Pe motivul vocalo-instrumental: "Fata mea este modelll..", pot cu mana pe inima sa va spun ca "Baiatul meu este foarte matinal". Mic.Ala mic.
Poti sa il culci si la 4 dimineata, cred(nu am incercat, dar jur ca uneori as face-o) ca el tot pe la 7 se trezeste. Which is ok, during school time. Dar in vacanta..na..ca tot omul, poate ai vrea sa te lafai pana la un 8.
Mnu. El nu si nu. Se trezeste, aud un "maaamiii" lung, ma duc sa il iau, il aduc la noi, il asez in pat, in secunda doi aud: "Mi-e foame. Vreau cereale!", apoi, pornind spre bucatarie, aud un "Desene!" scurt si impunator. Si asa ne incepe noua ziua, de luni pana duminica.
Odd enough, uneori, foaaarte rar, mai rar ca o cometa vazuta cu ochiul liber, as putea spune, mai rar decat un castig substantial la lotto, se trezeste mai tarziu. Nuu..nu a prins niciodata 9. Never ever. Dar asa, un gras 8,30...mai vine. Si atunci, ghiciti ce? De fiecare data, DE FIECARE DATA, fara exceptie, la mine intervine ceva de ma trezesc inaintea lui.
Take today, for example. Singura zi din saptamana in care sotul meu incepe munca devreme si pleaca si mai devreme de acasa. Si se trezeste, inutil de mentionat, SI mai devreme.:)
A sunat alarma la 7. M-am trezit. El a iesit usor, conform rugamimtilor mele fierbinti, si avand totul pregatit in sufragerie, sa nu mai intre. Am incercat sa adorm iar. La 7.30 a iesit pe usa. Pe care a trebuit sa o deschida si sa o inchida, sa poata sa faca asta. Asa ca m-am trezit iar.Deja nu mai aveam somn, dar am tinut ochii stransi, poate poate. Mi-am propus sa ma relaxez, macar, sa lenevesc, daca tot nu mai pot sa dorm. Si poate as fi reusit, dar la 8 am primit un mesaj pe facebook de la o prietena care voia sa stie daca eu am facut tortul de la ziua lui Eduard, cel in forma de 2. Ca e frumos!La 8 dimineata!!!!
Mea culpa. Mi-am jurat sa imi opresc wi-fi-ul de cand cu episoade dureroase ce au implicat oameni ce incercau sa ia legatura cu mine la 6 dimineata, la 7..chiar si la 5.30. Si se aude:pic,pic! Si eu poc,poc, ma trezesc! Si nu mai pot dormi. Deci mi-am propus sa fac ceea ce sorm-mea face demult, si bine face, sa il opresc si o data cu el si pic, pic-urile matinale. Dar aseara am uitat. Ceasul rau!
Asa ca la 8 dimineata dadeam sfaturi de bucatarie. Ca si-asa ma trezisem.
Ghiciti la cat s-a trezit Eduard azi.....
;)
Dap. 8.45.Daca as avea o carte a recordurilor legata de el, astazi as fi notat in ea evenimentul.Dar nu am. Am doar o cana mare de cafea, pe care o beau in fiecare dimineata, la 7.30. :D
miercuri, 20 august 2014
vineri, 15 august 2014
De ce iubesc Belgia.
Ma gandeam..ma tot gandesc la asta de ceva timp..sa scriu despre motivele pentru care iubesc Belgia si faptul ca locuiesc aici.Cred ca sunt zeci de motive.Si mereu cand dau peste cate unul, ma gandesc: uite,ma,de asta imi place mie aici!:)
Nu stiu daca intereseaza pe cineva subiectul, si nu stiu daca ma intereseaza pe mine daca intereseaza pe cineva subiectul, eu doar stiu ca vreau sa scriu despre asta. u know what I mean?
Si nici nu stiu cu care sa incep.Random, propun:
1. Civilizatia.
Da,stiu, boring. Strainatate equals civilizatie. Mnu. Nu neaparat. Strainatate reprezinta si Grecia,si grecii nu imi par civilizati.Sunt nesimtiti.Belgienii nu.Belgienii sunt calmi, respectuosi, bine crescuti, rabdatori...civilizati, ce sa mai!
Imi doresc foarte mult sa ma fi nascut aici. As fi fost altfel. Mai calma, mai zen, mai..altfel. Astia au o atitudine care pe mine ma fascineaza. Nu au avut motive sa se streseze pentru ziua de maine, therefore asta se reflecta in modul lor de a fi.
Sa ii vedeti pe adolescenti. Sunt atat de..smecheri.Natural,asa.Si nu in sensul de smecher prost, cum stim noi toti unii adolescenti care cred ca sunt buricul pamantului. In sensul de relaxati.Foarte misto.
