Off...de cateva zile sunt paranoica. De cand cu fetita aia de trei ani care a murit in banca strivita de un raft. Sa va explic:
Eu de cate ori aud de vreo situatie mai deosebita ma pun, inainte sa pot protesta, in pielea personajelor. (de asta nici nu ma uit la televizor, mai ales la stiri, ma epuizeaza). Si ma gandesc: eu as fi facut asa, sau nu as fi facut asta..ma rog..in functie de situatie. Si de obicei ies bine, ca sunt destul de grijulie, mai ales cu Razvan. Insa CLAR la situatia care s-a intamplat in banca as fi procedat(si am procedat, de multe ori) la fel ca mama fetitei. Pentru cine nu stie, e vorba despre faptul ca un raft destul de mare si aparent bine prins in perete a cazut pe o fetita de..nu stiu..3 ani, parca, si a omorat-o.Intr-o banca, in timp ce mama ei efectua o plata. Acum, eu inteleg sa am grija de Razvan mereu, si sa il tin de mana cand traversam, sa il asigur in muulte situatii potential periculoase, dar cine naiba sa se gandeasca la un raft, repet, aparent super fixat si stabil, ca o sa cada pe un copil? Nu m-as fi gandit, si din pacate, nici mama fetitei nu a facut-o.
Asta-i una. A doua e despre fetita de aseara, care a cazut in put, si pe care tatal ei a incercat sa o prinda, dar a alunecat, iar pompierii au scos-o 8 ore mai tarziu...fara viata.Caz care m-a afectat,iar, foarte tare, pentru ca fetita, chiar daca in vecinatatea unei primejdii destul de evidente, un put acoperit, nu era singura in gradina, nu era nesupravegheata. Era cu tatal ei.Care a incercat sa o salveze.Si nu a reusit.Nu vreau, refuz categoric sa ma pun in pielea lui.
Asa ca acum iau serios in considerare sa fac rost de un marsupiu :D sau ceva care sa il tina pe Razvan cat mai aproape de mine. In brate. In carca. In casa. Nu stiu. Departe de afara, de pericol, de...accidente. Cu toate ca accidente se pot intampla si in casa, vezi ieri cand a alunecat(de fapt s-a aruncat si a alunecat)pe fotoliul-minge si s-a dat cu capul de calorifer. Simplu. Soldat cu un cucui. Dar daca....???...
Nu poti sa asiguri protectia totala a unui copil, nu fara sa devii bolnav. Si daca devii bolnav, si bula din jurul copilului e ultima solutie pentru protectia lui, e clar ca bolnav va ajunge si copilul tau.Deci, ce e de facut? Cum combinam protectia cu libertatea de miscare?...
E greu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Of, si eu am o chestie bolnava rau cu empatizarea asta, e goaznic cand vezi cazuri cu astfel de copii si pur si simplu pt o mama e imposibil sa nu se puna in pielea personajului respectiv.
Poate de aceea, pana pe la 20 de ani voi pune mereu raul inainte indiferent de spusele celorlalti. Poate de aceea ma cearta lumea ca la un an nu-mi las copilul sa mearga singur pe asfalt, dupa ce a cazut o data rau, dar asa am facut sdi cu sora-sa si iata ca e bine sanatoasa. Dar am luat-o de la cresa cu capul tot vanat si de la gradinita cu mana rupta, assa ca nu depidne mereu de noi ce se intampla cu copilul.
Acum, bula aia ar fi solutia dar din pacate nu o putem cumpara de nicaieri. Asa ca vom face mereu ce ne sta in putinta pentru a ne apara copiii, dar trebuie sa lasam o mica parte din grija si asupra ingerasului aluia pe care-l stiu cei mici ca-i are in paza... nu suntem atotputernice, asta e tristul adevar.
Stiu din pacate doi copilasi prieteni de-ai fiica-mii se la tara, unul a murit ars de viu din joaca in timp ce eras cu bunica acasa, celalalt de leucemie dupa luni de chin, in ambele cazuri nue rau singuri si-n ambele cazuri apropiatii erau acolo sa-i ajute... asta e viata.
Capul sus insa si cu optimism inainte!
Mmmda...mersi de cele doua exemple de la sfarsit..ma ajuta..NOT!!! :)
Da, si eu pun raul inainte..mai bine asa, decat sa fiu prea relaxata si sa imi reprosez mai apoi...
pai cica aia e, nu-i mai bine ca noi... da' n-o sa ma schimbe nimeni, ever. A, mai am un exemplu de care-mi amintesc mereu cu groaza da' la asta ma abtin/ Offfff..... Si mai e o emisiune la care ma holbam cu primul ajutor in caz de... alea erau exemplele cu happ-end, gen creion ascutit infipt in piept sau bat de acadea trecut prin ceru gurii.
Hai mai bine sa ne gandim cat de rezistenti sunt copiii la durere si cat de in joaca iau totul si sa nu ne mai purtam ca-n povestea cu drobul... a fi realist e bine, insa cand traiesti cu multi "daca" in suflet devii de-a dreptul paranoic. Nu promit sa ma-ndrept...
nu e greu, e imposibil!
ma bine cauta si tu exemple pozitive. copii care au salvat adulti sau cine mai stie ce. sau uita-te ca mine, la dr quinn, nu la stiri :)
@dili- Mda..mai avem cativa ani pana sa ne mai linistim , ca poate cand or fi mai mari om fi si noi mai bine, ha?Oare?:)))
@miki- :))) Pai sa stii ca trec pe soap opera sau ceva..Dr Quinn, Tanar si Nelinistit..:)))..sau revin la Minimax-ul meu..:)
Trimiteți un comentariu