Eu, draguta de mine.

Speriecioasa, uituca si chioara. 3 atribute pe care le posed si de care abuzez in fiecare zi. Numa' acum 2 minute, dupa ce am iesit din dus, in timp ce ma spalam pe dinti si mi-am aruncat in treacat o privire galesa in oglinda, mi-am (re)amintit ca trebuie sa ma demachiez, pentru ca azi a fost una din zilele acelea*, in care m-am dat cu rimel. Si iata-ma acum, cateva minutele mai tarziu, frecandu-ma la ochii rimelati profund.Asa ca trebuie iaaar sa ma ridic, chiar daca inainte sa intru in dus imi pregatisem tot minutios de ramasese doar sa intru curata si parfumata in pilotica la temperatura numa' buna.
 Uateva. Deci uituca.
Speriecioasa pentru ca, evident,ma sperii usor. De exemplu azi. Eram la subsol, asteptam liftul, stiind ca o data cu el va cobori si cineva, ca nu il chemasem eu. Asa ca liftul ajunge, eu vad ca e cineva, trag de usa sa o deschid si o sperii putin pe vecina de...86? de ani de la 5, care tresare usor, probabil neasteptandu-se sa fie cineva. Eu, insa, care STIAM ca va fi cineva, urlu de parca imi cazuse usa de la lift pe degetul mic de la picior, speriind-o si mai tare pe vecina, care ma si intreaba daca sunt bine, saraca...Stan si Bran reloaded.
Iar acum, in dus, ma clateam cand aud un zgomot metalic in cada. Tresar de parca mi-ar fi cazut steriletul, doar ca:
1. Steriletul e usor si nu face zgomot mare cand cade.
2. Nu am sterilet.
Deci speriecioasa.
Iar chioaraaa..eheee...ii fac concurenta lui Stevie Wonder lejer. Sunt mioapa de mama focului, am inceput sa am nevoie de ochelari si cand ma uit la Vocea Romaniei la televizorul nostru de 1 m diagonala care se afla la 1.5 m distanta de ochii mei.Sa vad fetele oamenilor.De asta am nevoie de ochelari.Ca nu vad amanuntele.:) Si cum e Tudor Chirila in juriu...eeh..intelegeti. Am nevoie de detalii.
Iar cand merg sa il iau pe Razvan de la scoala, pentru ca aici e obiceiul sa asteptam, toti parintii, intr-o curticica, dupa un gard mic, pana vin copiii cu doamna afara, si pentru ca doamna se opreste sa repereze parintii fiecarui copil la vreo...10 metri de noi..eu nu il disting niciodata pe Razvan, Si de fiecare data fac cu mana altui copil, care mi se pare mie, initial, ca ar fi el. Si abia dupa ce fac cu mana la jumatate de scoala apare si clasa lui Razvan, cu el pe undeva pe acolo, care vine singur, mititelul, nu mai asteapta semnul meu. O sa ma ia astia de pedofila la cat de prietenoasa sunt cu cei pe care ii consider ca fiii mei pana se duc la parintii lor biologici. Asa ca am inceput sa imi imbrac baiatul in culori distincte,si taaare ma mai bucur cand vad o geaca rosu aprins ca se apropie de noi. Imi creste sansele cu 70% sa fie copilul meu. ;)
Deci...chioara.
In rest..numai defecte.:D







*Zilele acelea sunt zilele in care imi doresc sa incep o noua viata, de fotomodel chiar, de femeie ingrijita si cocheta sigur, si incep(si termin) prin a ma da cu rimel, pentru ca 5 minute dupa sa ma frec la ochi de parca as vedea fantoma lui Michael Jackson facand placinte poale-n brau la mine in cada.Uit de rimel, evident, si ma apuca o mancarime de ochi de neimaginat, chiar daca in celelalte 364 de zile din an in care nu ma dau cu el nu am nici pe naiba.