Iar batranii... batranii sunt politicosi, culti, rezervati...imi plac. Si foarte ingrijiti.Au haine frumoase, de calitate, curate.Bine, stiu, asta nu are legatura cu civilizatia, dar m-am gandit sa mentionez si asta.:)
Deci da. Iubesc tara asta.Pentru motivul asta si multe ce vor urma.
Va pup.
Nu stiu daca intereseaza pe cineva subiectul, si nu stiu daca ma intereseaza pe mine daca intereseaza pe cineva subiectul, eu doar stiu ca vreau sa scriu despre asta. u know what I mean?
Si nici nu stiu cu care sa incep.Random, propun:
1. Civilizatia.
Da,stiu, boring. Strainatate equals civilizatie. Mnu. Nu neaparat. Strainatate reprezinta si Grecia,si grecii nu imi par civilizati.Sunt nesimtiti.Belgienii nu.Belgienii sunt calmi, respectuosi, bine crescuti, rabdatori...civilizati, ce sa mai!
Imi doresc foarte mult sa ma fi nascut aici. As fi fost altfel. Mai calma, mai zen, mai..altfel. Astia au o atitudine care pe mine ma fascineaza. Nu au avut motive sa se streseze pentru ziua de maine, therefore asta se reflecta in modul lor de a fi.
Sa ii vedeti pe adolescenti. Sunt atat de..smecheri.Natural,asa.Si nu in sensul de smecher prost, cum stim noi toti unii adolescenti care cred ca sunt buricul pamantului. In sensul de relaxati.Foarte misto.
Iar batranii... batranii sunt politicosi, culti, rezervati...imi plac. Si foarte ingrijiti.Au haine frumoase, de calitate, curate.Bine, stiu, asta nu are legatura cu civilizatia, dar m-am gandit sa mentionez si asta.:)
Deci da. Iubesc tara asta.Pentru motivul asta si multe ce vor urma.
Va pup.
sâmbătă, 2 august 2014
N-am plecat,deci nu ma-ntorc...
Nu, nu am disparut iar, dar ..nu stiu daca e totul in capul meu sau chiar am multa treaba pe zi, iar seara am altele de facut si nu am timp/chef/inspiratie de scris. Ideea e ca am o lista cu lucruri de facut de luni si inca nu am terminat-o.De rezolvat,ma refer,nu de scris.
Iar acum in urechea stanga imi urla printesa Sofia, deci nu va asteptati la minuni. Daca vad ca nu imi vine, ma opresc. Din scris.
Ramasesem la povestirea cu mine, sleita de puteri si vai de mama mea, si la drumul de spini pe care m-am intors acasa. Caci am ajuns, in ziua aia, intr-un tarziu,si a trebuit sa fac si mancare..ma rog..cat a fost de facut. Dupa care m-am intins in pat,alaturi de buretelul meu mic, si am dormit cum n-am mai dormit de cand eram de varsta lui.
Dar sa vedeti smecherie. A doua zi a trebuit sa o iau de la capat. Cu piata. Usor, mi-am zis naiva, merg la Carrefour, care e relativ aproape, asa ca drama recenta de la Delhaize nu re motiv sa se repete.Ma duc, iau dua, trei lucruri, si aia a fost. Tot fara carut, dar na...e aproape.
Pentru ca am fost plecati mult timp, majoritatea(purtabila) a hainelor noastre era in masina, asa ca a trebuit sa imi pun si eu ce am gasit prin sifonier, respectiv o rochie alba si (asa cum s-a dovedit in scurt timp) vaporoasa.
Si ies din casa, cu un copil de mana si unul pe trotineta. Eduard-nici nu iesisem bine, ca el vrea in brate. Staaai asa, ca azi nu mai ai motive sa fii obosit. Baga 2x2 si mergi mai departe! Razvan era ba langa mine ba la 10 metri in fata, asa ca mi-am inceput aventura optimista ca o lebada(habar n-am daca lebedele sunt optimiste, dar :1. ar trebui sa fie, dat fiind ca au un start foarte prost. 2. am asociat albul lor cu inocenta si inocenta cu optimismul. Da, sunt profunda.)
Nici nu apuc sa fac 5 metri ca hooooop o rafala de vant imi ridica poalele in cap mai ceva ca lui Marilyn Monroe in celebra poza. Opa! Stai asa ca nu-I asa. Carevasazica, o mana va trebui sa o sacrific pentru binele umanitatii, sa nu orbeasca toti deodata,asa. Nu-I nimic, mai am una, un copil de tinut, o piata de facut. Continuam. Mai merg doi pasi. Mi se rupe breteaua de la rochie. Ha! Normal, nu? Daca-I bal...
Ok. Asta nu e asa grav. Rochia e pe elastic sus, asa ca bretelele sunt optionale.Arat ciudat cu o bretea lipsa, o mana intre picioare si un copil in cealalta mana, dar cui ii pasa? Am o piata de facut, guritzele de hranit.Continuam.
