So..anyway..

Cand vad ca pe blogul asta imi intra uneori mai multi oameni decat pe ala culinar ma apuca toate intrebarile(da,si dracii :D) Pe ala scriu la fiecare doua zile, il promovez cat pot eu de intens pe vestitul feisbuc,ma strofoc sa il fac macar un picut cunoscut,si abia abia obligat fortat din rusine mai intra cate o ruda, si aici pac! Nu scriu cu anii, cand o fac scriu numai prostii :D, nu pun poze si nu barfesc mondenitati, si totusi intra lumili ca in gara. uatevaaa...
Nu vreau sa cred ca scriu mai bine decat gatesc,pentru ca ar insemna ca gatesc execrabil..:)))) Si am o famelie de hranit..atatea si-atatea guri...
Oricum, aberatia zilei nu este subiectul expus mai sus,ci vroiam sa va vorbesc(daca tot intrati aici si nu aici :D )despre entuziasmul meu debordant,mai ales cand si unde nu trebuie musai.
Primul exemplu: ma indragostesc numaidecat de locuri. Si pentru ca in ultimul timp,respectiv de cand ne-am mutat in Wonderland, avem ocazia sa vedem numai si numai minunatii de locuri,mi se invarte capul mai ceva ca girofarul. Ajungem...in Germania,sa zicem,da?(celmai recent exemplu). Si nu in Germania..nu stiu..vreun oras mare,ci un satuc de munte, medieval, curat si asezat, tacut si prietenos,cu magazinase de suveniruri, cu buticuri de antichitati, cu brutarii apetisante..POC! Mi se pune pata!Simt ca il iubesc,pe el,pe oraselul asta ne-uitat de lume,si mi se pare ca as putea sa vorbesc ore in sir despre el.Si imi vine sa alerg pe strazi,sa ma pierd printre localnici,sa intru in vorba cu lumea si sa cant si sa dansez.Bine,poate nu chiar pe strada,dar macar acum,cand va povestesc,as face un efort.Si asa patesc la orice parc,la orice colt de verdeata de fapt,la orice oras mai deosebit,la orice mall mai mare :)). Pasionala,bata-ma vina!
Asta ar fi o buba. A doua,cand vad ceva care imi place,respectiv un obiect de care pana atunci ori nu stiam ori nu imi pasa,dar il vad pus in valoare intr-un anume fel si mi se pare ca viata mea fara el de acum incolo ar fi pustiu. Si plang si ma zbat(inauntrul meu) pana imi iau si eu.Ca altfel ma simt descompletata. Mai nasol cand nu pot sa fac rost de "marfa"..sufar tare de tot,ma sting incet inside me..fara sa imi piara insa,din pacate,pofta de mancare,asa cum ar sade bine intr-o depresie...
Si am si aici exemplu: am vazut la Edith pe blog o stampila pentru biscuiti, cu Home made.mama,cat de misto eeee!!!TREBUIE sa o am.NU! O sa o am!!! Deci cum as putea eu sa mai privesc vreun biscuite in ochi fara stampila aia?Cum?Cum?Daca as face biscuiti si nu i-as marca Home made ar fi ca si cum as trimite copiii la scoala in fundul gol..ar rade toata lumea de ei,s-ar face de rusine,nu? Asa si de bietii mei biscuiti...ar rade biscuitii ceilalti,mai ales ingamfatii aia ai lui Edith..:D ca ei au,ca ai mei nu...Nu se cade!!
Asa ca am cautat aseara ca nebuna tot netul dupa ea si desigur ca am dibuit-o chiar aici,in minunatul oras in care avem resedinta permanenta.:D Si la un pret infim...in comparatie cu  pretul pe care l-ar plati fericirea mea fara ea...vreo 13 euro...:D  Da,dar o ai toata viata,stampilezi biscuiti for ever and ever.Amin!
Deci,stampiluta,here I come, biscuiti -pregatiti-va sa fiti unicizati,si ...hubbie...citeste postul asta si gandeste-te ca putea sa coste..nu stiu..100 de euro!!! 13 euro pare putin pe langa asta,nu? :)

Pe scurt,asa..

