Poveste...despicata-n patru

Era odata ca niciodata, demult, in vremea cand raurile erau dulci si casutele erau din turta dulce, era atunci o fetita frumusica, pe nume Selena. Si, cand fetita avea trei ani, ea s-a mutat intr-un castel nou, unde a intalnit alte trei fetite de varsta ei. Incet-incet s-au imprietenit si au format un grup de nedespartit. Selena se intelegea bine cu toate celelalte trei fetite, dar mai mult si mai mult cu una dintre ele, Ania. Erau, practic, de nedespartit. Dormeau impreuna, mancau impreuna, isi impartaseau toate secretele, erau ca doua surori. Iti era mai mare dragul sa le vezi impreuna, parca se intelegeau din priviri. Si timpul trecea, si fetitele cresteau, si Selena si Ania erau din ce in ce mai legate. Celelalte doua, Alandris si Gia, faceau in continuare parte din grupul lor de fetite cuminti care se jucau cu papusile afara, isi impartaseau secrete sau mergeau la o inghetata impreuna, insa adevarata legatura era intre cele doua.
Cand au crescut un pic mai mari, drumurile celor patru fetite au inceput sa se indeparteze cand si cand, pentru ca fiecare invata in cate un colt al orasului. Selena nu mai venea decat la sfarsitul saptamanii sau in vacante in castelul celorlalte fetite, insa ea si Ania gaseau mereu modalitati sa comunice, chiar si-asa. Isi trimiteau biletele, spunandu-si in continuare secretele, isi cereau sfaturi cu privire la diferitele probleme, isi faceau planuri comune. Si chiar daca Selena se vedea mai des cu Alandris iar Ania cu Gia, asta nu le impiedica sa fie in continuare cele mai bune prietene. Erau mereu impreuna, erau de nedespartit, erau...ele...Selena si Ania...singure impotriva lumii.
A venit insa si o zi cand Selena a cunoscut un baiat, iar relatia lor a devenit, incet-incet, serioasa. Selena continua sa ii impartaseasca Aniei, ca intre fete, toate secretele ei, insa, asa cum era si normal, petrecea acum timp si cu baiatul pe care il iubea. Si trecu o zi, trecura doua, trecu o luna sau un an, si Ania isi facu o alta prietena buna, cu care isi petrecea acum din ce in ce mai mult timp si incepu sa devina din ce in ce mai rece cu Selena. Selena observa comportamentul Aniei si se hotari sa ii vorbeasca despre asta, despre ele si relatia lor ce se prabusea rapid, insa Ania, desi paru ca intelege si ca ii pasa, nu fu de acord sa discute despre asta, promitandu-i ca nu e nimic si ca totul va fi bine.
Dar nimic nu a mai fost bine intre ele de atunci, si relatia lor se sfarsi incet, ajungand sa nu isi mai vorbeasca deloc.
Selena incerca o vreme sa mai lupte, dupa care, lovindu-se mereu de refuzul Aniei, renunta, spunandu-si ca, poate, vreodata, o sa afle ce se intamplase cu adevarat.
Trecura ani si ani de zile, Selena isi facu si alte prietene, ramase prietena cu Gia, cu Alandris nu, insa durerea din sufletul ei pentru pierderea Aniei nu se stinse niciodata. Ele se mai intalnira ocazional, si, desi Selena stia ca amandoua se schimbasera, stia la fel de bine ca daca Ania ar fi venit la ea, ea nu ar fi stat pe ganduri sa o ia in brate si sa o stranga tare, ca atunci cand isi jurau prietenie vesnica si ca nu vor lasa pe nimeni sa le desparta.
De atunci Selena isi cauta prietena in fiecare fata pe care o intalneste. Are o alta buna prietena acum, poate chiar mai multe, insa stie, acolo, intr-un sertar inchis al sufletului ei, ca nimeni nu va mai fi niciodata ca Ania.
The end.