marți, 15 februarie 2011

Poveste de neuitat...

Aseara avea Razvan chef de citit povesti.Eu, de citit.El, de ascultat. Si cum e un baiat hotarat mi-a trantit Alba ca Zapada in brate si si-a ciulit urechile.
Eu mi-am luat intonatia la purtator si am inceput.Si cum vroia imparateasa un copil,si cum s-a intepat,si cum i-a comandat lu' Doamne Doamne trasaturile fizice,si cum a..murit la nastere.Doar ca in loc sa citesc :"a murit" am zis si eu ca a disparut.Sa nu il introduc in vicisitudinile vietii asa brusc.
Si a..disparut ea,si a aparut o mama vitrega, frumoasa da' ciudoasa.Care i-a pus gand rau Albei ca Zapada( Albei?!?..hmm..) si l-a trimis pe vanator sa o...sa scape de ea.Si chiar si sa scape de ea am citit repede,sa nu inteleaga copilul ca daca cineva e mai frumos decat tine tre ' sa scapi de el.Si nu numai sa scapi de el,dar sa vrei sa il omori,si sa si ceri ca dovada niscaiva organe interne,asa cum a facut ciufuta asta de mama vitrega.
Moving on..deja un sfert de poveste era modificata.In fine, vanatorului i se face mila de ea, ii da drumul, ar fi completat de minune si o hartuire sexuala toata treaba asta.Pai ce, el ii da drumul,dar nu primeste nimic in schimb? In fine,poate avea si el o fiica de aceeasi varsta.
Si fuge fata, fuge, prin hatisurile padurii,si da de casa piticilor. Patrunde prin efractie(pai nu? ca nu era nimeni acasa..) si dupa ce isi baga nasul prin toate treburile se culca.Astia(piticii) ajung acasa, o vad intinsa pe toate paturile si se hotarasc sa o pastreze.Ii propun si ea accepta.Just like that.Pai va intreb eu acum: ce educatie ii daduse ta-su, ca raposata de regina nu apucase sa o creasca? Sa se mute,asa, din prima, si nu la un necunoscut,ci la 7??? Nici nu apucase sa le retina poreclele(eu nu le stiu nici pana in ziua de azi) si ea hop era si mutata. (fac o paranteza-unde naiba a dormit dupa?ca in patuturile lor presupun ca dormeau ei? Aveau vreo canapea imensa,ceva? Ma rog..)
Asa..deci se muta, iar astia, stiind-o simpluta la minte, ii specifica sa nu deschida la nimeni. Ma-sa vitrega, care se ocupa cu magia neagra si vorbea cu oglinzile, afla ca asta mica traieste si vine sa ii faca felul.Acum, cred ca oglinda avea sistem GPS incorporat,de a lasat-o pe asta matura exact la tanc, altfel cum sa fi nimerit din prima,asa? Vine, ii strange o cingatoare, o lasa fara vlaga, fuge. Astia micii-piticii vin acasa, o salveaza, si ii reamintesc sa NU mai deschida la nimeni necunoscut.Pleaca la munca(erau un fel de mineri, saracii) si a doua zi povestea se repeta, dar cu un pieptene otravit.Iar o fraiereste baba. Deci asta mica nu numai ca era proasta,dar nu era nici prea obedienta. Iar vin piticii, iar o salveaza pe asta, de data asta mi se pare mie din tonul povestitorului ca nu cu acelasi chef.:D si ii amintesc, un pic iritati, cred(de inteles, de altfel) ca prin NIMENI se refera la nicio persoana in afara de ei, cei 7 magnifici.
Fara nicio surpriza pentru nimeni,baba revine in forta cu un truc nou si o face iar pe pretty woman.(era o vorba,se referea la altcineva,nu dam nume: frumoasa ca o zambila si proasta ca o sindrila :) ).De data asta, ca nu au mai vrut, ca nu au mai putut, piticii nu se mai baga sa o salveze pe Albuta, si o aseaza intr-un sicriu de clestar, sa o faca de rusine, probabil.Ceva de genul:asa nu!
Si, ca in toate filmele americane, vine El -printul calare pe un cal alb(nu aparuse BMW-ul pe atunci), se indragosteste pe loc de ea si hotaraste sa fie a lui pentru totdeauna.Just like that,fara sa o scoata la o cafea, fara sa o intrebe: Flori,fete sau baieti/melodii sau cantareti.Nici macar zodia nu i-o stia sa vada daca sunt compatibili.In fine..o cere piticilor, astia, usurati, o dau, si, bonus, in drum spre castel, din cauza soselelor impracticabile(uite si singurul element realist) ii sare si marul otravit din gat. Wow..nebunie, freamat, suspine..Albuta se trezeste si ii cade si ei cu tronc printul(probabil influentat si de hainele regale si de calul..mare).Si se muta si cu asta,si traiesc si fericiti pana la adanci batraneti.The end.
Acum..sa ma apuc sa scriu toate neajunsurile povestii..inutil..parte le-am sugerat mai sus, parte sunt evidente.Cert e ca mi se pare o poveste dura, prost scrisa si cu influenta negativa asupra copiilor.Ce sa invete ei de aici?Ca oamenii E rai?Ca daca esti frumos si nu te duce capul,ai pus-o,ca o sa ai dusmani care iti vor dori moartea?Ca primul sosit e primul servit?Muta-te cu el,ca vei trai fericit ?C'mon! Eu nu asta vreau sa imi invat copilul de (aproape) 5 ani...
Cred ca diseara o sa sar si peste Scufita Rosie,ca iar imi vine sa sun Protectia Copilului, sa ii reclam mama care isi trimite copilul singur prin padure...deci nu.
A!Si la toate povestile e un maare happy end.Daca ajung ei sa iasa nevatamati din burta lupului,auzi?!
Ntzz...toata lumea stie ca binili..invinge..dar nici chiar asa...