Mai am vazut un baietel intr-o dimineata la Razvan la scoala...asa ce m-a emotionat..Prima data pentru ca venea singur la scoala,cu toate ca nu era mai mare decat fii-miu(cel mare:D)
Mi s-a facut mila,ma gandeam ca poate ar vrea si el sa se tina de manuta cu mamica sau taticul lui,sa ii vorbeasca despre orice,sa intrebe cate-n luna si stele,dar...era singurel..si parea trist.
Apoi,ne-a depasit,si cum era cu doi pasi in fata noastra pe scari am putut sa il observ mai bine: avea un rucsac,mititelul, al carui maner(daca asa s-ar numi chestia aia de care il tii) era legat cu o sarma. O sarma simpla,rigida,care il tinea sa nu cada si sa mai poata fi folosit rucsacul, asa ponosit cum era...Apoi...avea niste incaltari,saracutul,cred ca ii erau cu 3 numere mai mari...se chinuia abia abia sa le tina in picioare...noroc ca avea in fipte in ele niste pantaloni de ski lungi..mult prea lungi pentru statura lui micuta...In maini avea niste manusi care erau de barbat, infipte destoinic pana la cot, si pe care se chinuia,de asemena,sa le tina in manutele probabil inghetate...Geaca era ponosita si avea manecile suflecate...Imi amintea cumva din personajul din Iarna pe ulita...
Asa ca mi s-a facut o mila de el, gandindu-ma cat de amarat pare si ce viata chinuita o avea,si cum vine el  mititelul la scoala,si probabil ca invata si bine...Offf..va jur ca imi venea sa il iau acasa ,sa il imbrac si sa ii dau de mancare...
Cateodata nu apreciem cum trebuie ce avem, ni se par toate firesti si cuvenite...si sunt atatia copii amarati care nu stiu bucurii simple...

My special power

Cred ca toata lumea si-a pus la un moment dat intrebarea : daca ar fi sa am o putere speciala,care as vrea sa fie aceasta? Eu inca fac asta, periodic,si cred ca in mintea mea oprita timpuriu din dezvoltare inca mai sper sa ma descopar cu vreuna,sau sa ma trazneasca. Si,ce sa vezi? Acum ceva timp am descoperit serialul asta,Misfits, in care se intampla exact ce visez eu cand nu dorm.:D Pe unii ii loveste un fulger si capata fiecare cate o putere speciala.
Ei bine, eu mi-am dorit,inca de mica, sa fiu o musculita si sa zbor in casele oamenilor. Mica fiind,singurul scop era sa le vad mobila si cum au decorata casa,ca sunt tare preocupata de subiect,insa cand am crescut,mi-am dat seama ca nu ar strica nici sa ascult ce vorbesc. Din toata afacerea asta insa, Doamne Doamne nu m-a ascultat decat la partea cu musculita,si mi-a dat inteligenta ei.De zburat nu pot sa zbor,si deci nici sa ascult secrete de familie.
Apoi mi-am dat seama ca de fapt being a fly nu e cel mai cool, ca poate cineva da cu sprayul de insecte spre tine si s-a terminat cu toata treaba sau,si mai violent,cu un plici,iar daca intamplator esti in casa lui Prigoana sansele cresc considerabil. Asa ca am renuntat la ideea asta si mi-am ales alta super putere: sa fiu invizibila.
Fiind invizibila tot apucam sa ascult pe cele de neascultat insa aveam si sansa sa ma feresc de sprayuri de muste. Sau cel putin sa nu ma afecteze.
Si am tot fost invizibila cativa ani (in mintea mea si poate in ochii unora),si trebuie sa recunosc, nu a fost rau deloc. Luam parte la comploturi, surprindeam aspecte necunoscute de nimeni, aveam parte de actiune,ce sa mai...
Dar apoi m-a lovit! Nu,nu fulgerul..ideea.Ideea ca acum am crescut,sunt destul de voluminoasa,si daca nu ma dau la timp din calea oamenilor in casa carora sunt autoinvitata abuziv s-ar putea sa ne ciocnim.Si m-am speriat,si de frica mea,si de sperietura lor.Va dati seama,stai ca omul in bucataria ta,vrei sa iti iei o caisa confiata din dulap si poc! Te lovesti de cineva invizibil...Nu se cade..
Asa ca am renuntat si la asta... Am fost trista o perioada,trebuie sa recunosc...Nu mai erau cine stie ce puteri pe care sa mi le doresc...pana am gasit una noua si aparent interesanta: sa citesc mintile oamenilor...ta-daam!
Ei,asta da putere,nenica..si de oameni mari,adica adaptata varstei mele considerabile,si ceva serios,frate,sa poti sa faci ceva in sensul asta,ma intelegeti? Asa ca m-am instalat comod langa puterea asta noua,ea in mintea mea(da,doar in mintea mea)si am inceput sa exploram creierele umane.
Si tin-te pe experiente...Zicea cineva ceva,eu pac!vedeam dincolo de cuvinte...-Baaai,fraiere!Crezi ca nu stiu ce vrei sa spui de fapt?Cuvintele din spatele cuvintelor...Si uite-asa tecu o zi,trecura cinci,dar parca am inceput sa obosesc,zau! Nu e usor sa porti pe umeri povara gandurilor omenirii...
A trebuit sa renunt si la asta..varsta,deh!
Si ajungem la prezent..o vreme,fiind ocupata cu sarcina si alte alea,am stat pe uscat...ma concentram pe puterea de a ma cara de la punctul A la punctul B..nu-mi iesea intotdeauna...
Si s-a nascut Eduard,si a avut si niste mici probleme(au trecut cu bine,slava Domnului),si uite cum eram eu asa intr-o zi in deplinatatea facultatilor mele mintale(ce,pare greu de crezut?) mi-am dat seama de cea mai noua super putere si ultima, de data asta,ca imbatranesc si nu mai fac fata schimbarilor: sa pot sa iau durerea celor dragi! Asta imi doresc,i-am scris si lui Mos Craciun deja..astept vorba prin Iepuras...Vreau ca atunci cand unul din copiii mei este bolnav sa pot sa ii iau eu durerea. Vreau ca daca sotul meu are o problema sa i-o pot alina. Vreau ca daca pe Bubu o dor picioarele sa o ajut eu. Nimeni din cei dragi mie sa nu mai sufere vreodata. Stop a mea dorinta asta, stop cu ea tuturor relelor!
Si promit ca alta nu mai vreau,raman la asta toata viata mea!



