Copile, coboara de la volan!

Ma duceam la Carrefour mai devreme. In fata mea, de la banca iese o doamna imbracata dragut, motiv suficient sa incep sa o scanez si sa o analizez. Merge cativa pasi apoi urca intr-o masina, in dreapta. Ma uit la volan, sa vad cu cine e (ma antrenez pentru meseria de dubla soacra mare, ce vreti?) si la volan ..cin' sa fie? Fii-su! Un baietel la vreo 13-14 ani. Zambesc cand il vad acolo, pentru ca asa mai face si Razvan cand ramane masina fara sofer, se cocoata el si trage de volan. Zambesc, apoi inghet: masina ..porneste!!! Vireaza brusc la stanga si porneste nervos spre intersectie...Mii de ganduri imi trec prin minte...poate baietelul nu era baietel, era un ditamai omul care suferea de boala aia de-l face sa arate ca un copil...poate era un pitic de la circ (slab si cu fata de baietel) care avea carnet si o..sora?!? suficient de (a)normala sa il lase sa conduca..poate e un infractor care a rapit-o pe biata femeie..poate..poate...
Apoi, doua secunde mai tarziu...in fumul lasat de masina grabita, vad volanul. Pe dreapta.

yesterday

Ieri am iesit,asa cum fac de ceva timp de cand avem si noi niscaiva soare, la plimbare cu caruciorul. Da,da,era si Edu in el, no worries, asta s-ar sui si singur daca ar vedea ca incerc sa plec fara el. Dar n-as incerca.:d
 In fine,si pentru ca era soare si frumos, mi-am pus papucii mei preferati, ca de balerini sunt satula, slava Domnului! Ies din casa, pornesc voioasa spre necunoscut(ca habar n-am unde plec in fiecare zi) , nu trec nici 5 minute si hooop! ma impiedic cu gratie! Dreptul, stangaciul, a uitat sa se ridice de pe asfalt,si a facut uf! Imi alin in gand degetul julit, ii multumesc caruciorului pentru ca m-a sustinut in a nu-mi etala toata spendoarea pe asfalt si imi propun sa fiu mai atenta.  O pornesc in continuare,tot spre necunoscut. Nu trec alte 5 minute si hooop! iar ma impiedic. De data asta cu stangul. Si de data asta, mai abitir ca prima data. Si salvatorul meu e iarasi carutul, dragul de el, cu tot cu copil, ca ce show as fi tras daca nu il propteam.
Buun. Repornesc in aventura(da,deja putem spune ca e o aventura,nu?:) ) si imi continuu plimbarea insorita. Trec alte 5 minute..nu se intampla nimic.[ Ha! Va asteptati sa ma impiedic iar,nu? :D Da' de undee...totul perfect.] Si asta pentru vreo inca 10 minute bune,cand imi sare o pietricica in papuc si dupa ce calc cu sete pe ea aproape ca imi strapunge pielea. God damn it! really? what day is today?? Injury day?Ma opresc inlacrimata,injur in gand ca un birjar in floarea varstei, arunc arma aproape letala cat colo,si incep sa iau in considerare sa arunc si papucii- doar ca imi amintesc ca sunt foarte frumosi therefore preferatii mei,asa ca renunt instantaneu la idee. Ei,si cum binili invinge,cateva minute mai tarziu-cine ar fi zis?- reusesc sa ajung la destinatie teafara si nevatamata. Nu inainte de a trage insa niste concluzii:
1. Ai naibii papuci dusmanosi! Chiar tot ce e frumos pe dinafara e rautacios pe dinauntru?Pff...
2. Bai, bun e un carut la vremea lui! Hai bine fie, si copilul, fara de care as fi aratat ca o doamna ( ;) ) nebuna plimband un carucior gol si injurand pietricele de pe trotuar.