Ajung la Carrefour. Si incep piata. Si nu stiu cum p&*#a ma-sii, dar umplu doua sacose. Iar. Fiecare cantarind cate jdemii de kile. Plus o mini sacosica de morcovi.Si aici incep problemele. Dupa ce ies din Carrefour.Pentru ca aveam de transportat urmatoarele: una bucata copil, una bucata sacosa gabarit depasit(cealalta, olecuta mai usoara, o atarnasem de trotineta copilului mare).Una bucata sacosica morcovi(2 kile). Una bucata rochie de stapanit, ca zici ca venea Katrina, asa vant se pusese afara.Iar eu, neinspirata, decat doua maini.Asa ca va las pe voi, dragii mosului, sa va imaginati sceneta tragico-comica ce a avut loc pana acasa, unde am ajuns din nou transpirata, obosita, injurand in cel putin 3 limbi.
Concluzii:
1. Tre' sa-mi iau masina
sau
2. Nu mai trebuie sa fac piata.
si
3. Trebuie sa inteleg ce inseamna putin si sa nu mai car tot magazinul dupa mine.Sau sa inteleg ca sunt batuta in cap si sa nu ma mai plang.
Cam atat.
Iar acum in urechea stanga imi urla printesa Sofia, deci nu va asteptati la minuni. Daca vad ca nu imi vine, ma opresc. Din scris.
Ramasesem la povestirea cu mine, sleita de puteri si vai de mama mea, si la drumul de spini pe care m-am intors acasa. Caci am ajuns, in ziua aia, intr-un tarziu,si a trebuit sa fac si mancare..ma rog..cat a fost de facut. Dupa care m-am intins in pat,alaturi de buretelul meu mic, si am dormit cum n-am mai dormit de cand eram de varsta lui.
Dar sa vedeti smecherie. A doua zi a trebuit sa o iau de la capat. Cu piata. Usor, mi-am zis naiva, merg la Carrefour, care e relativ aproape, asa ca drama recenta de la Delhaize nu re motiv sa se repete.Ma duc, iau dua, trei lucruri, si aia a fost. Tot fara carut, dar na...e aproape.
Pentru ca am fost plecati mult timp, majoritatea(purtabila) a hainelor noastre era in masina, asa ca a trebuit sa imi pun si eu ce am gasit prin sifonier, respectiv o rochie alba si (asa cum s-a dovedit in scurt timp) vaporoasa.
Si ies din casa, cu un copil de mana si unul pe trotineta. Eduard-nici nu iesisem bine, ca el vrea in brate. Staaai asa, ca azi nu mai ai motive sa fii obosit. Baga 2x2 si mergi mai departe! Razvan era ba langa mine ba la 10 metri in fata, asa ca mi-am inceput aventura optimista ca o lebada(habar n-am daca lebedele sunt optimiste, dar :1. ar trebui sa fie, dat fiind ca au un start foarte prost. 2. am asociat albul lor cu inocenta si inocenta cu optimismul. Da, sunt profunda.)
Nici nu apuc sa fac 5 metri ca hooooop o rafala de vant imi ridica poalele in cap mai ceva ca lui Marilyn Monroe in celebra poza. Opa! Stai asa ca nu-I asa. Carevasazica, o mana va trebui sa o sacrific pentru binele umanitatii, sa nu orbeasca toti deodata,asa. Nu-I nimic, mai am una, un copil de tinut, o piata de facut. Continuam. Mai merg doi pasi. Mi se rupe breteaua de la rochie. Ha! Normal, nu? Daca-I bal...
Ok. Asta nu e asa grav. Rochia e pe elastic sus, asa ca bretelele sunt optionale.Arat ciudat cu o bretea lipsa, o mana intre picioare si un copil in cealalta mana, dar cui ii pasa? Am o piata de facut, guritzele de hranit.Continuam.
Ajung la Carrefour. Si incep piata. Si nu stiu cum p&*#a ma-sii, dar umplu doua sacose. Iar. Fiecare cantarind cate jdemii de kile. Plus o mini sacosica de morcovi.Si aici incep problemele. Dupa ce ies din Carrefour.Pentru ca aveam de transportat urmatoarele: una bucata copil, una bucata sacosa gabarit depasit(cealalta, olecuta mai usoara, o atarnasem de trotineta copilului mare).Una bucata sacosica morcovi(2 kile). Una bucata rochie de stapanit, ca zici ca venea Katrina, asa vant se pusese afara.Iar eu, neinspirata, decat doua maini.Asa ca va las pe voi, dragii mosului, sa va imaginati sceneta tragico-comica ce a avut loc pana acasa, unde am ajuns din nou transpirata, obosita, injurand in cel putin 3 limbi.
Concluzii:
1. Tre' sa-mi iau masina
sau
2. Nu mai trebuie sa fac piata.
si
3. Trebuie sa inteleg ce inseamna putin si sa nu mai car tot magazinul dupa mine.Sau sa inteleg ca sunt batuta in cap si sa nu ma mai plang.
Cam atat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)