joi, 30 iulie 2009

Aniversare Razvan





Slide(si poze, evident) realizate de finu'. :)

marți, 28 iulie 2009

Poveste...despicata-n patru

Era odata ca niciodata, demult, in vremea cand raurile erau dulci si casutele erau din turta dulce, era atunci o fetita frumusica, pe nume Selena. Si, cand fetita avea trei ani, ea s-a mutat intr-un castel nou, unde a intalnit alte trei fetite de varsta ei. Incet-incet s-au imprietenit si au format un grup de nedespartit. Selena se intelegea bine cu toate celelalte trei fetite, dar mai mult si mai mult cu una dintre ele, Ania. Erau, practic, de nedespartit. Dormeau impreuna, mancau impreuna, isi impartaseau toate secretele, erau ca doua surori. Iti era mai mare dragul sa le vezi impreuna, parca se intelegeau din priviri. Si timpul trecea, si fetitele cresteau, si Selena si Ania erau din ce in ce mai legate. Celelalte doua, Alandris si Gia, faceau in continuare parte din grupul lor de fetite cuminti care se jucau cu papusile afara, isi impartaseau secrete sau mergeau la o inghetata impreuna, insa adevarata legatura era intre cele doua.
Cand au crescut un pic mai mari, drumurile celor patru fetite au inceput sa se indeparteze cand si cand, pentru ca fiecare invata in cate un colt al orasului. Selena nu mai venea decat la sfarsitul saptamanii sau in vacante in castelul celorlalte fetite, insa ea si Ania gaseau mereu modalitati sa comunice, chiar si-asa. Isi trimiteau biletele, spunandu-si in continuare secretele, isi cereau sfaturi cu privire la diferitele probleme, isi faceau planuri comune. Si chiar daca Selena se vedea mai des cu Alandris iar Ania cu Gia, asta nu le impiedica sa fie in continuare cele mai bune prietene. Erau mereu impreuna, erau de nedespartit, erau...ele...Selena si Ania...singure impotriva lumii.
A venit insa si o zi cand Selena a cunoscut un baiat, iar relatia lor a devenit, incet-incet, serioasa. Selena continua sa ii impartaseasca Aniei, ca intre fete, toate secretele ei, insa, asa cum era si normal, petrecea acum timp si cu baiatul pe care il iubea. Si trecu o zi, trecura doua, trecu o luna sau un an, si Ania isi facu o alta prietena buna, cu care isi petrecea acum din ce in ce mai mult timp si incepu sa devina din ce in ce mai rece cu Selena. Selena observa comportamentul Aniei si se hotari sa ii vorbeasca despre asta, despre ele si relatia lor ce se prabusea rapid, insa Ania, desi paru ca intelege si ca ii pasa, nu fu de acord sa discute despre asta, promitandu-i ca nu e nimic si ca totul va fi bine.
Dar nimic nu a mai fost bine intre ele de atunci, si relatia lor se sfarsi incet, ajungand sa nu isi mai vorbeasca deloc.
Selena incerca o vreme sa mai lupte, dupa care, lovindu-se mereu de refuzul Aniei, renunta, spunandu-si ca, poate, vreodata, o sa afle ce se intamplase cu adevarat.
Trecura ani si ani de zile, Selena isi facu si alte prietene, ramase prietena cu Gia, cu Alandris nu, insa durerea din sufletul ei pentru pierderea Aniei nu se stinse niciodata. Ele se mai intalnira ocazional, si, desi Selena stia ca amandoua se schimbasera, stia la fel de bine ca daca Ania ar fi venit la ea, ea nu ar fi stat pe ganduri sa o ia in brate si sa o stranga tare, ca atunci cand isi jurau prietenie vesnica si ca nu vor lasa pe nimeni sa le desparta.
De atunci Selena isi cauta prietena in fiecare fata pe care o intalneste. Are o alta buna prietena acum, poate chiar mai multe, insa stie, acolo, intr-un sertar inchis al sufletului ei, ca nimeni nu va mai fi niciodata ca Ania.
The end.

