Copii chiori

Fiul unor prieteni e la scoala cu Razvan. Si de fiecare data cand ma duc sa il iau pe Razvan de la scoala e si el prin curtea scolii, se joaca, iar cand ma vede vine sa ma salute. In 90% din cazuri, pe langa el se mai aciueaza si prieteni de-ai lui care fie vin sa il mangaie pe Eduard, fie sa intrebe diverse, fie pur si simplu.:) Joi, alaturi de baietel a venit si un prieten care, vazandu-l ca vorbeste cu mine, l-a intrebat daca sunt mama sau bunica lui.
Mortii ma-sii. Tre' sa renunt la Cola.

Death and taxes, pe dracu!

Bine v-am regasit!
Nu stiu ce mi-a venit sa zic asta, ca nimeni n-a fost plecat nicaieri, dar mi s-a parut "cul". Si oricum am avut o pauza de cateva zile, asa ca se cam potriveste, nu mai comentati!
Am avut o luna nebuna. Si inca mai e. Si imi cam place. Sunt atat de amortita in rutina zilnica incat, pe langa faptul ca ma rog la bunul Dumnezeu sa imi gasesc de munca, ma bucura orice iesire din peisaj, remunerata sau nu.
Iar luna asta, va ziceam, a fost plina. Am avut cateva comenzi de tort, inainte de care am fost si la un atelier unde am invatat sa aranjez pasta de zahar, dragut.Si mai urmeaza, mai urmeaza. Mai am cateva comenzi, apoi vine sor-mea in vizita, apoi cumnatii, apoi finii, apoi Revelionul, apoi..sfarsitul lumii.:)) Sau inceputul ei.Dar, dragii mosului, despre toate asteape rand, babeste, si,mai ales, alta data.
Astazi vreau sa va upgradez conceptual ala invechit..zicala aia stupida conform careia nimic nu e sigur in viata asta decat moartea si taxele.Ra-hat! Impozitele poti sa le fentezi iar pentru moarte vor gasi astia o prelungire, ceva, cat de curand,sunt sigura.
Va spun eu ce e sigur. Garantat. Parafat. Semnat. Jurat pe rosu. Doo lucruri:
1. Ca atunci cand vreau sa il culc pe Eduard la pranz(doarme mereu la noi in pat, dormim impreuna, de fapt..bine..eu doar ma prefac de multe ori) chiar daca este eclipsa de soare in ziua respectiva, chiar daca a plouat si a fost innorat toata ziua, chiar daca e miezul noptii-IESE SOARELE. Da' soare, frate, soare puternic, ca ala din zicala cu "soarele de pe strada mea". Puternic ca un taur in calduri. Stralucitor ca giuvaerul lu' Rose de pe Titanic cand a pozat goala de ma rusinez si pana in ziua de azi cand mi-a duc aminte(eram o biata copila nevinovata cand am vazut filmul..ce vreti?) Radiant ca o fecioara abia dezvirginata(ha!).Deci da. Soare.
Si ne loveste, nenica, pe mine si pe copilul pe care ma chinui sa il pun la somn, fix in ochii cei albastri. Ne trage de pleoape si ne zgarie retinele. De ne trece somnul chiar daca nu am mai dormit bine de 4 nopti ca Eduard nu stiu ce naiba are, ca somn sigur nu, si vrea apa la 3 minute, si pipi, si are un fir de par in gurita, si e nervos, si orice. In fiecare noapte. Dar asta e, desigur, povestea mea cea mai recenta, nu trebuie sa va impovarati si voi.:D
Deci, dragi tovarasi si pretini, ASTA e sigur. Every fucking time. Soare. Grande. In my eyes.
2. O alta regula solida si de neclintit din ritualul vietii mele este urmatoarea: NICIODATA, dar NICIODATA cand a doua zi e liber, gen weekend, vacanta sau chiar una din cele 5!!!! zile din 7 in care Eduard ar putea sa doarma mai mult, asta nu se intampla. No,sir! E mereu up la 7..7 fara..indifferent de ora la care s-a culcat. INSA!! Daca a doua zi are zi de cresa, sau trebuie sa ajungem la vreo programare, sau sa plecam undeva, sau orice implica sa fim treji devreme si la ora fixa...ei..atunci se schimba macazul. Atunci toate mustele tzetze din univers se reunesc pentru sedinta extraordinara si il ciupesc pe copilul meu de altfel cu somn exxxtrem de sensibil, astfel incat nu poti sa il misti nici cu fanfare militara. In ziua in care TREBUIE sa ne trezim el doarme adanc.Si mult. Si frumos, de ti se rupe sufletul sa il trezesti. Da. Asta e sigur.
Asa ca sa nu credeti in proverbe. Nu, nu moartea si taxele sunt sigure...nu,nu...

