And the winner is...

Sa fii insarcinata sucks.Cel putin pentru mine.Si cel putin acum,la Eduard. Si o sa va spun doar cateva dintre motive:
-nu poti sa faci nimic amuzant: bungee jumping, montagne russe,sa te dai peste cap...nimic...Cica nu.Naspa.Iar eu,pe langa faptul ca sunt innebunita dupa asa ceva,anul asta am vazut cele mai multe atractii ever.Mi se ofereau toate cuminti si eu trebuia sa le refuz politicos,cu lacrimi in ochi.Eh...vine el si anul viitor...;)
-daca ai dureri de spate,ai pus-o cu movimiento.Nu mai poti sa te misti ca inainte,sa te plimbi mai mult de..(aici fiecare dupa noroc,la mine se termina foaarte repede bateriile lately), sa colinzi magazinele(pentru copil,ca pentru tine nu are rost..:( )...totul se reduce la mers-pauza. Stat in picioare-pauza. Stat in pat intr-o pozitie-pauza.
-te simti ca si cum ai fi inghitit un peste balon care nu vrea sa se mai dezumfle. Nu mai esti in control asupra corpului tau, miscarile ti se reduc la a te rostogoli de colo colo,noaptea cand incerci sa dormi te foiesti de pe stanga pe dreapta incercand sa reinventezi pozitii cat de cat confortabile(nu merge..) si toata bucuria ta cand vezi oameni normali in jurul tau e sa visezi la ziua in care iti vei recapata trupul.
-colectia de haine e limited edition. Te imbraci pretty much la fel, pentru ca nu iti vine sa cheltui pe haine de gravida o avere,in ideea in care totul dureaza doar cateva luni si de banii aia mai bine iei la copil ceva.:D Asa ca te limitezi la o pereche de blugi/pantaloni, o fusta si cateva rochii,de care te saturi ca de mere padurete si pe care iti juri in fiecare zi sa le arunci imediat ce nasti. Bad news: nu poti chiar imediat,s-ar putea sa mai ai nevoie o perioada,pana incepi sa iti revii la greutatea normala.
-daca ai norocul sa dispui de TOATE,dar absolut toate simptomele sarcinii,esti in rai.Nu.Eu la Razvan, in afara de greturi la inceput si disconfortul firesc de la sfarsit nu imi amintesc sa fi avut nimic.Acum nu ma gandesc la nimic sa imi fi scapat: dureri de orice-dar de sarcina cica, rinita de sarcina, greturi de sarcina, ameteli de sarcina, insomnii de sarcina, crampe de sarcina, uscaciunea gurii de sarcina, u name it,i got it-de sarcina...Distractiiiv...
-daca ai ghinionul sa nu ai ceva deosebit cu care sa iti omori timpul,care sa te distraga de la ganduri nebune,iar ai pus-o.Incepi sa iti pui tot felul de intrebari: o sa fie bine?O sa aiba toate degetele?Toti ochii?O sa fie sanatos?Frumos?destept?o sa aiba ochi caprui?Albastri?Mov?O sa manance?O sa ia in greutate?O sa doarma noaptea?Si multe,multe altele.Eu m-am trezit intr-o noapte (trezit e doar o expresie,nu dormeam-insomnie de sarcina) si mi-am dat seama ca la ecografia morfologica nu mi-a numarat nimeni degetele copilului.Ca nu mi-a numarat nimeni nimic,de fapt.Ca a fost ceva destul de relaxat,ce a durat infinit mai putin decat mi-as fi dorit eu si nu mi-a fost comunicat decat rezultatul; e totul ok. E..atat mi-a trebuit.Am luat internetul la rand(era vreo 1 noaptea) sa ma uit pana la ce saptamana pot face 4 D pentru ca trebuia,nu-i asa,sa vad cate degete are copilul. Iar aici 4D nu fac,e moft,ala ti-l faci la un centru non medical,doar pentru poze si suveniruri.Deci cauta pana la ce saptamana se face 4D. Pana la 32 maaaxim.Bun.Eu sunt in 31 jumate.Unde se face in Bruxelles?Pai..E unul in Namur,adica alt oras,dar nu conteaza,ca doar nu o sa ma tina kilometri departe de numaratoarea degetelor copilului meu,nu? Cauta numar de telefon,pret,informatii suplimentare.S-a facut 3.Nu-i nimic.Tocmai bine.Mi se face si somn,cu ocazia asta.Revin maine.A doua zi ii comunic sotului problema grava cu care ne confruntam,incepe sa rada,evident,dar imi spune ca daca vreau pot sa sun sa fac o programare,doar sa ma linistesc eu,ca el e sigur ca totul e in ordine.Mai caut pe net,gasesc unul chiar la noi in oras,foarte aproape de unde stam stam ,sun si doamna imi spune ca sunt cam la limita,dar ma poate primi a doua zi,ca dupa pleaca in concediu.Ma duc a doua zi cu copilul la purtator,sperand ca toate degetele sunt cu noi deasemenea,ajungem acolo,incepe ecografia si copilul meu doarme cu mainile ascunse,bagate pe sub barbita sau pe cine stie unde.Doamna,careia ii comunic clar scopul vizitei mele,ambitioasa din fire,imi promite ca va face tot posibilul sa incepem numaratoarea curand,dar ca ar fi bine sa ne ajute si domnul grasut din monitor.Sedinta urma sa dureze doar 10 minute, si in urma ei sa raman cu un DVD si o poza cu frumosul din burta adormita. Dupa 40 de minute (  :D ) Eduard nu da semne ca ar vrea sa se trezeasca,asa ca incep sa il "ajut" usor si in sfarsit se miscaaaa...si o data cu el 10 carnaciori mititei,cate 5 la fiecare manuta. Rasuflu usurata,la fel si doamna de la eco(foarte foarte draguta) si plec pe jumatate linistita(doar mai am picioarele,nu?), aproape o ora mai tarziu.La aceiasi bani.:))
Intamplarea face sa ajung la spital intr-o vizita neprogramata,asa ca trebuie sa mi se faca eco,si ce ocazie mai buna decat asta sa o rog pe tanti ecografista sa se uite si daca baiatul meu are degete la picioare?:D Initial imi zice ca astea se fac la morfologica,ii spun ca stiu,dar nu mi s-a comunicat nimic,si e suficient de draguta sa imi verifice un picior (cu 5 degete) ca celalat era ascuns pe undeva prin strafunduri,asa ca nu il poate repera.Deci,dragi cititori,mai am 3 saptamani de sarcina si un picior de verificat,asa ca stau bine,zic eu.:))
M-am lungit iar,si evident ca as putea sa scriu pana maine,dar o sa ma opresc aici,sperand ca ati inteles o particica din aventurile mele zilnice.
Sooo..pregnancy sucks.Dar la sfarsitul ei, te alegi cu un copil.Al tau.Perfect.Pentru totdeauna.Asa ca,daca pui in balanta cat conteaza cele scrise mai sus si cat rezultatul final,procentajul e undeva la 10%-90%.Si eu zic ca se merita.:)