Voi? ceva puteri la purtator?sau macar pe lista de dorinte?:)

Of,maica..

Sunt oameni care nu au toata viata lor in cap atata par cat mi-a cazut mie doar ieri,cand am facut baie...

c'est moi again!

Deci am Alzheimer.Jur.Asta imi amintesc sigur.Curand o sa uit si cum ma cheama,in ritmul asta.
Deci cred ca in ultimele zile mi-am propus sa scriu despre cel putin 3(trei!) subiecte diferite pe blog. Toate amuzante, lungi, datatoare de buna dispozitie, care sa-mi evidentieze, inca o data, talentul unic cu care m-a inzestrat Dumnezeu:inteligenta,frumusetea,blandetea,simtul umorului, caldura sufleteasca..ce? Nu e nici adevarat,si nici nu e unul singur?Si ce?E blogul meu,scriu ce vreau,da? Hai ca m-ati suparat!
In fine, ideea e ca am gandit iar ceva chestii si acum nu pot sa imi mai amintesc ni-mi-cu-ta! Si la unul din subiecte,mi-am zis,in sinea mea: "bai!(ca asa vorbesc uneori cu mine,denigrator) ia sa imi notez asta,sa nu uit!" Asta fiind Jiminy Cricket. Dupa care Evil Me(no names attached) a raspuns: "Eee..cum sa uit?Nu am cum sa uit ASTA!!"
Eh..si uite-asa ..nu numai ca ma suspectez de Alzheimer,dar cred ca am si personalitate multipla,caci altfel de ce as vorbi cu mine in mintea mea,right?
In rest nu imi gasesc defecte,serios! Ba chiar v-am zis de minunatele mele cuticule odata,nu?Perfecte in continuare! Si..si..mai am atatea alte calitati! Cum le descopar vi le impartasesc!
Toate bune,deci! Am vrut sa semnalez asta, pentru ca,asa cum preconizam, prietena mea care ma iubeste si pe care o iubesc (:*) s-a sesizat imediat si m-a intrebat daca sunt bine.:D
But of course! Va pup acum, inca incerc sa imi amintesc unde e lecitina aia...

intrebare

oamenii astia,13-14,nu stiu cati,care sunt "abonati" la blogul meu,chiar citesc?mi-ar placea sa stiu.daca puteti,dati un semn,ne cunoastem,bem o cafea virtuala,deci fara cofeina.;)

