O sa ziceti ca am ceva cu nuntile, ca doar ce am vorbit de invitatii, si acum iata-ma iar calare pe subiect. Nu am nimic cu ele, imi plac foarte mult, de asta si scriu despre ele.:)
M-am gandit la ce reprezinta nunta in zilele noastre, de unde s-a plecat si la ce s-a ajuns. Nu sunt chiar atat de batrana incat sa fi fost de fata la primele nunti din istoria tinerilor casatoriti, insa ma gandesc eu asa, in inocenta oferita cadou de filmele de dragoste pe care le-am vizionat din plin ca nunta, la origine, a insemnat celebrarea iubirii dintre doi tineri, unirea lor in fata lui Dumnezeu si in fata legii. Asta asa, ca sa ma exprim cat mai simplu. Dar cred ca asta si-au dorit ei, primii tineri care s-au casatorit. Sa se iubeasca, sa arate tuturor bucuria lor, sa isi inceapa viata in sarbatoare. Dupa care cineva, pun pariu ca mireasa, a zis ca vrea ceva mai mult decat o nunta simpla, ca ar merge si niste petale de flori presarate pe drumul spre altar. Si pe mese. Si o trena luunga. Si.... asa a inceput calvarul.
Invitatii, buchete multicolore, baloane, tort sofisticat, cartonase cu numele, hostesse care sa te conduca la masa, porumbei albi, artificii, muzica aleasa...o multime de imbunatatiri, din ce in ce mai numeroase pe ce trecea timpul.
Asa ca s-a ajuns la nunti complicate, crize de nervi, atacuri de panica, certuri intre tinerii viitori casatoriri, intre cuscri, rude de tot felul care isi dau cu parerea...La un bulgare mare ce se rostogoleste cu repeziciune.Obligatii...daca il chemi pe vecinul matusii fratelui cumnatei tale, trebuie sa il chem si eu pe socrul fostei sotii a varului meu...si pe rudele de la tara care au peste 150 de ani si de abia se misca, si pe care nu le-am vazut niciodata...si pe alti 400 de oameni din care stiu doar 200 si ma simt bine doar cu 50.
Dupa care vine ziua nuntii, din care nu-ti amintesti mare lucru si de care rar te poti bucura, pentru ca esti prea stresat/obosit/enervat de diverse. Cu exceptia situatiei in care te-ai ocupat mai putin de organizarea detaliilor nuntii si nici nu ai avut probleme cu banii.:)Atunci cred si eu ca esti relaxat(a). Si daca se mai intampla si sa nu iesi cu banii asa cum ti-ai fi dorit, atunci chiar ca toata treaba asta te poate consuma.
Am avut si eu o nunta. Deloc asa cum mi-am dorit, dar asta nu conteaza. Daca m-as mai marita inca o data(tot cu honey :) )as schimba, cu siguranta, multe la nunta mea.Si as incerca sa fiu mai relaxata. Mai ..eu insami.As incerca sa ma bucur mai mult de momentul care se presupune a fi magic. As vrea sa fiu mai mult ca ei. Ei sunt, cred, mult mai fericiti decat majoritatea. Pentru ca se iubesc, sunt impreuna si au curajul de a fi ei insisi.Asa ca eu ii felicit, chiar daca nu ii cunosc decat din niste poze de pe un site.Si le spun Casa de Piatra!:)
P.S. Site-ul mi se pare bestial, fotografii sunt de prin Timisoara? parca...Daca vreti sa va casatoriti in Constanta, sunt si aici fotografi buni.;)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
N-am decat 18 ani, dar ma gandesc cu groaza la faptul ca intr-o zi (sper cat mai indepartata :D), va trebui sa am o nunta care, mai mult va fi a celor din jurul meu decat a mea. Pentru ca intr-adevar sunt multe persoane pe care nu le cunosti sau pe care nu ai vrea sa le vezi in una dintre cele mai frumoase zile ale vietii tale (cel putin asa se doreste a fi), dar ti se impune sa le inviti (de catre parinti, socrii etc). Sper sa mai pierd din impulsivitate pana atunci, altfel...mi-e teama sa ma gandesc la rezultat :D
ce frumosi suuunt! si ce poze pe masura...
si eu tot ca ei as vrea...
@nnonny- Cam despre asta vorbesc,da..despre nuntile care nu iti apartin in totalitate..:)
Eh..poate se mai schimba ceva pana atunci..:)
@miki- Da, si mie mi-au placut mult...:)
Trimiteți un comentariu