La multi ani, viata mea!

Uite ca a mai trecut un an,mami,si asa cum fac de ceva timp,a sosit iar timpul sa iti scriu cateva cuvinte.Tu deja ai putea sa citesti ce scriu,si asta ma sperie ingrozitor, pentru ca inseamna ca te-ai facut incredibil de mare si nu stiu daca sunt pregatita..
Dar nu iti voi spune despre blog o perioada de timp, vreau sa citesti cand vei fi si mai mare si vei avea si mai multa rabdare sa treci prin toate laudele si omagiile mele.:))
Ce sa-ti zic nou? Ma uit uneori la tine si nu te recunosc..ai crescut atat de mult..esti inalt, frumos, destept, silitor..esti foarte bun la matematica, iti place mult -si doamna te numeste mereu campion.:) Eu si tati suntem asa de mandri de tine..nu trece zi sa nu ii multumim lui Doamne Doamne pentru norocul pe care ni l-a dat. Ai terminat clasa intai cu un punctaj foarte bun, muult peste ce m-ar fi bucurat pe mine, si asta ma face fericita peste masura. Imi place ca esti un baiat serios si ca nu ne-ai mostenit nici pe mine nici pe tati la dragostea pentru scoala.:))) Lucrezi cu placere, chiar si in plus..esti un baietel tare bun...
Mai mult, de aproape un an esti fratiorul cel mare, si Edu nici ca putea avea un fratior mai bun decat tine. Il iubesti mult,si ai mereu grija de el,il pupi si il alinti...imi vine sa plang de fericire cand va vad. El este innebunit dupa tine la randul lui, iar dragostea pe care v-o purtati imi aduce o implinire de neimaginat. Stiu, suna muult prea elogios ce scriu(sper sa fii destul de mare sa stii ce inseamna elogios,mami :) ), dar crede-ma ca este doar o particica din ce simt pentru tine. Pentru voi. Voi sunteti aerul meu, bucuria mea de fiecare secunda,si motivul pentru care ma consider cel mai norocos om de pe pamant. Si sunt tare mandra de voi, de tot ce faceti si reprezentati.
Ce sa-ti mai spun de tine despre perioada asta? Mergi foarte mult cu bicicleta,adori sa mergi cu ea, cu trotineta la fel, dar de cand ai invatat sa mergi cu bicicleta  preferi sa mergi mai mult cu ea. Ai invatat sa mergi foarte usor, in 2 minute, dupa ce ataaata timp te-ai temut de ea:)) iar acum nu ai mai vrea sa mai cobori .:)
Nu vreau sa inchei inainte de a-ti aminti inca o data cat de mult te iubesc, cat de mandra sunt de tine in fiecare zi si cat de fericita ma faci!Iti multumesc, dragostea mea!La multi ani!

Days of our lives

Astazi. Eu.Acasa cu baietii cei mici. Suna la interfon: "buna ziua,avem un colet pentru dumneavoastra". Foarte bine, stiam ce e, avusese grija jumatatea inimii mele sa ma instruiasca in legatura cu el. Era(si sper ca mai este) un portbagaj din ala de se pune pe masina, ca daca avem familie numeroasa si urmeaza sa purcedem in excursie cu tot cu catel,cu purcel..avem nevoie de tot spatil posibil.
Buun! Cobor gratioasa ca o lebada, ajung jos si omul imi intinde sa semnez de primire si o taie. Lasandu-ma pe mine cu o cutie de minim 2 metri lungime, peste un metru latime si nici nu mai conteaza cat inaltime. Jos. La scara. Dupa ce incercase sa o bage in lift si nu putuse. Grrreat!Now..what?
Zic hai! Sa ne(respectiv eu si mintea mea cea agera) organizam. Oricum nu aveam nevoie de pachet in casa, asa ca il voi duce la garaj. Super! Nu mergea pe scari, aici nu merge niciodata nimic pe scari,sunt mult prea inguste,asa ca scot ditamai magaoaia afara sa o introduce corespunzator, respective ca pe o masina, in garaj. Pentru cine nu ne-a vizitat inca :D la noi garajul e subteran, si ca sa ajungi la el(sunt mai multe, de la doua scari) trebuie sa deschizi o usa automata cu o telecomanda ;) si apoi sa cobori in jos luceafar bland pana la garajul tau.
Ajung in fata usii automate si cand sa deschid cu telecomanda...aaa...stai ca nu o am la mine.Zambesc stanjenita..silly me..am plecat doar cu cheile de la casa..si imi zic: nu e bai, ma duc sa o aduca din casa. Trag animalul inapoi in scara(sa nu atraga atentia mai mult decat o facuse) si dau o fuga pana sus. Insfac cheile, cobor repede inapoi, trag matahala iar afara, o aduc in fata garajului...imi dau seama ca luasem cheile de la masina, nu de la garaj.Poc!
Motivul pentru care luasem cheile de la masina insa, in afara de naivitatea mea latenta, este ca noi tinem telecomanda de la garaj in masina. Care masina azi era la sotul din dotare.Poc inca o data! Sooo...uat tu du,uat tu du?
Mintea-mi incepe sa calculeze cu o viteza fulgeratoare toate solutiile posibile..bine..poate si cateva imposibile(daca intr-adevar teleportarea nu exista) si scaneaza, scaneaza,pana ajunge la solutia optima: o sa urc din nou la etaj, unde doar ce o vazusem pe doamna care face curat,si o sa o rog sa imi deschida si mie garajul..cu cheile sau telecomanda sau puterea mintii ei.
Hop car din nou animalul in scara, si cand sa intru imi vine o idee inca si mai stralucita: o sa duc colosul in fata garajului, intru in scara, cobor la garaj si deschid de pe dinauntru(ca avem o atzica de care putem sa tragem sa deschidem noi,astia care primim colete mari cand nu e sotul acasa).Poc numarul trei! Car animalul iar in fata garajului, si cand sa o zbughesc zbrrr ca pupaza lui Creanga ma intalnesc cu sotul doamnei care ne face curat, si el proprietar respectabil de autovehicul, respectiv garaj, la noi in scara, respectiv..garaj mare.
Il intreb sfioasa ca piticul Albei ca Zapada:" Nu va suparati, aveti cumva cheia sau telecomanda de la garaj ('tu-i garaju'ma-sii) la dumneavoastra? Si clipesc plina de speranta din gene...
Domnul se uita la mine, isi lungeste gatul sa vada ce anume am primit ataaat de mare in ditamai coletul,si,ca in Matrix, scoate cu incetinitorul cheile de la garaj si...deschide...:)
Iar eu...jumatate de ora si mii de neuroni consumati mai tarziu..reusesc sa duc ditamai portbagajul la locul lui...pana la noi ordine..si sa ma intorc acasa la copilasii deja impacientati si la viata mea monotona...:D
Pana la urmatoarea misiune "agent super inteligent" la care am sanse maxime(not), va salut cu respect!