Fara noima

Asa vreau sa scriu azi.fara noima.fara cap si coada.fara cratima sau majuscule.bine,mai putin fara cratima,ca nu pot.dar in rest,debandada.vreau sa las cuvintele sa curga doar.atat.si voi sa nu intelegeti nimic,si poate nici eu,maine.
poate ar fi trebuit sa scriu astea pe celalat blog al meu,ala cu aberatiile poetice,caci da,am vreo cincizeci de bloguri si niciunul intreg.acum inca unul,nou.culinar.incep tot si nu termin nimic.da,nu sunt intr-o stare buna,cine ar fi zis,nu?se intampla si celor mai buni.nu e cazul meu,desigur.sa fiu printre cei mai buni,nu sa fiu intr-o stare proasta.aseara am vazut cloud atlas.misto.profund.intr-adevar,daca nu mi l-ar fi recomandat prietenii mei poate nu i-as fi dat sansa asta,ca eram prost dispusa(si)aseara si nu aveam mood de film.dar pentru ca ii cred pe ei,am stat si m-am uitat.si s-a meritat,zic eu.si nici nu trebuie sa il mai vad o data,l-am inteles din prima.e nasol sa intelegi,cateodata.serios.nici ca se putea spune un adevar mai mare decat fericiti cei saraci cu duhul.asa e.jur.e bine sa fii prost.nu prost retardat,atunci te uraste lumea,sau doar eu?dar prost asa,in lumea ta. sa nu intelegi profunzimile vietii,sa nu iti pese decat de cum sa traiesti.frumos,daca se poate.la ce bun sa intelegi una alta?sa intelegi durere, suferinta,intelepciune,ganduri ascunse,minciuna..cu ce te ajuta?serios.cu ce?pe mine ma sperie.tot.cand ma apuca ganditul.multumesc lui dumnezeu ca nu se intampla des.si cand se intampla incerc sa imi infranez pornirile intelectuale si sa raman proasta.e minunat asa.esti vesel,fericit,nu iti pasa de nimic,nu te afecteaza nimic.traiesti un vis.o prostie,nu?dar o prostie minunata.si muzica..of..muzica.muzica sucks.pentru ca iti trezeste amintiri idioate,unele dintr-o alta viata,uitata acolo intr-un coltisor,pe care incerci sa o ascunzi,dar nu reusesti decat pana ai un declansator.un miros,o melodie,un deja vu..si apoi..gata.esti acolo,in trecut.si uneori doare.ah.ce frumos aberez.ce frumos e sa aberez.as spune eu mai multe dar nu vreau sa ridic intrebari.ca cine citeste nu e prost ca mine.isi pune intrebari.ha.nu va deranjati.sunt bine.doar prost dispusa.si ce sa fac,sa sparg o farfuriuta?ce sa fac cu setul incomplet dupa aia?alerg ca nebuna sa gasesc piesa lipsa.nu imi place.ca atunci cand mi-a spart sor mea o cescuta pe care o luasem,impreuna cu inca 5,de la cora,si nu am avut pace pana nu am cumparat una care sper sa fie identica.nu am mai verificat,daca nu e,ce ma fac?ca am si eu piticii mei,de ce sa ii supar?la fel si cu bolul de la ikea,de supa.nu mai stiu cine l-a spart,dar m-am dus si am luat altul identic.e greseala mea,stiu.cred in simetrie.in perfectiune.ce tampenie.mai cred si in povestile idioate care mi-au mancat viata.copii,nu cititi sandra brown.nici nu va uitati la filme siropoase.mint.nothing lasts forever.doar moartea si taxele sunt sigure,right?misto film.misto si brad pitt,la vremea lui.
si nu va drogati.asta asa,sa mai zic o tampenie.mie mi-e frica de droguri ca de dracu.nu stiu de ce.nu am avut de-a face cu ele niciodata,slava domnului,dar ma sperie teribil.pentru ca sunt o cale de cele mai multe ori fara intoarcere.si mie nici asta nu-mi place.calea fara intoarcere.ce multe lucruri nu-mi plac,nu?asta e.piticii.gata.am aberat destul.concluzie:sometimes,the dream si just a dream.si da,bufnitele nu sunt ceea ce par a fi,si iarna nu-i ca vara.pam-pam.