luni, 27 iulie 2009

Franta

Pai..cu ce sa incep? Dupa toate cele povestite deja, stiti ca imi cam place Franta. De fapt, cred ca e pe locul 1 in topul tarilor pe care le-am vazut si mi-au placut asa tare de m-as muta in ele. Pana acum...Stiti ca astept America.:)
Despre Coasta de Azur, m-am gandit daca sa spun "Frumos dar scump" sau "Scump dar frumos". Nu am ajuns la nicio concluzie, insa cu siguranta ca sa mergi acolo iti trebuie bani. Bani pentru mancare, bani pentru parcare, bani pentru cumparaturi, chiar si bani pentru suveniruri. Cred ca sunt cu cel putin 30 de procente mai scumpe toate decat pe unde am mai ajuns eu pana acum. Sunt chiar mai scumpe decat in Dubai, de care toata lumea e speriata din punctul asta de vedere.
Cred ca cei mai multi bani pe asta s-au dus, pe mancare si parcari. Asta in conditiile in care nu am mancat sa ma rostogolesc la iesire, asa cum ni se intampla de fiecare data in Grecia.(apropo, cred ca in Grecia se mananca cel mai bine, trai-le-ar tzatziki-ul lor). Multe fructe de mare, buune, nu am ce zice, pizza multa(not much of a fan) pentru ca influenta italiana e de neconfundat, croissante delicioase, gasesti de toate, insa...platesti. Daca in Skiathos(unde e mai scump decat pe continent ca deh, e insula) cel mai mult am dat amandoi 40 de euro pe o masa, dar am mancat mult, bun si consistent(desert inclus), aici am dat 50 de euro pe doua farfurii mari cu continut putin si doua pahare de suc. Bine, acum eu raportez la puterea noastra financiara, poate ca unora 50 de euro li se pare un mizilic pentru doua persoane. La noi n-a avut parintii posibilitati, asa ca mi s-a parut exagerat.
Parcarea..daca pui masina pe strada platesti 1.3 euro/ora, dar sunt sanse slabe sa gasesti loc, asa ca o cam bagi in subterane, unde preturile incep de la 2.5-3 euro/ora. De la 21.00 la 9.00 dimineata pe strada e gratis, iar daca nu te prinzi sa te invarti pana gasesti un loc sau daca pur si simplu nu ai noroc, te ajunge vreo 10-12 euro/noapte.
In fine, gata cu detaliile tehnice.:) Toate statiunile astea frumoase pe care le-ati vazut in poze sunt cam la fel, munte ce se termina in mare, porturi ce gem de yachturi(chiar ma gandeam, bine ca nu am fost cu yachtul, ca unde naiba parcam in aglomeratia aia?), lume multa si plaje cu pietre in loc de nisip.
Cat despre yachturi, mie mi-a placut asta: pentru ca avea o culoare pe care nu o mai vazusem la ambarcatiuni.
A! Si apa..apa mi-a placut mult. Desi rece si sarata, cand arata cam asa:
parca iti mai trece din suparare.:)
In rest, limba e frumoasa, oamenii bogati, femeile slabe si romanii cocalari.:)) De asta ne-am convins inca o data in aeroport, in Nisa, cand, dupa cateva zile de politete, calm in trafic, injuraturi lipsa si zambete pe fata, am avut parte de un spectacol gratuit intre doua romancute slobode la gura care se certau care sa se bage in fata la check in. Asta dupa ce recunoscusem ghiseele pentru Bucuresti dupa gramada dezorganizata ce iesea in evidenta.
But well, Romania is my country, right? We have to deal with this.
Alta nemultumire vine din faptul ca, dupa ce ne-am sucit gaturile poate-poate om vedea si noi ceva celebritati, macar vreo Raduleasca, ceva, nu am reusit sa ne scoatem banii de excursie din paparazzo business si ne-am ales doar cu protagonistii emisiunii Little people, Big world. Eh, bine si-asa...:)Poate data viitoare.
In Cannes, pe strada principala, magazin luxos langa magazin luxos. Valentino, Gucci, Chanel, Louis Vuitton, Dolce&Gabanna, unul langa altul isi asteptau clientii care, credeti-ma, nu intarziau sa apara. Ieseau madamele cu pungoacele pline cu hainute...de ziceai ca le dau moca aia. Erau reduceri, intr-adevar, insa de la 3000 de euro la 1500...parca tot nu ma misca.
In rest...francezii sunt cocheti, din punctul meu de vedere, ca doar de asta sunt francezi, nu?
Despre toate astea insa si despre cum am jucat SI CASTIGAT la cazino-ul din Monte Carlo, intr-un alt episod.:)
Pana atunci, noapte buna, copii! ;)