Exciting.Not.

Eu,de fel,nu eram cea mai activa dintre persoane. Cand eram tanara(eheee...) dormeam pana la 10, 11 cateodata(dupa o noapte mai agitata), imi placea sa profit de timpul meu liber(adica sa lenevesc) si aveam o viata destul de linistita..
..pana s-a nascut Razvan. In primul rand ca de atunci nu mai pot sa dorm mult(daca vreodata dorm pana la 9 e un miracol si inseamna ca am avut o noapte grea). Apoi, nu mai am chef sa pierd timpul.Nu mai suport sa stau asa,danga-langa,si sa nu fac nimic. Chiar daca stau in pat rasfoiesc o revista sau stau pe net,dar nu ma uit pe tavan.
Iar de catva timp(nu stiu exact cand s-a intamplat) a dat activitatea-n mine mai ceva ca marea-n cortul lui Tudor(n.r. Chirila).:) De cand sunt insarcinata ma obsedeaza sa fie ordine in dulapuri,in sertare,in cele mai ascunse cotloane. Ma simt mai bine, psihic,sa fie ordine peste tot.Ma linisteste. Asa ca primele luni de sarcina am re-aranjat sertare si sertarase, am facut ordine printre haine si am re-oranduit mobila..:))(glumesc,nu avem atata mobila si deci atatea posibilitati)
Ei bine, din cauza unor probleme diverse(nimic grav,totusi destul de serios cat sa nu trec peste) de ceva timp sunt nevoita sa stau mai mult in pat. Super,ar zice cineva,trebuie sa profit de timpul asta de relaxare de dinainte de uraganul numit bebelica.Si asa as fi zis si eu,daca nu eram pusa in situatie. Insa credeti-ma ca e oribil. E ca un blestem. In primul rand ca ma doare,asa cum am mai spus,spatele.Asa ca am un numar limitat de pozitii in care pot sta si un numar si mai limitat de minute pentru fiecare pozitie.So it sucks! Apoi e plictiseala,frate! De Facebook m-am saturat pana peste cap,parca nimeni nu mai posteaza nimic,doar like-uri si share-uri cu "bobita are nevoie de adapost" "patrocle s-a pierdut" "corcodel e singurel" si "sufletel pentru gigel"(stai ca asta e de la ProTv..alta mancare de peste). Caini abandonati(de care imi este mila,nu ma intelegeti gresit,dar deja daca sunt ATATEA anunturi numai cu asta poate ar trebui sa se infiinteze un Dogbook ceva,special pentru ei), poze cu copii arsi,anunturi pe cat de vechi pe atat de neadevarate cum ca nu stiu ce copil ar avea nevoie de sange(teapa,am patit-o pe propria-mi piele) si alte lucruri ce nu imi par deloc captivante.
Deci cade si facebookul. Raman emisiunile pe care le plac foarte mult,gen Masterchef,America(or any other country)'s got talent, The amazing race,etc..dar si astea la un moment dat te obosesc(atunci cand privesti cateva episoade bune incontinuu,cum mai faceam eu).
Te mai joci cu Razvan,mai iesi la o cumparatura,mai un parc(daca iti permite vremea,sa nu uitam ca salasluiesc in Bruxelles si aici totul e relativ cand e vremea de timp frumos :) ) dar ziua tot are nenumarate (eh..sunt numarate,doar ca asa imi par mie) ore de umplut,ceea ce pare misiune imposibila cand esti tintuit in casa/pat/corpul tau. :)
