Imediat dupa

Ca si cum cineva mi-a smuls o parte din suflet si m-a lasat pustiita,asa m-am simtit. Totul a fost perfect pana in ziua plecarii,am fost suspect de linistita. Nerabdatoare, pe alocuri. Pana a venit ziua de ieri. M-am trezit cu o gheara temperata de gandurile zen conform carora EU mi-am dorit asta. Si mi-am dorit- o, si inca mi-o doresc, foarte mult. Atat de mult incat,stiti voi,am promis ca voi fi mai buna. Asa ca gandurile astea mi-au tinut de cald toata ziua. Minte vs. Inima: 1-0
Am avut treaba chiar toata ziua,am impachetat, strans,facut curat pana pe la 9 seara. Apoi ne-am pregatit de plecare si am inceput turul despartirilor. Ai mei primii. A fost ok, ne-am tinut tari. Ai mei nu sunt foarte plangaciosi oricum. Ne-am pupat scurt si am plecat in graba. Incarcata emotional.
Apoi Bubu. Bunicuta mea iubita. La fel,scurt, un Sa ne vedem cu bine in graba si lacrimi infranate pe ambele parti.
Ultimii pe lista,pentru ca acolo il si lasam pe Razvan, socrii. Socru-miu,sentimental prin definitie,plange de cand a aflat ca plecam. Aici a fost mai greu, mai ales ca ma desparteam si de Razvan pentru cea mai lunga perioada de pana acum:aproape doua saptamani. L-am pupat in masina aproape sufocant,incercand sa iau un pic din mirosul lui cu mine. Nu a functionat,am inceput sa plang imediat ce am plecat de la socri. De dor,de emotie,de oboseala,sa ma descarc...Minte vs. Inima: 1-1
Si toata noaptea am avut acea senzatie ciudata de care ziceam la inceput. Ca am pierdut ceva...
Dar uite ca noaptea a trecut,a iesit soarele,sentimentul de gol se intrepatrunde cu speranta,nerabdarea,gandurile pozitive.. Minte vs. Inima: 2-1. Die, bitch!
In fine.. asta e doar impresia la foarte cald de imediat dupa plecare...sunt sigura ca vor mai fi multe zile grele. Important e ca pana la urma mintea si inima sa fie impacate.
Va pup!


LE Am ajuns in Viena,rupti de oboseala.Noroc ca stam la o pensiune frumoasa,ne adaptam mai usor.

Si a venit si ziua asta...

..adica ziua de azi care e inaintea zilei de maine cand plecam.:) Ma uit la cutiile din jurul meu si (inca) nu constientizez ca de maine incepem o noua viata.
Sunt bine,deocamdata,adica linistita, nerabdatoare chiar, sper sa ramana asa situatia.:) Imi amintesc de plecarea in Grecia,eram low cu vreo doua saptamani inainte,si am plans vreo 3-4 zile dupa. Atunci imi era foarte dor de sora-mea,si nu il aveam pe Razvan.Acum nu o sa imi mai fie dor de sor-mea.:))) Vine cu noi. Iar Razvan la fel. Deci datele problemei sunt bune.Suntem pe plus.
Anyway, o sa treaca ceva timp pana o sa scriu iar,nu stiu daca vom avea net din prima.daca reusesc sa mai "fur" va tin la curent,daca nu recuperam cand dau de tehnologie.
Si acum toata lumea un Doamne-ajuta, va rog! Sa ne auzim cu bine!
Romania,te pup!
:D

Ce ma enerveaza...

...cand bagi pe cineva in lista de mess pentru ca ai o treaba doar atunci,si e mai usor sa comunici asa,dar dupa aia nu mai ai treaba niciodata si ramai cu ei pe cap.
Daca ii stergi din lista nu e suficient,pentru ca tu ramai in lista lor,si in continuare iti vad statusul si deci cumva participa pasiv la bucuriile/tristetile vietii tale.:D Si eu nu vreau,domne', sa stie X-ulescu ce fac eu in momentul asta.Vreau sa stie doar Y-culescu :D,adica prietena mea, sau sora mea,sau..cine vreau eu,na!
Dar am gasit solutia,sa stiti. Te dai offline forever persoanei/persoanelor respective,astfel incat nu mai au cum sa afle cand mananci, dormi sau esti suparat sau trist.:)
Doamne',cate probleme mai are omul pe pamantul asta...

Credinciosi,dar pana unde?