Amintire din Franta

Vreau sa va impartasesc o melodie pe care am ascultat-o in Franta si pe care o ador. Sper sa va placa, eu numai asta ascult de cateva zile.


sâmbătă, 25 iulie 2009

Poze Coasta de Azur

M-am intors, cu poze, bineinteles, si cu povesti, dar inca nu am inspiratie de scris, asa ca pun niste imagini din fiecare statiune in care am fost. Cand ma loveste inspiratia scriu si cate ceva despre ele.Pana atunci, enjoy! :)

P.S. Scump, domne', scump....dincolo, oriunde ar fi asta, sigur era mai ieftin...:)

Asadar: Saint Tropez:






Drumul Nisa - Monaco



Monte Carlo



Monaco





Nisa



Cannes

sâmbătă, 18 iulie 2009

Plec.

Gata. A venit si ziua asta.Adica asta de dinaintea lu' AIA. Adica maine. Cand plec.Plecam. Pe Coasta de Azur.Am citit atatea lucruri frumoase despre locurile astea, incat ma duc exact ca la pomul laudat. In fine. Mai am si emotii ca zburam cu Blue Air si nu stiu de ce, am eu ceva cu astia.
In orice caz, maine seara suntem in Nisa. Poimaine St. Tropez, Cannes si Juan les Pins, marti Monaco si Monte Carlo, iar miercuri si joi Nisa. Sper sa fie bine, programul e gata, pus la punct, GPS-ul "activat" pe Franta, masina ne asteapta acolo si...nu mi-am facut bagajele. Nu...practic, doar teoretic. In gand.:) In schimb, am calcat o gramada de camasi(nu, nu ale mele..)si m-am hotarat sa imi iau multe rochite. Si sandale. Si accesorii. La posete inca nu m-am gandit. Cred ca se rezolva si asta, totusi.
Chiar ma gandeam azi ca inainte, cand plecam undeva, imi faceam bagajele cu 2 saptamani inainte, cu o saptamana inainte frematam de emotie iar in noaptea de dinainte nu puteam dormi. De unde trag niste concluzii:
1. Aveam mult mai multe haine de imi permiteam sa imi fac bagajul cu atata amar de vreme inainte.Acum am doua hainute pe care le port pana in ultima zi, le spal noaptea si apoi le pun in bagaj.:D
2. Nu prea ieseam des, saracuta de mine, sau aveam prea putine bucurii in viata.De atunci.:) De ma bucuram asa. Sau poate ca mi-e mai greu acum sa fiu asa entuziasta pentru ca ma despart iar de Razvan. Nu stiu. Oricum, imi e tare greu, de fiecare data, sa plec fara el. No more details, ca mai am treaba in seara asta, si nu vreau sa ma deprim prematur. Am la dispozitie jumatatea zilei de maine, pana plecam.;)
Mda. Asa ca va las.Revin cu poze.Frumoase, sper. Daca imi ies mai nasoale ca alea de pe net, va dau doar vreun link.:D Ca sunt poze cu Coasta de Azur, garla.
Gata. Ne auzim de vineri incolo. Bahtalo!

luni, 13 iulie 2009

La multi ani, mami!

