acum, nu zic-au fost si unele mai realiste, dar, pentru ca veneau dupa alea diabetice, le-am incadrat la cazuri singulare.:)
2. Nu m-au ajutat deloc sa imi imbogatesc vocabularul, sa am si eu un stil de Doamne-ajuta cand scriu. In loc sa vorbesc cu neologisme, cu alea-alea, eu zici ca am citit doar romane erotice scrise de puscariasi.Citesc niste bloguri(muulte) care ma cutremura.Mi se pare ca ar merita premiul Pulitzer. Sunt atatia oameni cu talent..si vocabular.Ca asa, de niste subiecte,as putea sa zic si eu, dar e altfel cand te ajuta si vocabularul.:D
Asa ca mi-am propus fie sa o las moale cu aspiratiile de tanar talent(nici tanara nu mai sunt,asa ca fraza cade din start) fie sa bag carbuni la citit carti serioase.:) Eh..glumesc acum, citesc carti serioase de cativa ani, doar ca nu se lipesc de mine.Le citesc si apoi uit si despre ce a fost vorba, d-apoi sa mai citez.:)(bine ca stiu pe de rost versurile la cateva catralioane de melodii :(( )
Va las acum, ma asteapta inca vreo 500 de pagini dintr-o super carte pe care am inceput-o aseara.

A! Marfa...am cautat acum sa inchei cu un proverb despre carti, ca nici asta nu ma duce capul la ora asta sa zic singura, si ce am gasit? :D
Carte este ca o oglinda:daca se priveste in ea un magar, nu are cum sa vada imaginea unui apostol...
I rest my case...
I-haa!I-haa!

Santajistul

..ca tot am vorbit de el...

Question

Eu sunt ditamai omul. La propriu si la figurat. Aspra dar severa, cu chef de cearta unde prind portita, nervoasa din cale-afara si stresata ca o coarda de chitara. Am reguli stricte in ceea ce priveste viata mea si a apropiatilor mei.:D Nu, nu reusesc sa le respect mereu. Dar le am. Am lucrat in invatamant. Am pus nota 1. In catalog.
Deci sunt o dura.(:D)


Cum naiba de ma face un copil de 3 ani ca la Nufaru'?

Jos haivaivu'!

Eu am o problema cu hi5. Mare. Nu ii vad sensul. Mi se pare ca aduna laolalta toata cocalarimea si pitziponcimea din univers si ii ajuta sa se cunoaste.. Vreau sa mentionez de la inceput doua lucruri: 1. nu ma refer la oamenii care isi pun cateva poze si il vad ca pe o baza de date, so to speak, de unde isi pot aborda prieteni mai vechi, si 2. am si eu cont pe hi5. Bine, facut din razbunare, dar nu conteaza. Si pentru contul asta m-am cacait 5 ore sa pun doua poze cat mai normale, cat sa ma recunoasca fostii colegi sau eventualele cunostinte daca vor sa (re)luam legatura. Numai ca nu mi-am pus poza tip pasaport, asa de teama mi-a fost sa nu par penibila.
Pentru ca pe hi5 numai eu, care accesez din An in Paste, am avut ocazia sa aflu viata completa a doua persoane cu care nu am mai tinut legatura de foarte mult timp. Una e o fosta prietena, care s-a mutat in capitala, si de care nu mai stiam nimic de cand am terminat facultatea, adica de 7 ani. Ei bine, am aflat, cu precizie elvetiana, cronologic, ce a facut incepand cu a doua zi de cand nu ne-am mai vazut si pana acum 5 minute. Am vazut poze cu fosti prieteni, cu actualul sot, de la nunta, de la ecografie, de la spital, cu copilul, de la botez, mot,etc...Stiu cand a fost la munte, unde si chiar de ce. Stiu ziua in care a fost suparata, ziua in care a fost in parc si ziua in care s-a tuns. Daca, presupunand prin absurd, m-as intalni cu ea pe strada, intrebarea "Ce ai mai facut?" nu si-ar avea niciun rost, poate doar s-o completez in caz ca nu isi mai aminteste exact ce si cum.
A doua persoana, la al carei profil m-am uitat chiar in seara asta, este un fost coleg de generala, ulterior liceu. Despre el am aflat ca s-a mutat in California, ca a calatorit peste tot in lume, chiar si unele lucruri mai putin..legale despre care nu are rost sa pomenesc.Am vazut poze cu el la Hollywood,in Los Angeles, in Vegas, poze cu el jucand tenis, pupand o fata sau band apa.
Stiu regula "nu-ti place, nu te uiti" si nu e problema ca nu imi place, ca nu e ceva agresiv, insa nu ii vad rostul.In primul rand, nu e ca messengerul(de care,personal,sunt dependenta), sa poti sa porti o discutie libera daca e online persoana respectiva. Nu iti ofera o fereastra de chat, si mi-a luat ceva sa imi dau seama chiar ca se poate comunica, pentru ca multa vreme am crezut ca este exclusiv pentru a epata.Apoi, faptul ca iti incarci 569 de poze sau dai accept la 987 de necunoscuti sa ai lista de prieteni bogata e...peste puterile mele de intelegere.
A!Nu mai zic ce am vazut azi..mi s-a facut rusine(mie!! care numai pudibonda nu sunt)...credeam ca exista vreo politie a site-ului care sa interzica nuditatea, dar..ntzzz..n-ai sa vezi!
Acum ma chinui (pentru ca abia am aflat ca se poate) sa fac in asa fel incat sa imi vada profilul doar prietenii. Habar n-am de unde pot face asta, dar..ambitie am!:)
Bottom line is: nu inteleg de ce ar vrea cineva sa imi cunoasca toata viata fara sa ma cunoasca pe mine!