Shitty day

Vinerea trecuta.Naaaspa,naspa zi.In ciuda faptului ca a inceput minunat.La cumparaturi adica.Toate bune si frumoase,am terminat de cumparat si ma indreptam spre casa.Eram doar eu si Eduard, fara de care evident nu sunt niciodata nicaieri.Lucru care nu ma deranjeaza absolut deloc,dar despre asta intr-un episod viitor.
Si eram noi asa in masina,indreptandu-ne voiosi spre casa,cel putin eu,cand asta micu de respira greu a inceput sa planga.Ok..nimic neobisnuit,e bebelus..doar ca a inceput sa planga tare.Si mai tare.TARE DE TOT. Sa urle.Asa ca am oprit masina si am incercat sa il linistesc,facand ce fac de obicei(cand merge).Nimic.Si timpul trecea,si el urla din ce in ce mai tare.Imi era evident ca  il doare ceva,dar cum face parte din provocarile vietii de parinte ca cel putin primul an sa ghicesti CE ANUME doare,niciuna din incercarile mele nu parea ca e cea corecta de data asta.Dupa vreo 10 minute i se blocheaza fata.Zdranc!Pur si simplu!Urla in continuare,insa nu i se mai misca niciun muschi pe fata.Si odata cu asta gata si cu respiratia si bataile inimii mele. Ok,zic,mi se pare,sa astept putin ca poate mi s-a blocat mie imaginea pe el.Sa ma uit in alta parte si sa revin.La fel.Ookkk..Geanta.Telefon.Barbat.Alarma."Cred ca e ceva in neregula cu Eduard,ca i s-a blocat fata.Ma duc spre spital" apuc sa spun pe nerasuflate si ma uit in fuga iar la Eduard sa descriu mai cu lux de amanunte situatia.Eduard dormea.Bun.Acum ce sa fac?Daca ma duc la spital o sa zica aia ca sunt nebuna.Asa ca vine sotul cu o idee mai buna,sa ma duc la pediatru.Perfect.La pediatru it is.
Ajung la el,ii povestesc ce si cum,si incepe sa il consulte.Aia buna,aia buna,greutate buna,a crescut bine, inima,plamanii ok,frumos foc(asta n-a zis,va zic eu,ca tot veni vorba), ia sa ii fac testul cu pasitul.Adica doctorul il sustine si copilul face pasi.Si face copilul meu,si face,si asta tot il punea.Iar.Si iar,SI IAR...
-Cred ca ar fi bine sa facem o radiografie,e posibil sa aiba o fractura la piciorul stang!imi zice el,dupa ce ma intreaba daca a cazut(unde naiba sa cada,ca sunt tot timpul cu el,si are 3 luni,nu e ca si cum alearga prin casa toata ziua).
-Oookk...?
-Nu e sigur,dar mai bine sa stim exact ce si cum.Va trimit acum la clinica,ii sun sa va primeasca in urgenta,nu va speriati,chiar daca e fractura,nu raman urme.
(nooo...cum dracu sa ma sperii?ca motive as avea?eu intru in panica si cand ii mai raman 30 ml lapte in biberon,iar asta cu siguranta nu e atat de important..de ce sa ma sperii?)
In fine.Pornesc spre clinica.Parchez in fata,ma duc la aparatul ala de langa sa platesc parcarea.Scot in graba cativa euro,ii bag si apas pe buton,sa imi dea tichetul pe cele 2 sau 3 ore platite.De unde naiba?Imi da doar cele 15 minute gratis si afiseaza credit 0.Bun.Mai incerc o data,cu 50 de centi.La fel.Ma duc vizavi,la celalat.Stricat(macar are bunul simt sa recunoasca).Imi bag picioarele,sa imi dea amenda,doar ce am luat 100 de euro ca am vorbit la telefon in mers,25 de euro ca nu am platit parcarea o sa fie ca la reduceri.Fug spre clinica,intre timp il culesesem si pe Razvan de la scoala.
Ajung la radiologie,ii explic doamnei asistente sau ce o fi ca trebuie sa ii fac raze micului baiat care acum zambea larg si o vad ca ii cade fata."Luuui?""Lui""Ok,asteptati o secunda"Vine alta,asta ii explica situatia,si,aratandu-i-l pe Edu,ii spune ca lui ii trebuie radiografia,si o priveste pe cea de-a doua cu subinteles,facand-o si pe asta sa se intristeze.Aveau amandoua genul de expresie de:"saracul copil taman azi a nimerit cand face raze un orb fara o mana care a cules cartofi pana azi dimineata"
In fine.Ma duc in sala de asteptare,si in cateva minute vine cel ce trebuia sa faca radiologia.Era un arab,cred,machiat la ochi ca actorul principal din The Crow(Dzeu sa-l ierte!).De fapt,nici nu era machiat misto,arata ca dupa o noapte de betie cand nu te-ai demachiat si ai lacrimat in club de la fum,si ti-a curs rimelul peste tot.Exact asa era si domnul.Ce sa zic,mi-a insuflat o incredere..instantaneu.Mai ales ca eu de cate ori vad un arab ma astept sa isi dea haina la o parte si sa strige Bombaa!. in fine.Ma intreaba cine face radiografia.Ii indic copilul.Ii cade fata.Si mie.Si sangele.Si cheful de gluma sau de viata.Frate,ce aveti toti???
Ajung in sala,vine un altul,un ditamai solidul,caruia ii explica ce si cum,si cum sa il tina pe baiat sa nu se miste.Proba 1."Tine-l!Acum!Nu il lasa sa miste!Misca?Da!Stai,nu e gata!Acum!gata?Da!A iesit?Nu!mai facem o data!"
Fuck.You all.Proba 2.Identic.Doar ca Edu incepuse sa planga,ca era imobilizat saracul de mai bine de 5 minute.Asa ca proba 2 s-a desfasurat si mai dificil.
In fine.Termina.Grasul e roman.Ma intreaba cine m-a trimis cu bebelusul la raze.Ii spun ca pediatrul.Vine si celalat.The Crow.Ma intreaba de fapt de ce am venit,ce suspiciuni aveam.
"Pai nu eu,pediatrul!""Pai de ce?""Pai cand am fost cu el la control l-a vazut ca merge stramb""Merge?Dar ce varsta are?""Nu merge-merge.Sustinut,asa.""Pai nu e bine sa il sustineti.ca prea mic""Nea' machiatto,nu il sustin,bre,la nimic,i-a facut ala un test si cum singur nu mergea sa vada cum calca,l-a tinut el""A"conchide dupa 5 minute de discutii.Oricum,e bine,nu pare sa aiba nimic.
Ok,si eu acum ce fac?"Pai va duceti acasa,in 3 zile aveti rezultatul."
Si m-am dus,dulce minune.Acasa.Unde am pus iar copilul sa "mearga",doar cateva secunde,sa verific daca mai paseste cu juma de norma.Nu mai pasea.Era ok.Si am sunat si azi la doctor.Sa il intreb daca are ceva noutati.Mi-a zis ca nuuu,ca inseamna ca e totul bine,ca daca era ceva il sunau de atunci.Deci nu are nimic copilul.Copilul meu de 3 luni,care la 7 saptamani a fost anesteziat total si operat si acum a facut raze.Degeaba.Razele,nu operatia.Aia a fost de bine,slava Domnului.
Nu stiu ce sa mai zic...Mi-as dori ca de fiecare data sa fie alarma falsa,normal,insa parca nici asa,cu confirmari in urma radiatiilor si a altor metode invazive...oare nu s-o putea si mai...usurel?Cu un test,doua,suplimentare?Intreb si eu...
A plans si a doua zi.Si a treia.Mai putin in a treia.Si azi,si mai putin.Cred ca ii ies dintii.

