Milano

Nu, nu va zic Ciao!, ca m-am saturat de gluma asta, si acum sunt si cam obosita de glumite, glume, glumisoare. Dar de intors, m-am intors. Aseara. Si, chiar daca vin din concediu, as dormi non stop. Nu stiu de ce. Cred ca mi-au pus aia ceva in sucul de ananas.Sau am gripa porcina. Sau aviara(mai exista?). Sau..bovina..nu stiu...
Dar deviez. A fost frumos, cu toate ca destul de scurtut. Pentru ca miercuri am avut avion devreme, asa ca despre ziua de miercuri nu pot sa zic prea multe din Italia.Poate doar din avion.
Programul(lejereanu) a fost urmatorul: sambata seara(dupa amiaza) am ajuns la aeroport, am luat masina si am pornit spre Milano. Dupa vreo 2 ore ne-am dat seama ca GPS-ul e tembel. Sau noi, ca nu mai ajungeam.Nu, GPS-ul era de vina, nu avea harta Milano-ului si ne invartea aiurea-n tramvai pe drumuri de tara, departe de capitala modei.Noroc cu hani, ca si-a dat seama si si-a luat soarta-n maini si a luat-o pe unde credea el mai bine. Am ajuns in Milano subito, dar tot ne era dificil de gasit hotelul.Am ajuns, intr-un tarziu, ghidandu-ne dupa o busola a GPS-ului.Care ne arata doar o sagetica ce se misca stanga-dreapta si cati (k)m mai sunt pana la destinatie. Atata putea sa faca, saracutul. Si cand ne mai arata ca avem 100m pana la hotel, ghici surpriza? Am vazut hotelul, all right..era vizavi, peste drum. Nu, nu peste un drum oarecare, ci peste autostrada. Asa ca am injurat cavalereste cateva secunde si am pornit pe autostrada, 5 km dus, 5 km intors, pana pe partea cealalta. Da, vorba aia Atat de aproape, si totusi atat de departe, e inventata de unul care a stat la hotelul asta si l-a vazut prima oara de vizavi.
Una peste alta, hotelul e bestial, il recomand cu maare caldura tuturor celor care ajung in Milano. Se numeste Starhotels Business Palace. Pe mine m-a dat gata. Aveau un pat imens si puteai sa iti alegi 2 din cele 6 tipuri de perne existente, in functie de ce preferai.La mic dejun aveau croissante calde, cu unt, gem sau ciocolata, si...gata!Ma opresc aici, ca iar mi-e foame.
Asa...am ajuns la hotel si seara am iesit in oras, in centru, la Dom.

E imens. Impresionant, atat la exterior, cat si la interior. De intrat nu am intrat atunci, ca era tarziu, insa l-am vizitat marti. Intrarea e libera, si te lasa si sa faci poze. Si am observat asta cu pozele cam peste tot. Nu iti zice nimeni nimic, nu sunt indicatoare care sa iti interzica, nimic. Eu cred ca isi asuma un risc. Daca ma apuc sa imi fac si eu un Dom acasa,ha? Ca am poze facute si din interior, si din exterior...Eu m-as gandi de doua ori pana sa las o asa libertate la poze...
Asa..ce am mai facut sambata..am mancat, ne-am plimbat prin centru de am zapacit, astfel ca pana la sfarsitul serii deja strabatusem cam tot ce era de vazut pe acolo. Am luat-o de la capat duminica, totusi, cand am vrut sa facem si un tur al orasului cu un autocar din ala etajat de ne-am plimbat si la noi cu 3 lei drumul. Nu ne-am mai plimbat, ca era 20 de euro. De persoana. Ne-a trecut repede, si 40 de euro aia s-au dus usor in alta parte. Mai cu spor, chiar.
Tot duminica am mancat la o terasa, tot din centru, unde am zis ca ar fi dragut sa incercam niste specialitati. Bad idea. De fapt, bad choice of restaurant. Snitzel-ul(ei ii zic cotonette, sau ceva de gen, cica e specific milanez, da' e furaciune de la austrieci) lui honey plutea in ulei, iar puiul meu cred ca murise cu muult timp in urma. Si ambele portii erau probabil refuzate de alt client sau facute la noroc cu ceva timp in urma, ca erau incalzite la microunde, de unde si un gust usor ranced. Naspa.
Luni ne-am trezit devreme si am fost in Gardaland, iar seara in Venetia, dar despre astea fac sesiune separata, ca ar fi pacat altfel, iar marti, pentru ca luni venisem f tarziu, ne-am trezit dimineata, am mancat, ne-am intors in camera, am dormit 4 ore(cred ca e un record personal), iar dupa-amiaza, cand ne-am ridicat din pat mai mult de foame, am iesit iar in oras, am mancat si ne-am mai plimbat.
Si gata! Miercuri dimineata am plecat spre aeroport. V-am zis ca fost scurt, nu?:)
Oricum, nu stiu daca a fost din cauza ca nu trecusera decat 2 saptamanai de la ultima plecare sau ca am calatorit mai des in ultima vreme, dar taaare mi-a fost dor de puiul meu de om. De fiecare data cand vorbeam la telefon ne intreba daca venim la el sa-l luam ACUM, si daca nu de ce, cand, si asa mai departe, de unde deduc reciprocitatea sentimentului.:)Asa ca gata, anul asta nu mai plecam (fara el). Mda, poate si faptul ca suntem pe chituci a fost un argument.:)
Hai ca m-am intins. Dar am voie, nu? Sunt "neblogarita" de zile bune.V-am pupat!
A! Era sa uit! Mai pun niste poze.:)