Azi e ziua ta, mami.Faci 3 ani. 3 ani, iti dai seama ce mare te-ai facut? Cand tu o sa citesti asta o sa fii, desigur, si mai mare, asa ca varsta asta nu o sa ti se para fantastica, dar pe mine, poate de unde e si o cifra magica, ma umple de bucurie.
M-am hotarat sa iti scriu randurile astea azi, de ziua ta, sa iti spun si aici ce mult insemni pentru mine (daca ceea ce iti zic in fiecare zi nu te lamureste pe deplin :) ), insa mi-am dat seama ca...nu stiu ce sa iti mai scriu. Incerc sa ma exprim in vreun fel, sa ma fac inteleasa asupra sentimentelor mele, si imi dau seama ca vocabularul mi-e sarac. Nu s-au inventat cuvinte sa exprime dragostea mea pentru tine, si nu din lipsa de imaginatie, ci pentru ca nu poate fi exprimata...in cuvinte. Si probabil ca nici in fapte. Stiu doar ca atunci cand te privesc sau cand ma gandesc la tine mi se umple sufletul,mami, de dragoste, de implinire, de mandrie. Te iubesc asa cum nu o sa iti pot spune niciodata, ma implinesti cat toate bucuriile vietii la un loc inzecite, si sunt cea mai mandra mamica din lume, pentru ca tu esti puiul meu. Tu esti, asa cum iti spun zilnic, viata mea, lumina mea, comoara mea de aur. Ai intrecut orice asteptare a mea si a lui tati, si nu trece zi sa nu ne miram de tine,mami, cat de frumos, destept si dulce esti.
Nu am ce sa iti doresc mai mult decat sa fii sanatos, iubitul meu drag, sa ai parte de multa, multa sanatate, ca nu e nimic mai important pe lumea asta. Si noi sa ne putem bucura de tine, dragostea mea, sa ne umpli in continuare vietile asa cum faci de 3 ani incontinuu.
Prin tine imi dau seama cat de norocoasa sunt, eu, care nu am castigat in viata mea nimic, si care credeam, pana intr-o frumoasa zi de 13, ca sunt ghinionista. Nu stiam pe atunci, iubirea mea, ca norocul nu sta in bani sau obiecte materiale. Norocul sta in bucuria de a fi iubit(a) de cel mai minunat sufletel de pe pamant. Si eu am norocul asta, puiul meu. Multumita tie.:)
Asa ca iti multumesc, dragostea mea, pentru ca ai aparut in viata noastra, si pentru ca ne luminezi fiecare zi.
La multi ani, mami!

vineri, 10 iulie 2009

Dovada de diplomatie

Asta seara aveam treaba la bucatarie- pregatiri pentru maine, ca ii serbam (in avans) ziua lui Razvan- asa ca l-am trimis pe taica-su sa il culce. Si se duc ei de se spala pe dinti, face Razvan la olita, si apoi ii zice lui taica-su:

- Nu vreau sa ma culci tu, vreau cu mami.
-Pai de ce?
- Asa, nu vreau.Vreau cu mami.
-Pai eu ce am,mai? intreaba taica-su amuzat.
- Nu ai nimic, esti frumos, dar vreau cu mami.


:)))) Daca nici fii-meu nu e diplomat, apoi chiar nu stiu cine mai e..:)))