Astept,desigur,raspunsurile voastre pe adresa redactiei.;)

Pana atunci: Cocalari din toate colturile, uniti-va! Hi5, acest puternic superglue mondial, va asteapta!

Oooff...viata, viata...

Cat zic eu ca sunt pregatita sa infrunt 30-ul, dar uite ca ma mai loveste cate una, de raman lata...Ieri eram pe strada la socrella, il luam pe Razvan, si o pustoaica de vreo 16 ani trece pe langa mine si imi zice "saru-mana"...(regret din sufletul meu de femeie batrana ca nu am emoticoane sa il pun pe ala de soc si groaza, ca umpleam ecranul)..M-am uitat in stanga, dreapta, fata, spate, nu mai era nimeni pe langa mine. Am vrut, cu lacrimi in ochi, sa alerg dupa ea, sa o intreb de ce mi-a zis asa, poate am gresit vreodata si nu ma suporta neam, poate e la ea problema si ar fi trebuit sa detina dioptrii, poate nu ii placea outfit-ul meu, era demodat...poate..poate..un milion de motive pe care eu le-as fi gasit imediat..dar m-am temut sa nu ajung la ea si sa o trag de par..usor-usor...cu cata putere mai am si eu la venerabila varsta...
Asa ca am urcat in masina, plangand incetisor :D(de fapt, schimonosindu-ma incetisor), si Razvan, care manca niste cozonac, m-a intrebat:
- Ce ai,mami, de ce plangi?
-Pai sunt batrana,mami, sunt batrana...
-Ia niste cozonac, sa-ti treaca ca esti batrana...


Si cica sa mai fii vesel pe blog...


Mananc si plang.Mananc.



;)

Temporarily out of order

Din cand in cand ma apuca sa nu mai scriu pe blog. Nu mai am deloc inspiratie, tot ce scriu imi pare ridicol si idiot, si prefer sa stau departe. Acum e un moment din ala. Probabil ca maine imi va trece. Sper, cel putin, ca inca mai am de povestit din Milano si de aratat poze din Venetia si Gardaland.
Pana atunci, insa...tot in revizie.:)