Unde se termina credinta si incepe..fanatismul? Sa nu zic mai urat...
Chiar daca nu sunt foarte religioasa, am modul meu de a crede in Dumnezeu si, separat de asta, incerc sa inteleg si oamenii care respecta cu strictete biserica si regulile ei.Fiecare e liber sa creada in ce vrea si are dreptul sa se exprime ca atare.
Insa nu pot intelege de ce trebuie sa transpunem credinta noastra...netarmuita in Dumnezeu,si,mai mult, in biserica, in viata celor din apropierea noastra.respectiv copiii nostri. Adica..una e sa cred intr-unul Dumnezeu,Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului...(partea asta e copiata de pe net,asa ca imi cer scuze daca nu e varianta corecta) si alta e sa imi numesc mostenitorul...Nectarie!!!
Nectarie? What the...?!? Chiar nu am cum altfel sa imi arat recunostinta?Nu mai sunt de ajuns festaniile, donatiile la biserica, pomelnicele? Rugaciunile sau simplul fapt ca incercam sa fim mai buni? De ce sa fortam si sa ii schimbam considerabil soarta copilului? Ce vina are el? De ce sa plateasca toata viata pentru neimplinirea noastra?
Mi se pare un act necugetat, stupid si nenecesar. Dumnezeu nu ne iarta pacatele mai repede sau mai usor daca ii aducem "ofrande" de genul asta. Mai bine ne-am uita in interiorul nostru,si am incerca sa fim mai puri, mai iertatori,mai cinstiti...am avea mai multe avantaje si noi, si cei din jur. Fanatismul nu ajuta prea mult de obicei.
Curand, micul Nectarie ar trebui sa inceapa deja sa studieze sa devina preot, pentru a putea fi respectat conform numelui. Pana atunci insa, va trebui sa indure glumele colegilor de scoala si faptul ca nu va putea fi alintat niciodata...

juramantul lui hipo..eu

Un evreu, foarte grabit pentru ca intarzia la o importanta intalnire de afaceri,cauta loc de parcare. Si cum nu se intrevedea nicio sansa,si el era disperat, incepe:
-Doamne, daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 50.000 dolari!
Se mai invarte prin parcare...nimic...
-Doamne, daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 100.000 dolari!
Tot nimic.
Disperat, pentru ca timpul pierdut il costa multi bani, zice:
-Doamne,daca imi eliberezi un loc de parcare, promit sa donez bisericii 500.000 dolari!
Si, ca prin minune, chiar in fata lui se elibereaza un loc. Scotand capul pe geam si uitandu-se in sus, le exclama:
-Lasa, Doamne, nu mai trebuie!S-a rezolvat!


Eh...uite-asa imi doream eu foarte mult sa plecam.Ca sa putem pleca trebuia sa se rezolve cu niste acte.Si tot nu se mai rezolva, nu se mai rezolva, si, cuprinsa de febra patimasa a plecarii ce imi orbea judecata am simtit nevoia sa sacrific ceva pe altarul jertfei. Si i-am zis lui Doamne Doamne asa: "Doamne, daca ne ajuti sa plecam cu bine, cum ne dorim, promit sa devin o persoana mai buna!" :D
Si s-a rezolvat cu actele, si in curand plecam.:D Acum, ca s-o fi rezolvat cu actele ca se rezolva oricum, ca s-o fi gandit Doamne Doamne ca se merita investitia, habar n-am..stiu doar ca DUPA ce ajungem acolo trebuie sa ...fiu o persoana mai buna...
Doar ca...aici m-am cam blocat un pic..ce inseamna sa fiu o persoana mai buna? Si le-am analizat pe bucati:
- sa nu mai barfesc? Hmm...oricum cu greu noi, femeile, o numim barfa..ii zicem discutie..libera,nuu? Si de multe ori sunt prinsa in anumite discutii fara voia mea si particip..din politete,sau daca am anumite informatii vitale discutiei. Deci nu cred ca spre asta trebuie sa ma concentrez.
- sa nu mai mint? E in natura umana sa mintim, fie ca sunt doar exagerari fie ca sunt minciuni nevinovate sau uneori mai serioase. Nici aici nu pot spune ca am ce sa ofer, pentru ca minciunile mele nu sunt in niciun caz din cele importante, sau grave, ca nu sunt din fire vreun Pinocchio. Dimpotriva,poate mai degraba ar trebui sa incerc sa fiu mai diplomata, ca de multe ori ma trezesc zicand adevarul intr-o forma cam..bruta...si nu am multi fani.Deci nu, nici asta.
-sa fiu mai...miloasa? Asta nu cred ca se poate. Cel mai mare defect al meu(bine, unul din cele mai mari) este empatia. No other comments.
-sa fiu mai...hmm..ingaduitoare.Ooof..cred ca aici trebuie sa lucrez.:( Cred ca trebuie sa fiu mai toleranta si sa am mai multa rabdare cu oamenii,mai ales cu cei pe care nu ii plac. Am asa un principiu inradacinat cum ca nu are rost sa imi pierd vremea cu oameni cu care nu sunt pe aceeasi lungime de unda...Cam nasol. Deci iaca,am gasit ceva. Cred ca aici trebuie sa lucrez. Si dat fiind ca vom sta intr-o tara noua, cu oameni noi, prieteni noi, am si material didactic.:) Ar trebui sa fie usor.

Eh..mai am putin pana plec, o sa ma mai gandesc la asta.Ceva ceva trebuie sa fie, de s-a rezolvat asa, la distanta mica de juramantul meu.:D