Paranoia, boala grea

Off...de cateva zile sunt paranoica. De cand cu fetita aia de trei ani care a murit in banca strivita de un raft. Sa va explic:
Eu de cate ori aud de vreo situatie mai deosebita ma pun, inainte sa pot protesta, in pielea personajelor. (de asta nici nu ma uit la televizor, mai ales la stiri, ma epuizeaza). Si ma gandesc: eu as fi facut asa, sau nu as fi facut asta..ma rog..in functie de situatie. Si de obicei ies bine, ca sunt destul de grijulie, mai ales cu Razvan. Insa CLAR la situatia care s-a intamplat in banca as fi procedat(si am procedat, de multe ori) la fel ca mama fetitei. Pentru cine nu stie, e vorba despre faptul ca un raft destul de mare si aparent bine prins in perete a cazut pe o fetita de..nu stiu..3 ani, parca, si a omorat-o.Intr-o banca, in timp ce mama ei efectua o plata. Acum, eu inteleg sa am grija de Razvan mereu, si sa il tin de mana cand traversam, sa il asigur in muulte situatii potential periculoase, dar cine naiba sa se gandeasca la un raft, repet, aparent super fixat si stabil, ca o sa cada pe un copil? Nu m-as fi gandit, si din pacate, nici mama fetitei nu a facut-o.
Asta-i una. A doua e despre fetita de aseara, care a cazut in put, si pe care tatal ei a incercat sa o prinda, dar a alunecat, iar pompierii au scos-o 8 ore mai tarziu...fara viata.Caz care m-a afectat,iar, foarte tare, pentru ca fetita, chiar daca in vecinatatea unei primejdii destul de evidente, un put acoperit, nu era singura in gradina, nu era nesupravegheata. Era cu tatal ei.Care a incercat sa o salveze.Si nu a reusit.Nu vreau, refuz categoric sa ma pun in pielea lui.
Asa ca acum iau serios in considerare sa fac rost de un marsupiu :D sau ceva care sa il tina pe Razvan cat mai aproape de mine. In brate. In carca. In casa. Nu stiu. Departe de afara, de pericol, de...accidente. Cu toate ca accidente se pot intampla si in casa, vezi ieri cand a alunecat(de fapt s-a aruncat si a alunecat)pe fotoliul-minge si s-a dat cu capul de calorifer. Simplu. Soldat cu un cucui. Dar daca....???...
Nu poti sa asiguri protectia totala a unui copil, nu fara sa devii bolnav. Si daca devii bolnav, si bula din jurul copilului e ultima solutie pentru protectia lui, e clar ca bolnav va ajunge si copilul tau.Deci, ce e de facut? Cum combinam protectia cu libertatea de miscare?...



E greu.

miercuri, 8 iulie 2009

Michael Jackson

Mai, eu fan Michael nu am fost niciodata. Am avut o prietena foarte buna care era innebunita, la fel mai multe persoane din jurul meu, dar pe mine genul lui de muzica nu m-a atins. In vremea aia, eu eram cu Metallica, Guns'n'Roses si, de ce sa nu recunosc, Sepultura. :D
Si chiar si cand am auzit ca a murit, nu pot sa spun ca mi-a trezit cine stie ce reactii lacrimogene...nu mi-a venit sa cred(inca nu imi vine), si mi-a parut foarte rau asa, ca am pierdut un reper in muzica, dans, si spectacol in general, dar m-am gandit ca ..ei bine...lumea merge mai departe.
Insa incepand cu aseara cred ca ..hai sa nu exagerez sa zic ca sunt fan Michael..dar sa zicem doar ca privesc totul dintr-o perspectiva noua si imbunatatita. Si cred ca multi sunt in situatia mea.
Aseara m-am uitat pe Pro Tv, la spectacol. Mi s-a parut extraordinar, impresionant si unic. Pacat ca s-a intamplat asa de tarziu..pacat ca Michael a murit asa cum a trait toata viata...singur...
Eu, dupa cate am aflat despre el zilele astea, am asa un sentiment de..compasiune..si parca mi se pune un nod in gat cand ma gandesc la situatia asta ciudata: era adorat, idolatrizat de mii, poate milioane de oameni din intreaga lume, si el...ERA SINGUR! Nu zic, era ciudatel, dar ce geniu nu e?Sau nu a fost? Cat de usor sa iti fie sa traiesti intr-o lume in care ti se cere totul?Toti asteapta de la tine sa detii si sa oferi adevarul absolut, si din momentul in care ai devenit vedeta ai renuntat, practic, la viata ta. Nu mai ai intimitate, nu mai poti sa fii tu, asa cum te stii tu.Trebuie sa fii tu,asa cum vor Ei.
Iar el era doar un copil speriat, traumatizat, care vroia prieteni cu care sa se joace, si dadea peste oameni mari care vroiau sa il stoarca de bani.
In fine, nu are rost sa insist prea mult pe subiectul asta, pentru ca oricum cred ca s-a scris/ vorbit/citit/etc mai mult despre asta decat despre orice altceva, insa vroiam sa imi exprim si eu tristetea ca nu l-am cunoscut si apreciat mai mult pe EL, omul si starul Michael Jackson.



