Opriti timpul, vreau sa cobor!!

Ma intreba Manu aseara de ce nu mai scriu aici...Of...stau ATAT de prost cu timpul..atat de prost..incat mi se pare ca nu fac absolut nimic niciodata..si trec lunile..ca la nebuni.
Sunt practic in pragul disperarii din cauza asta. AM trecut de la a nu face mai nimic la a face absolut tot.:)))
Nu ma plang, imi place viata asta, activa, insa mi-ar placea sa pot face tot ce am de facut.
Dar acesta nu se doreste a fi un post trist, asa ca as vrea sa va povestesc putin despre zilele astea, in care am facut (din nou) casting pentru femeie care sa stea cu Bubu, bunica mea(noastra).
As dori sa mentionez ca Bubu este o femeie dificila(it runs in the family, I guess), si, in plus, batrana. Doua "calitati" care nu ii aduc multe petitoare cand vine vorba de dadacit. Adica ele vin, saracele, doar ca nu fac purici. Asa ca noi(eu si sor-mea) trebuie, every now and then, sa dam anunt la ziar, sa programam intalniri, sa le intervievam pe candidate si..sa alegem...pana culegem.
Trecand peste faptul ca singura femeie de care mi-a placut mai mult  in care aveam incredere a fugit saptamana trecuta cu agoniseala bunica-mii am purces asadar la episodul 9 din "Femeie pentru bunica mea". Film cu mai multe serii decat Grey's Anatomy.
In primul rand, spre deosebire de alte dati, au sunat foarte putine femei. Asa ca din putinele care au sunat au ramas si mai putine cele care se incadrau. Si am programat 2 miercuri si 3 vineri(joi aveam eu treaba)
Iata-ma, deci, miercuri la pranz, super flamanda, direct de la munca, la standul de flori de la Casa de Cultura, sub privirile dubioase alea vanzatorilor de flori, care mai mult ca sigur ma considera traficant de organe(de batrani), pentru ca apar, constant, la jumatate de ora, pe acolo, si plec cu cate o baba.
La 1.00 trecute fix ma indrept voios catre o baba care imi pare foarte, dar foarte cunoscuta. O vad ca ma priveste si ea lung si imi zice: Va stiu!Am mai fost la interviu la batrana!
..all right. All good. Nu te-am ales prima oara, what are the odds?
Dar continuam drumul spre apartament, ajungem la forul superior, bunica-mea si sor-mea, si incepem sa discutam. Evident, in discursul ei, discrepante. Asta plus fata enervanta, plus faptul ca la si jumate aveam urmatorul "meeting" ne fac sa o grabim putin pe vorbareata, si sa o anunt ca "ne auzim"
Atat ii trebuie. Incepe sa se rasteasca la noi, ca asa i-am facut si data trecuta, ca nu intelege de ce, daca avem nevoie de femeie, nu o angajam pe loc si gata. Degeaba incerc sa ii explic ca nu e pe principiul "primul venit, primul servit", ca toate doamnele au sanse egale, ca nu ma aude. O tine pe a ei si incepe sa ne jigneasca.Ma ridic si plec spre urmatoarea intalnire, sora-mii revenindu-i datoria ingrata de a o scoate din casa pe nervoasa. Pleaca, tipand ca de ce am chemat-o, daca nu vrem sa stea decat putin in vizita.
Femeia nr. 1. Total fail.
Ajung la locul intalnirii, putin mai devreme decat ora stabilita, si astept. Se face si jumate, nimic. SI 35..still nothing. Pe la fara 20 sun, nu raspunde. Am rezolvat si azi.
Femeia nr. 2. Eliminata prin absenta.
Joi dimineata, in ziua in care specificasem doamnelor de vineri ca NU pot sa le vad, ca am treaba, la 7.25 imi suna telefonul.Era doamna de vineri, de la 13.00, sa ma intrebe daca ramane valabil pentru a doua zi.
Ii aduc aminte de intelegerea noastra conform careia o sun daca se schimba ceva, dar si de faptul ca din principiu vreau sa vad intai toate femeile, inainte sa luam o decizie, si ii subliniez si ca nu e nevoie sa ma sune asa devreme.
Vineri, ora 13.00. Intalnirea cu doamna nerabdatoare.Probabil ca intre timp i-a trecut din nerabdare, ca nu o vad. Asa ca o sun. Imi recunoaste, pesemne, numarul, ca nu apuc sa zic nimic ca o aud:
-V-am sunat toata dimineata, nu ati raspuns!
-Doamna, as vrea sa va amintesc ca asta e telefon mobil, nu fix. Numerele raman in memorie.NU ati sunat.
-Ma rog..nu ati raspuns si nu am mai venit..ca..nu ati raspuns..si..
-DOAMNA. Aveam intalnire la 13.00. E 13.00 Nu sunteti. De ce nu ati venit,asa cum stabilisem?
-Ca nu am venit!  Vin acum.
-SA MORI TU?.
Nu. Nu am zis asta. Nu cu voce tare, cel putin. I-am zis sa nu se mai deranjeze si am plecat spre Bubu, sa imi treaca timpul pana la 13.30, cand am urmatoarea intalnire.
Femeia nr. 3. Idioata.
Ok. 40 de grade. Ora 13.30. Eu, la standul de flori. Vanzatorii, vigilenti, gata sa ma dea pe mana youtube-ului sau politiei, in functie de recompensa.Doamna de 13.30..nicaieri. O sun.
-Buna ziua, aveam intalnire la 13.30..nu ati venit.
-Aaa,da,pai am sunat si mi s-a zis ca batrana e in spital si...
-Doamna, la ce numar ati sunat?La asta sigur nu..
-Aaa..pai stati..ma imbrac si vin..
-Mda. Sau nu.
Femeia nr. 4. Murphy is shitting me...
Plina de spume mai ceva ca Marea Neagra intr-o zi proasta, intorcandu-ma spre Bubu, pentru a cata oara? ma hotarasc sa o sun pe doamna de 14.00 sa vad daca mai e cazul sa astept sau nu. Imi zice ca a ajuns deja(?!?) si ca e langa standul de flori, pe o bancuta.
Heeeii, hooo, heii, hoo! Pai sa ne vedem, propun! Haideti ca in 2 minute ajung si eu.
SI ajung. Doar eu. 10 minute mai tarziu, o sun.
-Aaa..buna ziua, doamna. Ramasese sa ne vedem..
-Pai da, sunt la standul de flori
-Pai sa vedeti, ca nu sunteti. Sunteti probabil la florarie, vizavi. Standurile de flori sunt astea portocalii de se vad de pe Luna.Va astept.
-Aaa..ok..Transversez si vin.

Si dupa ce a "transversat" inca vreo alte 20 de minute, a ajuns. No need to say. Am ajuns la Bubu, au vorbit cateva minute, eu si sor-mea ne-am facut semne discrete, apoi am semnat si parafat.
-Doamna, felicitari, sunteti fericita castigatoare a postului vacant. Dintre TOATE femeile, de dv ne-a placut cel mai mult! :)
Femeia nr. 5. Succes.


Dragi vanzatori de flori, see you in a month or two. :D