Vine o zi...

Ce trist trebuie sa fie cand, dupa ce ai crescut alaturi de cineva, ti-ai petrecut o buna parte din viata alaturi de persoanele respective, acestia incep sa moara...
In prima instanta, suferi pentru ca sunt apropiatii tai, pentru ca ati fost impreuna la bine si la greu, ati impartit aceeasi paine si ati trecut impreuna peste tristeti si bucurii.Au fost alaturi de tine cand te-ai casatorit, cand ai avut copii, cand ai divortat sau cand ai cununat...Ati ras impreuna, ati plans cand ati avut necazuri, v-ati impartasit secrete...
Si suferi pentru ca stii ca in urma lor ramane un gol pe care nu il va mai putea umple nimeni.Nu mai esti la varsta la care sa iti faci prieteni si, mai mult, prietenii de o viata nu se pot inlocui. Acum sunt mult mai putine persoane pe care le poti suna atunci cand ai o greutate pe care nu vrei sau nu poti sa o impartasesti familiei.
Si apoi te loveste o idee si mai dureroasa: tu...urmezi...Daca cei din generatia ta au inceput sa se stinga, unul cate unul...nu va mai trece mult pana nu vei merge si tu printre ei...Si atunci te napadeste o tristete si mai mare, pentru ca realizezi ca nu iti mai ajunge timpul sa faci tot ce ti-ai propus, ca oricat de pregatit crezi ca esti, de fapt nu stii nimic despre asta si ca nici nu vrei sa afli inca..Si ti se face frica...frica de faptul ca te va lua pe nepregatite...Si ca nu vei apuca sa iti iei adio de la cei dragi...
Si iti dai seama ca viata nu e decat o notiune de timp...ca tot ce cladesti ani de zile dispare intr-o clipa...tot ce ai reprezentat tu pe un pamant pe care l-ai simtit al tau o sa se surpe ca un castel de nisip.Si ca nu pleci nici cu casele tale, nici cu masinile, nici cu bijuteriile adunate atat de greu...Doar cu un sentiment..de implinire, daca ai fost fericit, daca ai stiut sa iti traiesti viata, sa te bucuri de tot ce iti poate oferi ea, sau de tristete, daca ai lasat-o sa se scurga pe langa tine...
Si atunci...tot ce mai conteaza sunt amintirile acelea care iti umplu inima de bucurie ale zilelor ce te-au facut sa razi cu pofta, sa plangi cu pasiune, sa iubesti din tot sufletul...
Si incerci sa iti traiesti restul zilelor impacat.Si linistit. Ca atunci cand o sa vina momentul,sa fii...pregatit.

RIP, Jean Constantin!

Cumpar timp.

Da,da..vreau sa cumpar timp.Nu stiu cat ar putea costa, si nici cui ar trebui sa ma adresez,dar daca stiti pe cineva care ma poate ajuta, v-as ramane recunoscatoare.
Pai..cum sa incep..Mereu m-am gandit ca daca ar fi sa ilustrez cumva viata mea, ea ar reprezenta o fuga continua. Asa o simt eu.Ca si cum as fi mereu in galop, cu mici pauze de respiro.
Nu, asta nu e deloc ceva ce nu imi convine, dimpotriva, imi place la nebunie sa traiesc fiecare secunda a vietii, insa am mereu senzatia ca nu imi ajunge timpul sa fac tot ce imi doresc.Mereu raman restante, datorii care vin din urma si imi bat in geam.Si eu alerg, alerg incontinuu si nu reusesc sa le fac pe toate.
De exemplu, zilele astea trebuie sa : termin colectia, sa imi fac un alt magazin virtual, sa ii fac lui Razvan costumul de arici pentru gradinita, sa repetam pentru serbare, sa fac curatenie generala, sa spal, sa calc, sa fac mancare(asta e printre cele zilnice), sa termin o traducere, sa vin si la munca, sa fac banda, sa pregatesc ziua de 1 iunie(la dublu :) ), sa fac pregatiri pentru ziua de nastere a lui Razvan si multe altele care sunt absolut normale in viata de zi cu zi.
E clar ca ziua se termina prea repede pentru mine.:)Asta in conditiile in care mai iesim si la plimbare,ca acum e frumos afara si se intuneca si tarziu, sau in care vrem sa mai mergem si la un film,sau macar sa il vedem acasa, si in care vrem sa ne reapucam de lectiile de greaca.:)
Eh..la vita e bella, though...doar ca..am nevoie de mai mult tiiimp!!!

Deeci? E oare cineva/care sa-mi poata da/Asa ceva macar de ziua mea?

Chestii zise lunea

Pentru ca in weekend am fost la nunta- s-au casatorit mai tinerii nostri prieteni Ruxandra si Florin, carora le urez si aici Casa de Piatra si sa se iubeasca etern-si prin urmare am pierdut o noapte, ma chinui sa recuperez de atunci cu somnul si cred ca abia diseara o sa intru pe fagas normal.
Aaahh..unde e tineretea aia cu nopti nedormite si agitate pe care nu le simteam defel a doua zi...acum pentru o noapte nedormita trebuie sa trag vreo 3 zile sa imi revin.Par example, duminica am dormit de vreo 3 ori. De la 5 dimineata, dupa ce ne-am intors de la nunta, pana pe la 10.30, apoi de la vreo 12.30 la 14.30 si seara de la vreo 23.00 pana..azi dimineata la 7.45. Si azi dimineata tot aratam si ma comportam ca un/o zombie.:)Nici acum nu pot spune ca sunt din cale-afara de prietenoasa, dar macar nu casc.Big important.
Nici vremea nu ma ajuta din cale-afara, e innorat si destul de rece..sau cel putin asa pare din birou...
Acum stau si ma gandesc ce bine ar fi daca s-ar intampla cum zice Razvan:"Mami, cand o sa te faci tu mica, o sa bei iar lapte?"
Bine, nu pe motiv de lapte, dar ar fi bine sa traim, la cerere, strania poveste a lui Benjamin Button,nu?
O saptamana buna va doresc!

FYI

Pentru cine nu crede ca e posibil- in conditiile in care dormi imbracat in pantaloni de trening, tricou, bluzon si totosi de lana cu Mos Craciun, invelit cu pilota pufoasa si dardaind in continuare de frig vreo 2 ore pana te incalzesti-sa te bazaie un tantar toata noaptea si sa te si ciupeasca cu pofta, pot sa depun marturie cu mana pe Coran.