Prostii

Ma gandeam sa scriu despre prostiile pe care le-am facut eu de-a lungul vietii.Fireste ca lista e deschisa inca :), iar din cele existente nu pot fi toate spuse pe blog (blushing) dar o parte mi se par chiar amuzante acum, dupa atatia ani.
Eu de felul meu sunt mai..hm...cum i-o zice?...dintr-o bucata ,asa :)...Daca vreau ceva,fac. Adica daca mi-am propus ceva, fac tot posibilul sa duc la bun sfarsit, ca altfel mi se pare mie asa ca nu as fi fericita.Stiu, asta nu e un lucru bun, dar cine poate sa arunce cu piatra?:) Bun, si defecto-calitatea asta a mea se manifesta mai...dureros cand eram mai mica. Mai mica si mai prostuta.:) Exemplu*: pentru ca am crescut,practic,pe malul marii, toata ziua eram la plaja(vara :D). Si am fost noi odata la stavilopozi(asa se scrie??..nu, am dat pe fratele gugal si cica se zice stabilopod..logic cumva, nu?)..noi insemnand eu, o fata din cartier care era cu un an mai mare(Sincroane pe numele ei de cod, ramasa in istorie pentru ca facea..sincroane, ce altceva..singura :D), asa, fata asta..si niste baieti pe care nu ii cunosteam prea bine, tot de prin cartier.
Si baietii sareau in apa de pe un stabilopod (ee?:) ) si taare fericiti mai erau ei asa cum se jucau dragutii in apa, si urcau iar si sareau, si tot asa, pana mi-au facut asa o pofta de am sarit si eu.:) Nimic anormal, nu? Mda..asa pare, decat ca..nu stiam sa inot! Nu, nu stiam..si stiam ca nu stiam sa inot( :D) decat ca..placerea a stat inaintea logicii(I do this sometimes ) si..am sarit. Si cum stateam eu asa..sa ma inec..pentru ca tot inghiteam apa cand ma mai scufundam, mai ieseam dupa o gura de aer marin, mai luam o gura de apita...toti cei de pe dig erau tare ingroziti ca ma umflu ca balena albastra, insa..nici macar unul nu sarea sa ma scoata de acolo.
Dupa cum va puteti da seama cu usurinta, si-a facut unu' in cele din urma mila de Marea Neagra, daca nu de mine, si a zis sa sara inainte sa o beau pe toata, asa ca am ajuns acasa nevatamata..inca o data.:D
Stiu, suna mai tragic,asa, as fi facut stirile de la ora 5, norocul meu ca nu erau pe atunci inventate si ca mi-a dat Doamne Doamne noroc si (sper) putina minte sa nu mai fac asa ceva(am mai sarit,all right, dar DUPA ce am invatat sa inot :) ), insa vreau sa precizez ca aveam vreo 10 ani la vremea respectiva asa ca nu imi asum (pe deplin) vina, ci incerc sa o pasez vremurilor grele in care traiam...fara calculator, fara mobil, fara internet...cum naiba sa te distrezi?:))


*Copii, nu incercati asta...la mare!:D Nici acasa.Nicaieri.