Funny/weird facts

Cea mai funny promotie din 2012 a fost la Kulula Air din Africa deSud. In luna aprilie, a patra sotie a zburat gratis!:)

Asta la capitolul funny.Iar la capitolul weird,ieri cand citeam presa online am vazut un titlu care suna cam asa: "Vezi 3 lucruri pe care le faceai in copilarie si care indica daca ai putea omori pe cineva!"
Sincer,nu am intrat, data fiindu-mi copilaria zbuciumata prefer sa pastrez elementul surpriza.:D
Dar m-am gandit,recunosc,ce anume din ce face un copil ii poate prezice viitorul de criminal? as in..toti criminalii au facut aceleasi lucruri cand erau mici..? gen...chinuiau pisici?prindeau fluturi cu plasa?ca am o prietena care facea asta(sa stiu sa nu mai tin legatura cu ea..)radeau malefic la desene?Ce?Ce?Ceee? ce poate face un copil..nu,nu un copil...multi copii(ca sunt multi criminali,nu?) sa indice ca in viitor va fi in stare sa omoare un om?Ahh...ma omoara suspansul..(a se observa jocul de cuvinte)
In fine.I've read worse.Cum ar fi ce lenjerie intima prefera Bianca Dragusanu.Sau ce pozitii.Sau ca Anca Neacsu e obsedata de costume de baie.Sau cum Cornelia catanga are un baiat cu lipici la fete.Lucruri de maxima importanta,stiu.Nu reusesc eu sa le prind esenta,dar ele sunt sigur vitale pentru noi toti.
Doamne,maaare ti-e gradina!

Puppy love

Am vazut acum cateva zile un caine din ala urias,la vreun metru inaltime-cand statea in 4 labe-si vreo 1,50 cand se ridica.Din ala paros,nu stiu cum ii zice,dar imens.Foarte frumos,de altfel,dar nu le am eu cu rasele cainilor(nu stiu decat dalmatian,ca din asta mi-am dorit eu cand eram mica:D )
Nimic straniu pana aici,vad mereu caini pe strada insotiti de stapanii lor(nu,aici nu exista nici pisici nici caini vagabonzi). Doar ca acest "cainisor" avea drept stapana o doamna micuuuta..micuuuuta..cred ca avea vreun metru 30 asa...in doua labe(in patru labe era mai mica decat cainele,dar nu cred ca folosea pozitia asta prea mult).
Si cand ii vedeai,aproape de-un leat,nu te puteai abtine sa ti-l imaginezi pe caine rupand-o la fuga dupa vreo pisica,sau alt caine,sau treaba lui dupa ce,iar micuta doamna..ei bine...mi-am imaginat-o ca pe un zmeu purtat de vant cu viteza..caineasca..:)

if ever..

