luni, 28 iulie 2014

Si ziceam ceva de mine...

Si anume ce dlagut a fost acum cateva zile. Deci.
Noi am fost in concediu,si, ca o familie normala la nivel de mansarda, am fost care cu avionul,care cu masina. Primul care insemnand eu si copiii, mai multi ca niciodata cand calatoresti doar tu cu ei, si al doilea care insemnand sotul amator de condus la drum lung. Evident ca iarna nu-I ca vara si avionul bate masina, asa ca am ajuns cu vreo doua zile inaintea lui acasa, aceste doua zile fiind eu, copiii si nicio masina. Si niciun carucior. Practic doar eu si copiii. Si cumparaturi de facut, ca lipsisem o luna si frigiderul era ca la Flanco.
Asadaaaar. Day one. Ajungem pe la vreo 10 dimineata acasa. Rupti in bascheti, ca ne trezisem la 2 noaptea. Care dormise. Care nu(vezi subsemnata) ...se trezise cu doua zile inainte. Intram in casa, sarutam pamantul de dor(tot eu, ca sunt fire sensibila,si imi fusese dor de casa), stam ce stam si ni se face foame. Ok, nicio problema, hai sa iesim sa luam ceva de mancare.
Si aici apare problema. Era ziua nationala a Belgicutei, asta insemnand ca era tot inchis. Tot.De obicei cand se intampla asta, pakistanezul de langa noi are deschis, ca el n-are mama, n-are tata. Nu belgieni,adica. El vrea doar sa faca bani,asa ca de sarbatorile nationale si seara, dupa 19,00, cand e inchisa si gura de metrou, el deschide tacticos si primeste puhoiul de clienti. Deci intelegeti speranta mea justificata ca si de data asta ma pot baza pe el si pot sa merg sa cumpar o conserva de ceva, sa mananca si gura noastra. Mda. Nu.Nu era deschis.Nici la el, nici la turcii cu kebap, nici altceva pe o raza semnificativa.  Si era cald. Si copilul cel mic voia in brate. Si are 13 kile( ca de obicei e deschis la kebap). Si eu eram in semi-coma indusa de lipsa somnului.Si de foame, daca o fi vreo coma de foame.Si alalalt tragea de mine ca e obosit. Si noi nu gaseam nimic deschis. Si era cald. Si muream de foame. Si tocmai cand copilul cel mic si gras imi aluneca din brate incetisor, il vad pe un  Domn Morgana, sa ii zicem ;) cu o punga Delhaize. Poooc! Si imi cade fisa: astia de la Delhaize au deschis si de sarbatorile legale.Yessss! Imi adun ultimile forte, trag copilul de haine mai aproape de mine si ma tarai pana la magazin. De unde imi propun sa iau doar strictul necesar, dat fiind ca trebuia sa ma intorc pe acelasi drum lung si greu. Dar cand, dragii mosului, a coincis planul de acasa cu ala din Delhaize? Ca am zis hai sa iau niste semipreparate, ca numai de gatit nu aveam chef, si..long story short..am plecat cu doua sacose pline si exxxxtrem de grele.Plus cei doi copii de care n-am putut sa scap nicicum. Din care ala mic si gras tot obosit,si tot dornic de stat in brate.
Asa ca am facut practic drumul Crucii reloaded, furcile caudine au fost praf in ochi fata de ce am indurat eu.Am reinnoit injuraturi, am reamintit rude decedate si tot asa, pana cand am ajuns acasa, 3 ani mai tarziu.



..........................................

va urma