Eu e.

Iar am chiulit. Dar stiti  ce puteti sa faceti? Sa nu mai intrati mereu sa vedeti daca am scris sau nu. E o optiune pe undeva prin blog de abonare, si primiti mail cand scriu. Astfel reducem stresul.Al meu, desigur.:)
Ce-am mai facut...torturi. Multe. Dragute.Planuri. Multe. Dragute.Treaba. Multa. Deloc draguta.Si cam atat.
Nu ne merge liftul de vreo..7639 de zile?Nu stiu. De cateva saptamani. Ca il schimba astia. Si ma distrez la maxim urcand cu Eduard(13.300 kg) in brate, de cateva ori pe zi. Mai ales ca cica am inceput si kine pentru bratul stang. A fost bine, ma simteam bine. Apoi mi s-a blocat bratul drept. Asa ca probabil o sa renunt de tot. Nu la brate, la kine. Ca daca ma apuc si de stangul ma apuca vreun picior, stiu eu. E un fel de lantul slabiciunilor.
Si urc pe scari, ziceam. 4 etaje. Noi stam la 3, dar de obicei cobor la garaj, inca un etaj.Si n-ar fi asta, dar scara noastra e ca o cochilie miiica micuta, de melc bolnav de meningita, care nici n-a mers la scoala, ca era mic si bolnav.
Si tine-te, frate, de copil cu un brat, de bara cu altul, de geanta si/sau cumparaturi cu ...altceva. Si da-I, si urca, neicusorule..pana simti ingerii din ceruri cum iti respira in ureche. Categoric sportul nu e punctul meu forte.
Si urcam injurand zilele trecute, si ma intalnesc cu baba de la 7. Stiti voi de ea, aia cu Alzeihmer, v-am povestit de ea. Acum..eu stiam ca toata babele de la etajul 2 in sus s-au relocat la rude pentru luna in curs, din motive evidente. Ei bine, se pare ca ea nu. Ea urca duios pe scari in sus. Normal ca am belit amandoi ochii cand am vazut-o, si am intrebat-o care-I smenul...ce cauta pe acolo. A zis ca acolo locuieste(duh!) si ca..urca spre casa de la etajul 7. Si cand am intrebat-o, cu ultimile puteri, daca mai poate, a zis (fara sa gafaie at all) ca e a treia oara pe ziua aia cand urca.
uat. da. fac.