Daca vreodata,Doamne-fereste!!! raman fara mana stanga-fiti pe pace,ma voi descurca perfect doar cu cealalta,pentru ca,uite,azi nu mi-am folosit deloc mana stanga si am reusit sa mananc,sa imi hranesc celalalt copil-cel care nu statea pe mana mea stanga, sa deretic un pic si chiar sa scriu pe laptop.
Deci multumesc,mami,ca ajuti la dezvoltarea mea fara sa iti fi cerut sau sa imi fi dorit,si iarta-ma ca uneori,in loc sa iti fiu recunoscatoare,intru in panica...:))

Azi nu vorbesc de copii :)

Habar n-am despre ce altceva as putea vorbi,dar mi-am propus sa nu zic nimic de ei.Ca prea Eduard-Razvan,Eduard-Razvan toata ziua..:)
Stiu!O sa ating un alt subiect etern al gandurilor si vorbelor mele: slabitul.:D
Nu reusesc sa slabesc,frate!Mai am de dat 6 kile pana a ajunge la greutatea de dinainte de sarcina si nu mai merge.Nu se mai misca nimic de o saptamana..doua chiar?
Oare trebuie sa mentionez ca nu sunt nici eu usa de biserica si mai scap la un dulce o maslina o cireasa?Noo..nu cred...Doar imi manifest ingrijorarea pentru kilogramele astea incapatanate.daca as fi vorbit de copii as fi zis ca sunt la fel de incapatanate ca Eduard,dar nu vorbesc asa ca nu zic.
Stiu ca sportul e vital in ecuatie,dar banda noastra e rupta(nu de la greutate,mai,de la efort! :P) iar alta forma de miscare nu mai am timp sau sanse sa fac.Adica..merg in fiecare zi cel putin 30 de minute pe jos,dar se pare ca nu e suficient..:(
Si sunt realmente disperata ca mai avem mai putin de doua luni pana plecam in strainatate,de Craciun,unde siigur o sa adaug la colectia personala cateva kilograme,asa ca planul meu excelent era sa pierd chiar mai mult decat cele 6,sa am provizii.:))
Damn...de cand ma stiu am avut o problema cu kilogramele astea in plus..de fapt cu mancarea cred..ca taare imi mai place saorma..:( daca doar s-o inventa vreodata o pastila minune care sa iti taie apetitul fara sa iti faca rau..:)))
Gata,termin acum,ca cineva de care nu vreau sa vorbesc azi s-a trezit nervos dupa sfertul de ora dormit si trebuie sa il entertain!:)

Ahhh..mi-am adus aminte

..am uitat sa va povestesc ceva. Scriu repede ca deja Edu ma priveste amenintator,:))
Ieri tati a facut un gest frumos si a ramas acasa cu Edu,iar eu si Razvan am iesit la o cafea cu niste prietene(nu,Razvan nu a baut cafea,stati linistiti :D..stiu ca n-ar mai fi dormit..a baut doar alcool)
Si eram la terasa respectiva si se auzea un bebelus urland(ataat de cunoscut zgomot). La care Razvan se opreste,isi ciuleste urechile,si intreaba:
-Asta e bebelusul lui tati?
:))) Normal ca am ras si l-am intrebat de ce zice asta,dar s-a corectat repede,putin incurcat..."Aaa..adica..Eduard al nostru?"
Deci tati s-a scos cu un bebelus,asa ca nu vad altfel situatia deca sa mai stea cu bebelusul asta al lui si alta data..:)))

Sunt o doamna cangur. O doamna,totusi...