PS. Cred ca ii scriu o scrisoare lui Tudor, sa ii zic ce mult il apreciez.:D.

joi, 2 iulie 2009

Cititi si asta...

Vreau sa cititi postul asta, si poate de acum incolo altele mai importante.Multumesc!

Turist de Constanta

Pentru ca stam in Constanta, si pentru ca noi suntem de obicei ultimii care merg la plaja, care se plimba cu telegondola sau care se bucura de orice alta distractie locala, nici noi nu faceam abstractie de obicei.Pana vara asta, cand hani a fost(si este inca:D ) mai liber si am decis sa bifam toate atractiile locale.TOATE. Ieri am reusit sa terminam tot.Cred.:) Hai sa va enumar deci ce puteti face in Constantica.
Multe.Sincer.Chiar ofera multe. Poti merge in noul si imbunatatitul Sat de Vacanta, unde au scos nonagenarul montagne russe si au pus un Dizzy Mouse. Cam scump, daca ma intrebati pe mine, 10 lei vreo 2 minute, dar..distractia costa. Incet, incet ,Satul de Vacanta incepe sa arate ca un mini parculet de distractii normal. Pentru ca,pe langa Dizzy Mouse, avem, de ceva timp, si ciocane ( :) ) centrifuga, taur mecanic, balerina cea antica, tot felul de trenulete pentru copii, caracatita, masinute care se ciocnesc si alte cateva.Binisor.A! Si carusel.Ador caruselul.:) Asta plus bowling center-ul de langa, un restaurant in locul in care candva era un cazino, trenuletul care duce la mall si tot felul de gherete cu amintiri, dulciuri si suveniruri. Deci o zi intreaga probabil ca ai ce sa faci. Te si costa pe masura,ce-i drept, nu costa nimic, nici alea de copii, sub 5 lei,dar..nu te plictisesti.
Buun..mai departe.Te poti plimba cu perla litoralului romanesc :)))..telegondola mazaresciana. Asta nu mai stiu cat costa, noi cand am fost era 8 lei un drum, 15 lei dus intors, dar era extra sezon.Cred ca s-a facut 10 lei drumul,mai mult nu.Insa din punctul meu de vedere isi merita banii.Dureaza vreo 15 minute(cred) si ai o priveliste foarte frumoasa asupra litoralului si lacului. Razvan e mare fan si ar vrea sa mergem de fiecare data, cu fiecare culoare de telegondola. Ruta e Cazino-Parc(Sat Vacanta) sau invers,evident. Gata!Ma opresc aici, ca nu sunt platita pentru asta.:) Mergem mai departe.
Aqua Magic( aka Apa Magic,asa ii zice Razvan). Cu asta am incheiat noi ieri plimbarile.Eu merg in fiecare an, imi place la nebunie, si e mai misto ca alte parcuri acvatice chiar si din afara.(vezi ala din Salonic unde e praf in ochi). Acum, in extra sezon, am dat 40 de lei pe bilet, insa zilele astea se face 60.Copiii pana-n 1,5 m au jumatate de pret, iar pana in 3 ani gratuit. Ce mi-a placut a fost ca au adaugat chestii noi, cum ar fi o palnie in care te dai cu colacul, in doi(pe mine m-a certat ala ca eram singura, dar baietii erau jos si se uitau la mine :) ), si au mai pus si niste chestii pentru copilasi. Am stat vreo 2-3 ore si am plecat, nu e foarte distractiv pentru mine sa nu ma dau in alea, si singura mi-era urat(I missed my sis), dar asta e..Razvan s-a distrat.Poate mai mergem o data fara el, la sfarsit de sezon, ca in plin sezon e crima si pedeapsa.Stai cate 10 minute la coada la tobogane.(si poate vii si tu, Kaze :D )