sâmbătă, 12 februarie 2011

marți, 8 februarie 2011

Depressed.And old.And depressed once again.

Carevasazica eu am meditat un baietel acum ceva timp.Mic era el,de felul lui.Abia intrase clasa I, inca nu stia sa scrie sau sa citeasca foarte bine, dar era ambitios si din proprie initiativa si putin fortat de parinti.:)Dar asta e alta poveste. L-am meditat..nu stiu..vreo 2-3 ani,cred,pana am plecat in Grecia.In timp ce il meditam, mama lui a ramas insarcinata si a nascut un alt baietel, un bebelus dragut,pe care nu am apucat sa il vad decat de cateva ori,ca am plecat.
Si ieri m-a sunat doamna mama baietilor.O surpriza,dupa atata timp,sa aud de ea.Si m-a intrebat daca m-ar interesa sa il meditez pe baiatul cel mic, pentru ca ar vrea sa inceapa pregatirea cu el la engleza.Un lucru dragut, de altfel, la care din pacate nu pot sa contribui,data fiind plecarea ce va avea loc.:)Insa mai din curiozitate,mai din amabilitate,am intrebat-o ce varsta are cel mic.Raspunsul m-a socat:7 ani!!!
-Cccum..7 ani?Nu are vreo 3,4?
-Nuu..si rade.E clasa 1.
-Mi-e frica sa intreb ce varsta are Calin..zic eu speriata,gandindu-ma ca imi spune vreo 13 ani si ma simt batrana...
-17 ani curand.