Milano

Nu, nu va zic Ciao!, ca m-am saturat de gluma asta, si acum sunt si cam obosita de glumite, glume, glumisoare. Dar de intors, m-am intors. Aseara. Si, chiar daca vin din concediu, as dormi non stop. Nu stiu de ce. Cred ca mi-au pus aia ceva in sucul de ananas.Sau am gripa porcina. Sau aviara(mai exista?). Sau..bovina..nu stiu...
Dar deviez. A fost frumos, cu toate ca destul de scurtut. Pentru ca miercuri am avut avion devreme, asa ca despre ziua de miercuri nu pot sa zic prea multe din Italia.Poate doar din avion.
Programul(lejereanu) a fost urmatorul: sambata seara(dupa amiaza) am ajuns la aeroport, am luat masina si am pornit spre Milano. Dupa vreo 2 ore ne-am dat seama ca GPS-ul e tembel. Sau noi, ca nu mai ajungeam.Nu, GPS-ul era de vina, nu avea harta Milano-ului si ne invartea aiurea-n tramvai pe drumuri de tara, departe de capitala modei.Noroc cu hani, ca si-a dat seama si si-a luat soarta-n maini si a luat-o pe unde credea el mai bine. Am ajuns in Milano subito, dar tot ne era dificil de gasit hotelul.Am ajuns, intr-un tarziu, ghidandu-ne dupa o busola a GPS-ului.Care ne arata doar o sagetica ce se misca stanga-dreapta si cati (k)m mai sunt pana la destinatie. Atata putea sa faca, saracutul. Si cand ne mai arata ca avem 100m pana la hotel, ghici surpriza? Am vazut hotelul, all right..era vizavi, peste drum. Nu, nu peste un drum oarecare, ci peste autostrada. Asa ca am injurat cavalereste cateva secunde si am pornit pe autostrada, 5 km dus, 5 km intors, pana pe partea cealalta. Da, vorba aia Atat de aproape, si totusi atat de departe, e inventata de unul care a stat la hotelul asta si l-a vazut prima oara de vizavi.
Una peste alta, hotelul e bestial, il recomand cu maare caldura tuturor celor care ajung in Milano. Se numeste Starhotels Business Palace. Pe mine m-a dat gata. Aveau un pat imens si puteai sa iti alegi 2 din cele 6 tipuri de perne existente, in functie de ce preferai.La mic dejun aveau croissante calde, cu unt, gem sau ciocolata, si...gata!Ma opresc aici, ca iar mi-e foame.
Asa...am ajuns la hotel si seara am iesit in oras, in centru, la Dom.

E imens. Impresionant, atat la exterior, cat si la interior. De intrat nu am intrat atunci, ca era tarziu, insa l-am vizitat marti. Intrarea e libera, si te lasa si sa faci poze. Si am observat asta cu pozele cam peste tot. Nu iti zice nimeni nimic, nu sunt indicatoare care sa iti interzica, nimic. Eu cred ca isi asuma un risc. Daca ma apuc sa imi fac si eu un Dom acasa,ha? Ca am poze facute si din interior, si din exterior...Eu m-as gandi de doua ori pana sa las o asa libertate la poze...
Asa..ce am mai facut sambata..am mancat, ne-am plimbat prin centru de am zapacit, astfel ca pana la sfarsitul serii deja strabatusem cam tot ce era de vazut pe acolo. Am luat-o de la capat duminica, totusi, cand am vrut sa facem si un tur al orasului cu un autocar din ala etajat de ne-am plimbat si la noi cu 3 lei drumul. Nu ne-am mai plimbat, ca era 20 de euro. De persoana. Ne-a trecut repede, si 40 de euro aia s-au dus usor in alta parte. Mai cu spor, chiar.
Tot duminica am mancat la o terasa, tot din centru, unde am zis ca ar fi dragut sa incercam niste specialitati. Bad idea. De fapt, bad choice of restaurant. Snitzel-ul(ei ii zic cotonette, sau ceva de gen, cica e specific milanez, da' e furaciune de la austrieci) lui honey plutea in ulei, iar puiul meu cred ca murise cu muult timp in urma. Si ambele portii erau probabil refuzate de alt client sau facute la noroc cu ceva timp in urma, ca erau incalzite la microunde, de unde si un gust usor ranced. Naspa.
Luni ne-am trezit devreme si am fost in Gardaland, iar seara in Venetia, dar despre astea fac sesiune separata, ca ar fi pacat altfel, iar marti, pentru ca luni venisem f tarziu, ne-am trezit dimineata, am mancat, ne-am intors in camera, am dormit 4 ore(cred ca e un record personal), iar dupa-amiaza, cand ne-am ridicat din pat mai mult de foame, am iesit iar in oras, am mancat si ne-am mai plimbat.
Si gata! Miercuri dimineata am plecat spre aeroport. V-am zis ca fost scurt, nu?:)
Oricum, nu stiu daca a fost din cauza ca nu trecusera decat 2 saptamanai de la ultima plecare sau ca am calatorit mai des in ultima vreme, dar taaare mi-a fost dor de puiul meu de om. De fiecare data cand vorbeam la telefon ne intreba daca venim la el sa-l luam ACUM, si daca nu de ce, cand, si asa mai departe, de unde deduc reciprocitatea sentimentului.:)Asa ca gata, anul asta nu mai plecam (fara el). Mda, poate si faptul ca suntem pe chituci a fost un argument.:)
Hai ca m-am intins. Dar am voie, nu? Sunt "neblogarita" de zile bune.V-am pupat!
A! Era sa uit! Mai pun niste poze.:)

