8

La scoala, cu exceptia claselor 1-8, unde am fost printre premianti, am fost de nota 8. Asa, facand o medie a vietii mele de elev. Nota 8.
Desigur, in liceu aveam medii de 5 si 6 la mate si fizica(i still have nightmares about our Math teacher) dar compensam cu celelalte materii, unde ma descurcam binisor. In facultate la fel. Media generala pe fiecare an se invarte in jur de 8. Ba, daca am fi avut un an 5..as fi luat si bursa.:)))
Desigur, am avut alte prioritati. Sa ma distrez, mai exact.Si daca as avea ocazia sa reiau de 689 de ori, de fiecare data as face la fel. Pentru ca am ales intelept.:) Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc azi.
Am avut o perioada, cand eram tanara adolescenta, in care ma consideram perfecta. Stati, nu radeti, nu ma judecati. Gandeam asa: am toate mainile, da? Toate picioarele. Nu am nimic stramb. Am inaltime ok, greutate ok(la vremea aia chiar era). Sunt draguta. Isteata. SANATOASA. Concluzie: sunt perfecta. Perfect functionala. Si ii multumeam lui Dumnezeu pentru ca mi-a dat sansa asta. Si eram fericita. Apoi...am crescut. Si ochii candva de un albastru dragut mi s-au parut albastru cenusiu, sters. Mi i-am dorit verzi. Parul des si bogat si sanatos a devenit o povara greu de stavilit. Mi s-a parut prea des, prea bogat si prea sanatos. Fruntea prea mica..nu am putut niciodata sa imi fac breton...ce tragedie! Arcada dreapta cazuta. Infiorator. Urechile mici. Dintii mici.Capul prea mare. Prea grasa.Prea inalta.Prea proasta.Prea...prea. Nimic nu mi-a mai placut. Si a fost cumplit. Vremea trecea, eu ma ingrasam din ce in ce mai tare, ma uram din ce in ce mai mult.Nu conta ca omul de langa mine ma complimenta, ca unii oameni ma considerau draguta(as face gluma cu "mama" dar ar fi total nepotrivita :)) ). Vedeam in jurul meu numai perfectiune si asta ma adancea si mai tare in depresie si imi scadea si mai mult increderea in mine.Toata lumea era perfecta, numai eu nu.
Apoi....am crescut si mai mult.:) M-am maturizat. Nu stiu cand a venit, dar intr-o zi m-am simtit..altfel. Mai matura.Mai linistita.Mai inteleapta.Mai..impacata cu mine.Si am cautat calitatile din mine, nu defectele. Si m-am gasit iar sanatoasa. Si i-am multumit lui Dumnezeu. Si m-am gasit norocoasa. De fapt..m-am gasit cea mai norocoasa. Pentru ca am doi copii perfecti. PERFECTI. Si sunt ai mei. Ma iubesc pe mine.Sunt mama lor. Am mai zis-o si o repet: nicio suma castigata la Lotto sau in alt mod nu poate echivala norocul asta. Uneori nu-mi vine sa cred ca din toate femeile din Univers Dumnezeu m-a ales pe mine sa le fiu mama. Asta inseamna ceva.
Si m-am gasit draguta. Undeva la medie. Oscilant.:)) Depinde cum imi sta parul ala des si bogat.:))
Si m-am gasit inteligenta peste medie.Nu mult,.Dar pe plus. Si m-am gasit..din punct de vedere fizic...sub medie.Nu cu mult.,Dar sub. Si, facand media mediilor, sunt medie.:))
Si am gasit si lucruri pe care imi face placere sa le fac,si la care sper sa ajung asa de buna cum imi doresc sa fiu. Si am aflat si apoi ales ca mod de viata sa nu pierd timpul aiurea, cu oameni de la care nu invat nimic, oameni care nu se revanseaza nicicum pentru momentele din viata mea ce nu mai pot fi recuperate. Am ales sa petrec timp de calitate cu oameni mai putini ca numar dar mai valorosi.
Si da, probabil ca o sa mor tot supraponderala si suferind din cauza asta, si mai probabil ca o sa mor mancand o saorma :))) dar o sa incerc sa mor fericita. Impacata.


Mai am. Mai am mult pana la un nivel de liniste interioara care sa ma satisfaca pe deplin, Poate o sa reusesc, Poate nu. Stiu sigur ca o sa incerc. Insa acum, in momentul asta, sunt bine cu mine. Ador fiecare secunda din viata asta si fac tot posibilul sa o traiesc frumos. Fara regrete. Si la fel va doresc si voua.