Pentru ca o foarte draguta viitoare mamica m-a apostrofat subtil ca nu mai scriu,chiar daca,sustine ea printre randuri,as putea sa imi fac timp :)..iata ca ma conformez,ca doar n-o sa supar gravidele acum,la batranete...
Si va povestesc despre marsupiul imaginar(ah,ce bine ar fi fost daca era real,mi-ar fi scutit o groaza de timp) in care imi port copilul cel nou de ceva timp.
Deci Eduard,acest mini animal social, nu mai suporta de vreo 2 saptamani sa petreaca timp de calitate singur.Asa ca Doamne fereste sa il lasi in patut sau oriunde singur,Doamne fereste sa nu il iei in brate cand vrea muschii lui si Doamne fereste sa nu il tii in pozitie verticala,sa vada si ochii lui mari si albastri ce se intampla in mediul inconjurator. Urla,dar urla de ma mir in fiecare secunda cum de nu ne reclama vecinii la Politie,Protectia Copilului sau oriunde altundeva,numai sa faca publice atrocitatile ce par sa se intample la noi in casa.(eu una,daca eram de partea cealalta a peretilor,sincer va zic-nu lasam treaba asa,in aer,luam ceva masuri)
Si plange,frate...cat il lasi...o ora,doua, patruzecisinoua...fara numar..plange pana raguseste,and some more...Imi repet mereu ca daca va avea determinarea asta si in viata va ajunge sus de tot...
Asa ca,la insistentele sotului,care nu suporta sa planga copilul,ca vezi Doamne sa nu aiba o problema reala,de azi nu il mai las sa planga,aman educatia pana dupa 4 luni,respectiv pana dupa ce ne intoarcem din vacanta de Craciun din Romania(caci da,facem Craciunul in strainatate :D )
Si uite asa ajung la titlul de astazi,si anume cum m-am transformat eu peste noapte in mama cangur,doar ca fara marsupiu,doar cu manusitele mele cele doua care astfel ocupate nu imi mai permit sa fac chestiile alea plictisitoare si atat de putin utile gen gatit,curatenie,navigat pe internet :D sau orice altceva implica maini. Da,stiu,exista si o parte buna,astfel voi slabi mai repede,la fel si restul familiei,insa,printre care si baiatul ala mare si frumos de ii zice Razvan si care la prima vedere n-are nicio vina ca fra-su-i plangacios si mai agitat ca Pepsi.
In rest  sunt bine sanatoasa,nu neaparat mental,mai mult fizic,dar tot e bine,cat am mainile puternice un anume arici pogonici e fericit.
Acum doarme(cele 15 minute zilnice in care doarme in casa,mai mult nu tine miracolul,daca vreau sa doarma mult trebuie sa iesim afara) dupa ce de la 7 dimineata am vorbit INCONTINUU cu el,caci cum intorceam capul sa..stranut?sa zicem...incepea sa se agite nervos.
Nu stiu cum se face insa ca uit miraculos de tot ce v-am povestit mai sus,plus noptile nedormite si alte inconveniente atunci cand imi zambeste stirb,sau cand ma mangaie incetisor cu manutele alea mici si pufoase sau pur si simplu cand il apropii de mine si ii simt mirosul de bebelus perfect...:)
Va las,ca se trezeste,evident,si e si ora mesei,asa ca trebuie sa fug sa pregatesc biberonul,ca iar ma cearta.
Revin,Manu,da?Stai aproape..:)

Ai ai ai..

Cate as avea sa scriuuu...o tona..se tot aduna..nu stiu cat pot si eu sa mai tin minte...dar cu timpul stau din prost in foarte prost...nu am timp sa fac nimic...Eduard are acum si colici,asta inseamna ca atunci cand pot sa merg la baie 2 minute sunt rasfatata...il doare tare de tot,mititelul,si mi-e asa mila de el..
Iar cand doarme(putin,lately) nu stiu ce sa fac mai intai: mancare,curat,sa ma odihnesc putin-asta cand mi se rupe filmul definitiv :))
Asa ca blogul este,desi mereu in mintea mea,pe ultimul loc pe lista prioritatilor.
Scurt,asa,ca Edu se foieste in leagan: Razvan a inceput scoala,ii place maxim,a zis ca o iubeste pe doamna cat il iubesc eu pe el,iar asta supremul iubirii,o stie oricine.:)) Ii place chiar mai mult decat la gradinita,si ma miram cum de s-a atasat asa repede de doamna,mai ales dupa o educatoare atat de draguta ca madame Manu,insa ieri dupa ce am vorbit putin cu invatatoarea,am inteles de ce o iubeste fiu-meu.(in afara ca el e foarte iubicios): e o scumpa!:) Deci dupa cele 5 minute cu ea am plecat si eu,evident,mare fan,si uimita de cat de amabili sunt oamenii astia..mereu cu zambetul pe buze,mereu calzi,prietenosi...Of..dar nu incep iar cu dragostea mea pentru Belgia,da?:(vedeti cu cine seamana Razvan iubicios,si eu ma atasez repede:)) )
In alta ordine de idei,Eduard,care ieri a facut 3 saptamani si 4 kile :) e foarte dragut,e la stadiul de somn,mancare,mancare,mancare,plans(colicii,bata-i vina!),stare de veghe(acum vreo 2-3 ore,din ce in ce mai mult),mancare,somn...etc...:) Other than that, e dragalas ca un pisoi,curios cu ochisorii lui mari si inca albastri si grasut.:)
Vreau neaparat sa scriu un post despre nastere,despre impresiile din spital(toate pozitive) si despre cele cateva zile petrecute acolo,insa imi trebuie timp,ca stiti ca sunt vorba lunga.
Gata!Fug ca mai am o tona de lucruri de facut!Sper sa revin curand!Puupi!