My special power

Cred ca toata lumea si-a pus la un moment dat intrebarea : daca ar fi sa am o putere speciala,care as vrea sa fie aceasta? Eu inca fac asta, periodic,si cred ca in mintea mea oprita timpuriu din dezvoltare inca mai sper sa ma descopar cu vreuna,sau sa ma trazneasca. Si,ce sa vezi? Acum ceva timp am descoperit serialul asta,Misfits, in care se intampla exact ce visez eu cand nu dorm.:D Pe unii ii loveste un fulger si capata fiecare cate o putere speciala.
Ei bine, eu mi-am dorit,inca de mica, sa fiu o musculita si sa zbor in casele oamenilor. Mica fiind,singurul scop era sa le vad mobila si cum au decorata casa,ca sunt tare preocupata de subiect,insa cand am crescut,mi-am dat seama ca nu ar strica nici sa ascult ce vorbesc. Din toata afacerea asta insa, Doamne Doamne nu m-a ascultat decat la partea cu musculita,si mi-a dat inteligenta ei.De zburat nu pot sa zbor,si deci nici sa ascult secrete de familie.
Apoi mi-am dat seama ca de fapt being a fly nu e cel mai cool, ca poate cineva da cu sprayul de insecte spre tine si s-a terminat cu toata treaba sau,si mai violent,cu un plici,iar daca intamplator esti in casa lui Prigoana sansele cresc considerabil. Asa ca am renuntat la ideea asta si mi-am ales alta super putere: sa fiu invizibila.
Fiind invizibila tot apucam sa ascult pe cele de neascultat insa aveam si sansa sa ma feresc de sprayuri de muste. Sau cel putin sa nu ma afecteze.
Si am tot fost invizibila cativa ani (in mintea mea si poate in ochii unora),si trebuie sa recunosc, nu a fost rau deloc. Luam parte la comploturi, surprindeam aspecte necunoscute de nimeni, aveam parte de actiune,ce sa mai...
Dar apoi m-a lovit! Nu,nu fulgerul..ideea.Ideea ca acum am crescut,sunt destul de voluminoasa,si daca nu ma dau la timp din calea oamenilor in casa carora sunt autoinvitata abuziv s-ar putea sa ne ciocnim.Si m-am speriat,si de frica mea,si de sperietura lor.Va dati seama,stai ca omul in bucataria ta,vrei sa iti iei o caisa confiata din dulap si poc! Te lovesti de cineva invizibil...Nu se cade..
Asa ca am renuntat si la asta... Am fost trista o perioada,trebuie sa recunosc...Nu mai erau cine stie ce puteri pe care sa mi le doresc...pana am gasit una noua si aparent interesanta: sa citesc mintile oamenilor...ta-daam!
Ei,asta da putere,nenica..si de oameni mari,adica adaptata varstei mele considerabile,si ceva serios,frate,sa poti sa faci ceva in sensul asta,ma intelegeti? Asa ca m-am instalat comod langa puterea asta noua,ea in mintea mea(da,doar in mintea mea)si am inceput sa exploram creierele umane.
Si tin-te pe experiente...Zicea cineva ceva,eu pac!vedeam dincolo de cuvinte...-Baaai,fraiere!Crezi ca nu stiu ce vrei sa spui de fapt?Cuvintele din spatele cuvintelor...Si uite-asa tecu o zi,trecura cinci,dar parca am inceput sa obosesc,zau! Nu e usor sa porti pe umeri povara gandurilor omenirii...
A trebuit sa renunt si la asta..varsta,deh!
Si ajungem la prezent..o vreme,fiind ocupata cu sarcina si alte alea,am stat pe uscat...ma concentram pe puterea de a ma cara de la punctul A la punctul B..nu-mi iesea intotdeauna...
Si s-a nascut Eduard,si a avut si niste mici probleme(au trecut cu bine,slava Domnului),si uite cum eram eu asa intr-o zi in deplinatatea facultatilor mele mintale(ce,pare greu de crezut?) mi-am dat seama de cea mai noua super putere si ultima, de data asta,ca imbatranesc si nu mai fac fata schimbarilor: sa pot sa iau durerea celor dragi! Asta imi doresc,i-am scris si lui Mos Craciun deja..astept vorba prin Iepuras...Vreau ca atunci cand unul din copiii mei este bolnav sa pot sa ii iau eu durerea. Vreau ca daca sotul meu are o problema sa i-o pot alina. Vreau ca daca pe Bubu o dor picioarele sa o ajut eu. Nimeni din cei dragi mie sa nu mai sufere vreodata. Stop a mea dorinta asta, stop cu ea tuturor relelor!
Si promit ca alta nu mai vreau,raman la asta toata viata mea!



Voi? ceva puteri la purtator?sau macar pe lista de dorinte?:)