Mergem mai departe.Alaltaieri am fost cu autobuzul ala etajat. Suuper! Am stat sus, exact in fata, a fost foarte placut, nu ne venea sa credem ca am fost pentru prima data in 2 ani de cand a aparut la noi.L-am luat de la gara si ne-a dus toocmai pana la capat, la Enigma(la intrarea in Navodari). Am stat pe acolo vreo jumatate de ora si ne-am intors cu urmatorul la gara. Si costa doar 3 lei biletul-un drum.Razvan iar nu a platit, asa ca ne-am scos.:)) Tragem tare pana nu face 3 ani, ca dupa intra pe portie.:D Va recomand din suflet plimbarea cu autobuzul, e o alta perspectiva, de sus.:)
Am mai fost la Delfinariu..destul de trist,,mai e doar un delfin, istet, de altfel,pe numele lui Marc, insa eu imi amintesc Delfinariul cu doi delfini si doi lei de mare,plin de viata si bucurie.Acum e trist,murdar si..gol..Nu mai stiu cat am dat pe bilet,putin,oricum,insa..chiar si-asa..nu se prea merita.Reprezentatia dureaza 15 minute,ca nu au ce sa faca mai mult cu bietul delfinas,si-asa mi se pare prea exploatat. Tot in parc,acolo,insa,sunt Micro Rezervatia(vreo 3 lei biletul..sau 4?habar n-am) pentru care, din nou, am numai cuvinte de lauda. Au facut multe imbunatatiri, foarte, foarte frumos. Au pus si locuri de joaca pentru copii, iti poti plimba copilul(sau prietena anorexica) pe ponei(5 lei-drumul), au largit spatiul de plimbare, au facut alei, e superb.Mergeti, daca aveti ocazia.Nu o sa va para rau. Si tot acolo, inainte de Micro Rezervatie, e o expozitie de pasari exotice. Ooofff..stati..breaking news..am intrat acum pe site-ul delfinariului sa vad cum ii zice la expozitia asta de pasari, ca mi se parea aiurea expozitie(dar chiar asa ii zice) si am citit ca Marc a murit.Imi pare rau.Asa ca uitati de faza cu delfinariul deocamdata, nu mai sunt spectacole.:( Despre toate astea si Planetariu(aici nu am mai fost de muult) dar si despre Acvariu, unde e la fel, foarte frumos, cititi chiar pe site.
Off..acum imi pare rau de delfin, mi-a cam pierit cheful de ghid-uit.Mai am insa cateva lucruri despre care vreau sa va spun, chiar daca am scris mega extra mult azi.Unul este Insula Ovidiu.
Nici aici nu mai fusesem de multi ani, si am fost placut surprinsa de cate schimbari au avut loc.In bine.:) Poti ajunge acolo cu vaporasul sau cu salupa, in ambele cazuri costa 20 de lei de persoana.Acolo te poti si caza, au niste bungalow-uri frumoase care am inteles ca sunt 150 lei/noapte/ bucata.:D Noi am mancat ceva, am stat si ne-am relaxat, apoi ne-am intors. Chiar daca e mica, insula e foarte curata si frumoasa, au un mini parculet pentru copii, o micro(miicro) rezervatie si mult peste de consumat.:) Daca esti inspirat si iti iei si costumul de baie, poti face si plaja, asa ca iti poti petrece lejer o zi din concediu departe de aglomeratia din Mamaia.
Ultimul dar nu cel din urma, circul despre care v-am mai povestit.Va sta toata vara aici, asa ca aveti timp sa ii faceti o vizita nocturna.:)
Gata! Nu stiu daca mai e ceva, ma mai gandesc si revin, daca e cazul. In concluzie, Constanta e frumoasa vara, si, daca ai timp si ceva bani, te poti distra pe cinste.



P.S.:)) Nu am amintit de Banbu, Tan-tan, Office si alte alea, ca noi nu suntem cu cluburile, dar ieczista si dintr-astea, sa stiti..doar ca nu pot da eu amanunte.In schimb, stiu un loc pe plaja de facut gratarul noapteaa..nebunie.:)))