Si ce e mai nasol e ca atunci cand nu ai chef,pai nu ai chef,prietene!Chiar  si cea mai tare idee, menita sa trezeasca si un mort- nu te atrage.Cel putin asa e la mine.Daca sunt completely chefless pai poti sa mi-l aduci si pe stitivoicine si nu imi trece starea.(bine,aceasta situatie e doar ipotetica.sunt dispusa sa incerc,nu se stie ca pamantul :D )
Asa ca numar zilele,numar noptile,cat mai am s-astept,sa te strang la piept,zilele,noptile...astept...:) (nu te grabi prea tare,totusi,vrem sa fii cel mai sanatos posibil )
Cam atat.Din pat,eu...

La multi ani,viata mea!

Ei bine.uite ca a mai trecut un an,mami,si a venit iar ziua ta.:)  Sa iti zic despre cat de mult te iubesc ar fi fara rost,pe langa faptul ca iti zic in fiecare zi de mii de ori ti-am scris si aici de cate ori am avut ocazia si cine m-a intalnit macar o data in viata sau a intrat pe blogul asta stie asta foarte bine..:)) Asa ca nu o sa mai vorbim despre asta acum.Iti zic eu,iar,mai tarziu,cand oi vedea cum sa fac sa te mai umplu de pupi o data,pentru a...cata oara?:)
Esti in continuare un baietel de vis pentru mine,cuminte,frumos,ascultator si dulce cum nu pot spune in cuvinte. Si chiar daca nu ma stai asa mult cum as vrea eu la pupat(cat oi mai vrea si eu,pana la 20 de ani?!?) esti foarte iubitor si nu trece zi sa nu ne faci declaratii si sa nu ne topesti cu vreo propozitie dulce si nevinovata. Si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi,si iti scriu si aici cat sunt de mandra sa am un baietel ca tine. Mereu ma gandesc la norocul nostru,cum,din toata lumea asta,tu esti tocmai la noi in familie.:)
Acum,de cand astepti un fratior,am putut sa iti observ si alta latura,pe care o intuiam dar care iata ca se arata in toata spendoarea ei: frate mai mare. Si ce frate mai mare vei fi! Stiu sigur ca il vei iubi si proteja pe Eduard,si asta ma umple de bucurie,pentru ca munca mea e pe jumatate terminata. Daca voi va veti iubi si respecta mereu,mie nu-mi ramane decat sa va mai ghidez din cand in cand si sa ma bucur de voi,iubitii mei,ca de cele mai pretioase comori. Pentru ca asta sunteti pentru mami si tati,cele mai frumoase daruri si cele mai mari bogatii pe care le poate avea un om.
In toamna vei incepe scoala, tremur de emotie cand ma gandesc la cat de repede ai trecut la aceasta etapa importanta din viata ta, din viata noastra. Pacat ca o sa alaptez in prima ta zi de scoala,ca taaare bine mi-ar prinde un tranchilizant.:) Imi vine sa plang acum,doar cand ma gandesc ce mare te-ai facut si cum au zburat anii,  d-apoi cand te voi vedea acolo,cu ghiozdanelul atarnandu-ti greu pe umeri,cred ca o sa ma napadeasca toate emotiile posibile...:)  Si-asa imi zici mereu ca sunt prea sensibila( de parca tu nu ai fi la fel :D )
De fiecare data cand vreau sa iti spun sau scriu ce simt pentru tine ma simt neputincioasa,pentru ca stii bine,si oricine iubeste asa mult cum te iubesc eu stie ca nu exista cuvinte suficiente sa exprime  nici macar un sfert din sentimente. Asa ca nu-mi ramane decat sa iti arat,cum pot si eu,ce insemni pentru mine si sa incerc sa iti returnez macar un pic din fericirea pe care tu mi-o aduci in fiecare zi.
LA MULTI ANI,VIATA MEA! Te iubesc maxim si o sa te iubesc pana la ultima mea suflare!!!