...17 ani...baietelul mic si speriat pe care il meditam eu mai deunazi.Acum fratele lui,bebelusul,are varsta lui de atunci,iar el mai are putin si se insoara.And I felt old.Very,very old.And I thought about my high school students, about their age.And I freaked out.How old am I?
Adica..eu ma simt la fel ca anul trecut,ca acum doi ani..ca mereu.Si nici oglinda nu ma mai socheaza,ca ma uit in fiecare zi la ea,m-am obisnuit cu mine. Totusi, copilasul ala e acum (aproape) barbat iar eu (aproape) batranica cu acte in regula.
Maine,poimaine,Razvan o sa faca si el 17 ani.Iar eu o sa am...43.Adica ditamai femeia.Hmm..poate ar trebui sa incetez curand sa mai ma scalambai,sa mai cant si sa mai dansez toata ziua, sa mai fac glume de gradinita..:)(asta nu stiu daca pot, inca il am public tinta pe Razvan si functioneaza:D).Si ar trebui sa ma comport ca un adult.Sau... nu? Trebuie sa ne comportam conform cu varsta pe care o simtim,sau cu varsta pe care ne-o transmite buletinul?
E greu, va zic. Greu de tot.Hai carpe diem si ne mai auzim!

marți, 1 februarie 2011

Va mai servesc cu ceva,doamna?

De obicei ne enerveaza angajatii ursuzi.Vanzatoarele pe care le intrebi ceva si iti raspund fie in doi peri fie ca si cum le-ai cere din buzunar. Si parca te simti si prost cateodata ca le deranjezi,chiar daca,teoretic, ele pentru aia sunt acolo,sa te ajute cu placere.(Preferatele mele sunt alea cu insigna "Azi zambesc pentru tine" care au o fatza si comportament de varza murata).
Si cand dai de o angajata draguta,care te serveste amabil si chiar incearca sa te faca sa te simti bine, fara obligatia de a cumpara ce probezi, parca simti ca esti putin mai aproape de civilizatie,de cum ar trebui sa fie.
Se pare insa ca mai e o categorie, de angajate super amabile, din cale-afara de amabile, enervant de amabile...dar sa va povestesc.
Am intrat ieri intr-un magazin de cartier sa cumpar carne. Si erau doua persoane in fata mea, doua doamne.Vanzatoarea, amabila, a intrebat-o pe prima doamna ce doreste. Habar n-am ce i-a raspuns, nici nu are importanta.Dupa ce i-a cantarit/adus ce vroia, a intrebat-o:
-Va mai servesc cu ceva,doamna?-Ton descendent,ton ascendent.Respectiv: va mai servesc cu ceva-ton descendent, doamna, ton ascendent, extrem de ascutit.Annoying.
-O bucata de..altceva..ii raspunde buna doamna.
Vanzatoarea o serveste si o intreaba iar.La fel.Aceeasi intrebare,aceeasi intonatie.
-Va mai servesc cu ceva, doamna?Tot descendent,ascendent,ascutit.Tot enervant.
Doamna care pesemne venise cu o lista intreaga de cumparaturi ii cere altceva.Vanzatoarea o serveste si..guess what?Da,da..o intreaba ACELASI LUCRU.IN ACELASI MOD.Initial am crezut ca isi bate joc .De doamna , de mine poate, de viata...:D Dar nu..asa a facut dupa fiecare produs comandat de doamna respectiva, de urmatoarea doamna,de mine..si cu siguranta de toti clientii ei din ziua respectiva si dintotdeauna.
Acum stau eu si ma gandesc, dupa ce mi-a luat jumatate de ora ieri sa-mi revin si sa imi scot din minte acel "Va mai servesc cu ceva,doamna?" implacabil.E mai bine asa, enervant de amabila, decat enervant de nepoliticoasa? Mie una, nu imi plac extremele in general.Nici prea frig, nici prea cald.Nici prea amabil, nici prea nesimtit.Nici prea mult, nici prea putin.Dar sincera sa fiu,daca ar fi sa aleg dintre doamna de ieri si orice cucoana deranja(n)ta pe care am cunoscut-o vreodata, cu mana pe inima va spun ca as alege varianta B.Macar mi-ar fi mai usor sa o confrunt.Clar.