If only...

Hai s-o spunem pe sleau! Tudor si Smiley la un loc?C'mon! I'm only human!
La fiecare emisiune imi doresc sa am un inel magic ..sau un pestisor..sau ceva...care sa imi permita sa fac barbatii sa cada pe spate dupa mine. Daca l-as avea mi-as lua primul bilet spre Bucuresti si m-as opri la ei doi. Impreuna, sa castigam timp. ;) Si pana sa ajung la ei, as ascunde inelul, sa imi salvez energia. :D

Eu, draguta de mine.

Speriecioasa, uituca si chioara. 3 atribute pe care le posed si de care abuzez in fiecare zi. Numa' acum 2 minute, dupa ce am iesit din dus, in timp ce ma spalam pe dinti si mi-am aruncat in treacat o privire galesa in oglinda, mi-am (re)amintit ca trebuie sa ma demachiez, pentru ca azi a fost una din zilele acelea*, in care m-am dat cu rimel. Si iata-ma acum, cateva minutele mai tarziu, frecandu-ma la ochii rimelati profund.Asa ca trebuie iaaar sa ma ridic, chiar daca inainte sa intru in dus imi pregatisem tot minutios de ramasese doar sa intru curata si parfumata in pilotica la temperatura numa' buna.
 Uateva. Deci uituca.
Speriecioasa pentru ca, evident,ma sperii usor. De exemplu azi. Eram la subsol, asteptam liftul, stiind ca o data cu el va cobori si cineva, ca nu il chemasem eu. Asa ca liftul ajunge, eu vad ca e cineva, trag de usa sa o deschid si o sperii putin pe vecina de...86? de ani de la 5, care tresare usor, probabil neasteptandu-se sa fie cineva. Eu, insa, care STIAM ca va fi cineva, urlu de parca imi cazuse usa de la lift pe degetul mic de la picior, speriind-o si mai tare pe vecina, care ma si intreaba daca sunt bine, saraca...Stan si Bran reloaded.
Iar acum, in dus, ma clateam cand aud un zgomot metalic in cada. Tresar de parca mi-ar fi cazut steriletul, doar ca:
1. Steriletul e usor si nu face zgomot mare cand cade.
2. Nu am sterilet.
Deci speriecioasa.
Iar chioaraaa..eheee...ii fac concurenta lui Stevie Wonder lejer. Sunt mioapa de mama focului, am inceput sa am nevoie de ochelari si cand ma uit la Vocea Romaniei la televizorul nostru de 1 m diagonala care se afla la 1.5 m distanta de ochii mei.Sa vad fetele oamenilor.De asta am nevoie de ochelari.Ca nu vad amanuntele.:) Si cum e Tudor Chirila in juriu...eeh..intelegeti. Am nevoie de detalii.
Iar cand merg sa il iau pe Razvan de la scoala, pentru ca aici e obiceiul sa asteptam, toti parintii, intr-o curticica, dupa un gard mic, pana vin copiii cu doamna afara, si pentru ca doamna se opreste sa repereze parintii fiecarui copil la vreo...10 metri de noi..eu nu il disting niciodata pe Razvan, Si de fiecare data fac cu mana altui copil, care mi se pare mie, initial, ca ar fi el. Si abia dupa ce fac cu mana la jumatate de scoala apare si clasa lui Razvan, cu el pe undeva pe acolo, care vine singur, mititelul, nu mai asteapta semnul meu. O sa ma ia astia de pedofila la cat de prietenoasa sunt cu cei pe care ii consider ca fiii mei pana se duc la parintii lor biologici. Asa ca am inceput sa imi imbrac baiatul in culori distincte,si taaare ma mai bucur cand vad o geaca rosu aprins ca se apropie de noi. Imi creste sansele cu 70% sa fie copilul meu. ;)
Deci...chioara.
In rest..numai defecte.:D







*Zilele acelea sunt zilele in care imi doresc sa incep o noua viata, de fotomodel chiar, de femeie ingrijita si cocheta sigur, si incep(si termin) prin a ma da cu rimel, pentru ca 5 minute dupa sa ma frec la ochi de parca as vedea fantoma lui Michael Jackson facand placinte poale-n brau la mine in cada.Uit de rimel, evident, si ma apuca o mancarime de ochi de neimaginat, chiar daca in celelalte 364 de zile din an in care nu ma dau cu el nu am nici pe naiba.