Era de asteptat :)

Si cine imi citeste blogul de mult timp si ma cunoaste(si stiu ca o sa intri azi sa maine,asa ca iti scriu si aici sa va traiasca minunea,sa fie sanatoasa si sa aiba tot ce isi doreste) stie ca in fiecare an ii scriu lui Razvan de ziua lui.Ei bine,maine e ziua lui,asa ca maine o sa ii scriu asa cum fac in fiecare an de ceva timp,dar am vrut sa fac o incalzire intai.:) Sa ma reobisnuiesc cu tastele...
Mi-a fost dor,uneori,sa scriu...am mai spus asta si-o repet..de multe ori ma incearca sentimente contradictorii,pentru ca pe de o parte vreau sa scriu,daca ar fi dupa mine as dau frau liber tuturor gandurilor mele,insa pe de alta parte e o chestie cu care eu nu sunt impacata,si aia se numeste bun simt..:)) asa ca trebuie sa ma cenzurez,sa nu zic aia,sa nu fac aia..off...grea viata mai am...Ma bate gandul de multe ori sa incep un blog completamente anonim,in care sa fiu EU,asa cum ma stiu doar eu...:)))...si sa scriu ca si cum nu ar citi nimeni,pentru ca sigur nu ar citi nimeni cunoscut,iar de necunoscuti invat sa nu imi pese...
Daar..pana atunci traiesc un vis,right? Asa ca hop pe visul meu calare sa va pun la curent cu ce am mai facut in ultima vreme..nici nu stiu cat a trecut.
Pai...m-am ingrasat,fireste...Eduard este,pentru mine si rudele lui apropiate( ha!:) ) o intrebare zilnica referitoare la cum arata, cat este,cum va fi ca si omulet...si CAT DE MARE E,FRATE,CA MA RUUUPEE!!! Are cu vreun kil mai mult decat copiii de varsta lui :D,ceea ca ma face sa imi doresc sa nasc asap,sa pot sa imi duc la indeplinire planul de a naste tot natural,tot fara anestezie...Acum are aproape 3 kile,si tin sa reamintesc cui ii pasa ca sunt in saptamana 33...din 40(42 uneori)...si tinand cont ca pune cam 250 de grame pe saptamana...u do the math...
E foarte activ,ceea ce ma bucura si ma doare in acelasi timp :)), e pretentios,nu ii place sa stau decat dreapta,fie in picioare fie intinsa,sa altfel incepe sa imi care picioare in putinele coaste si organe ramase intacte... Taaare curioasi mai suntem  sa il cunoastem...:)
Am inceput sa luam una alta,unu la mana pentru ca aici iulie e luna reducerilor si nu strica sa profitam si doi pentru ca nu stii cand sare iepurele din burta si nu vreau sa ne prinda nepregatiti...
Eu sufar de insomnie in cel mai rau mod posibil, adorm pe la 2,3 noaptea,ma foiesc,am sindromul picioarelor nelinistite,noaptea e un cosmar...de abia astept sa dorm iar pe burta mea proprie si personala,sa fiu atat de rupta de somn incat 10 minute sa mi se para o gura de oxigen..:D pentru ca daaa..asa va fi curand...si de abia astept sa il tin in brate..am mai zis asta cumva?:))) o sa mai zic....
Despre Razvanica scriu maine,cand-believe it or not- face 6 ani!!!! 6 ani de cand am aduc acasa un pisoi cu care nu stiam ce sa facem,cum sa il tinem si cum sa ne comportam cu el,iar acum....nu il mai putem tine in brate de cat de inalt e, nu mai avem loc sa  zicem nimic de cat de vorbaret e si nu mai putem de dragoste de cat de dulce continua sa fie....:)
Va las,atunci(asta in cazul in care chiar mai citeste cineva) si..pe maine! :)