More from Monte Carlo

Hai ca am zis ca ar fi bine sa mai scriu ceva despre Coasta de Azur, ca dupa Milano o sa mi se intrepatrunda amintirile, si nu garantez pentru acuratete.:)
Mai am niste poze frumoase pregatite, si prima ar fi cu ceva ce am mancat acolo, ceva ce imi doream de mult sa gust, si anume..melci. :) Aratau cam ciudatel, cu trupusoarele lor firave schimonosite de durerea coacerii, dar..deliciosi in rest.:D Cam gretosi daca mancai mai mult de 3..parerea mea. Iata-i deci:

Asta a fost in ultima zi, cand am fost la un fel de all you can eat, sau ceva de gen, in sensul ca iti luai o portie de tapas, gustarele mici, o selectie a bucatarului, si apoi comandai dintr-o varietate destul de mare ce vroiai tu, fara sa mai platesti nimic. Suna foarte bine, si noua ne era foame, asa ca initial ne-am propus sa il falimentam pe patron, sa ii aratam pofta de mancare romaneasca, insa, sincera sa fiu, erau atat de gretosele ale naibii(special alese asa) incat ne-am gandit daca sa mai luam in plus sau nu. Eh, am luat, normal, caci calamarul era delicios, dar bine nu ne-a fost dupa.:D
Asa...si va mai ramasesem datoare cu povestirea de la cazinoul din Monte Carlo, unde va ziceam ca am castigat.:D Dupa ce am facut poza specific taraneasca, adica: am platit 10 euro intrarea si alti 10 euro i-am bagat la slot machines(noi le ziceam pacanele :D ). I-am pierdut in 30 de secunde, pana sa imi dau seama macar cum functioneaza dracia, ca era cu bet-uri, cu alea, asa ca am mai bagat 10, ca imi intrase microbul in sange.:D. Si dadeam eu acolo de maneta, si pierdeam, pana cand, la vreo cateva miscari pana la final, am castigat!!!! Da' castig, frate, ca imi trecea creditul alora in cont mai ceva ca la bancherii din Elvetia, de am zis ca gata, ne-am scos!:)) Pac! Se opreste creditul de numarat, dau repede cash out, sa imi dea bonul cu sma ce trebuia ridicata de la casa, si...cat credeti ca era? :D 11,25 euro!!! eee? e ceva,nu? In fine, m-am dus sa iau banii, asta dupa ce in tot timpul in care mi se varsa creditul in cont tipasem pe acolo de stransesem bodyguarzii cazinoului, si, suparata ca nu au inchis cazinoul pana sa incasez(nici macar nu m-au escortat, nesimtitii), i-am aruncat casierului biletul meu sa imi dea banii. Mi-a dat, usor amuzat de satisfactia de pe fata mea si, pentru ca a fost dragut, la plecare i-am dat si lui 5 centi asa, cu privirea aia galesa de astia sunt pentru tine, draguta!. Sunt sigura ca o sa treaca ceva timp pana sa ma uite...:D
In rest, nu mai stiu alte povestioare care sa mearga povestite pe repede inainte, asa ca mai pun niste poze si va pup!
Drum bun mie si ne vedem pe joi!
O cladire din Nisa foarte interesanta

Faleza din Juan les Pins

Monte Carlo

Apa cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul :)

Monaco

Plaja din Nisa

Plec iar.

Nu prea mai am timp de scris pentru ca am inceput un serial( Gossip Girl) si il vad in forta, asa , ca in vremurile bune de Prison Break, atunci cand aveam mai multe episoade trase. Asta e la fel, la pachet, amandoua seriile, si de cate ori am timp liber vad cate 2-3 episoade. Sunt pasionala, ce pot sa spun..:))
In alta ordine de idei, sambata plecam in Milano, asa ca trebuie sa ma pregatesc un pic si pentru acolo, cu toate ca am inteles ca nu sunt foarte multe de facut. Foarte bine, nici noi nu stam foarte mult, asa ca...:).la fix..
Sunt foarte emotionata de plecare, vom fi doar noi doi, ceea ce nu s-a mai intamplat de ceva timp, si vrem sa mergem o zi si la Gardaland, al treilea parc de distractii din Europa ca marime. Nu am mai fost de muult intr-un parc de distractii, si sunt innebunita dupa genul asta de divertisment, deci mega nerabdatoare pentru zilele ce vor urma.
Sper sa mai scriu totusi zilele astea, sa va mai povestesc din Franta cat sunt amintirile calde, doar sa am timp si inspiratie.:)
Pana atunci, va las, ca ma asteapta Serena, si Dan, si Blair, si...;)